Români, trezirea!

 Acum mai bine de 5 ani adevărul despre decembrie ’89 şi marionetele care au pus stăpânire pe statul român a fost devoalat într-o mare măsură. Din ’89 până în prezent  s-a format, prin spălarea creierelor şi manipulare de sorginte nazisto-comunistă, o nouă minoritate: poporul psd, reprezentată de mai multe partide politice. Toţi aceştia împreună, mai mult sau mai puţin conştienţi, sunt de fapt călăii românilor. Oare până cănd îi vom mai suporta?! Sângele românilor, încă odată vărsat, cere judecată şi plată!
Redau mai jos integral unul dintre articolele care au contribuit in buna masura, inca din 2009, la devoalarea evenimentelor decembriste:

Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata

"Nu am de ce sa regret executarea lui Ceausescu. El a platit pe merit, pentru ca era principalul vinovat pentru ceea ce s-a intamplat", afirma azi, Ion Iliescu, cel despre care Virgil Magureanu, fostul sau coleg de conspiratie, primul si cel mai longeviv sef al SRI, afirma ca era desemnat drept succesorul liderului comunist inca din anii ’70. Ani cand Ceausescu a decis marginalizarea lui Iliescu - considerat pana atunci un adevarat fiu adoptiv al cuplului dictatorial -, din motive legate de suspiciunea intemeiata ca ar deservi serviciile secrete sovietice. „Curentul” dezvaluie azi principalele nebuloasele legate de asasinarea lui Ceausescu in urma cu 20 de ani, de la operatiunea KGB-GRU la trucarea executiei si implicarea directa a lui Iliescu in crimele din decembrie 1989. 

Gorbaciovistul 
Nu este foarte clar daca referirea lui Iliescu la „tot ce s-a intamplat” priveste si traiectoria de nomenclaturist al PCR aigurata chiar de catre familia Ceausescu, pe care a decis sa o ucida, in urma cu 20 de ani, in baza unui „decret” ilegal. In decembrie 1989, afirmand ca „Ceausescu a intinat numele Partidului Comunist Roman si idealurile celor care si-au dat viata pentru cauza socialismului in aceasta tara” Ion Iliescu avea sa-si ucida tatal spiritual la ordinele lui Silviu Brucan, agentul sovietic care a coordonat „revolutia” KGB-GRU din Romania. Filosoful si militantul anticomunist Petre Tutea este sigur de asta. Tot ganditorul de dreapta mai confirma, hotarat, ca Iliescu a fost omul lui Gorbaciov si al rusilor (vezi Video mai jos). De altfel, prestigioasa revista TIME, in articolul ”Fosilele comunismului Europei de Est” din 28 aprilie 1986, titra ca, in ce priveste Romania, „Gorbaciov pare sa aiba deja un protejat in asteptare. Acesta ar fi Ion Iliescu, de 56 de ani, despre care exista rapoarte ca a studiat cu liderul sovietic la Moscova”.

Biografia secreta a „candidatului manciurian” 

Trecutul lui Ilescu este mult mai tenebros decat si-l pot inchipui oamenii simpli. In realitatea, ura care il anima si astazi pe Ion Marcel Ilici Iliescu (numele real) impotriva poporului roman se datoreaza in mare parte si faptului ca insasi originile sale sunt anti-romanesti. Cosmetizarea biografiei este o operatiune specifica agentilor anti-Romania. In paranteza fie spus, un caz similar de falsificarea originilor bolsevice anti-romanesti este si vocalul presedinte al ICR, Horia Roman Patapievici, care simuleaza ca s-ar afla in „opozitie” cu vederile inaintasului sau Ion Ilici Iliescu.Conform biografiei secrete a lui Ion Iliescu, publicata de scriitorul si cercetatorul Vladimir Alexe sub titlul „Candidatul Manciurian” – pe care „Curentul” o pune la dispozitie in format PDF tuturor cititorilor –, unul dintre bunicii sai a fost bolsevic sadea, pe numele sau Vasili Ivanovici. S-a refugiat in Romania fiind urmarit de politia tarista pentru activitati subversive anti-nationale. Acesta l-a impins la lupta „proletara” si pe fiul sau, Alexandru Iliescu, casatorit cu o caldarareasa bulgaroaica, Maricica, care a dat nastere la Oltenita fiului lor, Ion Ilici, la 3.03.1930. Fugit initial din Regat, in 1935, Alexandru s-a intors din Rusia si a fost condamnat la trei ani de inchisoare, pentru  tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi), inchisoare facuta cu intermitente. Vecinii banuiau ca era informator al politiei in inchisoare. Alexandru, kominternist si „ilegalist”, a fost inchis la Doftana, alaturi de Nicolae Ceausescu, printre alti. Aici, copil fiind, Elena Ceausescu, pe care avea s-o execute peste 60 de ani, il aducea pe Ionut de manuta ca sa-si vada tatal, aflat in conditii de semi-libertate, specifice tratamentului de care beneficiau detinutii politici in perioada Antonescu. Dupa ocuparea Romaniei de Armata Rosie, mama vitrega a lui Iliescu, Marita (sora mamei lui Ion Cioaba, primul „rege international al romilor”), a fost servitoare si bucatareasa la Ana Pauker iar unchiul sau, Eftimie, a ajuns adjunctul infamului Alexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej. Din aceasta combinatie – Pauker-Draghici - se trage si o parte din ascensiunea sa politica. Iata o particica din istoria reala:

Ceausescu l-a bagat pe Iliescu in CC al PCR in locul lui Draghici
             Stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968 consemneaza propunerea lui Nicolae Ceausescu de destituire din CC a lui Alexandru Draghici. Precum si propunerea, facuta tot de Ceausescu, de numire in locul lui Alexandru Draghici a lui Ion Iliescu.
            Asa cum se stie, Alexandru Draghici a fost ministru de Interne si sef al Securitatii in “epoca Dej”, in perioada “obsedantului deceniu”. In ultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej, Alexandru Draghici devenise rivalul la functia suprema in partid al lui Nicolae Ceausescu, care a reusit sa castige cursa datorita sprijinului acordat de “baronii” lui Dej: Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Barladeanu, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdet s.a.
            Dupa preluarea puterii, urmand “modelul hrusciovist”, Nicolae Ceausescu a criticat “perioada de abuzuri si ilegalitati” din anii '50 - in care Draghici fusese ministru de Interne. Cu toate ca Ceausescu facuse si el parte din conducerea partidului si votase cu sarg “abuzurile si ilegalitatile” pe care acum, dupa '65, le critica, a reabilitat anumite victime ale acelei perioade si a cerut pedepsirea vinovatilor. Printre acestia, in special pedepsirea lui Alexandru Draghici, care a fost degradat de la gradul de general la acela de soldat si – asa cum sta scris negru pe alb in stenograma din 22-25 aprilie 1968 – a fost exclus din CC al PCR.
            Interesant este ca, in locul lui Alexandru Draghici, Nicolae Ceausescu l-a propus ca “membru plin” tocmai pe... Ion Iliescu. In CC al PCR, Alexandru Draghici se ocupa cu problemele de Interne si de Securitate.
            Propunandu-l pe Ion Iliescu in locul lui Alexandru Draghici, Ceausescu nu numai ca scapa definitiv de un fost rival – care stia cam prea multe despre el – dar il va propulsa si pe cel despre care credea ca ii era devotat si il va sustine.
            Ironia sortii este dubla: Iliescu in locul lui Alexandru Draghici si Iliescu sustinator al lui Ceausescu!
            Se stie ca, in decembrie 1989, Ceausescu a fost executat din ordinul lui Iliescu, care, ulterior, a sustinut public, si in scris, ca a fost un “disident” al epocii Ceausescu. Iata ca “disidentul” a fost propus membru plin in CC al PCR chiar de Nicolae Ceausescu.
            Stenograma din aprilie 1968 infirma afirmatia lui Ion Iliescu si explica unele din situatiile, cel putin ciudate, legate de dosarele fostei Securitati ale CNSAS.

