Studiu asupra francmasoneriei
Intocmit de I.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae
al Ardealului si votat de Sfantul Sinod de la 11 martie 1937
Ce este Francmasoneria?
“Francmasoneria este o societate secreta, raspandita
azi in lumea intreaga, pretinzand a avea un scop filosofic si umanitarist”. Nu
vom incepe prin a da o definitie completa a Francmasoneriei, ci vom arata pe
rand originile, organizatia si diferitele ei aspecte, rezumandu-le la sfarsit
intr-o definitie.
1. Inceputurile Francmasoneriei
Inceputurile Francmasoneriei formeaza un subiect de
interminabile discutii. In forma de astazi ea exista din 1717, cand 4 loji
engleze s-au intrunit la Londra si au format Marea Loja a Angliei. La 1723
Andersen intocmi Constitutiunile acestei organizatii pe baza Constitutiei mai
vechi a lojilor de zidari din Anglia. (Aceste loji de zidari ramasesera cu
timpul numai cu numele de zidari, in ele intrau orice fel de oameni.)
Constitutiunile lui Andersen sunt legea fundamentala a Francmasoneriei.
2. Organizatia Francmasoneriei
Membrii Francmasoneriei sunt impartiti in grade
oculte. Membrii dintr-un grad nu stiu nici cine face parte dintr-un grad
superior, nici cine face parte din acelasi grad cu ei. Åžtiu numai cine face
parte din gradele inferioare. Din punct de vedere al numarului gradelor, precum
si al altor caracteristici rituale, Francmasoneria se imparte in diferite rituri.
Astfel exista Francmasonerie ioanita sau albastra.
Membrii acesteia sunt impartiti numai in trei grade: ucenic, calfa si maestru.
Apoi este ritul scotian sau rosu si cuprinde asa zisele grade inalte, 30 la
numar, iar si mai sus de acestea sunt gradele invizibile. De obicei insa
Francmasoneria ioanita nu exista decat ca treapta inferioara, supusa celei
scotiene. Gradele inalte si cele invizibile sunt cele care conduc din umbra
toata vasta organizatie a Francmasoneriei, in mod unitar, pe tot globul pamantesc.
In varful piramidei sta Patriarhul, sau Imparatul neincoronat al lumii.
Ridicarea intr-un grad nu se face prin alegerea de
jos, ci prin selectie de sus; cei din gradele superioare ridica pe cine vor
dintr-un grad inferior la un grad superior. Intrarea in orice grad se face
printr-un juramant infricosator si printr-o initiere. Prin juramant, cel ce
intra in gradul nou se obliga sa pastreze secretul fata de tot ce va vedea si
va cunoaste in acest grad. Prin initiere i se comunica taine din invatatura si misiunea
Francmasoneriei, necunoscuta de gradele inferioare. Secretele comunicate
gradelor inferioare sunt anodine, dar cele comunicate gradelor superioare sunt
grozave. Iata juramantul prestat de ucenicul Francmasoneriei ioanite: “Jur
inaintea Marelui Arhitect al pamantului ca nu voi descoperi nimic, nici prin
semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi si indica ceva ce nu trebuie
descoperit. In caz de calcare a juramantului primesc sa mi se taie beregata, sa
mi se scoata ochii, sa mi se gaureasca pieptul, sa mi se smulga inima, sa mi se
scoata maruntaiele din trup, sa se arda, sa se prefaca in cenusa si sa se
arunce in fundul marii sau sa se imprastie in cele patru vanturi pe fata
pamantului”.
Alaturi de aceasta organizatie, oculta chiar pentru
membri, exista una administrativa, secreta pentru profani. Francmasoneria
lucreaza in ateliere. Atelierele in care lucreaza primele grade se numesc loji
simbolice, formate fiecare din vreo 50 de persoane. Atelierele gradelor
superioare au alte numiri. In fruntea fiecarei loji se afla un venerabil cu rol
de presedinte ajutat de mai multi demnitari. Toti sunt alesi pe un an de catre
membrii lojei.
3. Francmasoneria si evreii
Evreii au un rol preponderent, chiar dominant in
Francmasonerie. Toate gradele inalte si invizibile au fost create si sunt
ocupate de ei. Bauer, Pirlet, Caillard, Lacorne, Morin, Francken, Moise Cohen,
Isaac Long, intemeietorii Francmasoneriei gradelor superioare din Franta si
America au fost toti evrei. In Ungaria majoritatea Francmasonilor erau evrei,
iar conducerea era aproape exclusiv in mana lor. “Biserica israelita e aliatul
nostru firesc, ea ne sprijina si o multime de iudei sunt in randurile noastre”,
se spunea in revista Francmasonilor din Ungaria, Acacia, 1908, nr. 62. In
Germania lojile dependente de Marea Loja din Hamburg erau la fel ocupate de o
mare majoritate de evrei. In Turcia conducatorii Francmasoneriei erau pe la
1909, evrei. Tot asa in Italia, seful Francmasoneriei era faimosul evreu
Ernesto Nathan, care a ajuns primar al Romei.
Francmasoneria franceza a fost condusa in trecut de
evreii Cremieux si Gambetta. In Anglia, dintre cei vreo 300.000 Francmasoni,
peste 43.000 sunt evrei.
Masoneria nu este numai o simpla reuniune
filantropica sau scoala filosofica, ci alcatuieste un sistem mistagogic, care
reaminteste de vechile religii sau culte misteriaco-pagane, din care isi trage
obarsia, alcatuind o urmare si o reinviere a lor… Raportul acesta al masoneriei
cu religiile misteriace se vede de altfel si din cele ce au loc si se savarsesc
in timpul initierilor. Caci, dupa cum in cele ce au loc in misterele idolatre
vechi se relua drama luptelor si a mortii zeului misteriac si prin reluarea
aceasta mimica a dramei acesteia, cel ce se initia murea dimpreuna cu patronul
religiei misteriace – care intotdeauna era o persoana mitica simbolizand
soarele sau natura, care murea iarna si reinvia primavara – , tot asa si in
initierea celui de al treilea grad al Francmasoneriei. Intr-adevar treapta
aceasta a initierii alcatuieste o expunere dramatica a mortii protectorului
masoneriei, Hiram, si un fel de reluare dramatica a mortii acestuia in care,
cel ce urmeaza a fi initiat sufera dimpreuna cu el, fiind ranit in aceleasi
organe si in aceleasi locuri ale corpului ca si Hiram… Astfel Francmasoneria,
in chip clar, este o religie misteriaca cu totul diferita, separata si straina
de religia crestina… Masoneria are slujbe religioase proprii, ca ceremonia
invierii in chip de lup, sau botezul masonic, ceremonia recunoasterii
casatoriei sau casatoria francmasona, parastasul francmasonic, inaugurarea
templului masonic etc.”
5. Francmasoneria si crestinismul
Francmasoneria se prezinta asadar ca o quasi-religie
cu zeul ei propriu: Hiram. In realitate ea nu admite o fiinta personala la
conducerea lumii, precum nu admite un principiu personal in oameni. Ea
preconizeaza un panteism naturalist: Hiram simbolizeaza forta universala care
isi ia temporal masti individuale, prezentandu-se sub forma de persoane
trecatoare. “Masonul stie ca personalitatea sa nu e nimic si se dezintereseaza
de ea. El urca pana la principiul interior al initiativei, pe care-l banuieste,
fara a-l putea cunoaste exact, Dumnezeu necunoscut in realitatea sa
misterioasa: acesta e eul transcendent, identic poate in toate existentele cari
cugeta”. Asa zisele persoane omenesti sunt rolurile pe care le joaca trecator
unul si acelasi actor.
