DESTRAMAREA ROMANIEI

In articolul anterior, “EPURAREA ROMANIEI”, imi exprimam ingrijorarea fata de actiunile dusmanoase planuite si desfasurate de catre minoritatea maghiara din Romania impotriva majoritatii coplesitoare a romanilor, actiuni care numai astea ne mai lipseau din lunga lista a nemerniciilor ce s-au abatut asupra tarii noastre in ultimii peste 21 de ani si care au fost inlesnite de camarilla minoritatilor tradatoare ce a acaparat puterea de stat si de care nu reusim inca sa ne descotorosim pentru a ne reintoarce la viata noastra sanatoasa, cu radacini si traditii multimilenare.

Pe o tema similara s-a ridicat recent glasul si o somitate de prim rang a istoriei, domnul Acad. Dinu C. Giurescu.

Reproduc mai jos articolul-interviu cu acesta, aparut in revista Formula AS, din care reiese, spusa de una dintre cele mai autorizate voci, gravitatea situatiei cu care ne confruntam ca popor in ceea ce priveste existenta statului nostru si, in ultima instanta, chiar a noastra:

Acad. Dinu C. Giurescu

"Ne intrebam pe buna dreptate: doreste actuala majoritate parlamentara - PDL, UDMR, UNPR si minoritati - sa destrame teritorial Romania?"