Fragmentul din stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968
             Nicolae Ceausescu: Punem la vot propunerea privind excluderea din Comitetul Central a tovarasului Alexandru Draghici. Cine este pentru? Este cineva impotriva, tovarasi? Se abtine cineva? Hotararea a fost luata in unanimitate (...) Avand in vedere ca Comitetul Central s-a descompletat, propunem ca sa alegem membru plin, sau sa trecem in cadrul membrilor supleanti, ca membru al Comitetului Central plin, pe tovarasul Ion Iliescu. Il cunoasteti tovarasi?
            Toti tovarasii: Da.
            Nicolae Ceausescu: E vreo obiectiune, tovarasi?
            Toti tovarasii: Nu.
            Nicolae Ceausescu: Sa nu spuna cineva ca a votat numai pentru ca s-a facut propunerea (sublinierea noastra). Atunci cine este pentru, tovarasi? Multumesc. E cineva impotriva? Se abtine cineva? Atunci, in unanimitate, tovarasul Iliescu a fost trecut in randul Comitetului Central al Partidului”.

La „studii”, in URSS 
Inainte de a deveni membru al CC al PCR, Iliescu a fost membru al CC al UTM, calitatea in care a fost trimis la „studii”, la Moscova, unde a devenit Secretarul "Sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani" aflati la studii in Uniunea Sovietica, organizatie sovietica - asa cum o indica si titulatura - subordonata direct conducerii Komsomolului, asigurata la acea vreme de Alexandr Selepin, cel care, nu intamplator, va fi numit in 1958 in functia de presedinte al KGB. De aici pana la dorinta de ucidere a parintilor sai adoptivi a mai fost doar un pas si un ordin, pe care l-a asteptat, cu rabdare, aproape toata viata sa.

Executia, decisa de oamenii Moscovei, ca si la Antonescu
Intervievat zilele trecute, la 20 de ani de la asasinarea cuplului Ceausescu, de catre jurnalistul veteran John Simpson de la BBC, Iliescu evita sa-si asume intreaga raspundere a actului executiei. Simpson intreaba: „A cui a fost decizia? A fost decizia dumneavoastra sau a fost o decizie de grup?”. Iliescu raspune: „A fost o decizie luata in grup, sase-sapte oameni am decis”. „Deci in esenta a fost vorba despre hotararea de a-l executa?”, revine Simpson. „Hotararea tribunalului s-a dat in baza legislatiei lui Ceausescu”, sustine Iliescu. Ziarul „Curentul” va demonstra mai jos falsitatea totala a acestei afirmatii.Interesant ca, peste ani, istoria decapitarii conducerii Romaniei se repeta, prin aceleasi personaje aservite NKVD si, ulterior, KGB. In cazul executiei maresalului Ion Antonescu, sotia lui Silviu Brucan, Alexandra Sidorovici, a fost "acuzator public" al "Tribunalului Poporului". Conform unor surse personale extrem de bine informate, Silviu Brucan s-a numarat printre putinii care s-au aflat la fata locului la momentul uciderii lui Antonescu si a colaboratorilor sai. In cazul asasinarii lui Ceausescu, avem urmatoarele declaratii edificatorii, de recunoastere a intentiei de ucidere cu sange rece, si chiar sadism ritualic, a cuplului Ceausescu:

Tartorul Brucan
Silviu Brucan la Comisia Parlamentara de ancheta a evenimentelor din decembrie 1989: „A fost o discutie destul de lunga, cu argumente politice, juridice si militare. Sigur ca am fi dorit sa fie un proces public sau deghizat, care sa fie educativ pentru populatie. S-a discutat si aspectul juridic, pentru ca nu era in regula. Era o chestiune facuta fara respectarea elementarelor reguli juridice, mai ales ca nu aveam nicio indoiala asupra sentintei. Pana la urma, considerentele militare au dominat. Ne dadeam seama ca toate aceste elemente care actionau impotriva Revolutiei, tragand asupra obiectivelor strategice, fac acest lucru in speranta ca Ceausescu va reveni la putere. Eu cred ca decizia a fost justificata, pentru ca, intr-adevar, dupa ce au fost aratate la televizor procesul si executia, grosul tragatorilor s-a predat si a lasat armele".

Voican invoca „modelul” asasinarii lui Codreanu
Gelu Voican Voiculescu la Comisia Parlamentara „Decembrie 1989": „In 24 decembrie a fost acel moment culminant al vietii noastre. Intram doi cate doi in baia lui Milea. Lasam apa sa curga, demente din astea. Susoteam diverse formule. Eu am spus: «Sa-i facem scapati de sub escorta, cum s-a facut cu Zelea Codreanu. Ii omoram si gata». S-au uitat la mine si am simtit ca au inceput sa ma considere ca pe un tip respingator. Si atunci, parca Mazilu a spus: «Presedintele poate infiinta, in situatii din astea, Tribunal Militar Exceptional...», si aici, atentie: «...ii va judeca si ii condamnam la moarte, ca faptele exista pentru aceasta condamnare»".

Sergiu Nicolaescu vroia „metoda Mussolini”
Sergiu Nicolaescu pentru „Adevarul": „Pe mine m-a intrebat cineva, Iliescu sau nu mai stiu cine, ce parere am de Ceausescu. Ca el trebuie omorat ca sa salvam vietile oamenilor, in conditiile in care se tragea in populatie. Si le-am zis: «E simplu. Mi-l dati mie intr-o masina. Eu opresc, parasesc masina, oamenii se ocupa de mine, iar altii il omoara pe Ceausescu. E simplu ca buna ziua». Adica «metoda Mussolini». Aia il spanzurau de picioare".
 
Grupul ucigas
Conform datelor existente, grupul care a decis executia Ceausestilor este urmatorul: Ion Iliescu (supranumit „Iliescu-KGB”), Silviu Brucan (agent KGB dovedit), Nicolae Militaru (agent GRU dovedit), Dumitru Mazilu (fost colonel destituit din Securitate, dizident intretinut), Petre Roman (nomenclaturist, fiul kominternistului Walter Roman, suspectat ca fiind colaborator al unui serviciu secret strain), Mihai Montanu (reprezentantul FSN la Ministerul Apararii), Mihai Ispas (civil si fost sofer al lui Iliescu, ulterior ministru adjunct al Sportului), Dan Martian (absolvent al Universitatii "M. V. Lomonosov" din Moscova, decedat la Lisabona, ca ambasador, in al doilea mandat al lui Iliescu, din cauze necunoscute), Gelu Voican Voiculescu si Sergiu Nicolaescu (personaje complexe care au tangente cu structuri si societati secrete) si generalul Victor Atanasie Stanculescu (care a interactionat in perioada premergatoarea evenimentelor cu KGB si AVO, conform propriilor declaratii).

Iliescu, vectorul ocupatiei rusesti
 

Trecerea celor 20 de ani ii complica insa viata care i-a mai ramas de trait lui Iliescu, pentru simplul motiv ca prea multe elemente au inceput sa iasa la iveala iar actorii evenimentelor incep sa vorbeasca in afara scenariului stabilit de regizorii de la Moscova. Intrebat recent de „Adevarul” ce rol acorda implicarii serviciilor speciale sovietice in “revolutie”, Iliescu afirma, din scurt: „Total marginal”. Dar unele marturii vorbesc depre 20.000 de „turisti sovietici” in decembrie '89, insista reporterul. “N-are importanţă!”, raspunde Iliescu enervat. Si totusi, 20.000 de agenti ai fortelor speciale (dupa unii mai multi) inseamna o armata. Cand o armata straina se deplaseaza pe teritoriul unui alt stat aceasta se numeste invazie. Daca acea armata nu agreaza modul in care se finalizeaza operatiunea – impunerea unui personaj si a unei organizatii la conducerea statului invadat – atunci il poate elimina. Dar cand scopul pentru care s-a aflat in misiune corpul de armata angrenat in actiunea militara este atins, operatiunea se poate numi, in cazul nostru, ocupatie. Ocupatie straina.