“Un actor misterios detine rolul personalitatii
noastre. Cine este artistul care nu se arata in scena, ci ramane travestit si
mascat?… E o energie consacrata Marei Opere, forta indestructibila ca orice
alta forta. Aceasta energie este independenta de instrumentul prin care se
manifesta printre noi. Ea se transforma fara a se stinge… Cine lucreaza deci in
noi, daca nu forta care anima pe predecesorii nostri? Hiram, care invie, este o
realitate. Sa stim sa meditam si sa intelegem. Ca indivizii dispar, putin
importa, daca energia care lucra in ei subzista. Sa ne dezinteresam deci de o
nemurire pe care ne-am reprezentat-o ca individuala. Personalitatea noastra se
va stinge si daca mai tarziu evocatorii nostri si-ar inchipui ca intra in
relatie cu noi, ei n-ar constitui o fantoma decat adunand notiunile ce si le-ar
putea face despre noi”.
“Individul este produsul tranzitoriu si repetat al
unei cauze permanent constructive. In ce priveste pe Marele Arhitect al
Universului, trebuie sa notam ca aceasta expresie nu intentioneaza sa impuna o
credinta. Sa ne pazim deci a ceda acelei leni a spiritului care confunda pe
Marele Arhitect al initierilor cu Dumnezeul credinciosilor”.
Francmasoneria este rationalista. Ea indeamna pe
membrii sai sa supuna totul cugetarii rationale ca filtru suprem pentru tot ce
au sa admita. Iata ce zice un alt francmason: “Nici forta statului, nici
cerinta nu sunt eterne… Atunci ce poate regenera poporul cazut in dezordine?
Nimic altceva decat stapanirea masurata a ratiunii… Idealul F. M. consta in a
construi pe nesimtite o republica universala si democrata a carei regina va fi
ratiunea, iar consiliul suprem, adunarea inteleptilor. In virtutea principiului
care a prezidat la nasterea Francmasoneriei, ea va putea, bazandu-se nu pe voia
unui Dumnezeu inaccesibil, ci pe imperativele Ratiunii, sa dea o viata moralei
crestine”.
Din acestea rezulta si raportul francmasoneriei fata
de crestinism. Mai putem aduce cateva citate pentru a arata atitudinea directa
a F. M. fata de crestinism. Tot autorul din care am citat mai sus declara: “Mai
vedeti mantuirea oamenilor intr-o renastere religioasa? O! visul imposibil!
Boltele sanctuarelor ale caror ruine voiti sa le reparati, nu vor mai vedea
niciodata decat un ecou slab al rugaciunilor de odinioara. Nu mai exista
Dumnezeu pentru a mai invia mortii si Acela (Hristos) ale carui accente magice
deschideau mormintele, nu mai poate spera ca un miracol asemanator va opri
coborarea lui lenta in groapa uitarii. Mai mult ca totdeauna o credinta laica
se substituie unei credinte supranaturale”. Fr. Osw. Wirth in lucrarea citata
compara pe Hiram cu Hristos, ambele nume exprimand doar acelasi simbol al
trecerii energiei cosmice dintr-o persoana ce dispare definitiv in alta ce
apare (moartea si invierea lui Hiram). E acelasi mit, doar numele e altul. O
libertate a vointei nu admite F. M. Totul in lume, chiar si viata sufleteasca,
decurge dupa o lege necesara neschimbabila. “Simbolismul masonic impinge mai
departe analogia sugerand ca microcosmul sau lumea mica, se construieste ca si
macrocosmul, lumea mare”.
Dar Francmasoneria nu reprezinta o conceptie
statistica, ci se multumeste sa existe si ea alaturi de crestinism.
Francmasoneria e prin excelenta dinamica. Ceea ce cere mai mult adeptilor e
actiunea, recladirea lumii, conform princi-piilor ei. Astfel F. M. Lupta cu
indarjire sa elimine din omenire conceptia opusa ei, crestinismul, si
institutia care-l sustine, Biserica. Devizele ei sunt: Separarea Bisericii de
Stat, scoala laica, casatoria civila, difuzarea principiilor anticrestine in
masele largi. In unele state cum sunt Franta , Spania , Rusia , devizele
acestea au fost realizate. In alte tari se merge cu pasi repezi spre aceasta
stare. Biserica sta in fata ofensivei puternice a unui dusman necrutator.
6. Scopul Francmasoneriei
Francmasoneria isi tine ultimele ei scopuri in
secret. Dar fara voia ei se strevad adeseori aceste copuri, din marturisiri
masonice mai mult sau mai putin invaluite. Regulat, francmasoneria spune ca
scopul ei este cercetarea adevarului si actiunea caritativa. Dar de o actiune
caritativa francmasonica nu s-a impiedicat nimeni pana acum. Åži apoi de ce ar
fi lipsa de o asociatie clandestina si de secrete, pentru desfasurarea unei
actiuni caritative?
In realitate cand masonii explica mai larg sensul
actiunii lor caritative, vezi ca e vorba de o fericire a lumii prin scaparea de
ideile ei de acum, prin asezarea ei pe temeliile principiilor rationaliste
masone. “Binefacerea pentru mason nu se confunda cu ceea ce s-a convenit sa se
numeasca caritate. Cedarea catorva bucati de paine, din prisos, nu-l achita de
datoria sfanta ce o contracteaza initiatul fata de umanitate. A face bine
comporta un intreg program de viata”. Intr-o forma eufemista, Fr. Osw. Wirth ,
arata asadar ca nu caritatea este scopul Francmasoneriei.
Iar cercetarea adevarului de care vorbeste F.M.
trebuie inteleasa ca o lansare a tuturor ideilor de destramare a Statului si a
Societatii. Toate ideile de extrema stanga ale comunismului au fost pregatite
in Loji si aplicate de francmasoni. La fel, toate ideile anticrestine, de
totala emancipare a instinctelor omenesti inferioare de sub prestigiul
virtutilor crestine. De la Marx pana la Lenin si Trotzki, toti sefii mai de
seama ai comunismului au fost evrei si francmasoni, sau cel putin francmasoni.
Ziarul francmason Latomia scrie (Iulie 1849, p. 237):
“Nu putem decat sa salutam socialismul ca pe un excelent aliat al F. M. in
munca de innobilare a omenirii, in straduinta de a promova binele omenirii.
Socialismul si masoneria impreuna cu comunismul au tasnit din acelasi izvor”.
Scopul Francmasoneriei sta in legatura cu soarta
intregii omeniri. F.M. lupta pentru o anumita directionare, pentru o anumita
tinta a intregii vieti omenesti colective si individuale. Care este acest scop?
Dintr-o multime de marturisiri masonice si din descifrarea sensului ce se
desprinde din toata activitatea de pana acum a F.M., rezulta ca acest scop
este: intemeierea unei republici mondiale, condusa de francmasoni, adica de
evrei. O republica cu desavarsire laica, cu o omenire indobitocita de mizerie
si de patimile inferioare dezlantuite.