În 10 februarie recent, „pe neobservate", aşa cum îşi doreşte Marko Bela, senatorii Puterii au lăsat să treacă pe sub nasul Opoziţiei proiectul legii unei noi regionalizări a României, pus în operă de UDMR. Fără e explica de ce actualele opt regiuni de dezvoltare nu sunt bune, fără nici o presiune din partea UE şi aparent fără nici o logică, liderii udemerişti au continuat practicarea a ceea ce ştiu ei cel mai bine: şantajul.
Din confruntarea cu partidele româneşti ahtiate după putere, astăzi, ca şi ieri şi alaltăieri, organizaţia cu rol de partid etnic a ieşit întotdeauna învingătoare. Pas cu pas, urmărindu-şi programul şi „viziunea" pe termen lung, UDMR a şantajat tot ce se putea, a obţinut tot ce şi-a dorit, a aplicat întregul „arsenal istoric" al gherilei etno-centriste, separatiste, autonomiste. Cu o doză uriaşă de aroganţă şi sfidare, liderii aşa-zişi „europeni" ai maghiarimii din România au avut curajul să propună guvernanţilor de la Bucureşti refacerea hărţii tragice din 1940, când pumnalul horthysto-hitleristo-mussolinian a fost înfipt în trupul Transilvaniei. Cum această sfidare nu e de ajuns pentru îndeplinirea planurilor autonomiste, UDMR face presiuni asupra guvernanţilor să treacă, în paralel, şi Legea Minorităţilor prin asumarea răspunderii guvernului – metoda prin care guvernul Boc a dăruit de curând liderilor udemerişti istoria şi geografia în limba maghiară, precum şi o întinsă listă cu discriminări pozitive în învăţământ. În acest mod, şefii celei mai însemnate minorităţi etnice din România obţin supra-drepturi orientate făţiş spre separatism etnic şi chiar spre anularea de facto a unirii Transilvaniei cu Tara Mamă. Ne aflăm, practic, în stare de „alarmă la vedere", cum se spune în aviaţie, deoarece UDMR nu mai face nici măcar un minim de efort pentru a-şi masca intenţiile. În acest context, de o gravitate extremă pentru destinul statului naţional unitar român, am considerat necesar să aflăm opinia unuia dintre marii istorici de la Academie, profesorul Dinu C. Giurescu.
„Potrivit Legii Educaţiei, 92% dintre elevii români au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minorităţilor"
- „Repetabila alianţă" dintre UDMR şi partidele care s-au perindat până acum la putere, împlineşte, azi-mâine, 20 de ani. Cum vedeţi, domnule profesor, această evoluţie?
- După 1990, minorităţile etnice, indiferent de numărul lor, au obţinut un statut extrem de generos, având, printre altele, reprezentanţi în parlament în mod automat. Se detaşează la mare distanţă maghiarii, conduşi de UDMR - o entitate cu un statut nedefinit: nici partid politic, nici organizaţie neguvernamentală. Nu contează însă dacă este sau nu partid politic. Interesant este să urmărim ce a obţinut UDMR participând la toate legislaturile şi aproape la toate guvernele. Vă spun de pe acum: nu am nimic împotrivă dacă UDMR participă la guvernul central; ei au oameni bine pregătiţi, trebuie să recunoaştem, iar mulţi din generaţia mai bătrână, nu din cea tânără, vorbesc bine româneşte. Ca urmare, pot să aibă o contribuţie pozitivă la gospodărirea treburilor ţării. Unde încep lucrurile să se strice este acolo unde această organizaţie încearcă să obţină mai multe drepturi decât marea majoritate a românilor. O să mă refer la un domeniu pe care îl cunosc mai bine: Legea Educaţiei. Această lege îi împarte pe şcolari în două mari categorii: 92% din elevii români de şcoală generală şi liceu au mai puţine drepturi decât 8% din elevii minorităţilor. Foarte bine că tineretul minoritar are drepturi multe, dar vreau ca aceleaşi drepturi să fie extinse şi asupra românilor. Atunci suntem de acord. Dar ca majoritatea să fie discriminată negativ în favoarea minorităţii e un lucru pe care nu-l înţeleg. Nu înţeleg cum o şcoală cu numai 5-6 elevi maghiari continuă să funcţioneze, în timp ce o şcoală cu 10-15 elevi români se închide. Cea dintâi capătă personalitate juridică, în timp ce a doua nu. O anomalie! O lege foarte greu de înţeles. Al doilea exemplu: niciunul dintre cele 23 de „principii directoare" ale legii nu face trimitere la necesitatea cunoaşterii istoriei, creaţiei şi civilizaţiei româneşti. În schimb, când e vorba de minoritari, se spune explicit că trebuie să cunoască istoria, tradiţiile, civilizaţia comunităţii respective. De acord să cunoască ei, dar de ce nu şi noi? Mai mult, istoria este acceptată ca materie a „bacalaureatului naţional" numai la clasele umaniste, iar manualul de clasa a XII-a nu se mai numeşte „Istoria românilor", ci, simplu, „Istorie". Cui îi e ruşine de istoria românilor? Curioasă scăpare...
- De ce credeţi că i-au tăiat pe „români" din titlul manualului?
- Ca să se piardă identitatea naţională a românilor. O spun cu toată seriozitatea, cu deplină răspundere: mai multe fapte asemănătoare merg către acest scop. Tineretul să nu mai aibă conştiinţa apartenenţei la un neam. Să fie un tineret de ăsta, euro-atlantic, axat pe valori precum mall-uri, vacanţe, călătorii, braking news, vibe radio etc. Pentru minorităţi, vom avea însă manuale diferite, în limbile lor materne. În acest caz mă întreb de ce? Credeţi c­-o să cunoască mai bine istoria şi geografia României, dacă le-o traducem în maghiară sau germană? Mi se pare extrem de stranie această prevedere. Dacă vorbim, în context, de Tirolul austriac, atât de des invocat de UDMR, cred că germanii din Italia (din Tirol) ar fi foarte miraţi dacă, într-o zi, li s-ar spune că vor învăţa istoria Italiei în limba germană, şi nu în italiană, cum se întâmplă în prezent. Ar fi uimiţi să audă că limba italiană, limba statului în care trăiesc, le este predată ca limbă străină, cum se întâmplă cu limba română în şcolile maghiare de la noi. Am senzaţia că toate aceste revendicări ale UDMR, satisfăcute „la moment" de majoritatea românească şantajabilă, tind la o separare completă a minorităţii maghiare de majoritatea românească: „Nu mai vreau să am de a face cu dumneata! Nici în educaţie, nici teritorial, nici ca simboluri, nimic. Să ne separăm!" Bine, dar totuşi trăim într-un stat care are graniţe recunoscute internaţional, un stat naţional ce vine din istorie, sunt realităţi pe care nu le putem nega... „Ei, bine: noi vrem separare!" Aici mergem... Si-mi pun întrebarea: domnilor de la UDMR, doriţi ca această separare, să-i zicem culturală, să ducă la o separare teritorială? Întrebare retorică, se înţelege...
„În viziunea UDMR judeţele ar urma să dispară"
- Prin Senat a trecut o lege hoţească, prin care UDMR urmăreşte să-şi decupeze din România propria ţară, mergând pe graniţele trasate în 1940 de criminalii de război Horthy Miklos, Benito Mussolini şi Adolf Hitler. Cât este de grav acest lucru, domnule academician?
- Pornind de la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului European, Guvenul Român a iniţiat şi Parlamentul a aprobat Legea nr. 315/2004, privind dezvoltarea regională, stabilind opt regiuni de dezvoltare şi păstrând împărţirea pe judeţe. În 2009, senatorii şi deputaţii UDMR au înaintat Senatului o propunere legislativă pentru „modificarea şi completarea Legii 315/2004". Propunerea constă în formarea a 16 regiuni şi 5 macroregiuni de dezvoltare, în locul celor 8 existente în prezent. Expunerea de motive nu explică de ce împărţirea pe cele 8 regiuni de dezvoltare din 2004 ar trebui înlocuită. De notat că denumirea de „judeţ" nu apare nicăieri în propunerea UDMR, ceea ce înseamnă că judeţele ar urma să dispară. Mai mult, cele 16 regiuni de dezvoltare reprezintă o fază intermediară, cu o durată de 3 ani, spre cele cinci macroregiuni, obligatorii, speră UDMR, din 2013. Desfiinţarea judeţelor ar fi un unicum în Uniunea Europeană, unde asemenea unităţi teritoriale de bază există în continuare, în toate ţările. Între cele 16 proiectate regiuni de dezvoltare, la nr. 14 figurează „Covasna-Harghita-Mureş", fiind astfel reconstituită teritorial, pe baze etnice, fosta „Regiune autonomă maghiară" din anii 1952-1958. Insă aspectul cel mai grav existent în propunerea UDMR priveşte Macroregiunea de nord, trasată pe aceeaşi graniţă cu cea atribuită Ungariei prin „arbitrajul" puterilor Axei din august 1940. Să fie o simplă coincidenţă? De ce n-au redesenat graniţele din 1916, că tot acelaşi lucru ar fi fost? Coroborată cu Legea Statutului Minorităţilor şi cu Legea Educaţiei, regionalizarea „marca UDMR" urmăreşte clar desprinderea părţii de nord şi nord-vest a Transilvaniei, cu o suprafaţă de peste 50.000 de kilometri patraţi, de sub suveranitatea statului român. Cred însă că nu se va ajunge aici dacă românii vor reacţiona pentru apărarea individualităţii şi drepturilor lor, respectând în acelaşi timp toate preceptele UE.
„Nu este prea complicat să se constituie un pe teritoriul unui stat european"
- Care ar putea fi urmările manevrelor udemeriste?
- Evenimente relativ recente (vezi fosta Iugoslavie) au demonstrat că nu este prea complicat să se constituie un „nou stat" pe teritoriul unui stat european, fie prin mijloace militare, fie altele, cu concursul susţinut al mass-mediei internaţionale. Este un posibil precedent care, adaptat, poate fi invocat şi pus în practică şi în România. Anume o detaşare de facto, prin regionalizare şi mijloace economice (investiţii mari) menite să arate tuturor locuitorilor avantajele noii împărţiri teritoriale.
- Cum a fost posibil ca Senatul să adopte propunerea prin aprobare tacită?
- Printr-o manevră iniţiată de liderul majorităţii PDL din Senat. Fapt e că o propunere de împărţire a României pe regiuni a trecut de una dintre Camere fără să fi avut loc nici un fel de dezbatere şi nici un fel de discuţie în public, fiind totuşi vorba de o chestiune de interes naţional şi care priveşte destinul a milioane de cetăţeni români. Până şi regimul comunist a fost mai... democratic la acest capitol decât autorităţile actuale. Când Ceauşescu a renunţat, în 1968, la împărţirea în raioanele şi regiunile de tip sovietic, propunerea de revenire la judeţe a fost publicată în presă, cu harta respectivă, spre dezbatere publică. Iar definitivarea, atunci, în 1968, a ţinut seamă şi de opiniile venite din public, ca, de exemplu, constituirea a două judeţe, Brăila şi Galaţi, în locul unuia singur, cum doreau iniţial tovarăşii. Asta a fost atunci. Dar e posibil oare ca, într-un sistem cu mai multe partide şi presă liberă, constituirea unor noi regiuni de dezvoltare, cu consecinţe ce pot duce foarte departe, să treacă pe tăcute, pe furiş, ascunsă cu totul opiniei publice?! Ne întrebăm pe bună dreptate: doreşte actuala majoritate parlamentară – PDL, UDMR, UNPR şi minorităţi – să destrame teritorial România?