Ziua generalilor 
Iata ca, chiar daca Iliescu crede ca este „total marginal” si „n-are importanta” faptul ca peste 20.000 de agenti sovietici inarmati au actionat in Romania in 1989-1990, exista generali responsabili, ca Mihai Caraman, primul sef al SIE, adjunctul sau, Gheorghe Dragomir, generalul SRI, Aurel Rogojan, fost sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, si, acum, si un general al Armatei, Victor Stanculescu, ce sunt de alta parere. Ultimele marturii ale fostului actor principal in evenimentele din decembrie, generalul cu piciorul in ghips, desi sunt tardive au o mare valoare. Confesiunile lui Victor Atanasie Stanculescu, facute la instigarea istoricului Alex Mihai Stoenescu si cuprinse in volumul „In sfarsit, adevarul...”, coroborate cu alte date scoase la lumina de Vladimir Alexe - si pe care le prezentam, in exclusivitate mai jos – arata ca Ion Iliescu poate fi arestat chiar azi. Pentru crima si complicitate la crima. Cu o singura conditie: ca Parchetul sa doreasca sa-si faca datoria.

Stanculescu: executia lui Ceausescu a fost o operatiune GRU-KGB
Din marturiile inaltului responsabil militar al acelei perioade, general Victor Stanculescu, retinem claritatea cu care razbate informatia privind lovitura de stat sovietica, in urma careia au fost ucisi peste 1100 de romani. Redau in fragment din dialogul celor doi interlocutori citati mai sus: „VAS: Ma gandesc la urmatoarea treaba: grupul care a lucrat in spatele meu la minister ca sa provoace conditiile necesare pentru ca toata lumea sa fie convinsa ca Ceausescu trebuie executat.
AMS: Asta era un grup sovietic, dle general. Considerati ca decizia de suprimare a venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degraba pe linia serviciilor secrete sovietice, probabil GRU, ca astia au actionat?
VAS: GRU si KGB combinati.
AMS: In aceste conditii, scopul implicarii sovietice in evenimentele din Romania pare a fi fost penetrarea structurilor de forta ale tarii si, implicit, reintoarcerea Romaniei in sfera de influenta sovietica. Asa apare logic. (...)AMS: Dar diversiunea electronica aeriana, stiti bine, se foloseste pentru protectia si sprijinul unor forte aflate in lupta la sol.
VAS: Sau pentru a bruia sistemul de aparare de la sol.
AMS: Ati descoperit cine era autorul acestei diversiuni electronice aeriene? Putea fi facuta de forte romanesti, existau mijloacele?
VAS: Era prea complexa ca sa fie facuta de ai nostri.
AMS: Deci, din afara. Este posibil ca diversiunea electronica sa fi fost declansata in sprijinul trupelor Spetnaz (fortele speciale GRU – nota red) intrate in tara la inceputul lui decembrie?
VAS: Da, pentru a le facilita miscarile si pentru amplificarea panicii generale si actiunii impotriva regimului.”

„Clubul de la Moscova” al fostilor presedinti
In ciuda acestor evidente, un alt ex-presedinte al Romaniei cu origini in fosta URSS, afirma: "Ipoteza existentei unor ’teroristi sau agenturi straine’ in perioada Revolutiei Romane reprezinta o jignire la adresa celor care au avut curajul sa aduca democratia in Romania”, a declarat luna trecuta, Emil Constantinescu, cu prilejul reuniunii „Clubului de la Bucuresti” al lui Ion Iliescu. La aceeasi consfatuire la care s-a discutat, in van, si decapitarea actualei conduceri a Romaniei printr-o lovitura electorala la adresa lui Traian Basescu, Ion Iliescu a afirmat despre eliminarea Ceausestilor: ''Sigur ca ar fi fost avantajos, din punct de vedere politic, sa fi putut organiza un proces normal, in conditii adecvate. Dar nu ne aflam in situatie normala. Ceea ce a contat atunci a fost constatarea ca orice amanare insemna noi sacrificii de vieti umane, care se amplificau cu fiecare zi si cu fiecare ora care trecea. De aceea, ne-am asumat raspunderea de a organiza procesul de la Targoviste, in conditii exceptionale, cu multe improvizatii, pentru ca exceptionala era situatia in care se afla tara. Asa ceva s-a intamplat, nu odata, in istorie, in conditii similare. Ca premisa de la care s-a pornit in luarea acestor decizii a fost corecta s-a vazut prin efectele imediate: a doua zi, dupa proces si executie, a scazut intensitatea actiunilor armate, iar dupa doua zile, practic au incetat''. Inca o data, Iliescu s-a folosit de crimele Spetnaz pentru a-si acoperi actiunile conspirative de preluarea a puterii si ucidere a fostei sale familii adoptive. Noile marturii se pot adauga cu succes la voluminosul Dosar Iliescu, bine palmat, timp de 20 de ani, de complicele sau din decembrie 1989, „marele anchetator” militar al „revolutiei”, generalul Dan Voinea. „Intamplator”, cel care a realizat rechizitoriul in baza caruia sotii Ceausescu au fost condamnati la moarte. Sa revedem filmul Procesului Ceausescu (DOSAR 1/SP/1989).

Directorul unei Edituri infiinteaza un „Tribunal Militar Exceptional”
             Pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu, la acea vreme inca directorul Editurii Tehnice, a redactat si semnat un decret prin care infiinta un “Tribunal Militar Exceptional” care sa-i judece pe Nicolae si Elena Ceausescu.
            La punctul 1 din acest „Decret” se declara ca “urgenta este impusa de dorinta, in acest caz, a tuturor cetatenilor cinstiti ai Romaniei”.
            La punctul 2 se stabileste ca acest “Tribunal Militar Exceptional” - infiintat de Ion Iliescu – va judeca cauza “in conformitate cu prevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”.
            Iar la punctul 3 se preciza ca “acest tribunal va fi alcatuit in componenta stabilita de Legea pentru organizarea judecatoreasca“.
            In incheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care se autodeclara, pe 24 decembrie 1989, “presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale”.
            Cateva precizari sunt importante.

Iliescu a devenit presedintele CFSN pe 26 decembrie
 Mai intai ca, pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu nu avea calitatea de presedinte al Consiliului FSN.
            Consiliul Provizoriu al FSN si-a desemnat “presedintele” pe 26 decembrie 1989. Deci, mai tarziu. Mai exact, la doua zile dupa semnarea decretului de catre Iliescu si la o zi dupa ce cuplul Ceausescu fusese deja executat.
            La data de 24 decembrie Ion Iliescu nu avea absolut nici o calitate juridica sau constitutionala care sa-i permita formarea unui “Tribunal Militar Exceptional” si nici sa se prevaleze de titulatura de “presedinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe decret.
            Apoi documentul a ramas scris de mana pana pe 5 ianuarie 1990, cand a fost dactilografiat.