Iata ce spune acelasi Fr. Osw. Wirth, in manualul
maestrului: “Sa avem curajul sa ne zicem eligiosi si sa ne afirmam apostoli ai
unei religiuni mai sfinte decat toate celelalte. Sa propagam Religia
Republicii, care va forma inima cetatenilor si va cultiva virtutile
republicane”. Tema intemeierii republicii mondiale sub stapanirea
Francmasoneriei a format obiectul Congresului mondial al F.M., din 1900, tinut
la Paris.
Cand vorbesc metaforic, francmasonii se prezinta ca
zidarii care au sa rezideasca, sub conducerea lui Hiram, templul lui Solomon
din Ierusalim. Aceasta inseamna, fara metafore, restabilirea dominatiei lui
Israil asupra lumii intregi.
Numai din tendinta F.M., dupa republica laica,
internationala si extrem de democratica se explica de ce toate revolutiile de
la cea din 1789 incoace, toate loviturile date crestinismului, principiului
monarhic si national, principiului autoritatii, sunt opera francmasonilor. Din
aceste motive, toate statele care recunosc valoarea principiului national si a
factorului crestin au desfiintat Francmasoneria. Asa a facut si Italia prin
Mussolini in 1925 , si Germania prin Hitler. In Ungaria a fost desfiintata dupa
prabusirea comunismului lui Bela Kuhn, dovedindu-se ca acest comunism a fost
creatia lojilor .
7. Francmasoneria in Romania
Nu vom face un istoric al Francmasoneriei in Romania.
Pana la razboi nu s-a bucurat de dezvoltare remarcabila. Abia de la razboi
incoace si mai ales in ultimii vreo 10 ani, a luat un avant ce da de gandit.
Din cele sase grupe francmasonice romane, una e pur evreiasca: B’nai
B’rith, alta Federatia lojilor simbolice de rit ioanit din Romania e evreo-ungureasca
(in Ardeal) si in 1933 s-a unit cu Marea Loja Nationala Romana, iar o a treia e
evreo-nemteasca: Marea loja germana din Romania. Romanii se gasesc numai in
celelalte trei: Marea Loja Americana din Romania (afiliata la Marea Loja
Americana din New York), Marele Orient din Romania afiliat la Marele Orient din
Franta, si care cuprinde 90% evrei si, in sfarsit, Marea Loja Nationala din
Romania, care afiseaza tricolorul, afecteaza lupta contra celeilalte
Francmasonerii, pe motiv ca e jidovita, dar aceasta e numai o masca cu scopul
de a vana cat mai multi ofiteri si alti buni romani.
Marea Loja Nationala condusa pana in 1933 de dl.
Pangal, in acel an s-a rupt in doua, o parte lojile ei – cele provinciale si
cinci din cele zece bucurestene – constituindu-se separat in frunte cu dl. M.
Sadoveanu. Dar pe dl. Sadoveanu l-au urmat numai masonii din primele trei
grade, cei din gradele superioare au ramas cu dl. Pangal. Åži cum masonii
primelor trei grade sunt condusi de cei din gradele superioare se pare ca
schisma din Marea Loja Nationala e tot numai o cursa pentru romanii naivi pe
care prestigiul unui Sadoveanu ii atrage mai mult decat dl. I. Pangal. De
altfel, gruparea d-lui Sadoveanu s-a aliat cu Marele Orient.
Despre opiniile de mason ale d-lui M. Sadoveanu citam
doar urmatoarele randuri din cuvantarea rostita la adunarea din 2.VII.1933, a
Marii Loji Nationale. Sub un val eufemist se intrezareste toata adversitatea
masonica fata de credinta crestina si ideea nationala: “Liber cu adevarat e
numai acel maestru care izbandeste a-si domina pasiunile si a se elibera de
prejudecati. Cel care pastreaza ura de rasa, obscurantismul violentelor,
suficientele dogmatice, e un sclav ca si cel care nu-si poate domina pasiunile
degradante”.
Foarte sistematic zeflemiseste dl. M. Sadoveanu
credinta crestina ortodoxa pe care o socoteste o credinta pentru naivi, mult
inferioara stiintei “egiptene” a “Magului” superior in romanul “Creanga de
aur”.
Numarul masonilor din Romania era inca in 1932
intristator de urcat. Astazi se pare ca sunt si mai multi. In 1932 aveam 3300
masoni. Cehoslovacia avea 60, Iugoslavia 900, Polonia 450, Bulgaria 500. Se va
recunoaste ca Romania fata de aceste tari vecine are enorm de multi. Influenta
masonilor in viata mai noua a Statului nostru se resimte dureros, dictand din
toate locurile de conducere. De altfel si in Marea Loja Nationala se afla
evrei.
8. Asa zisa Masonerie Nationala Romana
Dar asupra Masoneriei Nationale Romane trebuie sa
insistam ceva mai mult. Despre ateismul Marelui Orient din Romania si al Marii
Loji Nationale a d-lui Sadoveanu nu poate fi nici o indoiala, odata ce el este
in stransa comuniune cu Marele Orient din Franta, despre care insasi
intampinarea Masoneriei Nationale Romane catre Sfantul Sinod spune: “Prima mare
organizatie dizidenta a fost asa numitul Mare Orient din Franta, care inca din
secolul al VIII-lea s-a indepartat incetul cu incetul de masoneria
traditionala, suprimand obligativitatea credintei in Dumnezeu si in nemurirea
sufletului, precum si aceea a contractarii juramantului pe Sf. Scriptura,
dintr-un asa zis spirit de libera cugetare, si ajungand in anul 1878, la insasi
primirea ateilor in Ordin. Aceasta a provocat, dupa cum era si firesc, o
imediata ruptura a relatiilor intre marile loji masonice regulate cu Marele
Orient din Franta, si de atunci incoace atat Marele Orient din Franta cat si
toate organizatiile afiliate lui, din lumea intreaga, sunt socotite ca
schismatice, eretice si orice relatii sunt interzise intre masonii regulati si
membrii acestor organizatii”.
Noi vom arata in primul rand, ca exista relatii intre
organizatiile masonice cu care este afiliata Masoneria Nationala Romana si
intre cele ce stau in legatura cu Marele Orient din Franta, iar in al doilea
rand vom pune in adevarata lumina atitudinea fata de religie a Masoneriei, ce
se pretinde adversara Marelui Orient din Franta.
a)
Marele Orient din Franta si Marea Loja din Franta stau in asa stranse legaturi,
incat in fiecare an se aduna delegatii lor intr-un convent comun . Marea Loja
din Franta insa face parte din Asociatia Masonica Internationala (A.M.I.) cu
sediul in Geneva, impreuna cu Marile Loji din Belgia, Bulgaria, Grecia,
Luxemburg, Norvegia, Polonia, Portugalia, Elvetia, Cehoslovacia, Spania, Viena
si Jugoslavia, dintre care multe au legaturi cu Masoneria Nationala Romana.
(Vezi intampinarea amintita mai sus.) De altfel A.M.I. lupta pentru ca “intr-un
viitor mai apropiat sau mai departat, lantul mondial sa se incheie in sensul ca
diferitele dialecte masonice ale umanitatii sa se uneasca intr-o limba comuna”
. Deci si acum sunt numai deosebiri dialectale.
Cu Marele Orient din Franta are legaturi Marea Loja
din Viena . Ori Marea Loja din Viena sta in relatii oficiale cu Marea Loja din
Anglia si deci si cu Masoneria Nationala Romana.