Cititi si: EPURAREA ROMȂNIEI

              CARNAVALUL TRADATORILOR

              PATIMI INFECTE

              SUBVERSIUNEA IDEOLOGICA

              GENOCIDUL ROMANILOR

              GANDURI LA CUMPANA ANILOR

              Experimentul ROMANIA

              ROMANII, POPOR FARA TARA (VI)

              INTRECEREA IN TRADARE

              ROMANII, POPOR FARA TARA (IV)

              ROMANII, POPOR FARA TARA (III)

VIITORUL NOSTRU CU AJUTORUL DOMNULUI

HRISTOS A INVIAT!

Se zice că Satana şi-a scos odată uneltele sale la vânzare. Erau expuse toate: ura, invidia, gelozia, înşelaciunea, linguşeala, mândria, trufia ş.a.m.d., fiecare dintre ele la un anumit preţ. Pe o margine era expusă o unealtă ce, la prima vedere, părea lipsită de nocivitate şi care, deşi era foarte uzată, avea un preţ extrem de ridicat. Unul dintre cumpărători l-a întrebat ce era acea unealtă şi de ce avea un preţ atât de mare.

“Aceasta este descurajarea” – i-a răspuns Satana. “Mi-a fost cu mult mai folositoare decât toate celelalte la un loc. Cu ea pot străpunge inima tuturor mai adânc decât cu orice altceva. Este atât de uzată deoarece am folosit-o aproape asupra oricui. Şi cel mai bun lucru este că foarte rar cineva realiza că o folosesc ca unealtă”.

Inamicul încă foloseşte descurajarea ca o unealtă a sa şi o foloseşte asupra noastră în fiecare zi. Deoarece descurajarea vine adesea din pesimismul privitor la modul de desfaşurare a evenimentelor din viaţa noastră, una dintre cele mai bune căi de contracarare a sa este de a înţelege perspectiva Domnului asupra viitorului nostru. Pentru a putea face aşa, trebuie să ne debarasăm de două mituri foarte puternice.