Tribunalul a fost ilegal
             Gelu Voican Voiculescu - incercand sa acopere aceasta evidenta uzurpare de calitati oficiale ale decretului semnat de Ion Iliescu – a afirmat: “Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a secretului, neriscandu-se dactilografierea”. “Revolutionarii” lui Iliescu nu riscau nici macar “dactilografierea”, in schimb il condamnau la moarte pe cel care era inca seful statului. Cel putin oficial. Sa remarcam ca “decretul” a fost redactat integral si semnat de Iliescu, fara numar de inregistrare.
            Ceea ce inseamna ca Ion Iliescu a semnat ilegitim, printr-o tipica uzurpare de titlu, un document ilegal, lovit de nulitate din punct de vedere juridic, care a condus la executarea a doi oameni.
            Rezulta si ca “Tribunalul Militar Exceptional” care i-a judecat pe sotii Ceausescu la 25 decembrie 1989, la UM 01378 din Targoviste, a avut, la randul lui, un caracter ilegal.
            Mai rezulta ca sotii Ceausescu n-au fost executati dupa o procedura legala, ci au fost, pur si simplu, asasinati. O seama de alte detalii, ramase secrete pentru opinia publica din Romania, trebuie aduse la cunostinta, dupa 20 de ani.
            In dorinta de a-l exonera pe Ion Iliescu de orice responsabilitate in asasinarea sotilor Ceausescu, Gelu Voican Voiculescu a emis teoria “legitimitatii revolutionare”. Pe scurt, Voican Voiculescu sustine ca, deoarece evenimentele din decembrie ar fi fost o “revolutie”, nu se mai tinea seama de cadrul juridic si se proceda “expeditiv”.
            Gelu Voican Voiculescu a amintit de Revolutia Franceza (1789), care a procedat similar. L-am fi inteles pe Gelu Voican Voiculescu daca sotii Ceausescu – prinsi de “popor” - ar fi fost spanzurati sau impuscati (cum se intentionase, tot in „cadru organizat”).
            Dar chiar Ion Iliescu il contrazice pe Voican Voiculescu. Pentru ca - asa cum vedem – Ion Iliescu apeleaza la un “cadru legal”.
            Ion Iliescu semneaza un „Decret”, pentru infiintarea unui “Tribunal Militar Exceptional”, care la punctul 2 stipuleaza foarte clar ca acest tribunal va judeca cauza “in conformitate cu prevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”.
            Astfel incat nu mai este vorba de nici o “legitimitate revolutionara“ - inexistenta in Drept – ci de simularea unui proces asa-zis legal.

Mascarada de proces
            Deplasarea la Targoviste a membrilor “Tribunalului Militar Exceptional” s-a facut cu doua elicoptere.
            Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu.
            Deci se stia - inaintea procesului – ca sotii Ceausescu urmau sa fie executati. V.A. Stanculescu a stabilit locul executiei, inainte de inceperea procedurilor legale.
            Procesul care a urmat la Targoviste nu a fost decat o mascarada, amintind de “obsedantul deceniu” si de judecatile expedive.
            Dupa ce a coborat din elicopter, Gelu Voican Voiculescu a solicitat ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Desi decretul sustinea ca “aceasta cauza se va judeca cu prevederile legale in vigoare”, procesul s-a derulat in 55 de minute, fara depunerea de probe si audierea vreunui martor, cu avocatii apararii desemnati din oficiu, pe post de acuzatori ai clientilor lor (ca in epoca stalinista).
            Fara ca acestia sa ceara macar recursul, desi in cazul condamnarii la moarte legea cerea sa o faca, cu sau fara voia condamnatului. In ultima  clipa, Elena a spus: “Daca vreti sa ne omorati, ne omorati pe amandoi. Nelegati”. Executia a avut loc imediat. Controversele nu au lipsit.

Falsele capete de acuzare
Rechizitoriul intocmit de Dan Voinea si sentinta cu pedeapsa capitala consemneaza capete de acuzare ce nu au fost dovedite niciodata. „Genocidul” – nu au existat 60.000 de victime, asa cum se planuia si zvonea la data aceea, inclusiv prin intermediul lui Silviu Brucan si al postului de radio „Europa Libera”, pentru ca Securitatea nu a scos nici o arma din unitati. Dimpotriva: generalul Iulian Vlad, seful DSS, a dat ordin ca acestea sa fie inchise. „Subminarea puterii de stat”, numarul 2, cand Ceausescu reprezenta conducerea statului, este o aberatie. „Acte de diversiune”, punctul 3, se refera, astazi stim, la operatiunea KGB-GRU. „Subminarea economiei nationale”, punctul 4, ramane, credem, valabil, pentru a da socoteala asupra lui si toti succesorii lui Nicolae Ceausescu din ultimii 20 de ani. Hotararea pronuntata la 25 decembrie 1989 a fost executata pe loc.

Voican, Ceausescu si semnul lui Marte
             Interesante sunt si concluziile profesorului legist francez Louis le Riboux, privind momentul si conditiile reale in care sotii Ceausescu au fost, de fapt, executati.
            Din dimineata de 26 decembrie pana pe 30 decembrie 1989, cand s-a decis inhumarea, cadavrele sotilor Ceausescu au fost conservate in instalatia frigorifica de la Morga. De inmormantarea celor doi s-a ocupat Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim-ministru. Ambele cadavre au fost acoperite cu panze de cearsaf. Mai intai, s-a pus capacul peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican a desenat cu creta semnul lui Marte.
            Groparilor li s-a spus ca era vorba de doi colonei in rezerva, ucisi de “teroristi”. Ceausestilor nu li s-au pus, in '89, cruci: fusesera uitate la Morga. S-au intocmit doua dosare care poarta acelasi numar: 1/SP/1989. Certificatele de deces s-au eliberat fara autopsiere si buletinele de identitate ale sotilor Ceausescu, de catre Vladimir Belis si notarul sectorului 1, Adrian Toma.

Din punct de vedere legal, cetateanul Iliescu l-a ucis pe presedintele Ceausescu
             Cei doi aveau dreptul – ca orice cetatean – la un proces corect si drept, asa cum a avut parte Manuel Noriega sau Slobodan Milosevici. Era o ocazie unica si pentru romani de a afla secretele unei guvernari, care a condus Romania in ultimii 50 de ani. Si – poate – cu aceasta ocazie sa afle si unele informatii despre Iliescu si ai sai. Tocmai acest lucru nu convenea insa grupului Iliescu. Si altora.
            Asa ca celor doi Ceausescu li s-a inchis gura: au fost executati imediat, dupa o mascarada de proces.
            Procesul Ceausescu incepe insa cu un decret ilegal, semnat de cetateanul Iliescu, care se face astfel vinovat cel putin pentru “uzurparea de calitati oficiale”.

Video-executia trucata
             Dupa dezvaluirea pilotului Vasile Malutan (decedat in conditii suspecte) privind existenta unei genti cu documente asupra lui Ceausescu in momentul fugii, iata ca depozitia colonelului Baiu, omul care a filmat executarea cuplului, aduce in atentie felul in care s-a trucat videocaseta procesului si executiei.
            Pe 25 decembrie 1989, la TVR s-a prezentat o prima versiune a procesului si executiei.
            Cu acea ocazie s-a putut observa un prim aspect frapant: banda se intrerupea brusc, fara justificare, in clipa cand soldatii legau mainile sotilor Ceausescu.
            Urma apoi, printr-o saritura in montaj, o scena in care, pe fundalul unor impuscaturi, se distingea cu greu, intr-un nor de praf, un zid. Fara sa se poata observa si cine erau cei executati. Conform unor surse de la fata locului, aceasta parte a filmarii ar fi fost realizata ulterior executiei, folosindu-se capse pirotehnice introduse chiar in zid.
            Ulterior aparea un doctor, examinand cadavrele sotilor Ceausescu.
            Iata insa ca, la 22 aprilie 1990, televiziunea franceza a prezentat o banda de 90 de minute cu procesul si executia lui Ceausescu, banda despre care se sustinea ca includea versiunea integrala, necenzurata, a evenimentului.
            Asadar, a doua videocaseta!