Cat de neserioase si de trecatoare sunt suspendarile
de relatii intre diferitele organizatii francmasonice se vede si din pilda ce
au dat-o in anii recenti francmasoneriei germane. Atat cele trei Mari Loji
prusiene vechi care se socotesc foarte nationale, cat si alte patru din cele
umanitariste: Marea Loja din Hamburg, cea din Bayreuth, cea din Frankfurt pe
Main si cea din Darmstadt, au rupt relatiile cu Marea Loja din Viena, socotita
internationalista. Insa in acelasi timp Marile Loji din Hamburg, Bayreuth si Frankfurt
pe Main au reluat relatiile cu Marea Loja din Anglia, care are la randul ei
relatii cu Marea Loja din Viena.
Cu drept cuvant observa Fr. Hasselbacher in opera sa
monumentala Entlarvte Freimaurerei 1936, vol. I, p.71: “Ori-ce scolar care
cunoaste regulile elementare de matematica stie ca: doua marimi egale cu o a
treia, sunt egale si intre ele. Daca a=b si b=c, atunci si a=c”. Daca Masoneria
Nationala Romana are legaturi cu cea din Austria, iar aceasta cu Marele Orient
din Franta, evident ca prin masoneria austriaca exista legaturi si intre
Masoneria Nationala Romana si Marele Orient Francez.
Ce insemneaza acum ca doua organizatii masonice au
legatura si ce insemneaza ca legaturile acestea sunt suspen-date?
Cand doua organizatii masonice stau in legaturi
atunci ele comunica oficial prin organele lor conducatoare. Astfel in
“Regulamentul de organizare si functionare al Marei Loji Nationale Romane”
art.45 lit. i, se spune despre Consiliul Marii Loji Nationale, care este
puterea ei executiva, ca “reprezinta impreuna cu Marele Maestru, Mare Loja
Nationala din Romania pe langa conducerea suprema a fiecarui Rit de pe langa
Marile Puteri Masonice Straine” . Legaturile acestea primesc un caracter si mai
permanent si mai concret prin aceea ca cele doua organizatii masonice in
legatura isi desemneaza cate un delegat, care e numit membru regulat cu un rang
superior in Marea Loja prietena. Iata ce spune citatul Regulament in aceasta
privinta la art. 6: “Marele Maestru poate sa numeasca pe orice frate ca sa-l
reprezinte intr-o Mare Loja sora din strainatate, de asemenea el poate numi ca
membru al Marii Loji Nationale din Romania, cu rangul pe care-l crede potrivit,
pe orice frate desemnat ca reprezentant al Marelui Maestru al unei Mari Loji
sora din strainatate”.
In felul acesta in fiecare organizatie francmasonica
sunt prezente organizatiile straine masonice. In afara de aceste legaturi
membrii din lojile unei organizatii pot vizita oricand lojile de grad egal sau
inferior ale unei organizatii straine, iau parte la festivitatile lor si pot fi
numiti membri de onoare ai acelei organizatii straine . Fr. Hasselbacher
dovedeste in opera citata, pe baza unui vast material din arhivele lojilor
germane desfiintate, ca suspendarea legaturilor intre doua organizatii masonice
lasa mai departe putinta membrilor din lojile unei organizatii de a vizita
lojile celeilalte organizatii, numai cat aceste vizite n-au un caracter
oficial, ci numai unul oficios . Masonii individuali sunt frati pe tot globul
pamantesc, oricarei organizatii ar apartine. Oricarui rit ar apartine un mason,
el este frate cu toti masonii de pe glob.
De altfel, aceste suspendari de relatii sunt
accidentale, ele nu sfarama unitatea si simpatia fundamentala, care leaga
intreaga Francmasonerie universala. Åži se depun totdeauna cele mai mari
straduinte ca aceste suspendari sa inceteze cat mai repede si unitatea sa
devina tot mai stransa. Ba mai mult, aceste suspendari de relatii au loc numai
intre organizatiile masoneriei ioanite, a primelor trei grade. Masoneria
gradelor superioare e un front unitar. Ori masoneria primelor trei grade e
numai un stadiu de trecere spre cea superioara si e condusa de aceea. Deci
supararile intre organizatiile masonice subalterne sunt numai niste iluzii,
niste concesii facute spiritului neprogresat in masonerie al membrilor
inferiori, carora le place sa creada ca sunt in cearta cu masoneriile straine.
Dam cateva citate in acest sens din cartea masonilor
vienezi, Das Blaubuch der Freimaurerei (Viena, 1933): “Organizarea ritului
scotian este foarte potrivita pentru urmarirea si ajungerea scopului sau
departat. Existenta factica a unui lant mondial francmason, cel putin in
cadrele ritului, este in opozitie cu organizatiile, din nefericire inca asa de
neinchegate, ale francmasoneriei ioanite, care se lupta intre ele din motive
dogmatice – avantajul fundamental al lucrarii sale. Ritul scotian cu ale sale
36 de Supreme consilii constituie pentru toate teritoriile francmasone cu o aceeasi
doctrina, un acelasi mod de a lucra, asadar unul si acelasi front unitar
francmasonic. Ritul scotian este afara de aceea un pasaport catre toate
atelierele corespunzatoare ale masoneriei si ofera asadar raza cea mai mare de
actiune”.
Sa observam ca Marea Loja Nationala Romana, care are
sub administratia sa gradele 1-3, este sub autoritatea Supremului Consiliu de
grad 33 al Ritului Scotian Antic si Acceptat . Intre cele 36 supreme Consilii
numite in cartea citata, se afla si cel din Romania si cel din Franta,
autoritatea suprema a masoneriei franceze . Pentru intarirea unitatii intre
organizatiile gradelor inferioare lucreaza afara de amintita Asociation
Maçonique Internationale cu sediul la Geneva, care intruneste Marile Loji
Simbolice (ale primelor trei grade), Die Allgemeine Freimaurerei Liga (Afeme)
cu sediul in Basel, care intruneste pe masoni individuali pentru a realiza
lantul mondial al masoneriei . Aceste organizatii tin des congrese in diferite
centre europene. In Fr. Hasselbacher op. cit. vol. I, p. 53-80 se gasesc multe
citate de ale francmasonilor ca Masoneria este una. Luam pe Marele Maestru al
Marei Loji din Bayreuth, prof. Blunschli care a scris in Freimaurerei Zeitung
din 11.IV.1874 : “De cativa zeci de ani lojile se aduna si iau un caracter tot
mai national, desi misiunea lor este internationala. De ce aceasta? Ce sens
are? Caci daca francmasoneria nu are nimic cu patria, de ce se imbraca in forme
nationale? Samburele cel bun al acestei miscari este trebuinta dupa o mai mare
consolidare, pentru a valorifica mai bine puterea confederatiei masonice.