Primul mit despre viitor este acela că situaţia noastră va fi întotdeauna la fel. Dacă serviciul pe care l-ai avut a fost întotdeuna teribil, eventual vei îmbrăţişa mitul că aşa va fi permanent. Aceeaşi perspectivă se poate aplica şi căsătoriei, casei, părinţilor, copiilor sau oricărei alte situaţii adverse cu care ne luptăm. Descurajarea ne face să interpretăm trecutul şi prezentul ca pe un model indestructibil, ceea ce ne împinge într-o şi mai mare descurajare. Dacă dorim să privim viaţa prin perspectiva Domnului, trebuie să respingem cu toată puterea acest mit.

Al doilea mit despre viitor este acela că, atunci când dorim să facem o schimbare în bine, ne aşteptăm ca lucrurile să înceapă a se îmbunătăţi imediat. Mulţi oameni se găsesc în situaţii copleşitoare prin dificultăţi şi încep a se ruga, a merge la biserică, a studia Biblia, reexaminându-şi, în consecinţă, stilul de viaţă. Dar când ajung să considere timpul consumat în această direcţie, fie el o săptămână, o lună sau un an, şi constată că nimic nu s-a schimbat spre mai bine, se simt ca şi cum ar fi avut o experienţă dezamăgitoare. Asta fără a se sinchisi de lungile perioade în care au sădit sămânţa cea rea la slujbă sau în familie, spre exemplu pentru peste 20 de ani. Cei mai mulţi îşi doresc ca, dacă au făcut unele schimbări spre îndreptare, să vadă imediat şi consecinţele producându-se. Se poate ca uneori îndurarea Domnului să lucreze şi aşa, dar cu siguranţă nu întotdeauna. Uneori fructul smeririi noastre va lua o mai lungă perioadă de timp pentru a se coace.   

Perspectiva Domnului asupra viitoarului nostru este astfel: “Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit -o Dumnezeu celor ce -L iubesc” – Iacob 1:12.

Aceasta este o mare promisiune. Ea ne dă curaj în a ne încrede că lucrurile se vor schimba, că toate cele ce ne sufocă acum nu sunt permanente.

Dar această promisiune ne reaminteşte, de asemenea, că schimbarea cere perseverenţă. Ea nu se petrece, în mod uzual, peste noapte. Dumnezeu onorează în timp obedienţa iubitoare şi credinţa ce o însoţeşte. Şi răsplata celui ce rabdă este cununa vieţii.

Dumnezeu promite o deplină împlinire şi o fericire cu mult peste cele mai arzătoare vise ale noastre. Când trecem prin încercări, deja începem să experimentăm promisiunea Sa. De aceea, dacă veţi intâlni o persoană gentilă, iubitoare şi înţeleaptă care radiază iubirea lui Iisus, vă pot garanta că acea persoană a suferit multe. Modalitatea prin care Dumnezeu produce astfel de persoane este adversitatea. Ele nu renunţă, viaţa lui Iisus începe să se manifeste prin ele şi ele capătă o fericire şi împlinire interioară de la Domnul care nu mai pot fi atinse de circumstanţele acestei vieţi şi care vor fi puternic dezvoltate in ceruri.

Cum priviţi spre viitor? Prin prisma oricărui necaz pe care îl întâmpinaţi astăzi, sau îl vedeţi prin certitudinea promisiunii Domnului?

Nu vă daţi bătuţi şi nu vă îndoiţi. Dumnezeu spune că veţi primi o recompensă când încercarea se va fi terminat. Veţi avea o viaţă împlinită pe acest pământ, în comuniune cu El, şi veţi primi o cunună cerească eternă.

Iar descurajarea va fi numai o veche şi uzată unealtă ce nu va mai putea fi folosită niciodată asupra voastră.

HRISTOS A INVIAT!

CRESTINII – TRADATORI DE FRATE, VANZATORI DE HRISTOS

Vrem sa va punem la inima unul din cele mai coplesitoare cuvinte pe care le-am citit in ultima vreme, care, daca nu a murit de tot inima in tine, te zgaltaie de-a binelea pe dinauntru, mai tare decat orice mare cutremur anuntat. Va vorbim si noi cu indrazneala, de la inima la inima, direct, ca si cum am vorbi sufletelor noastre: Va rugam in numele lui Hristos, ascultati si intelegeti strigatul parintelui Savatie! Nu fugiti de el si nu-l uitati, nu mai treceti repede peste cuvinte! Si, mai ales, nu-l (mai) lasati fara raspuns in viata voastra! Nu-i mai lepadati de la voi pe cei slabi, pe cei umili, pe cei saraci, pe cei batjocoriti, torturati si omorati; nu mai justificati pe cei puternici si nedrepti, nu mai luati apararea celor slaviti, tari si mandri, care se apara singuri, oricum, cu toata puterea acestei lumi! Nu va mai mintiti ca nu vedeti si nu auziti! Nu mai intoarceti capul! Si, mai ales,  sa fiti cu luare aminte sa nu fiti voi insiva cei care umiliti, batjocoriti, nedreptatiti, tradati, chinuiti pe fratele vostru mai mic, adica pe Hristos! In numele niciunui interes superior sau vreunei pretinse legi! Chiar daca nu puteti iubi, macar nu faceti rau si nu mintiti, nu va folositi de niciun semen al vostru pentru a-l arunca apoi ca pe o masea stricata, cand nu va mai serveste interesele!

De asta, si nu de alte fapte mari sau de vorbe frumoase atarna mantuirea sau pierzarea noastra!

 Parintele Savatie Bastovoi: Hristos este acelaşi. Ce s-a schimbat?

“Este uimitor cum oamenii îşi schimbă valorile de la generaţie la generaţie. Toate cuvintele cheie au fost răstălmăcite. Pace, iubire, curaj. Cuvîntul jertfă a fost scos cu desăvîrşire din uz, pentru că jertfa nu poate fi răstălmăcită. De aceea e mai bine nici să nu vorbeşti despre ea. Totul se cîştigă prin “pace”, prin “toleranţă”. Aşa este. Prin “toleranţa” noastră şi sîngele altora. Sîngele celor pe care nu-i ştim şi nici nu vrem să-i ştim. Pentru că am devenit fii ai acestui veac stăpînit de părintele minciunii şi ucigătorul de oameni diavol. Oamenii mor astăzi ca şi în cărţile de istorie ucişi de tirani, răpuşi de foame şi de boli. Numai că astăzi doar arareori mai auzi un glas care să-i mîngîie în numele lui Hristos. Creştinii au ajuns să se teamă să ia apărarea cuiva, iar asta ne arată că duhul fricii şi nu duhul dragostei ne călăuzeşte paşii.

Cu mai puţin de un secol în urmă în faţa terorii comuniste s-au ridicat 200.000 de clerici doar în Rusia şi au fost ucişi. Astăzi preoţii şi episcopii stau la masă cu tiranii şi-i laudă în adunări pentru un talger de linte. Alţii, mai mititei, mănîncă gunoaiele de sub această masă, dar le vorbesc oamenilor cu versete din Scriptură.

Hristos a spus: „Cercetaţi pe cei din temniţă, cercetaţi pe cei bolnavi”. Iar creştinii de azi nu doar că nu fac asta, ci nici măcar nu suferă să audă de existenţa întemniţaţilor şi a bolnavilor.

Atunci cînd cineva trîmbiţează în biserici că oameni demonizaţi ne otrăvesc şi ne îmbolnăvesc prin medicamente mincinoase, se găsesc creştini, atît dintre cei de jos, cît şi dintre cei de sus, care să înăbuşe glasurile salvatoare. Atunci cînd li se spune că oameni străini îi robesc prin cipurile demonice, mulţi se îndărătnicesc, pentru că se gîndesc doar la pielea lor. În sfîrşit, chiar dacă li se spune că un tiran bate, torturează şi omoară în numele legii şi asta nu e drept, ei nu se grăbesc să le ia apărarea celor ce pătimesc, ci tot pe tiran îl laudă.

Acesta este creştinismul spre care ne îndreptăm. Dar să nu ne amăgim. Hristos ieri şi azi şi în veac este acelaşi”.

(Sursa:  http://www.razbointrucuvant.ro/2009/07/10/crestinii-tradatori-de-frate-vanzatori-de-hristos/).

Si in incheiere, un alt cuvant de la inima la inima, spre limpezirea cugetului:

V-aţi gândit vreodată cât de minunat ar fi dacă aţi putea să-l primiţi pe Iisus în casele voastre? Şi totuşi adevărul este, după cum chiar El a spus-o, că ar accepta o astfel de invitaţie: “Ascultă, Eu stau la uşă şi bat - dacă cineva Mă aude şi-Mi deschide, voi intra şi voi lua masa cu el şi el cu Mine”. (Apocalipsa 3:20).

Iisus Christos doreşte să fie inima inimilor noastre. El vrea să fie în centrul vieţii noastre. Întrebarea este: vrem şi noi?

Imaginaţi-vi-L pe Iisus intrând în casa voastră chiar acum... Cam ce ar gândi El despre video-casetele, CD-urile şi colecţia de DVD-uri pe care le păstraţi cu satisfacţie? V-aţi simţi oare confortabil dacă Iisus ar lua comanda TV şi ar verifica ce canale aţi vizionat? Ce-ar fi dacă ar merge la computerul vostru şi ar deschide toate site-urile voastre preferate sau ar rasfoi ziarele si revistele pe care va uitati? V-ar pune toate acestea în încurcătură?

Prea mulţi dintre noi gândesc: ne putem juca cu păcatul în intimitatea căminului nostru, fără ca cineva să afle sau să ne afecteze. Dar Domnul ne avertizează dintodeuna să nu ne jucăm cu păcatul. Păcatul începe, de obicei, cu ceva mic şi se sfârşeşte cu... vă amintiţi cu ce?