Doua executii
             Examinand-o cu atentie, un grup de experti francezi, condus de doctorul Loick le Ribault, director al Centrului de Microscopie Electronica din Franta, a ajuns la o concluzie surprinzatoare, necunoscuta cititorilor romani.
            Expertii francezi au sesizat pe videocaseta, in clipa cand doctorul a ridicat capul Elenei Ceausescu, imediat ce praful starnit de gloante s-a imprastiat, ca sangele de sub cap era deja coagulat, iar gatul devenise teapan. Ceea ce era imposibil, daca executia avusese loc cu cateva momente mai inainte.
            S-a conchis, fara dubii, ca Elena Ceausescu era moarta de cel putin cateva ore inaintea filmarii “executiei”.
            Tot pe baza videocasetei, grupul de experti francezi a mai semnalat si ca, desi cadavrele cuplului Ceausescu purtau urme de gloante, nu existau - in mod ciudat- urme de sange in jurul gaurilor provocate de acele gloante iar in ce-l priveste pe Ceausescu nu exista nici sange scurs in jurul cadavrului sau.
            Expertii francezi au stabilit, in aceste conditii, ca – „deoarece cadavrele nu prezentau vreo urma de sange pe piept si pe fata imediat dupa executie si intrasera chiar intr-o anumita rigiditate” – nu ramanea decat ca cei doi fusesera “executati”, cu cel putin cateva ore inaintea filmarii executiei, in mod separat, cu un singur glonte tras in ceafa. Zvonurile parvenite de la Unitatea lui Kemenici arata ca responsabil cu uciderea celor doi ar fi fost Gelu Voican Voiculescu.
            Apoi, pentru filmare, cei doi au fost proptiti de perete pentru stimularea executiei.

Exhumarea interzisa
             Potrivit grupului de experti ai doctorului Le Ribault, executia cuplului Ceausescu fusese, in mod evident, trucata. Francezii solicitand (in martie 1990) exhumarea cadavrelor si autopsierea lor de medici straini, pentru confirmarea verdictului lor.
            Guvernul de la Bucuresti nu a dat insa nici un raspuns: nici expertizei, nici propunerii de exhumare si investigatii.
            Aceste fapte raman, asadar, in continuare neelucidate.
            Se pune insa si o alta problema: Nu cumva exista si o videocaseta - a treia! - completa, cu procesul si executia?

O alta moarte misterioasa
            Sa ne reamintim si un alt fapt ciudat: prima cursa Bucuresti-Belgrad de dupa evenimente avea un singur pasager la bord – un reporter britanic – care, conform marturiilor, transporta numeroase videocasete, filme si fotografii legate de evenimentele din decembrie 1989.           
            Avionul cu acest singur pasager la bord, a fost doborat cu o racheta, nu se stie de cine trasa.
            Era la cateva zile de la executia cuplului Ceausescu.
            Evident, videocasetele, filmele si fotografiile “au disparut”.

Operatiunea „Plecam pentru a ramane”
            

In “Libre Journal”, Paris, septembrie-octombrie 1990, pagina 30, Vladimir Bukovski scria sub titlul “L'Empire du moindre mal”: “Niciodata rolul KGB-ului in interiorul tarii (URSS – n.n.) si in strainatate nu a fost atat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, cele care au lansat “revolutia de catifea” in Cehoslovacia, cele care au luat masuri pentru rasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producand circumstantele favorabile distrugerii Zidului Berlinului”.
            Asadar, inca din 1990, Vladimir Bukovski a declarat public rasturnarea lui Ceausescu drept o operatiune a KGB.
            Strategia urmarita de URSS fusese pusa la punct anterior de Andropov si KGB, si urmarea salvarea comunistilor intr-o situatie de criza a sistemului.
            Alexandre de Maranche (fostul sef al SDECE-ului francez) l-a citat in acest sens pe un apropiat al lui Gorbaciov, Ghiorghi Arbatov, cel care a afirmat: “URSS va va face cel mai mare rau cu putinta: va va lipsi de dusmanul vostru” (“Le Figaro”, Paris, 10 ianuarie 1990).
            Aceasta strategie sovietica, initiata de Iuri Andropov si transpusa apoi in practica de Mihail Gorbaciov, a fost expusa clar de Jean-Francois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat: “Uniunea Sovietica isi propusese drept scop acela de a pleca pentru a ramane” (vezi “Les marches lointanes de L'Empire: partir pour rester”, in Jean Marie Benoist, “Apres Gorbatchev”, Paris, 1990, pag. 137 si urmatoarea).
            Si mai explicit asupra scopului urmarit de strategia “partir pour rester”, a “schimbarii la fata“ din 1989-1990 si ulterior prin “puciul lui Potemkin” (august 1991) a fost Lev Nevrozov, care a avertizat:
            “In partida sa de sah pentru dominatia mondiala, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei Occidentale” (“The Kremlin and the Western Politico-Cultural Establishment, Midstream, 1900, pag. 1).
            Lucrurile se vad cu mult mai clar astazi, in 2009, daca tinem seama de puternica revenire a Rusiei pe plan mondial si de ampla “restaurare” ce are loc in Rusia lui Vladimir Putin.

Vaclav Havel recunoaste aportul KGB la „revolutia de catifea”
             Cand i s-a cerut lui Iliescu sa spuna ce stie despre lovitura de stat din decembrie 1989, Iliescu i-a catalogat imediat pe cautatorii adevarului drept „dezaxati” si “lichele”. Asa cum o facuse si in primavara anului 1990, cu manifestantii din Piata Universitatii. Iliescu ramane ultimul dinozaur comunist beneficiar al „revolutiilor” KGB care nu recunoaste acest lucru.
            Iata ce scrie Havel despre “revolutia de catifea” din 17 noiembrie 1989. Potrivit lui Havel, complotul din Cehoslovacia - “un complot pentru abolirea regimului comunist” - a fost organizat si declansat chiar de KGB.
            Marturia lui Havel a fost facuta la BBC si reluata de presa germana, daca ar fi sa amintim numai prestigioasa publicatie “Die Welt”.

Spetnaz in actiune
             Generalul Viktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB), a sosit in ajun la Praga impreuna cu un grup de “visautniki” (ofiteri “Spetnaz” ai GRU, operatiuni speciale, care actioneaza, de regula, in civil).
            Generalul Grusko impreuna cu generalul Ghenadi Teslenko (insarcinatul KGB la Praga) si Alois Lorenc (seful STB-ului, securitatea cehoslovaca) au condus intreaga desfasurare a “revolutiei de catifea” dintr-un apartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc vizitase anterior Moscova, fiind instruit la sediul KGB asupra desfasurarii evenimentelor.
            Evenimentele de la Praga au fost “starnite” - cu ajutorul ofiterilor sovietici “visautniki”, de “transformarea” unei manifestatii de comemorare a unei victime a militienilor praghezi, intr-o manifestatie de protest.
            Ofiterii “Spetnaz”, sustine Havel, care de la aeroportul “Ruzine” se imprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent la curent pe generalul Grusko, seful lor, cu”mersul revolutiei”.
            In noaptea de 17 noiembrie 1989, generalul Grusko si echipa sa au parasit Praga la fel de discret precum aparusera.

Iliescu era pentru KGB “candidatul potrivit” 
            Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, a oferit detalii despre rolul KGB-ului in Romania: “Ion Iliescu avea la vremea aceea legaturi destul de stranse cu PCUS si era desemnat drept candidatul cel mai potrivit pentru a-l inlocui pe Nicolae Ceausescu”. Toporovski adauga: “Pentru operatiunea propriu-zisa noi am ales momentul cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece altminteri actiunea ar fi prezentat dificultati”.
            Despre “turistii sovietici” prezenti cu miile la Timisoara si apoi la Bucuresti si in intreaga tara – consemnati in rapoartele Securitatii si, ulterior, in cele speciale, ale SRI, dedicate evenimentelor – nu mai are rost sa vorbim.
            Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in doar cateva ore, in dimineata de 22 decembrie 1989, cand Ceausescu a fost parasit in mod subit de toti colaboratorii si arestat chiar in sediul Comitetului Central al partidului. Din 22 decembrie, orele pranzului, Ceausescu era deja lasat in mana complotistilor.

