Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română

vineri, 25 martie 2011

DACIA - SEVA NOASTRA MULTIMILENARA

In aceste vremuri negre prin care ne-a fost dat sa trecem, orice contribuite venita in sensul constientizarii si conservarii valorilor noastre spirituale ancestrale este nu numai binevenita, dar deosebit de reconfortanta si incurajatoare.
Tocmai am primit un material despre o parte din tezaurul pe care l-am mostenit cu drepturi depline si din care ne tragem seva de mai multe mii de ani, tezaur din care ne-am extras fibra noastra nationala si prin ale carui valori spirituale ne-am pastrat firescul fiintei noastre. Il reproduc pe blog, in consonanta cu stipulatia din finalul acestui material, prin care se solicita difuzarea sa mai departe spre a fi cunoscut de cat mai multi romani.
Cititi-l si lasati sufletul vostru sa respire aerul autentic a ceea ce inseamna a fi roman!


DACIA

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de de limba română:

- Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru).
Urmează altă întrebare:
- Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:
- Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină ? 
Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi "romani" vorbeau orice limbă numai latina nu!
Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C..Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).
Şi ultima întrebare:
- Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină , de la nişte soldaţi "romani" care nici ei nu o vorbeau?

Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi români", care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: "soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul "roman"...
Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi
 sute de kilometri depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii "romani"?
După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât "copii din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mândrie", aşteptând apariţia "sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele.
La Centrul Cultural Român [din New York], pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?
Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă....
De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din "doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii "istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!
Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la cine? - se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian?
Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: "să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau " latina vulgară", este "un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.
"Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!" Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că "prima femeie" a apărut în sud-estul Africii.
Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea "The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind
 PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.
Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam. Când am scris "Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele "Noi nu suntem urmaşii Romei", "În căutarea istoriei pierdute" şi "Călătorie în Dacia - ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , "The History of Civilization" , "The Aryans". El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 î.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!
Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, " latina vulgara", cu alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba " latina vulgară", chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: "de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?" Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus-amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi (n.n.: aşa-zişii) "românii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate omenirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul...
Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contraargumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare....

Cu deosebită stimă,
Dr. Napoleon Săvescu,
Fondator & Preşedinte al"Dacia Revival International Society"of New York

NB: sublinierile imi apartin.


Codexul Rohonczi
O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri.
Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.
De la daci nu au rămas izvoare scrise.
Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor.
O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică.
A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor.
Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut.
Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris.

Dăruită de un grof
În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi.
Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută.
A facut rost de o copie.
Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele.
Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria.
E o carte legată în piele.
A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907.
Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838.
Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor.

"Scriere secretă"
După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: "Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc".
După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.

Alfabet dacic cu 150 de caractere
Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci.
"Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului", spune aceasta.

Solii şi cântece ale vlahilor
Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri.
În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase.
E scris cu cerneală violet.
Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101.
"Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit Viorica Enachiuc.

"Jurământul tinerilor blaki"
Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit "Jurământul tinerilor blaki", care a fost tradus în felul următor:
"O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,
Înşelator, să nu primeşti a te uni
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit Vei fi
Cântecul cetăţii aud îndelung
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!
Să juri cu maturitate şi cu convingere!
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău,
mergi cu jurământ puternic!"

Notă:
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător.
Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei.

Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, promoţia 1963.
Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie.
E membră UNESCO din 1983.
Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova.
A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică.
Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel.
Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi ăn Danemarca, unde a studiat scrierea runică.

Aceste fapte nu sunt secrete.
Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi?
Sau mass media.
Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se "vând" mai bine?
Incompetenţi nu sunt.
Sau au primit ordin să tacă?
 

PS. trimiteţi acest material tuturor prietenilor voştri pentru că au dreptul să ştie adevăruri deocamdată ascunse


Cititi si:  
ROMANII, POPOR FARA TARA (IV)
            INTRECEREA IN TRADARE
            ROMANII, POPOR FARA TARA (VI) 
            Experimentul ROMANIA 
            GENOCIDUL ROMANILOR 

miercuri, 23 martie 2011

LUME, TREZESTE-TE!