Hotărâţi-vă a-l lăsa pe Iisus să aducă curăţenia necesară. Desigur că asta ar însemna aruncarea câtorva lucruri, sau poate a chiar foarte multora. Dar vă asigur că ceea ce El va pune în loc va fi cu atât de mult mai bun încât nu veţi dori să-l mai pierdeţi vreodată. Nici măcar vreo fărâmă...

Cititi si: LUPTA CEA BUNA

             URMATI CALEA CEA DREAPTA

EPURAREA ROMȂNIEI

Nu e greu să ne aducem aminte la ce orgii criminale s-au dedat maghiarii, mai ales cei din judetele Harghita şi Covasna, în timpul evenimentelor din Decembrie '89, precum şi în perioada imediat următoare, care au culminat nu numai cu numeroasele crime împotriva românilor din zonă, dar şi cu epurarea etnică a judeţelor respective, după cum este consemnat şi în Raportul parlamentar Harghita-Covasna, adoptat de Parlament la data de 14 octombrie 1991, unde se menţionează şi "strigăturile de dragoste" proferate pe atunci de maghiari: «Moarte valahilor!», «Horty, Horty!», «Trăiască Ungaria!», «Ardealul la Ungaria!», «Acum ori niciodată!»“. Raportul respectiv clarifică în bună masură acţiunile premeditate ale ungurilor, care s-au finalizat cu alungarea a peste 50.000 dintre românii aflaţi pe acele plaiuri.
Iar demenţa a continuat să se manifeste de-a lungul anilor şi cu sprijinul altei minorităţi, aliate minorităţii maghiare: minoritatea trădătorilor de neam, gazduită protector de toate partidele aflate la putere din 1990 încoace, fără deosebire, acestea fiind toate egale în privinţa colaborării criminale cu minoritatea cea mai numeroasă din România - minoritatea maghiară - dar şi cea mai ticaloasă în duşmănia sa contra românilor.
Iata ce "facilităţi" a obţinut această minoritate, prin complicitatea celeilalte minorităţi de care am amintit mai sus: separatism şcolar pe criterii etnice, prin alungarea elevilor şi profesorilor români din şcolile de stat româneşti; epurarea etnică din judeţele Covasna şi Harghita, prin alungarea prin amenințare si abuz a peste 50.000 de români; restituirea în natură a proprietăţilor bisericeşti, inclusiv cele revendicate de Statusul Romano-Catolic, care, de fapt, niciodată nu a fost proprietarul acestora; restituirea imobilelor revendicate de numeroasele organizaţii ungureşti, respectiv a clădirilor multor şcoli, licee, universităţi, muzee, grădiniţe, spitale, dispensare medicale, biblioteci şi alte instituţii ale Statului Român, care a devenit chiriaş şi acum plăteşte anual pentru chirii peste 50 milioane euro din banii contribuabililor români (în timp ce renunţa cu o uşurinţă condamnabilă la drepturile patrimoniale asupra fundaţiei Gojdu din capitala Ungariei, valorând câteva miliarde de Euro!!!); înfiinţarea de secţii cu predare în limba maghiară la mai multe facultăţi din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, precum şi a unor colegii afiliate acestei universităţi, cu predare numai în ungureşte, care funcţionează în Miercurea-Ciuc, Gheorgheni, Odorheiul-Secuiesc, Târgu-Secuiesc, Satu-Mare şi Aiud; reamplasarea la Arad a statuii celor 13 generali criminali care au ucis peste 40.000 de români şi au ars aproape 300 de biserici ortodoxe din Ardeal, în timpul Revoluţiei de la 1848-1849; atribuirea de denumiri ungureşti, identice cu cele din timpul infamantei ocupaţii maghiare ca urmare a Dictatului hitlerist din 1940, la peste 1000 de localităţi din Ardeal; introducerea limbii maghiare ca limbă oficială în localităţile unde trăiesc peste 20% etnici unguri din totalul locuitorilor; numirea unor “specialişti” unguri (ex. Kelemen Hunor, medic veterinar, ca ministru al Culturii; Cseke Attila, jurist, ca ministru al Sănătăţii; Marko Bela, poet ridicol, ca viceprim-ministru al României etc.) în instituţiile de stat centrale, regionale, judeţene şi locale; emisiuni în limba maghiară la studiourile publice de televiziune şi radio, de la nivel central şi la cele teritoriale din Ardeal; organizarea unor referendumuri locale pentru autonomia teritorială pe criterii etnice a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, având sprijinul Guvernului Tăriceanu I; eliminarea denumirilor de străzi şi de pieţe româneşti şi înlocuirea acestora cu numele unor criminali de război sau antiromâni din rândurile cetăţenilor Ungariei; presă în limba ungară finanţată, în majoritate, de contribuabilii români; UDMR beneficiază de dublă finanţare (ca partid politic şi ca uniune culturală) din Bugetul de Stat al României; etnicii unguri care au luptat în armata Ungariei în al II-lea război mondial împotriva Statului Romăn au fost declaraţi veterani ai Armatei Române (cu sprijinul PDSR, PNŢCD, PD, PNL, PSDR, PNL ‘93, PAC, PER) şi primesc indemnizaţii, după ce au săvîrşit asasinatele în masă de tristă amintire împotriva românilor; modificarea Legii investiţiilor străine pentru a facilita firmelor din Ungaria să cumpere mari suprafeţe de teren în Ardeal; ridicarea de numeroase monumente dedicate altor criminali unguri; introducerea limbii maghiare ca probă eliminatorie la concursurile pentru ocuparea unor posturi în instituţiile de stat din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Acum se află în pregătire atât regionalizarea teritoriului conform planurilor revizionismului de bolnav închipuit al ungurilor, cât şi adoptarea limbii maghiare ca cea de-a doua limbă oficială de stat.
Lista este deschisă pentru că sunt numeroase alte cazuri de comitere a multor şi diverse abuzuri tolerate sau promovate din interese complicitare.
Ceea ce doresc să subliniez este că, după epurarea judeţelor Harghita şi Covasna, prin acţiunile descreierate desfăşurate de-a lungul ultimilor peste 21 de ani de camarilla mentionată anterior, suntem îdreptăţiţi să concluzionăm că s-a trecut, prin acţiuni mai mult sau mai puţin sesizabile, la epurarea etnică a României îndreptată împotriva...românilor.