Si Erich Honecker recunoaste
            La 21 noiembrie 1990, Erich Honecker, liderul comunist est-german, a acordat ziarului “Berliner Wachenpost” un interviu in care a afirmat: “Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unor manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor miscari de maxima importanta, care n-au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme, la scara europeana si chiar mondiala. Reunificarea Germaniei trebuie sa fie considerata ca o contributie la construirea Casei Europene si, data fiind situatia, lucru acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG”.
            Cat despre timpul in care s-au pus la punct marile mutatii din Europa de Est, Honecker l-a evocat intr-un alt interviu:  “O scurta vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre, in toamna anului 1984, adica chiar pe timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut de acord ca totul trebuia schimbat in Uniunea Sovietica si in alte parti” (interviu acordat canalului german DSF pe 10 octombrie 1990, ora 20.15).
            Sa reamintim doar ca Erich Honecker era “stapanul” suprem al STASI. Asa ca stia ce vorbeste.

“Moscova si KGB-ul au armat pistolul de start”

            Si alti autori binecunoscuti vorbesc despre rolul KGB in comploturile din Europa Centrala si de Est din 1989.
            Mark Almond, profesor de istorie moderna la Oxford, scrie in cartea sa “Gorbatchev and the Est-European Revolutions”:  “Moscova si KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformarile din Europa Rasariteana si Centrala, iar acestea (schimbarile – n.n.) s-au savarsit cu cea mai mare usurinta, deoarece a fost suficient sa se activeze rezistentele care existau deja”.
            Istoricul ungur Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: “Ceea ce am trait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-a petrecut este ca marea putere care ne-a subjugat dupa 1945, ne-a eliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese pe gat”.
            In Romania, “Comitetul Salvarii Nationale” s-a constituit inca din 1984. In iarna anului 1988 – asadar cu un an inaintea evenimentelor din decembrie 1989 - “Comitetul Salvarii Nationale” a devenit “Frontul Salvarii Nationale” (FSN). Contrar a ceea ce Iliescu si ai lui au sustinut, FSN-ul exista demult, ca si complotul impotriva lui Ceausescu.
            Intalnirea de la Elias: Iliescu-Militaru-Valter Roman In primavara anului 1990, generalul Militaru si capitanul Mihai Lupoi au facut dezvaluiri interesante in presa franceza.
            Astfel, generalul Militaru l-a contactat in 1982 pe Iliescu la spitalul “Elias”.
            Iliescu venise la “Elias” ca sa-i faca o vizita lui Valter Neulander, bolsevic naturalizat sub fantezistul nume de Valter Roman, sub care a detinut functii de prim rang.
            Generalul Militaru, internat si el in spital, a profitat de moment si l-a abordat pe Iliescu: “Dom'le, nu se gasesc in Romania niste forte sa-l arunce peste bord pe Ceausescu?”.
            Prudent, cel atat de direct interpelat s-a ferit sa dea un raspuns net.

„Cativa militari, un fel de pir-pir-pri si cu asta basta”
             Dar, dupa ce Militaru s-a externat, Iliescu l-a rugat sa-l viziteze la Consiliul National al Apelor, unde era presedinte, cu grad de ministru. Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei pana in Parcul Herastrau, ca sa poata vorbi in liniste.
            Principala dilema a fost explicata - nu fara umor – de generalul Militaru astfel: Iliescu era de parere ca pentru rasturnarea lui Ceausescu trebuia organizat un soi de puci militar. “Cativa militari, un fel de par-par-par si cu asta basta!”, isi rezumase Iliescu crezul despre “revolutia romana“.
            Militaru in schimb sustinea atragerea in strada a “maselor populare”, ca solutie eficace. “Dom'le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iese nimic”.
            Pana la urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui: “Ne-am despartit cu aceasta idee: el cu pir-pir-pir-ul lui, eu cu masele populare”, si-a amintit in primavara anului 1990 generalul Militaru.
            Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta parte.
            Mai la est de Herastrau.
            Astazi, numai Iliescu mai neaga implicarea KGB si GRU in evenimentul din 1989.
            De ce?
            Va lasam pe dumneavoastra sa ghiciti.

Scris de Victor Roncea, Vladimir Alexe   

(Sursa: http://www.curentul.info/2009/index.php/2009122338325/Actualitate/Iliescu-l-a-ucis-pe-Ceausescu-la-ordinul-Moscovei-Executia-a-fost-trucata.html)

Bercea Mondialu', Pavel Abraham şi filiera rusească

Sunt şanse să consolidăm pe plan intern un tip de societate foarte diferit de ceea ce sperau unii să se întâmple.

În afara Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia scandalul Bercea Mondial - Mircea Băsescu este, fără discuţie, cel mai discutat subiect al momentului. Cum simpla rostire a numelui Băsescu stârneşte din start o mulţime de pasiuni, comentariile sunt previzibil extrem de polarizate. Există însă câteva concluzii factuale greu de combătut într-o discuţie decentă care nu alunecă în imprecaţii sau în obişnuita zonă băşcălioasă.

1. E greu pentru cineva să mai pretindă în mod credibil că DNA-ul, justiţia în general, sunt armele cu care preşedintele loveşte în adversari. Asta nu înseamnă nicidecum că nu există abuzuri sau corupţie în Justiţie, că nu există şi nedreptăţi. Însă e limpede că sistemul e departe de a fi controlat de cineva. Inclusiv de Traian Băsescu.

2. Atacul (orchestrat, aşa cum era de aşteptat din centrul de comandă Voiculescu - Antena 3) îl vizează nu doar pe preşedinte ci, poate într-o măsură mai mare, două piese grele din Justiţie: Codruţa Koveşi şi Livia Stanciu, preşedinta Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

3. În ciuda delimitării sale explicite de cazul fratelui în mod evident preşedintele iese puternic afectat, fiind prin forţa lucrurilor asociat unei peisaj infracţional populat cu interlopi. E greu de spus în acest moment dacă ceea ce se întâmplă acum îi anulează sau nu şansa de a mai juca un rol important pe scena politică autohtonă din 2015 încolo. Lovitura de imagine e serioasă, vom vedea însă dacă va fi şi una decisivă.

4. Evenimentele au decantat, mai clar ca niciodată, "caracterele" de pe scena publică prin maniera în care acestea au reacţionat. Călin Popescu Tăriceanu a ţinut să-şi reconfirme în forţă postura de personaj jalnic. Nu e clar dacă la mijloc sunt doar umori personale sau joacă, ca o marionetă, o scenetă scrisă de "colegii" din PSD. Dar ca un om care, din postura de prim ministru îi trimitea lui Traian Băsescu bileţe să-l "rezolve la procuratură" pe Dinu Patriciu sau ca unul care nu a avut nici un fel de "îngrijorări" legate de cazul Duicu sau de plagiatul d-lui Ponta să aibă revelaţii pe probleme de integritate e parcă prea mult. Caracterizarea pe care i-a făcut-o atât lui cât şi altor "moralişti" de ocazie Cătălin Predoiu e din acest punct de vedere foarte potrivită. La polul opus faţă de dl Predoiu se situează Klaus Iohannis, marea speranţă a "dreptei româneşti", care parcă ţine să întărească, pe zi ce trece, dubiile legate de persoana sa.