Dementa "elitelor"  globaliste a atins apogeul si, de acum, ne putem astepta la evolutii din cele mai periculoase pentru omenire. Inregimentati in slujba unei conceptii de esenta diabolica, acesti paraziti ai lumii s-au indepartat de orice valoare spirituala si morala si umbla, beti de sange, dupa averi si putere, aplicand strategii de doi bani, cusute cu ata alba, care nu mai pot duce de nas o societate din ce in ce mai bine informata (pe cont propriu) si mai delimitata de actiunile acestor descreierati.
Adevarul este ca, in ceea ce priveste Romania, evident s-a produs o separatie ferma intre sleahta de tradatori care a pus mana pe conducerea tarii dupa lovitura de stat din '89 si populatia majoritara.
Desi acesti plescari transformati in corifeii democratiei si ai noii ordini mondiale s-au straduit din rasputeri sa corupa intreaga societate romaneasca, ei nu au reusit sa atraga de partea lor decat cateva minoritati fie ele etnice, sau de natura imorala, vicioasa, infractionala s.a. Romanii, onorandu-si descendenta de urmasi ai uneia dintre cele mai curate si blande natiuni, s-au inchis in carapacea rezistentei pasive si s-au undepartat tot mai evident de pegra ce incerca sa-i cuprinda si sa-i infesteze iremediabil. Aplicarea unui proces  de deznationalizare si de degenerare nu a reusit, in ciuda tuturor eforturilor depuse de mintile ratacite ale membrilor ocultei mondiale si desfasurate prin cohortele de tradatori infipti in toate sectoarele statale sau private preluate in stapanirea lor: politic, economic, militar, cultural-sportiv, sanatate, educatie si mass media (mai ales mass media, unde de peste 21 de ani asistam la adevarate orgii ale subculturii, minciunii si manipularii).
De ce nu a reusit? In primul rand fiindca poporul roman are o istorie multimilenara in care si-a creat si insusit cu creditna bune oranduieli spirituale si sociale care nu pot fi infrante de atingerea trecatoare a intunericului, sub perfizile sale masti. Caci daca dusmanii romanilor se indeparteaza tot mai mult de adevar, preferand viata petrecuta in intuneric in speranta ca faptele lor nu vor putea fi vazute si date in vileag, romanii au vocatia luminii si nu pot fi indepartati de aceasta si de ceea ce presupune aceasta: adevar, cinste, iubirea aproapelui, blandete, rabdare, toate sprijinite pe temelia credintei de nezdruncinat.
Lectia istorica pe care romanul a predat-o si inca o mai preda este aceea ca numai prin nerenuntarea la valorile spirituale si morale iti poti aduce rodul cel spre vesnicie si pastra fiinta luminoasa cu care ai fost inzestrat. Inarmati cu acest scut, toate sagetile vrajmasilor nu te vor putea vatama si vor disparea odata cu acei vrajmasi.
Cum altfel credeti ca ar fi putut trece poporul roman prin ultimii peste 21 de ani? Numai asa a putut supravietui jafului desantat la care a fost supus, sifonarii finantelor mondiale pe spinarea sa, dejectarii asupra sa a celor mai infecte subproduse lumesti, agresiunii imorale continue si desantate, orgiilor si blestematiilor de multiple naturi cu care a fost chinuit.
Trecand prin toate aceste cumplite vitregii, el, Poporul Roman, si-a castigat din nou dreptul de a grai cu glas raspicat catre toti cei ce inca mai pot percepe adevarul si a-i soma: LUME, TREZESTE-TE!
Chiar asa, trezeste-te, lume, pana nu va fi prea tarziu si iti vei pierde sufletul si, odata cu el, speranta de viata!

Citit si:  LA MANA LUI DUMNEZEU
              RATACIREA DIN URMA
              CARNAVALUL TRADATORILOR
              SALVATI ROMANIA
              ROMANIA ASERVITA 
              PATIMI INFECTE
              ROMANIA DEMONIZATA
              SUBVERSIUNEA IDEOLOGICA
              ASASINII
              GENOCIDUL ROMANILOR
              GANDURI LA CUMPANA ANILOR
              ROMANII, POPOR FARA TARA (VI)
              NEVOIA DE SOLIDARITATE ACTIVA
              INTRECEREA IN TRADARE  
              ROMANII, POPOR FARA TARA (IV)