Insemnatatea internationala a masoneriei nu e slabita
prin aceasta, dimpotriva puterea ei de actiune, eficacitatea ei devine si mai
urcata” .
b) Sa
lamurim acum atitudinea in chestiune religioasa a Masoneriei ce se pretinde
suparata cu Marele Orient Ateu din Franta. Mai intai cate ceva din “Constitutia
si Regulamentul” Marii Loji Nationale Romane. Observam insa ca in aceasta
Constitutie si Regulament nu sunt fixate decat chestiuni formale de procedura,
idealurile organizatiei, principiile ei; cuprinsul discutiilor din ateliere nu
este facut cunoscut. Constitutia si Regulamentul indruma de cate ori e vorba de
o chestiune mai importanta la Marile Constitutiuni, Traditiile si Landmarkurile
Ritului. Constitutia si Regulamentul Marii Loji Nationale nu e document pe baza
caruia sa se poata spune ceva definitiv referitor la scopurile si actiunea ei,
cu atat mai mult cu cat acest document insusi vorbeste de secretele masonice a
caror divulgare este socotita intre infractiunile cele mai grave . Ba intr-un
loc spune acest document: “In Loji se primesc cunostintele care nu se publica
nicaieri si pe care nu le putem invata decat in Loja” .
Dar chiar si din putinele expresii ale acestui
document se poate trage o concluzie care arata suficient conflictul masoneriei
cu doctrina Bisericii. E adevarat ca in art. 3 al Constitutiei, Statutelor etc.
se prevede ca “nimeni nu poate fi primit in francmasonerie daca nu crede in
Dumnezeu si in nemurirea sufletului”. Legamintele si juramintele masonilor fata
de Ordin sunt contractate pe Sf. Scriptura (p. 4). Dar in alta parte se spune:
“Oricare ar fi religia sau cultul cuiva, el nu poate fi exclus din Ordin, daca
crede in Marele Arhitect al Universului si practica invataturile sfinte ale
moralei”.
Pana aici n-ar fi nimic grav. S-ar putea spune: sunt
atatea alte Societati in care nu se cere nici acest minim de credinta
religioasa. Numai cat celelalte Societati au altfel de obiective economice,
culturale, cata vreme Francmasoneria se socoteste daca nu un adversar al
Bisericii, in orice caz un concurent al ei, cu o credinta proprie a ei. Caci
iata ce se spune in pasajul citat putin mai la vale: “masonii, cele mai
virtuoase elemente ale tuturor credintelor… cauta sa demonstreze superioritatea
credintei pe care o profeseaza”. Asadar un francmason evreu, fara a-si insusi,
prin intrarea in Francmasonerie, credinta crestina, e socotit si de
francmasonii crestini ca avand o credinta superioara aceleia pe care a
revelat-o Insusi Fiul lui Dumnezeu cel intrupat. In mandria francmasonilor de a
se socoti deasupra crestinismului , se afla implicata negarea Divinitatii
crestinismului, cea mai grava dintre erezii.
Aceeasi concluzie se deduce si din alte datorii
impuse masonului. Dupa ce se spune la p. 74 ca “printre noi sunt Frati de toate
religiile si rasele”, la p. 75 se cere: “trebuie sa preferi pe un Francmason
oricarui alt om, cand solicita, in conditii egale, aceeasi situatie”. Purtarea
aceasta trebuie s-o aiba un mason nu numai fata de alt mason din tara, ci si
fata de cei din strainatate, caci art. 5 al Constitutiei, Statutelor etc., p. 4
spune: “Oricarui rit i-ar apartine un mason, el este frate cu toti masonii de
pe glob”. Prin urmare masoneria formeaza o confraternitate mai presus de religie,
de neam si de familie. Un mason considera mai apropiat siesi pe un evreu mason
decat pe un roman crestin. Prin aceasta se rupe legatura bisericeasca dintre
cei care formeaza, dupa Apostolul Pavel, Trupul tainic al Domnului. Se poate
spune ca masonul iese din Biserica, precum iese din comunitatea nationala.
“Familia, prietenii – se spune mai departe la p. 75 – sau vecinii sa nu afle
chestiuni in legatura cu activitatea francmasonica, atat personala, cat si cea
colectiva”.
Putem pune de pe acum intrebarea: ce rost mai are
juramantul pe Sf. Scriptura cand il rosteste si un evreu care nu crede in ea,
sau cand se respinge originea divina a ei?
Dar poate ca cel putin nu se cuprinde in Marea Loja
Nationala decat Romania, asa ca acea confraternitate cu masonii din alte tari
ramane o legatura destul de platonica. Chiar asa de ar fi si totusi ar fi grav:
se afirma in principiul care pune mai presus de legaturile bisericesti si
nationale pe cele masonice. In realitate Masoneria Nationala Romana cuprinde
multi straini si nu exista nici o piedica pentru a cuprinde si mai multi. E
adevarat ca Supremul Consiliu gr. 33 nu admite in sanul sau ca membri activi
decat o patrime de membri neortodocsi .
Dar numarul membrilor ar fi al Supremului Consiliu
care se limiteaza intre 9-33. Destul este daca o patrime din ei pot fi
neortodocsi. Dar Supremul Consiliu are si membri emeriti. Intre acestia numarul
strainilor nu este limitat. Dar ceea ce-i mai important e ca grosul Masoneriei
Nationale il formeaza membrii din celelalte grade, de la 1-32, si mai ales cei
din primele 3 grade. Intre acestia numarul strainilor iarasi nu e limitat. Fata
de toti acesti straini masonul roman e obligat sa le dea sprijin in toate
imprejurarile cand se cere – in anumite cazuri cu riscul vietii . Refuzul sprijinului
cerut aduce una din cele mai mari pedepse .
Dar acum sa luminam si mai bine atitudinea fata de
crestinism a Masoneriei Romane, confruntand-o cu cateva citate din amintita
Blaubuch a Masoneriei austriece, care este in legatura si cu cea din Anglia si
cu cea romana. Francmasonul vienez dr. Oscar Trebitsch spune in articolul
Freimaurerei u. Radikalismus: “Caracteristica permanenta a Masoneriei este
accentuarea necesar imanenta a caracterului autonom al eticei sale si prin
aceasta in mod necesar si negarea oricarei posibilitati a vreunei etici,
heteronome, fie ea crescuta metafizic pe terenul speculatiei filosofice, fie pe
cel al speculatiei teologice” (p. 65).
In aceasta carte francmasonul Dr. Kurt Reichl scrie:
“Francmasoneria este in fiinta ei adanc patrunsa de ideea ca, pe terenul
credintei, nu poate fi dogmatizata o anumita convingere privitor la ceva
imposibil de cunoscut. Ea sta pe punctul de vedere cel cu adevarat tolerat, ca
fiecare are sa-si faca socoteala cu infinitul dupa trebuintele sale religioase.
Felul credintei, de semnul ce-l da fiecare notiunii sale despre Dumnezeu, nu e
pentru Francmasonerie nimic, pentru ea totul este conducerea etica a vietii
care rezulta din conceptia despre lume a respectivului ins” (p. 31).
Intalnim asadar acelasi indiferentism fata de
revelatia crestina, pusa in rand cu oricare alta credinta. Nici o grija pentru
unificarea sufletelor in aceeasi credinta crestina, ci insul e justificat in
tendinta de a avea o atitudine cu totul individuala in chestiunea religioasa.
Nu sustine nici Biserica impunerea cu sila a credintei crestine, dar
propovaduieste sus si tare ca aceasta credinta e revelata de Dumnezeu, deci
singura adevarata in plenitudinea ei, si dezaproba faramitarea societatii
omenesti in tot atatea credinte cati indivizi sunt. Francmasoneria afirma ca
n-are nici o dogma. Dar are si ea pe cea a individualismului, socoteste ca
valoare suprema judecata individuala. Cel putin pentru ochii lumii, caci in
realitate impune adeptilor ei destule convingeri si secrete de al caror rost si
sens nu au sa se intrebe masonii gradelor inferioare.