Sunt însă câteva întrebări la care nu avem răspunsuri, poate nu le vom avea niciodată, şi acestea ţin de zona serviciilor secrete. La felul în care s-au raportat ele la preşedinte. De pildă, de ce a fost activat acum un scandal bazat pe întâmplări din 2011? Sau, dacă, şi dacă da, când, a fost informat şeful statului şi despre ceea ce făcea Mircea Băsescu dar şi Pavel Abraham? Ultimul a fost văzut des prin Drăgăneşti Olt (unde locuieşte familia lui Bercea Mondial) promiţându-le membrilor clanului amnistia (asumată, zicea el, de însuşi Ponta) în schimbul unor declaraţii împotriva lui Mircea Băsescu.

Însă lucrurile nu se opresc nici măcar aici. Şi asta e partea cea mai puţin discutată dar potenţial cea mai gravă în legătură cu aceste incidente. Dacă privim incidentul în context regional, în legătură cu criza ucraineană şi dependenţa energetică a Europei faţă de Rusia, nu putem să nu remarcăm o serie de coincidenţe şocante. Simultan cu scandalul din România în care este implicat fratele preşedintelui a izbucnit un mare scandal şi în Polonia care ar putea duce chiar la alegeri anticipate. Şi acolo scandalul are o bază reală dar presa poloneză avansează ipoteza unui amestec explicit al serviciilor secrete ruseşti care ar fi sprijinit logistic interceptările care stau la baza acestuia.

Or, prea se leagă lucrurile. Ţintele în cele două cazuri sunt principalele două puncte de sprijin americane din regiune, România şi Polonia. Operaţiunea legată de Mircea Băsescu a fost realizată evident de profesionişti (există indicii privind implicarea serviciului "doi şi un sfert" de la MAI, trecut acum sub comanda directă a premierului, probabil sub bagheta lui Pavel Abraham (un personaj care frecventează curent ambasada Rusiei de la Bucureşti) şi Dan Voiculescu. Asta nu scuză, bineînţeles, prostia fratelui preşedintelui dar pune totul, ca şi în Polonia, într-o altă lumină. La urma urmei serviciile secrete asta fac: identifică şi exploatează punctele vulnerabile care ţin de natura umană (lăcomie, aventuri amoroase, alte ipostaze compromiţătoare) prin care fie să poată recruta colaboratori inflitrând instituţiile altor state fie să destabilizeze situaţia internă din ţara ţintă. În aceste condiţii suspiciunile privind o posibilă filieră rusească în declanşarea ultimului scandal nu sunt deloc lipsite de substanţă.

E greu de spus câţi actori din spaţiul politic, din economie sau din structurile informative din România sunt prinşi în această filieră rusească. Însă cu siguranţă prin oameni ca Pavel Abraham (şi alţii pe care nu îi ştim, probabil aceeaşi care au acţionat şi în vara anului 2012) ei pot exploata abil, din umbră, agenda meschină, interesele personale ale unor oameni precum Tăriceanu, Ponta, Voiculescu sau alţii ca ei.

Dacă Moscova este implicată în cele întâmplate recent în România şi Polonia e grav. Înseamnă că ruşii îi domină serios pe americani la acest capitol. Cu lideri politici de tipul celor de la noi, lipsiţi de scrupule, de onoare, iresponsabili, care îşi urmăresc interesul cu ochelari de cal, terenul e prielnic. În momentul de faţă una dintre ţintele importante pare să fie eliminarea cvasitotală de pe scena publică a lui Traian Basescu, un sprijinitor fervent al prezenţei americane în România, astfel încât acesta să nu mai poată juca nici un fel de rol politic important în continuare, după terminarea mandatului. Premiul cel mare este readucerea justiţiei sub control, ceea ce în interesul cam a tuturor cercurilor politice influente autohtone, de la pesedişti la liberali.

Aşa că există toate şansele să asistăm, începând din 2015, la repoziţionări geopolitice (poate nu dramatice din primul moment, dar semnificative, ca în cazul Ungariei, Slovaciei, Bulgariei sau Cehiei, al cărui premier declara recent că este împotriva prezenţei unor militari americani pe teritoriul ţării întrucât asta îi aduce aminte de invazia sovietică din august 1968 (!?), la pachet cu un tip de restauraţie generalizată pe câteva segmente cheie, mai ales în Justiţie. Cu alte cuvinte sunt şanse să consolidăm pe plan intern un tip de societate foarte diferit de ceea ce sperau unii (e drept, destul de puţini în ansamblul societăţii) să se întâmple. Mulţi vor considera că toate astea sunt doar trasnăi şi invenţii panicarde. Însă cine şi-ar fi imaginat prin octombrie 2013 ceea ce se întâmplă astăzi într-o ţară ca Ucraina care doar cu doi ani în urmă găzduia, împreună cu Polonia, CE de fotbal?  

AUTOR: Alexandru LĂZESCU / Ziarul de Iași

Stalin și poporul rus pe vecie au supus. Fascinația nepieritoare pentru Directivele KGB a generat și întreține Sindromul Stockholm de Est

 

 

Dilema istorică a momentului - puternic evidențiată de coordonatele conflictului din Ucraina și, în special, de anexarea „la cerere” a Crimeei de către Maica Rusia - nu mai este cum a reușit colosul sovietic să subjuge o masă de popoare, ci cum de în gena acestora s-a inoculat sistemul afecțiunii față de prădător

Cel puțin două atitudini paradoxale ale popoarelor din fosta componență a marilor imperii sau din sfera de influență a acestora - cazul cel mai evident al zilelor noastre fiind efectele antropologice copleșitoare lăsate istoriei de fosta Uniune Sovietică - îi bulversează pe strategii occidentali care pariază necondiționat pe virtuțile democrației și pe răspândirea acestora ca soluție a păcii universale. Dacă respingerea valorilor ideologice americane - în Afganistan, bunăoară - se explică în cea mai mare măsură prin incapacitatea invadatorilor de a empatiza cu realitatea culturală a spațiului intervenției lor, rezistență sateliților Rusiei față de impregnarea occidentală are între explicații și manifestările la nivel de masă ale unui „sindrom Stockholm" - pactizarea, din instinct de supraviețuire, cu răpitorul -, în virtutea căruia, în destrămatul lagăr socialist, lumina continua să vină de la Moscova.

Acest sindrom la scară istorică nu s-a născut peste noapte. Sinistrului Stalin și călăilor săi le-au trebuit decenii de teroare planificată și de exterminări în masă pentru a frânge spiritul la nivel de națiuni, lăsând povara renașterii acestora pe umerii martirilor individuali și ca misiune (aproape) imposibilă generațiilor viitoare. Între uneltele strategice folosite de Moscova se înscrie și documentul intitulat „Directivele NKVD-ului pentru țările din orbita sovietică", o sinteză a tuturor pașilor care au îngenuncheat generații întregi de „băștinași" cotropiți și care produce efecte temeinice și astăzi, inclusiv în mentalul unei anumite părți a clasei politice care încă domină destinele României.