vineri, 18 martie 2011

LA MANA LUI DUMNEZEU

Aceasta a fost declaratia unui comisar european in ceea ce priveste Japonia: ca aceasta se afla la mana lui Dumnezeu.
Ciudat mod de gandire cand esti reprezentantul oficial al unei organizatii care si-a negat filiatia crestina, refuzand sa o stipuleze in actul constitutiv fundamental. Si mai ciudat este ca spusele sale fac referire la o tara aproape complet atee, la care pana acum se inchinau cu totii, plini de admiratie fata de realizarile sale materiale.
Iata cum nebunia umana se da singura in vileag!
Cat timp se parea ca este vorba de o constructie umana infailibila toti se intreceau in a-i aduce desarta slava lumeasca si sa o proslaveasca ca pe un portdrapel al noii ordini mondiale. Globalizarea facea din Japonia un simbol al noii cai de urmat.
Ce frumoasa este globalizarea cand ai numai avataje de pe urma ei!
Dar de cum s-a clatinat acest edificiu al mandriei omenesti, globalizarea a amortit si a uitat sa se manifeste macar in modul cele mai natural cu putinta: solidaritate si ajutorare pentru cel lovit.
N-am vazut decat o fuga de raspundere si, in rest, nicio miscare din partea celor mai puternice state si organizatii suprastatale, care sa vina in sprijinul poporului japonez asa de crunt lovit de stihiile naturale si de neputinta operei lumesti de a rezista in fata fortei acestora. Nimeni nu a trimis acolo macar un minim de forte umane si mijloace tehnice care sa usureze eforturile tot mai disperate ale autoritatilor japoneze de a gasi un echilibru de pe care sa porneasca actiuni de salvare si redresare a starii populatiei, caci ea este cea care sufera in primul rand.
Cum vi se pare?! Imi veti spune ca "elitele" sunt mult prea ocupate cu aducerea "binefacerilor" si in Libia?!
Globalizarea este viitorul omenirii atata vreme cat marele capital, mai mult sau mai putin ocultat, isi satisface interesele materiale. Dar deindata ce poporul unei tari este doborat si sufera dureri din cele mai mari, nimeni nu ii sare spontan in ajutor, asa cum ar fi normal intr-o lume globalizata, la bine si la rau. Iar cand se acorda vreun ajutor acesta transforma situatia intr-o tragedie si mai mare (vezi cazul Haiti).
Asadar marele nostru geniu national, Mihai Eminescu nu se insela cu nimic cand afirma ca globalizarea (in epoca, cosmopolitismul) nu este decat o simulatiune, o masca sub care se ascund interese din cele mai meschine si marsave. Am ajuns sa vedem adeverirea profundei sale simtiri si gandiri.
Parca si noi am cunoscut de curand o situatie oarecum echivalenta. In 1989 toata suflarea cea elitista a planetei ne-a asigurat de sprijinul sau, conditionat de mentinerea caii nou deschise de "lovilutionarii" locali. Si ne-am ales cu praful de pe toba, fiindca tot ce cladisem cu nenumarate eforturi si sacrificii a fost jefuit fara nicio retinere, mai rau ca-n codru. Dupa care poporul roman a devenit neinteresant, inferior si incapabil a se guverna singur. Asa ca intr-o viziune marinimoasa am fost "ajutati" cu o datorie externa pe care deja o simtim cum ii impovareaza si pe urmasii urmasilor nostri (de-ar sti Stefan cel Mare ce le lasam urmasilor urmasilor nostri, cu siguranta s-ar ridica din mormant pentru a-si duce lupta mai departe).
Pericol iminent: dupa cum se vede popoarele, creatia lui Dumnezeu, nu mai conteaza, ci ceea ce poseda ele. Dar cand ceea ce posedau le-a fost furat, ce se va intampla oare cu ele? Li se va aplica oare un gen de reteta haitiana?
Le va sari in ajutor lumea globalizata? Am vazut si incepem sa intelegem esenta acesteia.
Nu pe aceasta trebuie sa ne bizuim ci pe valorile noastre milenare pe care va trebui sa le revalorizam si sa le gestionam cu raspundere patriotica.
Nu mai plecati urechea la soaptele si indemnurile insidioase ale ticalosilor vremurilor cum ca aceasta nu este cu putinta, pentru ca, nu cu mult timp in urma, natia noastra tocmai astfel s-a refacut si consolidat dupa pustiirea celui de-al doilea razboi mondial. Am iesit din acesta la fel de pustiiti ca si dupa lovitura de stat din '89 si cu o datorie de razboi mai mult decat inrobitoare (in ciuda statutului nostru de cobeligeranti). Nimeni nu ne-a ajutat, ci dimpotriva, si cu toate acestea prin reinstaurarea bunelor noastre obiceiuri, prin abnegatie si patriotism am reusit sa ne reconstruim tara si sa o ridicam pe culmi fara precedent, devenind o putere mondiala in multe domenii si castigandu-ne un loc binemeritat in panoplia internationala.
Ne e teama sa o luam de la capat? Nu cred ca romanul poate incerca o astfel de temere. Pentru ca relundu-si vocatia, poporul roman isi va reasuma opera de aducere a darului sau, o misiune istorica neincetata si care trebuie dusa prin credinta si patriotism pana la final.
Caci totul e la mana lui Dumnezeu!