Acelasi lucru il afirma Dr. K. Reichl si in alt loc
al numitei carti, intr-o controversa cu iezuitul Fr. Muckermann despre
increderea in umanitatea pura, pe care francmasoneria o are, pe cand
crestinismul nu: “Sa recunoastem clar si fara echivocuri deosebirea
fundamentala. D-v va exprimati hotarat banuiala in posibilitatea unei umanitati
care nu e in legatura cu un Dumnezeu personal, care nu e strabatuta de credinta
in Dumnezeul personal al Bisericii. Francmasonul, asa cum il inteleg eu (!!) nu
e ateu, conceptia despre lume a Francmasoneriei are principiul unei fiinte
supreme, unei ultime temelii spirituale a existentei. Dar cu deosebirea
fericita (heilsarmee), antidogmatica fata de dogma Bisericii infailibile si
singura mantuitoare, ca ea lasa continutul, culoarea notiunii de Dumnezeu
subiectivismului fiecaruia. Ea socoteste ca exista o credinta, dar aceasta nu
trebuie dogmatizata drept o cunoastere care trebuie sa fie singura adevarata,
asadar imposibila. Nu e linia d-v., prea venerate, sa admiteti umanitatea
laicista a francmasonului care nu e hranita de o credinta precisa intr-un
Dumnezeu personal, ca intemeiata, adevarata si variabila. Va indoiti de
garantiile interne ale acestei umanitati. Socotiti ca numai ideea de umanitate
a credintei crestine poseda putere indatoritoare” (p. 25-26). Iar in alt loc:
“Sigur ideea masona despre umanitate nu e determinata religios, in sensul ca nu
cere inradacinarea ei intr-o religie anumita, respectiv in cea catolica” (p.
20).
In spiritul acesta liber cugetator vorbesc masonii
despre religie atunci cand vor sa-si prezinte in trasaturi simpatice
organizatia lor. Adevaratele lor sentimente sunt insa direct ostile la adresa
religiei. Ele izbucnesc adesea in expresii nemascate, in felul acelora pe care
le-am inserat in refrenul acesta la alt loc.
Dupa ce am aratat ca si masoneria zisa nationala face
parte din organizatia mondiala a masoneriei, fiind angajata in urmarirea
scopurilor comune ale masoneriei, si dupa ce am aratat ca masoneria intreaga e
cel putin liber cugetatoare pe teren religios, sa mai revenim putin asupra
scopului masoneriei in care e incadrata masoneria nationala.
Am mai spus ca scopul masoneriei nu e cercetarea
filosofica a adevarului si nici filantropia. Acestea n-ar trebui tinute intr-un
secret atat de sever. Scopul ei este unul politic. Åži este unul si acelasi
pentru toata masoneria. De aceea se straduieste sa formeze un front cat mai
strans, cum am vazut din paginile anterioare. Ca scopul ei este unul politic,
nu de politica de partid, ci de conceptie, ceea ce-i si mai grav, ne-o
marturiseste masonul Dr. K. Reichl in opera amintita, p. 35, aproband
urmatoarele cuvinte ale unui membru al Marelui Orient Francez: “Daca politica
insemneaza a te aprinde de suferinta oamenilor pentru apararea drepturilor
omului, pentru realizarea unor cerinte culturale de mare valoare din punct de
vedere etic si estetic, atunci, da, masoneria face politica, atunci masoneria
este politica”. Mai precis ne arata orientarea politica a masoneriei
marturisirile aceluiasi mason, ca organizatia din care face parte lupta pentru
“libertatea personala si democratie”, care nu trebuie lasata sa fie sfaramata
de “dictatura barbara de dreapta sau de stanga” (p. 24). In acelasi sens se
exprima pe larg masonul Dr. Oskar Trebitsch in amintita carte, dezvoltand ca
masoneria e contrara oricarui radicalism, oricarei conduceri autoritare si
pentru larga democratie (p. 64). Pe linia aceasta masoneria e contra monarhiei
desi intampinarea Masoneriei Romane spune altfel. Dr. Reichl marturiseste ca
Masoneria a vazut in instaurarea republicii in Spania indeplinindu-se o aprinsa
dorinta a ei. “Nimeni n-a negat din latura Masoneriei ca intre intemeierea
republicii si masoneria spaniola exista stranse legaturi. Nici n-a ramas
nimanui ca fratilor din Marele Orient li s-au implinit prin noua organizare de
stat o aprinsa dorinta” (p. 17).
Astfel nu e de mirare daca Francmasoneria declara
acum ca sta in razboi din Spania, cu totul in ajutorul Frontului Popular. In
ziarul ABC din Madrid, din 20.X.1936, foaie redactata ca toate foile de pe
teritoriul Spaniei comuniste de sovietele muncitoresti, gasim urmatoarea
declaratie din partea Masoneriei: “Situatia actuala este asa de extraordinara
si de tragica, incat suntem nevoiti sa rupem tacerea noastra obisnuita.
Masoneria spaniola este deplin, total si absolut de partea Frontului Popular,
de partea guvernului legal si impotriva fascismului”. In ziarul El Dia Grafico
din 15.X din Barcelona se spune: “Multumita inteleptei prevederi a masonilor o
mare parte din comanda in Guardia civil si Guardia de asalt (trupe politienesti
create in mod special de republica) era inca inainte de 18 august in mana
republicanilor de incredere. Masonii au fost aceia care au facut ca cea mai
mare parte din flota de razboi sa se puna in serviciul Frontului Popular si
ofiterii rasculati sa fie inchisi. Masonii au fost aviatori care s-au asezat in
fruntea flotei noastre aviatice. Comandantii celor mai multe din sectiunile
armatei noastre sunt masoni. Masonii sunt in majoritate aceia care, in presa,
pe tribune, la microfon au sustinut focul in suflete. Masoni sunt si aceia care
pregatesc victoria in etape. Masoni in sfarsit, aceia care lucreaza in
strainatate ca neutralitatea sa fie parasita” .
Din cele de mai sus se stravede destul de bine ca nu
sunt deosebiri reale si serioase intre masoneria mondiala careia ii apartine
Masoneria Nationala Romana si Masoneria afiliata Marelui Orient Francez.
Astfel, avand in vedere ceea ce am dezvoltat in toate capitolele acestui
referat, putem formula urmatoarele:
Concluzii:
Francmasoneria este o organizatie mondiala, secreta
in care evreii au un insemnat rol, avand un rit quasi-religios, luptand
impotriva conceptiei religios-morale a crestinismului, impotriva principiului
monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala laica
(tendinta din urma a se vedea in Blaubuch der Freimaurerei, Wien 1933, p. 82,
in art. Paneuropa als Minoritatenfrage. Se recunoaste ca “Masoneria urmareste planul
unei Europe unite”). Ea este un ferment de stricaciune morala, de dezordine
sociala. Biserica osandeste francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca
metoda de lucru oculta si in special pentru urmatoarele motive:
1. Francmasoneria
invata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de
Dumnezeu, indemnandu-i sa admita numai ceea ce descopere ratiunea lor. Ea
propaga astfel necredinta si lupta impotriva crestinismului ale carui
invataturi sunt revelate de Dumnezeu. Vanand pe cat mai multi intelectuali sa
si-i faca membri si obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina,
francmasoneria ii rupe de la Biserica, si avand in vedere influenta insemnata
ce o au intelectualii asupra poporului e de asteptat ca necredinta sa se intinda
asupra unor cercuri tot mai largi. In fata propagandei anticrestine a acestei
organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o contra propaganda.