Holocaustul roșu: Îngenuncherea maselor

Vom evidenția ad hoc doar câteva dintre cele 45 de puncte ale înspăimântătorului document (citește aici directivele integrale), adevărate pietre de hotar ale capturii și supunerii națiunilor, pervertirii claselor sociale și reeducării în spiritul alienării și înrobirii fără alternativă a indivizilor: Trebuie realizată în mod accelerat unificarea tuturor partidelor într-un singur partid, având grijă ca toate rolurile-cheie să revină acelor oameni care aparțin serviciilor noastre secrete. (directiva nr. 5) Unificarea organizațiilor de tineret trebuie facută rapid. De la conducători de organizații locale în sus, în poziții de conducere se vor repartiza oameni desemnați de serviciile noastre speciale. (6) Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice în sensul că acestea să nu acorde acte doveditoare a proprietații asupra pământului. (12) Politica fața de mica gospodărie țărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria particulara nerentabila. După aceea, trebuie începută colectivizarea. (13) Trebuie făcut totul ca hotărârile și ordinele - fie acelea cu caracter juridic, economic sau organizatoric - să fie nepunctuale. (14) Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată. (24) Trebuie extinsă birocrația statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. (32) Se va căuta ca aceia care lucrează in diferite funcții, indiferent cât de mici, să fie schimbați și înlocuiți cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificați. (44) Trebuie ca la facultăți să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesați sa se perfectioneze la nivel înalt, ci doar să obțină o diplomă. (45)

Poruncile iadului: Îngenuncherea spiritului

Inițiativele particulare trebuie eliminate cu desăvarșire. Pentru fiecare congres se vor pregăti oameni noi și doar cei vizați de serviciile noastre secrete. (7) Se va acorda o atenție deosebită persoanelor cu capacități organizatorice și cu șanse sigure de popularitate. Acești oameni trebuie cooptati, iar în cazul în care se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare. (8) Se va urmări ca funcționarii de stat (exclusiv organele de securitate) să aibă retribuții mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sanătății, justiției, culturii, respectiv la cei care dețin funcții de conducere. (9) În legătura cu activitatea băștinasilor care sunt purtători ai unor funcții de partid, de stat sau administrative, trebuie create asemenea condiții ca aceștia să fie compromiși în fața angajaților, astfel încât să devină imposibilă întoarcerea lor in anturajul inițial. (19)Trebuie acordată o atenție deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generala împotriva acestora. (34) Din școlile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultăți trebuie sa fie înlăturați profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupate de oameni numiți de noi, având un nivel de pregătire slab sau mediocru. (35) Trebuie ca reprezentanții opoziției politice sa fie închiși. Se va încerca prin toate mijloacele racolarea acelor opozanți care se bucură de stima populației băștinașe. Dacă nu cedează, trebuie compromiși prin campanie de denigrare. Înainte ca ei să se întiparească în conștiinta maselor, trebuie lichidați prin așa-numite "întâmplări neprevăzute", sau închiși sub acuzația de crimă de drept comun. Numai in cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi ținute sub acuzatia de "înalta trădare". (40)

Ironia istoriei: Îngenuncherea călăilor

Fie și numai implementarea aceastei ultime directive citate (40) ar fi fost probabil de ajuns să compromită fibra verticalității unei națiuni pentru generații. Aplicarea ei întocmai și cu îndârjire satanică a dus la milioane de morți, deportați, torturați și încarcerați în gulagurile din statele din orbita sovietică. Milioane de ruși, români, români basarabeni, polonezi, cazaci, tătari, armeni, ucrainieni, estonieni, lituanieni și evrei au fost exterminați sau reeducați pentru ca directivele „holocaustului roșu" să poată să dăinuie în halul în care se constată și astăzi. După moartea casapului Stalin, artizanul apocalipticului cod, Lavrenti Beria (foto sus), conducător al NKVD-ului (serviciile secrete sovietice, devenite ulterior KGB), a fost executat de foștii săi tovarăși, culmea, pentru „conspirație capitalistă." Se relatează că, la pronunțarea sentinței, călăul Beria a căzut în genunchi și a cerșit îndurare.

Sursa:  http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/stalin-i-poporul-rus-pe-vecie-au-supus-fascina-ia-nepieritoare-pentru-directivele-kgb-genereaza-sindromul-stockholm-de-est-119020 

Ponta, intalnire secreta cu Putin!

Putini se asteptau ca, fie si in conditiile coabitarii cu nabadai dintre cele doua Palate, politica externa a Romaniei cu privire la Republica Moldova sa nasca atatea dispute. Mai ales ca atacurile prezidentiale, dupa ce seful guvernului s-a tot perindat pe la Chisinau, au fost de o virulenta fara precedent.

 Acuzat politic, Vladimir Putin este curtat economic de liderii europeni

Numai ca Traian Basescu nu a ezitat sa-i transmita lui Victor Ponta un mesaj voalat de amenintare, somandu-l public sa se hotarasca in ce barca joaca atunci cand se tot duce sa se vada cu premierul Moldovei. Si chiar daca avertismentul a parut unul fara logica, surse din SIE sustin ca el este unul cat se poate de serios. Si se refera de fapt la informatiile parvenite Palatului Cotroceni cu privire la initierea unor negocieri secrete purtate prin intermediul lui Iurie Leanca in vederea stabilirii unei intrevederi intre Victor Ponta si Vladimir Putin.

Totul pe o carte!

Victor Ponta isi continuă asaltul economic

Pe tot parcursul sederii sale la Palatul Cotroceni, Traian Basescu s-a dovedit unul dintre cei mai fanatici parteneri europeni ai administratiei americane, Romania adoptand in ceea ce priveste politica externa modelul polonez. De altfel, autoritatile de la Varsovia nu s-au sfiit sa-i rada in nas Moscovei, mizand totul pe cartea parteneriatului strategic cu SUA. Iar Romania, la randul sau, a facut din inscrierea tarii noastre pe axa Washington – Londra – Bucuresti prioritatea absoluta a politicii noastre externe. In aceste conditii, normal ca Traian Basescu nu a vazut cu ochi buni devierea noilor guvernanti de la aceasta axa, lucru care s-a vazut foarte bine cu ocazia organizarii Formului Economic Romano-Chinez de la Bucuresti. Mai mult, Basescu continua sa ceara insistent abandonarea imediata a parteneriatului strategic dintre Guvernul Romaniei si gigantul chinez Huawei, la fel cum a procedat si administratia SUA. Insa daca negocierea unor importante investitii chinezesti in Romania a atenuat totusi tonul acestor atacuri prezidentiale, seful statului a luat foc cand a fost informat cu privire la ultimul demers diplomatic al premierului Ponta.

Pe urmele lui Viktor Orban

Traian Basescu se impotriveste noii orientari a politicii externe

Incurajat de succesul, cel putin mediatic, al relansarii relatiilor cu Beijing-ul, se pare ca seful Guvernului isi face calcule extrem de pragmatice cu privire la beneficiile economice pe care le-ar avea reeditarea unui asemenea forum, de aceasta data tinta fiind atragerea unor mari investitori rusi. Totusi, negocierile preliminarii lansate in acest sens se poarta pe canale cat mai discrete cu putinta, Victor Ponta incercand sa tina departe de urechile rivalilor politici acest proiect. Spre deosebire de omologul sau maghiar, Viktor Orban care a facut in aceste zile o noua “aroganta” Uniunii Europene, prin cererea oficiala adresata Moscovei de a imprumuta Ungaria cu 10 miliarde de dolari pentru constructia unei centrale nucleare, la o suta de kilometri de Budapesta. Solicitare pe care, bineinteles, Vladimir Putin s-a grabit sa o aprobe imediat, pentru le da cu tifla liderilor occidentali.

Joe Biden este la curent

Din informatiile intrate in posesia noastra reiese ca sprijinul solicitat de Victor Ponta premierului moldovean Iurie Leanca pentru a tatona terenul in vederea ademenirii gigantilor financiari rusi in Romania pentru marile privatizari din acest an a ajuns deja si la urechile vicepresedintelui american Joe Biden. Care deocamdata inca nu s-a pronuntat, cel putin oficial, cu privire la aparitia noii axe economice Beijing – Moscova – Bucuresti. Iar daca tacerea se va prelungi, aceasta ar putea fi interpretata ca un accept tacit al initiativei premierului. Totusi, sursele noastre sustin ca acesta va primi cat de curand un mesaj privat din partea atasatului SUA la Bucuresti, Duane Butcher, cu privire la temperarea avantului Guvernului Romaniei.

Sursa: eNational.ro » Dezvaluiri