Cititi si: RATACIREA DIN URMA

duminică, 13 martie 2011

RATACIREA DIN URMA

Este evident ca omenirea a ajuns intr-un punct critic si vartejurile care se formeaza vor antrena in scurt timp dezlantuirea unui uragan de proportii. Deja putem spune ca "ceva" de mare anvergura pluteste in aer si fiercare dintre noi simte acest lucru, mai mult sau mai putin constientizat. Nu numai ca nebunia umana a atins apogeul, dar si natura incepe sa-si schimbe fata si devine din ce in ce mai amenintatoare la adresa omului si asa debusolat si dezarmat in fata complexitatii fenomenelor cu care se confrunta aproape zilnic.
Prin nebunia umana inteleg folosirea neadecvata sau aventuroasa a celor mai noi cuceriri stiintifice si tehnologice de catre asa-zisele "elite", in goana lor de a-si indeplini planurile marsave de sclavagizare a omenirii, spre a-si satisface pofta nesatioasa si nesanatoasa de putere si avere fara limite. Conform ultimelor dezvaluiri aplicarea planurilor lor s-a accelerat in ultimii 30 de ani si asta se poate usor constata din nivelul standardului de viata care pentru majoritatea tot mai larga a oamneilor a scazut accentuat, in timp ce, printr-o nemiloasa polarizare, dimensiunea si puterea marelui capital a atins cote fara precedent. Este, de altfel, o evolutie previzibila, in consonanta cu planurile nemernice ale acestor "elite", dar si cu calitatea umana a celor ce fac parte din aceasta categorie, niste zombi ce nu au niciun scrupul in a aplica planuri genocidale care sa le aduca puterea mondiala absoluta. In consecinta, lumea a devenit o imagine expresiva a adevaratei fete a ocultei ce se doreste stapana necoditionata a sa.
Ceea ce este interesant, dar si plin de speranta pentru victimele acestora lipsite de aparare, rezida din paralela intre actiunile descreierate ale acestor habauci si evolutia fenomenelor naturale, care incep sa iasa de sub puterea lor de control si datorita faptului ca s-au jucat prea mult de-a Dumnezeu si, in final, au aflat ca puterea lor nu reprezinta nimic raportat la scara universala, iar ceea ce au declansat prin netrebnicia lor are alte dimensiuni si resorturi pe care ei nu le-au luat in seama si acum ziua scadentei se apropie de ei cu pasi repezi.
Panica ce a pus stapanire pe actiunile lor din ultima vreme denota o intelegere a gravitatii situatiei, dar si teama ca nu isi vor putea vedea finalizate planurile lor milenare, fiindca stapanul lor (doar nu credeati ca puterea pe care au acumulat-o se trage numai din bogatiile lor sau din cunostintele ezoterice pe care le venereaza?!) isi va pierde curand puterea asupra acestei lumi si va disparea fara urma, impreuna cu zelosii sai slujitori.
Aceasta este vestea datatoare a sperantei de care aminteam mai sus. Desigur ca nemernicia planurilor acestor forte mai mult sau mai putin ocultate va genera multa suferitna si necazuri omenirii inainte de a se ajunge la finalul biruitor in care bunele oranduieli vor fi repuse in drepturi pentru ca oamenii sa se bucure de adevarata viata daruita lor de catre Dumnezeu, cel care ne-a asigurat ca oricat de disperata ne va aparea situatia, El nu ne va uita si nici nu ne va lasa.
Deocamdata, prin rabdarea noastra, fiii nelegiuirii dau masura pacatului in care se scalda si in care au dorit sa prinda intreaga omenire, infruntand cu nerusinare cuvantul lui Dumnezeu si isi aduna si mai multi carbuni aprinsi asupra capetelor lor.
Am facut aceste referiri tocmai pentru a face apel la credinta romanilor, o credinta milenara care nu a putut fi clintita de cele mai marsave actiuni ale dusmanilor nostri, credinta ce constituie tezaurul nostru national, prin care noi ne aducem roadele asteptate si prin care ne vom si mantui.
Vremurile sunt rele si viclene, din motivele aratate mai sus, dar scutul credintei noastre ne va apara si de aceasta data si vom iesi din nou biruitori, asa cum din multele vitregii ale istoriei, intotdeauna am iesit, in mod miraculos, mereu mai intariti si plini de slava.
Si un indemn din acest tezaur dat noua: “Iar cand vor incepe sa fie acestea, prindeti curaj si ridicati capetele voastre, pentru ca rascumpararea voastra se apropie”.

           DIN PLANURILE OCULTEI MONDIALE DE DECIMARE A POPULATIEI
           ROMANII, POPOR FARA TARA (VI)
           Experimentul ROMANIA
           GANDURI LA CUMPANA ANILOR
           GENOCIDUL ROMANILOR
           ASASINII
           SUBVERSIUNEA IDEOLOGICA
           SALVATI ROMANIA
           CARNAVALUL TRADATORILOR

vineri, 4 martie 2011

CARNAVALUL TRADATORILOR

Aproape fiecare tara a lumii are anual cate un eveniment spectaculos ce a capatat o anumita notorietate internationala: fie un festival, fie o competitie sau o manifestatie culturala, fie un carnaval s.a.m.d., care mai de care mai atragatoare prin continutul lor. Numai tara noastra se remarca printr-o manifestare dizgratioasa: un carnaval permanent al tradatorilor care cauta sa muste, in turbare, in stanga si dreapta, fara insa a reusi sa infesteze populatia majoritara. Spun majoritara pentru ca acest carnaval este structurat pe un amalgam de minoritati: elitiste, etnice, imorale, vicioase, infractionale.
Iata ca in ametitoarea rotire a acestui marsav carnaval, a reaparut la rampa tradatorul de tara dovedit cu acte in regula, Laszlo Tokes. Dupa decembrie '89 el a fost recompensat pentru faptele sale de tradare si a devenit europarlamentar din partea Romaniei, ajungand, pentru aceleasi "merite", in functia de vice-presedinte al Parlamentului european. El nu inceteaza nicio clipa in a tracasa poporul roman si a agresa integritatea tarii noastre. Acum reinvie un mai vechi plan de sfartecare a Romaniei, pronuntandu-se pentru autonomie teritoriala si in judetele Bihor si Satu Mare, pentu care a inceput sa faca lobby in Parlamentul Europei (oare de ce suntem membri ai UE?!).
Pentru o mai buna structurare a informatiei citez articolul

Axa Washington-Londra-Tel Aviv de Alexandru Amititeloaie

La începutul lunii decembrie 1989, preşedintele României socialiste, Nicolae Ceauşescu, a primit, din partea lui Iulian Vlad, un raport despre discuţiile din Malta dintre celor două mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite şi URSS. Raportul vorbeşte despre “un nou echilibru pe continentul european”, respectiv “redefinirea sferelor de influenţă”. Documentul a fost făcut public şi nu insistăm asupra lui. Ceea ce nu se ştie este faptul că, alături de informaţiile mai sus amintite, spionii români care s-au ocupat de operaţiunea “Malta” au mai adus şi o hartă.
Acest document a produs, pe plan intern, în timp, demisia unui şef de Mare Stat Major al Armatei Române şi o catastrofă aeronautică: cea de la Baloteşti, din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce conţinea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale să se producă. Vă prezentam o reproducere a documentului, care se află la Biblioteca din Bucureşti a Mişcării Legionare.
Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armată Mircea Chelaru, la vremea respectivă şef al Marelui Stat Major al Armatei, a anunţat o Conferinţă de Presă ad-hoc, seara tîrziu. El a declarat, spre uluirea asistenţei, că structuri de tip mafiot încearcă să destabilizeze România şi să enclavizeze sudul Olteniei. Adică să constituie o veritabilă “Republică a Olteniei”. Generalul nu a dat alte amanunte. La cîteva ore, în replică, a venit răspunsul Ministerului de Interne, prin generalul Mircea Mureşan, care a spus că “se poate vorbi de elemente de crimă organizată, generate de nivelul scăzut de trai, de sărăcie. Este vorba despre recuperatori, traficanţi de droguri şi de cei implicaţi în fenomenul prostituţiei. Dacă nu ţinem sub control fenomenul, în timp, e posibil să devină un pericol”. ( Gen. Chelaru incerca sa demaste clica care a pus stapanire prin proxy peste Romania)
A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru şi-a dat demisia din funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei. Despre ce era vorba? În 1992, William B. Wood, geograf-şef al Departamentului de Stat american (fost ambasador al SUA în Afganistan), dădea publicităţii o hartă cu noile graniţe ale statelor Europei, care ar fi trebuit modificate în virtutea intereselor strategice de după căderea blocului comunist. Adică înţelegerea de la Malta . Pe scurt, se preconiza că: Scoţia devine independentă; o parte a Irlandei de Nord se uneşte cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franţa; Ţara Bascilor şi Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide în zona de nord şi zona de sud; Belgia se divide în Flandra şi Wallonia; Cehoslovacia se rupe în două; Kaliningrad va fi o zonă autonomă în cadrul Rusiei; Kosovo se alipeşte Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judeţe Dolj, Caraş-Severin şi Timiş se desprind de România şi devin o ţară a ţiganilor; partea vestică a Basarabiei revine României; partea estică a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonomă “Dniester” în cadrul Ucrainei.


Publicaţia franceză “L’evenement de Jeudi” arată harta mai sus menţionată, în octombrie 1992. Peste România de sud-vest scrie “Ţigani”. Un asemenea document primise Ceauşescu şi despre el vorbea şi generalul Chelaru.
Ce spune harta şi ce s-a întîmplat?
Iată paralele dintre datele hărţii mai sus amintite şi evenimentele de pe bătrînul continent, din 1990 pînă astăzi:
- În 1993 Cehoslovacia a dispărut de pe harta lumii şi au apărut Cehia şi Slovacia. Paşnic.
- Divizarea Iugoslaviei, aşa cum vorbea documentul, a fost efectul unui şir de conflicte armate începînd cu 1990, cînd Germania recunoaşte prima independenţa Sloveniei şi Croaţiei. În 1991 începe războiul dintre sîrbi şi croaţi, iar în 1992 cel dintre sîrbi şi bosniaci.
- În 1996 mafia albaneză preia controlul traficului de droguri din Balcani.
- În 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.
-În februarie 2008 Kosovo îşi declara independenţa faţă de Serbia, cu recunoaşterea UE şi SUA. Este foarte posibil să se unească cu Albania în următoarea perioadă.
- În noiembrie 2007, premierul regional scoţian Alex Salmond, şeful Partidului Naţional Scoţian (SNP), a vorbit pentru prima oară despre un calendar de separare de Marea Britanie şi a prezis că Scoţia va fi independentă peste 10 ani, respectiv în 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupra independenţei Scoţiei înainte de alegerile regionale din 2011.
- În noiembrie 2007, flamanzii din Belgia au aprins scînteia scindării – deputaţii flamanzi au votat o lege care vizează reducerea drepturilor de vot ale francofonilor. Acest lucru s-a întîmplat pentru prima oară de la independenţa Belgiei, în 1830.
- În vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a readus în actualitate ideea secesiunii dintre sudul şi nordul Italiei.
- “Eliberarea” bretonilor, consideraţi urmaşi ai celţilor veniţi din insulele britanice, de sub “opresiunea franceză”, este susţinută de Armata Revoluţionară Bretonă, care şi-a început activitatea încă de la începutul anilor 1970. Născută ca o copie fidelă a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), organizaţia bretonă aparţine aripii extremiste a mişcării naţionaliste Emgann, mişcare al cărei obiectiv este independenţa Bretaniei faţă de Franţa.
- În anul 2009, locuitorii din mai multe zone ale Cataloniei au participat la un referendum “simbolic” privind independenţa acestei regiuni faţă de Guvernul de la Madrid.
- “Situaţia din Craiova a scăpat de sub control şi cred că nu mai poate fi stăpînită. Nu mai ai curaj să ieşi seara pe stradă”. Afirmaţia aparţinea preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj, Ion Preoteasa, şi era legată de escaladarea luptelor de stradă între clanurile mafiote din Bănie în ultimele luni ale anului 2007. Au urmat anii 2008 şi 2009, cînd războaiele dintre clanurile de ţigani din Craiova s-au derulat chiar în centrul oraşului, lîngă Tribunalul Judeţean, în plină zi.
Chelaru: ” Oltenia urma să se desprindă de România în decembrie 2000″
Generalul Mircea Chelaru: “La vremea respectivă (octombrie 2000) aveam informaţii precise despre enclavizarea sudului Olteniei, şi nu numai, de comunităţi compacte de tigani, cu implicarea unor structuri de tip mafiot. Pe vreme de pace, rolul armatei e acela de a produce starea de descurajare a unor potenţiali agresori. Tocmai în acest sens am convocat acea Conferinţă de Presă, pentru a descuraja, pentru a atrage atenţia acelor structuri că se ştie despre ele şi că există modalităţi de anihilare a lor. Demisia mea a fost legată de acea declaraţie. Regret că am avut dreptate. Fenomenul enclavizării e real. Oltenia urma să se desprindă oficial de România în decembrie 2000, iar Strehaia urma să devină capitala enclavei. Din cîte ştiu, nu s-a renunţat încă la acest plan. În România s-au făcut şi se fac greşeli politice ce intră în categoria erorilor istorice, care, tare mă tem, nu se vor putea spăla decît cu sînge”.
Generalul Mircea Chelaru, născut în 1949, este doctor în ştiinţe militare şi a absolvit – pe lîngă Şcoala Superioară de Ofiţeri şi Academia Militară din România – Colegiul de Studii Strategice şi Economice de Apărare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate “George C. Marshall” din Germania, precum şi cursuri internaţionale de drept militar. În anul 1990 a fost director al Diviziunii III de contraspionaj la Serviciul Român de Informaţii. A fost şeful Marelui Stat Major al Amatei în anul 2000. Din anul 2008 este general cu 4 stele, în rezervă.
De ce a dispărut Dosarul Baloteşti?
Din informaţiile pe care le deţinem, spionul român care i-a adus lui Iulian Vlad şi, prin acesta, lui Ceuşescu, acele date de la Malta, în 1989, a decedat în catastrofa aeronautică de la Baloteşti. Cităm declaraţia unei persoane care cunoaşte detalii din interiorul sistemului: “Omul care a adus informaţiile de la Malta în 1989 se afla în Airbusul care s-a prăbuşit la Baloteşti în 1995. Nu a fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o execuţie, era vizată chiar persoana care era implicată în acţiunea românească de spionaj de la Malta”. O aeronavă cu destinaţia Bruxelles s-a prăbuşit, la 31 martie 1995, în jurul orelor 9, în apropierea Aeroportului Internaţional Bucureşti – Otopeni, după aproximativ două minute de la decolare. În accident şi-au pierdut viaţa toţi membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucureşti, dar şi funcţionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricată în 1987, aparţinea Companiei TAROM şi efectua zboruri regulate pe ruta Bucureşti – Bruxelles.