2.
Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reproband
ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoana,
deosebita, destinat nemuririi.
3.
Din rationalismul si naturalismul sau, francmasoneria deduce in mod consecvent
o morala pur laica, un invatamant laic reproband orice principiu moral
“heteronom” si orice educatie ce rezulta din credinta religioasa si din
destinatia omului la o viata spirituala eterna. Materialismul si oportunismul
cel mai cras in toate actiunile omului, este concluzia necesara din premisele
francmasoneriei.
4. In
lojile francmasoneriei se aduna la un loc evreii si crestinii si francmasoneria
sustine ca numai cei ce se aduna in lojile ei cunosc adevarul si se inalta
deasupra celorlalti oameni. Aceasta insemneaza ca crestinismul nu da nici un
avantaj in ce priveste cunoasterea adevarului si dobandirea mantuirii membrilor
sai. Biserica nu poate privi impasibil cum tocmai dusmanii de moarte ai lui
Hristos sa fie considerati intr-o situatie superioara crestinilor din punct de
vedere al cunoasterii adevarurilor celor mai inalte si al mantuirii.
5.
Francmasoneria practica un cult asemanator celui al misterelor pre-crestine.
Chiar daca unii adepti ai ei nu dau nici o insemnatate acestui cult, se vor
gasi multe spirite mai naive asupra carora acest cult sa exercite o oarecare
forta quasi-religioasa. In orice caz prin acest cult francmasoneria vrea sa se
substituie oricarei alte religii, deci si crestinismului. In afara de motivele
acestea de ordin religios, Biserica mai are in considerare si motive de ordin
social, cand intreprinde actiunea sa contra francmasoneriei.
6.
Francmasoneria este un ferment de continua si subversiva subminare a ordinei
sociale prin aceea ca isi face din functionarii statului, din ofiteri, unelte
subordonate altei autoritati pamantesti decat aceleia care reprezinta ordinea
stabilita vizibil. Ii face unelte in mana unor factori nestiuti inca nici de
ei, avand sa lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o lupta
nesincera, pe la spate, niciodata nu exista o siguranta in viata statului si
ordinea stabilita. E o lupta ce ia in sprijinul ei minciuna si intunerecul.
Impotriva juramantului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat
Statului, ei dau un juramant paganesc.
7. Francmasoneria
lupta impotriva legii naturale, voita de Dumnezeu, conform careia omenirea e
compusa din natiuni. Biserica ortodoxa, care a cultivat totdeauna specificul
spiritual al natiunilor, si le-a ajutat sa-si dobandeasca libertatea si sa-si
mentina fiinta primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta pentru
exterminarea varietatii spirituale din sanul omenirii.
Masurile cele mai eficace ce are sa le ia Biserica
impotriva acestui dusman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale si al
natiunei, sunt urmatoarele:
1. O
actiune persistenta publicistica si orala de demasca-re a scopurilor si a
activitatii nefaste a acestei organizatii.
2.
Indemnarea intelectualilor romani, care se dovedesc a face parte din loji, sa
le paraseasca. In caz contrar Fratia Ortodoxa Romana, extinsa pe toata tara, va
fi indemnata sa izoleze pe cei ce prefera sa ramana in loji. Biserica le va
refuza la moarte slujba inmormantarii, in caz ca pana atunci nu se caiesc. De
asemenea le va refuza prezenta ca membri in corporatiile bisericesti.
3. Preotimea
va invata poporul ce scopuri urmareste acela care e francmason si-l va sfatui
sa se fereasca si sa nu dea votul candidatilor ce apartin lojilor.
4.
Sfantul Sinod acompaniat de toate Corporatiunile bisericesti si Asociatiile
religioase se va stradui sa convinga guvernul si Corpurile Legiuitoare sa aduca
o lege pentru desfiintarea acestei organizatii oculte. In caz ca guvernul nu o
va face, Sfantul Sinod se va ingriji sa fie adusa o astfel de lege din
initiativa parlamentara.
Tem. Nr. 785/937. I.P.S. Mitropolit Nicolae al
Ardealului, da citire referatului cu studiul asupra francmasoneriei, ce i s-a
cerut de Sf. Sinod inca din anul 1934.
Sf. Sinod insusindu-si concluziile din referat
hotaraste:
I. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca
organizatie si ca metoda de lucru oculta si in special pentru urmatoarele
motive:
1.
Francmasoneria invata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar
revelat de Dumnezeu, indemnandu-i sa admita numai ceea ce descopera cu ratiunea
lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta impotriva crestinismului ale carui
invataturi sunt revelate de Dumnezeu. Vanand pe cat mai multi intelectuali sa
si-i faca membri si obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina,
Francmasoneria ii rupe de la Biserica, si avand in vedere influenta insemnata
ce o au intelectualii asupra poporului, e de asteptat ca necredinta sa se
intinda asupra unor cercuri tot mai largi. In fata propagandei anticrestine a
acestei organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o contrapropaganda.
2.
Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reproband
ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoana,
deosebita, destinat nemuririi.
3.
Din rationalismul si naturalismul sau, Francma-soneria deduce in mod consecvent
o morala pur laica, un invatamant laic, reproband orice principiu moral
“heteronom” si orice educatie ce rezulta din credinta religioasa si din
destinatia omului la o viata spirituala eterna. Materialismul si oportunismul
cel mai cras in toate actiunile omului, este concluzia necesara din premisele
Francmasoneriei.
4. In
lojile francmasone se aduna la un loc evreii si crestinii si Francmasoneria
sustine ca numai cei ce se aduna in lojile ei cunosc adevarul si se inalta
deasupra celorlalti oameni. Aceasta insemneaza ca crestinismul nu da nici un
avantaj in ce priveste cunoasterea adevarului si dobandirea mantuirii membrilor
sai. Biserica nu poate privi impasibila cum tocmai dusmanii de moarte ai lui
Hristos sa fie considerati intr-o situatie superioara crestinilor din punct de
vedere al cunoasterii adevarurilor celor mai inalte si al mantuirii.
5. Francmasoneria
practica un cult asemanator celui al misterelor precrestine. Chiar daca unii
adepti ai ei nu dau nici o insemnatate acestui cult, se vor gasi multe spirite
mai naive asupra carora acest cult sa exercite o oarecare forta
quasi-religioasa. In orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea sa se
substitue oricarei alte religii, deci si crestinismului. In afara de motivele
acestea de ordin religios biserica mai are in considerare si motive de ordin
social cand intreprinde actiunea sa contra Francmasoneriei.
6.
Francmasoneria este un ferment de continua si subversiva subminare a ordinei
sociale prin aceea ca isi face din functionarii Statului, din ofiteri, unelte
subordonate altei autoritati pamantesti decat aceleia care reprezinta ordinea
stabilita vizibil. Ii face unelte in mana unor factori nestiuti inca nici de
ei, avand sa lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o lupta
nesincera, pe la spate; niciodata nu exista o siguranta in viata Statului si in
ordinea stabilita. E o lupta ce ia in sprijinul ei minciuna si intunerecul.
Impotriva juramantului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat
Statului, ei dau un juramant paganesc.