Vă vine să vă ridicaţi de pe scaun şi să începeţi a da cu pliciul după muştele bâzâitoare?!
Păi să vedem câteva din elementele constitutive ale acetui act criminal: falimentarea premeditată a economiei româneşti, înstrăinarea patrimoniului material şi funciar al poporului român, degradarea stării de sănătate a acestuia, demonetizarea si pervertirea valorilor morale strămoşeşti, alienarea intelectuală prin degradarea actului educaţional şi cultural, decimarea sportului românesc şi aducerea lui la cote minimale ca performanţă, sărăcirea materială, destabilizarea familiei şi a rolului tradiţional al acesteia, încurajarea promiscuităţii şi a mijloacelor de exprimare şi propagare a acesteia, transformarea României din stat naţional într-un teritoriu al nimănui şi a poporului român într-o populaţie confundată cu o populaţie nomadă (peste 4 milioane de conaţionali de-ai noştri au fost nevoiţi să plece aiurea-n lume pentru a-şi asigura existenţa, lor şi a familiilor) şi prin mârşăvia fabricată prin care ţiganii au devenit romi(?!).
Astfel, s-a procedat la ştergerea din memoria internaţională a gloriei românilor, negându-le acestora, denigrându-li-se sau ingnorându-li-se cu bună ştiinţă meritele istorice, culturale, religioase sau sportive, chiar şi, sau mai ales, pe cele incontenstabile.
Mişeleşte se încearcă a li se suprapune României şi poporului român o imagine negativă, indezirabilă şi degradantă care să conducă la formarea unei repulsii internaţionale, astfel încăt orice act agresiv sau abuziv îndreptat împotriva ţării noastre să fie perceput de opinia externă ca un act just şi protector pentru aceasta.
Ȋntr-o astfel de urzeală nici nu este de mirare ca evoluţia României atinge cote apocaliptice. Astfel, sub conducerea unor miniştri de etnie maghiară (Cseke Attila si Kelemen Hunor) spitalele sunt desfiinţate (cu exceptia celor din Harghita şi Covasna), Institutul Cultural Român promovează la New York scriitori români de etnie maghiară, iar operele lui Cioran, scoase la licitaţie în Franţa, sunt ignorate de ministrul numit mai inainte.
Ȋn felul acesta se aplică, prin politica trădătoare a paşilor mărunţi, epurarea României de... români, ajungându-se până acolo de a ne simţi sufocaţi de autorităţi in propria noastră ţară şi fiind astfel constrâşi la mişcări convulsive spre a putea respira din nou.
Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt să ni se termine răbdarea şi să începem şi noi, majoritatea copleşitoare, să procedăm la epurarea României!
Sau să dea?!

Citiţi şi: CARNAVALUL TRADATORILOR

               PATIMI INFECTE

               SUBVERSIUNEA IDEOLOGICA

               GENOCIDUL ROMANILOR

               GANDURI LA CUMPANA ANILOR

               Experimentul ROMANIA

               ROMANII, POPOR FARA TARA (VI)

               INTRECEREA IN TRADARE

               ROMANII, POPOR FARA TARA (IV)

               ROMANII, POPOR FARA TARA (III)

PLANETA MAIMUTELOR

Cum realitatea a inceput sa bata imaginatia, nu-mi vine de loc greu sa gandesc ca am ajuns sa traim pe o planeta locuita de fiinte umane decazute (in urma unor planuri conspirate si a marginalizarii premeditat asasine), aflate la cheremul unei supraclase constituita din maimute cu chip uman, care isi bazeaza dominatia pe legea fortei si a impunerii minciunii ca adevar si nou mod de viata.

Asistam astfel la o rasturnare a evolutiei firesti nu numai a omului, dar si a mediului in care acesta traieste interactiv.

Cum minciuna a ajuns sa fie motorul lumii actuale, nu este de mirare ca scara valorilor s-a inversat si tradarea, hotia, inselaciunea, crima, viciul, imoralitatea si altele asemenea au devenit liantul supraclasei si izvorul sau de putere, fiind impuse cu forta si disimulate de o procedura judiciara perfida, de asa maniera incat toate aceste marsavii apar ca si calitati si exemple de urmat, nemaiputand fi condamnabile, insinuandu-se astfel ca lege si norma curenta de comportament.

Maimutele, aflate deja la conducerea mai tuturor statelor, isi inchipuie ca a sosit ceasul mult asteptat in care sa-si vada visul conspirativ implinit cu succes: instaurarea unei noi ordini mondiale cu o economie globala monopolista, cu o singura moneda, aplicata unei societati uniformizate, avand o unica religie si ai caror stapani neconditionati sa fie ele, dispunand discreditar nu numai de banii si bogatiile intregii lumi, dar si de destinele oamenilor, acestia devenind, prin urmare, niste simpli sclavi abuzati si lipsiti de posibilitatea de a se apara.

Àcest tip de comportament a inceput sa se manifeste nerestrictionat si putem vedea urmarile, caci maimutele, care se simt stapane pe situatie, nici nu se mai sinchisesc sa il disimuleze, iar cand o fac, chiar sunt ridicole prin maniera infantila in care actioneaza si prin stupiditatea ratiunilor prin care il argumenteaza.

Vedeti astfel ca standardul care se aplica in viata de zi cu zi este relativ, functie de interesele planificate ale acestor maimute. Caci cum altfel s-ar putea explica, spre exemplu, ca miscarile de protest din Africa si Orientul Mijlociu sunt desfasurate de protestatari, care in unele tari sunt “buni” (Egipt, Libia, Tunisia), iar in altele sunt “rai” (Bahrain, Yemen, Siria), urmand a fi fie sustinuti, fie exterminati, dupa cum planifica indivizii supraclasei. Altii sunt pur si simplu ignorati, cum este cazul celor din Coasta de Fildes, nemaiprezentand niciun interes pentru moment, dupa ce au servit multi ani la sifonarea banilor ocultei mondiale pe continentul negru. Acum se pot macelari intre ei (ceea ce se si intampla de cateva luni bune) si, cu cat vor ramane mai putini, cu atat mai bine. In acest context a se lua in consideratie si cazul Japoniei lovite de cumplite cataclisme si careia nu i-a venit nimeni in ajutor, in primul rand pentru asigurarea sigurantei alimentare si salvarii vietilor celor ramasi in voia sortii.

Se poate, de acum, observa cu ochiul liber cum aceste maimute comploteaza pentru realizarea unei lumi musulmane cat mai solidare intr-un radicalism islamic. La ce oare poate servi aceasta? Raspunsul este ca va servi la volatilizarea unor largi regiuni ale globului, sadind astfel germenii celui de-al treilea razboi mondial, un razboi ce pare programat si care, privit din aceasta perspectiva, nu ar avea rolul decat de a transforma leaganul omenirii intr-o planeta a maimutelor, prin instaurarea acelei noi ordini mondiale de care aminteam mai sus.

Iata deci unde pot conduce minciuna, cu cohorta marsaviilor ei si rasturnarea scarii valorilor firesti, plasmuite de minti intunecate, umbland ahtiate dupa bogatii si putere, nesatioase in a-si satisface poftele si netematoare in fata judecatii umane.

Ceea ce nu realizeaza ele este ca prin planurile lor nu numai ca s-au desprins de destinul firesc al omenirii, dar au si rupt puntea de legatura cu masa de oamnei curati si valorosi, pe care acum ii persecuta si cauta fie sa-i inghita, fie sa-i distruga, facand imposibila chiar recuperarea lor insesi atunci cand omenirea se va reaseza in bunele oranduieli lasate pe acest Pamant, Pamant ce are destinul de a deveni Planeta Omului si nu Planeta maimutelor.

Cititi si:   LUME, TREZESTE-TE!

                LA MANA LUI DUMNEZEU

  RATACIREA DIN URMA

  CARNAVALUL TRADATORILOR

                SUBVERSIUNEA IDEOLOGICA

  ASASINII

  MANIPULAREA COLECTIVA: SISTEMUL DIABOLIC CE FACE CA OAMENII SA SE INREGIMENTEZE SINGURI IN SISTEMUL SCLAVAGIST

  DIN PLANURILE OCULTEI MONDIALE DE DECIMARE A POPULATIEI

  CONCENTRAREA BOGATIILOR SI SARACIREA POPULATIEI IN PROCESUL DE GLOBALIZARE

  NEVOIA DE SOLIDARITATE ACTIVA