Desigur, este greu de crezut că în România am putea asista la o asemenea desfăşurare complexă de forţe, ca în filmele de spionaj, dar… Ce scria presa în 20 mai 2008: “Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din România, accidentul de la Baloteşti, este de negăsit. Consiliul Superior al Magistraturii încearcă să afle cum au dispărut documentele, înainte ca procurorii să se pronunţe asupra cauzelor care au dus la catastrofa aviatică”. Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului şi Curţii de Apel Bucureşti, dar şi cele ale Parchetului Curţii Supreme. Verificările au dus la concluzia că dosarul accidentului aviatic nu a fost soluţionat de nici unul din aceste parchete. Cît despre dosarul în sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unităţi de Parchet, care au preluat, pe rînd, frîiele investigaţiei. Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca procurorii să reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum să le reconstituie…
România a scăpat, deocamdată, de liniile noii ordini europene trasate pe această hartă blestemată. Reamintim, însă, o idee aristotelică, conform căreia o comunitate în care dispare Justiţia este pe cale de disoluţie, în contextul în care România este în acest moment cel mai corupt stat din Uniunea Europeană, iar nivelul de trai este în prăbuşire.
De ce ne urăsc fiii celor care au bolşevizat România?
Imediat după evenimentele din decembrie 1989, în peisajul mediatic au apărut voci care au început să ne răstălmăcească istoria, minimalizînd şi denaturînd faptele de glorie ale înaintaşilor, să ne defăimeze personalităţile devenite simboluri şi valori ale spiritualităţii româneşti şi, în general, să-i prezinte pe români ca un popor necivilizat, fără cultură, fără demnitate. La început, mai timide, aceste atacuri au crescut, treptat, în agresivitate, ajungîndu-se ca, astăzi, ele să devină un fapt obişnuit, de care nu se mai simt deranjaţi nici măcar cei direct vizaţi, adică românii. Constrînşi să se îngrijească de propria existenţă, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate de activiştii neoliberalismului postdecembrist, mulţi dintre ei nu şi-au mai dat seama că în România se instaura, cu fiecare acţiune politică sau aşa-zisă reformă administrativă, economică, culturală etc., un regim de ocupaţie.
N-au sesizat, deşi s-au străduit unii să le deschidă ochii, că atacurile din ce în ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gîndite tocmai să înlesnească realizarea acestui obiectiv. În acest scop, trebuiau demolaţi stîlpii de rezistenţă ai unităţii şi coeziunii poporului, ai credinţei sale strămoşeşti, ai dorinţei sale de a trăi într-o ţară liberă şi independentă, în care să se simtă stăpîn pe munca şi bogăţiile sale, valori pentru care şi-au dat viaţa generaţii întregi de înaintaşi.
Mulţi au fost duşi în eroare de aceste atacuri perfide, ajungînd chiar să creadă că trecutul istoric al poporului român, în spiritul căruia au fost educate atîtea şi atîtea generaţii de români, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunistă. Campania furibundă de condamnare a fostului regim, ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al acţiunilor de demolare a structurilor instituţionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de benefică şi pentru propaganda denigratoare îndreptată împotriva valorilor definitorii ale neamului românesc.
A trebuit, însă, să treacă 20 de ani, să vedem ţara prăbuşită, cu economia devastată, cu bogăţiile ei în mîna a tot felul de aventurieri străini, cu valorile noastre spirituale defăimate, cu învăţămîntul, cultura, sănătatea şi chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca să ne dăm seama că tot ceea ce a început în acel decembrie nefericit pentru poporul român n-a fost nimic altceva decît o agresiune de mari proporţii, care continuă şi în prezent şi care nu are alt scop decît să ne piardă ca neam, pentru ca aceste teritorii şi cine or mai rămîne pe ele să ajungă pentru totdeauna sub stăpînire străină.
Dacă mai sînt unii care se îndoiesc de această perspectivă şi nu înţeleg că tot dezastrul ce s-a produs în ultimii 20 de ani este rezultatul unor acţiuni premeditate, le supun atenţiei, ca un argument suplimentar, o scurtă analiză asupra unora dintre cei mai aprigi detractori şi defăimători ai neamului românesc.
În primul rînd, cred că nu-i o simplă coincidenţă că, în marea lor majoritate, aceştia sînt fiii celor care, tot într-un moment greu pentru ţară, respectiv spre sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial, au impus, de asemenea, României un regim de stăpînire străină, făcîndu-se cunoscuţi prin zelul lor nemăsurat faţă de ocupantul sovietic. Activişti ai bolşevizării ţării şi duşmani ai poporului român, aceştia ne-au rămas în amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii ’50, ce au urmărit anihilarea fizică a intelectualităţii, considerată, pe bună dreptate, stîlpul rezistenţei naţionale. A se constata că analizele şi rechizitoriile asupra acestor grave evenimente i-au ocolit, cu premeditare, pe adevăraţii vinovaţi. Au fost supuşi, însă, oprobriului public tot românii, care, din ignoranţă, au devenit victime ale manipulării şi au fost folosiţi în asemenea acţiuni barbare.
Adevăraţii criminali de atunci şi-au dus traiul tihnit pînă la adînci bătrîneţe şi şi-au lăsat urmaşi de nădejde, care le continuă “opera” şi în vremurile noastre. Iată, doar, patru dintre aceste nume: Leonte Tismăneanu, născut Leonid Tismineţki, Walter Roman, născut Neuländer, Dionis Patapievici, născut Denys Patapiewicz, şi Mihai Oişteanu, născut Mihail Oigenstein. Ce au ei în comun? În primul rînd, faptul că toţi sînt evrei, proveniţi din teritoriile unde sovieticii şi-au pregătit acţiunile împotriva României, toţi, după 1964, şi-au românizat numele pentru a-şi ascunde originea, dar, mai ales, crimele săvîrşite în perioada de bolşevizare a României, toţi au ajuns, cu sprijinul Moscovei şi al NKVD-ului, pe trepte înalte ale ierarhiei de partid, toţi şi-au lăsat cel puţin cîte un urmaş cărora le-a transmis atitudinea lor ostilă faţă de români şi misiunea de a continua să-i duşmănească.
Anul 1964 a marcat începutul unei perioade de dezgheţ în politica statului comunist. Românii din nomenclatura de partid şi-au întărit poziţiile şi au început să imprime propagandei şi ideologiei de partid un caracter naţional din ce în ce mai pronunţat. S-au recunoscut şi au fost condamnate chiar şi o parte din greşelile şi crimele trecutului. România se distanţa tot mai mult de Moscova şi stabilea relaţii cu lumea occidentală. Concomitent, aparatul de partid şi instituţiile statului au fost curăţate de elemente alogene, barîndu-se, totodată, prin subtile pîrghii administrative, accesul etnicilor minoritari în funcţii importante. În aceste condiţii, indivizi ca aceia nominalizaţi mai sus şi-au pierdut poziţiile dominante în partid şi, o dată cu ele, privilegiile importante de care beneficiau. Desigur, n-au fost aruncaţi în stradă din locuinţele luxoase pe care le ocupau, aşa cum au făcut odraslele lor cu românii după 1990, dar nici nu li s-a mai permis desfrîul şi opulenţa cu care se obişnuiseră şi, mai ales, favoarea pe care le-o dădea puterea.
Cei care le-au făcut această “neplăcere” erau tocmai românii, pe care ei îi urau genetic şi lucru acesta n-aveau cum să-l uite. Unii au mai apucat momentul răzbunării din decembrie 1989, aşa cum a fost Silviu Brucan, alt evreu cu nume schimbat, alţii au lăsat pe seama urmaşilor duşmănia împotriva românilor şi, din cîte se constată, aceştia se dovedesc extrem de zeloşi în a-şi executa aceste obligaţii testamentare. Îi recunoaştem, prin ostilitatea ce o manifestă faţă de români, prin înverşunarea cu care încearcă să ne înstrăineze de valorile naţionale şi, în general, prin răul imens făcut ţării în aceşti 20 de ani, pe indivizi ca Vladimir Tismăneanu, Petre Roman, Horia Roman Patapievici sau Andrei Oişteanu. Sînt binecunoscute blasfemiile lor împotriva personalităţilor istorice, culturale, teologice etc. care ne-au marcat istoria şi ne-au ridicat spiritualitatea naţională ce ne dă identitate, legitimitate şi ne plasează în rîndul naţiunilor civilizate etc.
Şi ei, ca şi bolşevicii din care, biologic, se trag, tot de pe funcţii de autoritate îi duşmănesc pe români. Puterea ce le-o conferă aceste funcţii le permit să acţioneze cu mai multă eficienţă şi, totodată, să beneficieze de privilegii şi să ducă un trai opulent pe seama poporului pe care-l batjocoresc prin cele mai infame expresii. Dacă părinţii lor i-au duşmănit pe români în numele comunismului, iată că ei o fac de pe poziţie de anticomunişti. Numai vectorul s-a schimbat, scopul a rămas însă acelaşi, adică să-i menţină pe români într-o stare de înapoiere culturală pentru a-i putea domina.
Pentru români se pun, însă, nişte întrebări: de ce tocmai Patapievici, cel care s-a afirmat deschis ca denigrator al neamului românesc, a fost numit şi reinvestit în funcţia de preşedinte al Institutului Cultural Român, organism care ar trebui să ne promoveze cultura şi valorile în lume şi de care el, de fapt, se foloseşte pentru a ne batjocori şi a ne expune în ipostaze umilitoare? De ce o altă odraslă de bolşevic, în speţă Tismăneanu, a ajuns “inchizitorul” comunismului, folosindu-se de această ocazie, autoritate şi, bineînţeles, fonduri substanţiale, pentru a-i ataca, de fapt, tot pe români? De ce şi celelalte odrasle de bolşevici se situează bine în zona privilegiaţilor postdecembrişti, nimeni nu-i deranjează cu nimic, ocupă funcţii importante, duc un trai opulent pe seama românilor pe care continuă să-i umilească cu abjecţiile lor anticomuniste? Sunt întrebări la care ar trebui să răspundă cel care le-a încredinţat aceste funcţii şi continuă să-i încurajeze în acţiunile lor, deşi acestea oripilează tot mai multă lume. Sînt, desigur, întrebări retorice pentru că şi individul numit Băsescu Traian, prin tot ceea ce face, se poziţionează împotriva intereselor poporului român. În aceste condiţii ar trebui să-i întrebăm pe cei care l-au votat pe acest individ dacă nu cumva prestaţia lui începe să-i dezamăgească, dacă nu cumva încearcă un sentiment de culpabilitate faţă de răul ce s-a abătut asupra ţării.


Cititi si:  INTRECEREA IN TRADARE

               AŞA ARATĂ VIITORUL ROMÂNIEI, ORDONAT, LA TOPLIŢA, de către TOKEŞ lui BĂSESCU

               ROMANII, POPOR FARA TARA (IV)

               ROMANII, POPOR FARA TARA (VI)

               GANDURI LA CUMPANA ANILOR
 
                GENOCIDUL ROMANILOR     
 
                PATIMI INFECTE
 
                Experimentul ROMANIA
 
                SALVATI ROMANIA      

                Iredentistii racoleaza cetateni din Austro-Ungaria