7. Francmasoneria
lupta impotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform careia omenirea e
compusa din natiuni. Biserica ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul
spiritual al natiunilor si le-a ajutat sa-si dobandeasca libertatea si sa-si
mentina fiinta primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta pentru
exterminarea varietatii spirituale din sanul omenirii.
Masurile cele mai eficace ce are sa le ia Biserica
impotriva acestui dusman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale si al
natiunei, sunt urmatoarele:
1. O
actiune persistenta publicistica si orala de demasca-re a scopurilor si
activitatii nefaste a acestei organizatii.
2. Indemnarea
intelectualilor romani, care se dovedesc a face parte din loji, sa le
paraseasca. In caz contrar, “Fratia Ortodoxa Romana” extinsa pe toata tara va
fi indemnata sa izoleze pe cei ce prefera sa ramana in loji. Biserica le va
refuza la moarte slujba inmormantarii, in caz ca pana atunci nu se caiesc. De
asemenea, le va refuza prezenta ca membri in corporatiile bisericesti.
3. Preotimea
va invata poporul ce scopuri urmareste acela care e francmason si-l va sfatui
sa se fereasca si sa nu dea votul candidatilor ce apartin lojilor.
4. Sf.
Sinod acompaniat de toate corporatiunile biseri-cesti si asociatiile religioase
se va stradui sa convinga Guvernul si Corpurile legiuitoare sa aduca o lege pentru
desfiintarea acestei organizatii oculte. In caz ca Guvernul nu o va face,
Sfantul Sinod se va ingriji sa fie adusa o astfel de lege din initiativa
parlamentara.
II. Intreg referatul impreuna cu concluziile se va
tipari in brosura prin Consiliul Central Bisericesc si se va intrebuinta ca
mijloc de propaganda impotriva francmasoneriei.
I.P.S. Patriarh prezinta declaratia facuta in fata
Sa, a delegatilor lojei francmasone nationale in frunte cu dl. Pangal, prin
care aduc la cunostinta ca aceste loji se autodizolva, spre a nu fi confundate
cu Loja Marelui Orient si spre a nu se crede ca este impotriva culturii
sentimentelor monarhice, nationale si crestine. El – dl. Pangal – in numele
delegatilor declara ca toti membrii lojelor francmasone nationale sunt buni fii
ai bisericii ortodoxe.
Sf. Sinod ia act cu satisfactie de declaratia d-lui
Pangal si a celorlalti conducatori ai masoneriei nationale romane, cetita in
ziua de 25 Februarie a.c., in fata I.P.S. Patriarh Miron, prin care anunta ca
aceasta organizatie se autodizolva. Este prin urmare de sine inteles ca
hotararea Sf. Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care
s-au dizolvat si prin urmare nu mai exista.
La
orele 13 I.P.S. Patriarh, ridica sedinta, prorogand Sf. Sinod pentru data de 29
Martie a.c., orele 10 dimineata.
Presedinte,
(ss) Miron
Secretar, (ss) †Galaction Craioveanu
Cronica interna B.O.R., 55 (1937) nr. 3-4, Martie-Aprilie.
Secretar, (ss) †Galaction Craioveanu
Cronica interna B.O.R., 55 (1937) nr. 3-4, Martie-Aprilie.
Desfiintarea lojei masonice nationale
Joi seara, la 25 februarie, o delegatie din partea
lojei masoneriei nationale, in frunte cu dl. Pangal si insotit de cativa
fruntasi, ingineri si ofiteri superiori, s-au prezentat la Sf. Patriarhie ca sa
anunte oficial pe Inaltul ierarh de actul de autodesfiintare, pe care l-au
hotarat. Motivele aratate si care au dus la aceasta hotarare sunt:
indreptandu-se nenumarate atacuri impotriva acestei loji nationale, ca ar fi
antimonarhica, antinationala si anticrestina, si vrand sa arate ca intelege sa
fie in serviciul Tarii si Dinastiei, si respectuosi fata de biserica stramoseasca,
membrii acestei loji au hotarat desfiintarea.
Forma in care aceasta hotarare s-a adus la cunostinta
Inalt Prea Sfintiei Sale Patriarhul Romaniei merita sa fie bine lamurita.
Caci, pe langa I.P.Sf. Patriarh, a luat parte la
acest act mitropolitul greco-catolic Alexandru Niculescu al Blajului si
arhiepiscopul romano-catolic Alexandru Cisar al Bucurestilor, semnand toti trei
telegrama adresata M.S. Regelui, caruia i se aducea la cunostinta aceasta
hotarare a lojei masonice.
Patriarhul ortodox al Romaniei, mitropolitul
greco-catolic si episcopul romano-catolic semnand un act public, este un
eveniment imbucurator si foarte semnificativ, nu atat din punct de vedere
religios, ci mai ales national.
Daca din aceasta solemnitate s-ar fi retinut ca
esential aspectul ei religios, in nici un caz aceste trei semnaturi n-ar fi
putut sta impreuna fara consecinte pentru ceilalti semnatari. Vaticanul ar fi
luat masuri, caci pana acum nu intelege sa ingaduie nici o conlucrare intre
catolici si ortodocsi pe teren religios.
Åži atunci ramane posibila numai considerarea mai
mult ca un act de interes national romanesc aceasta raspundere comuna pe care
si-au ales-o cei trei prelati in numele Bisericii lor.
Daca aceasta solemnitate ar fi avut numai un caracter
religios, n-ar fi fost nevoie de instiintarea Sefului Statului. Dar daca a fost
un act mai mult politic, de ce fostii membri ai lojei s-au adresat ierarhilor
acestor biserici? Pentru decor, pentru mai mult zgomot? Sau pentru ca sa afirme
ca legatura intre Statul romanesc si constiinta poporului trebuie sa se faca
prin Biserica crestina. In alte imprejurari, prezenta arhiepiscopului
romano-catolic credem ca ar fi fost imposibila, dar, dupa evenimentele ce se
petrec in afara, vedem ca si catolicismul intelege sa conlucreze cu celelalte
biserici impotriva lui antihrist, ceea ce este un semn nou al vremurilor.
Ar fi bine ca ierarhii acestor trei biserici sa se
gaseasca conlucrand si in alte imprejurari, ca sa inteleaga lumea ca Hristos
este al tuturor. Este imbucurator ca s-a recunoscut prin aceasta Patriarhului
ortodox al tarii un adevarat primat national, fiind o garantie ca in marile
imprejurari de ordin national Patriarhul ortodox poate vorbi in numele celor
trei Biserici.
Consecintele acestei dizolvari s-au vazut imediat,
pentru ca aceasta loja, primind sa se autodizolve, a atras atentia guvernului
asupra celorlalte loji din tara, care nu au crezut ca trebuie sa faca la fel,
si atunci s-a inteles ca e o necesitate nationala ca sa fie dizolvate de
autoritatea publica. Guvernul, profitand de curentul din opinia publica
impotriva francmasoneriei, a dizolvat toate lojele din tara, pecetluind
localurile si arhivele lor. Se afla si un proiect de lege, pregatit de Sf.
Sinod pentru definitiva si legala lor inchidere. Prin aceasta va fi incoronata
lupta dusa de Sf. Sinod si de un mare numar de teologi si scriitori crestini
impotriva francmasoneriei.
Iar Biserica Ortodoxa a contribuit odata mai mult la
linistea si siguranta Statului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu