DESĂVȂRŞIREA MINCIUNII

Motto: În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.

– Ioan 16:33

La putina vreme dupa ce s-au incheiat lucrarile forumului de la Davos, urmate de cele ale ultimului sumit european, constatam ca se continua linia prin care marele public nu mai este informat cu claritate si mai ales amanuntit asupra subiectelor abordate si dezbaterilor prilejuite. Trebuie din nou sa ne multumim cu ciozvarte aruncate cu prezumtiozitate de asa zisele “elite” care aproape ca nu-si mai disimuleaza prezenta si se comporta deja ca niste stapani dispretuitori fata de plebea mondiala.

Ceea ce am putut nota cu certitudine, mai ales din actiunile ulterioare, este ca se vor spori autoritarismul financiar si controlul indivizilor.

Cu alte cuvinte, marele jaf global este aproape incheiat si, de acum incolo, cei deposedati vor trebui sa se obisnuiasca cu ideea si sa-i accepte pe jefuitori drept clasa conducatoare discretionara, in caz contrar riscand o marginalizare vecina cu o condamnare la moarte fie prin infometare, fie prin lipsa unei minime asistente de sanatate, fie prin eliminare controlata.

Asta inseamna ca experimentele facute pe diverse natii, Romania fiind una de prima linie, au ajuns la un punct final si ca de-acum soarta fiecarei tari va fi decisa prin aplicarea intocmai a planurilor oculte, tesute la intuneric de minti diabolice, preocupate de fantasmagorii ce le dau frisoane si care le satisfac trairile marunte si vanitatea perpetua de a se considera adevarati dumnezei.

Cu certitudine avem de-a face cu minti bolnave ce si-au transmis boala de-a lungul mai multor generatii, cuprinse de febra stapanirii globale, inceputa pe calea materialista, dar care va trebui desavarsita de cea spirituala. De fapt a unei false spiritualitati, caci tot ce naste din materialism este de fapt un idol al acestuia, iar spiritualitatea astfel implementata va fi in esenta sa o ratacire festivista a orbilor ajunsi mult prea aproape de marginea prapastiei.

Deja lumea a fost insidios pregatita a primi aceasta ratacire prin golirea sistematica a personalitatii umane de valorile moralei sanatoase, prin cultivarea liberului arbitru al lumii materialiste, manifestat prin dezlantuirea simturilor si pasiunilor transformate in motorul unei omeniri conduse, fara ca macar sa isi dea seama, de poftele ce ii sunt inseminate de stapanii minciunii si manipularii, maestri ai inrobirii oamenilor sub flamura disimulata a raului, prezentat drept bine printr-o rasturnare ingenioasa dar marsava a scarii valorilor, uitand voit ca a creste inseamna a te inalta si nu a te cobori.

In acest carusel al desantarii fara limite si fara granite, pentru obtinerea cu orice pret a placerii, oamenii isi vor pierde rapid orientarea si, cu cea mai mare usurinta, vor imbratisa raul ca fiind bine, iar binele il vor dispretui si il vor condamna ca pe un rau, asimiland astfel degradarea aducatoare de distrugere.

Ultimele valori umane reprezentate de natiune, patrie, familie, intrajutorare s.a.m.d. vor fi macerate de tornade ale asocierii aleatoare, cu singurul scop de satisfacere a poftelor si placerilor efemere. Haosul va fi standardul normal de viata si instabilitatea emotionala necontrolata, starea fireasca a manifestarii umane.

Cei care vor rezista acestui mod de convietuire si nu se vor lasa tarati in destrabalarea generala vor fi izolati, persecutati si chiar eliminati fizic.

Guvernati de astfel de minti bolnave (o mana de fier condusa de un cap de lemn) si manati de instincte murdare, oamenii vor ajunge, in scurt timp, la un moment decisiv al existentei lor, cand vor trebui sa decida daca se vor lasa inregimentati irevocabil in armatele raului, spre pieire, sau vor sta neclintiti de partea adevarului, spre salvare. Caci raul nu a adus decat distrugere, iar cel ce a zidit a fost intotdeauna numai adevarul.

Cum totul va depinde de luarea unei decizii individuale, nimeni nu ar trebui sa mai pregete in a o lua, cat mai este timp, si a incepe a-si asuma calea (cine aude, sa priceapa) spre tabara dreptatii, stand neclintit si amintindu-si neincetat ca dreptatea nu poate avea nicio insotire cu faradelegea.

Cu cat o tabara va fi mai numeroasa decat cealalta, cu atat mai mult va prevala fie binele asupra raului, fie invers, pe panta ultimului tobogan, iar viata va mai pastra un sens sau din contra, va deveni un cosmar din care ne vom dori a fi scapati cu orice pret.

Totusi, in cele din urma, ineluctabil tabara adevarului va triumfa si cei ce au stat neclintiti pe drumul sau vor avea viitorul luminos la care aspira si sunt inderptatiti.

Asa ca oricat de greu vi s-ar parea, nu ezitati a va tine pe calea cea buna! Biruinta va fi a voastra chiar in clipa cand aceasta va parea a fi cu neputinta!

“Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”, Ioan 14:6.

ANUNŢ IMPORTANT pentru copiii cu dizabilităti (locomotor, auz, vorbire, sindrom down și autism)

Se organizează tabere gratuite pentru copiii cu dizabilităti (locomotor, auz, vorbire, sindrom down și autism) cu care vor lucra specialisti si psihologi.Copiii trebuie să aibă între 6-16 ani si să fie scolarizati si însotiti de părinti (gratuitate pt copil & părinte).Fiecare copil va primi 100lei si cărti.Să se sune la nr 0737877179 sau 0737877178 – Diana Budeanu sau Irina Rădută. Mulțumesc.
Dati mai departe (să se bucure cât mai multi copii de aceste tabere)!

Preluat de pe: 
http://fanu.wordpress.com/2011/08/13/anunta-important-pentru-copiii-cu-dizabilitati-locomotor-auz-vorbire-sindrom-down-si-autism/

VIITORUL NOSTRU CU AJUTORUL DOMNULUI

HRISTOS A INVIAT!

Se zice că Satana şi-a scos odată uneltele sale la vânzare. Erau expuse toate: ura, invidia, gelozia, înşelaciunea, linguşeala, mândria, trufia ş.a.m.d., fiecare dintre ele la un anumit preţ. Pe o margine era expusă o unealtă ce, la prima vedere, părea lipsită de nocivitate şi care, deşi era foarte uzată, avea un preţ extrem de ridicat. Unul dintre cumpărători l-a întrebat ce era acea unealtă şi de ce avea un preţ atât de mare.

“Aceasta este descurajarea” – i-a răspuns Satana. “Mi-a fost cu mult mai folositoare decât toate celelalte la un loc. Cu ea pot străpunge inima tuturor mai adânc decât cu orice altceva. Este atât de uzată deoarece am folosit-o aproape asupra oricui. Şi cel mai bun lucru este că foarte rar cineva realiza că o folosesc ca unealtă”.

Inamicul încă foloseşte descurajarea ca o unealtă a sa şi o foloseşte asupra noastră în fiecare zi. Deoarece descurajarea vine adesea din pesimismul privitor la modul de desfaşurare a evenimentelor din viaţa noastră, una dintre cele mai bune căi de contracarare a sa este de a înţelege perspectiva Domnului asupra viitorului nostru. Pentru a putea face aşa, trebuie să ne debarasăm de două mituri foarte puternice.

Primul mit despre viitor este acela că situaţia noastră va fi întotdeauna la fel. Dacă serviciul pe care l-ai avut a fost întotdeuna teribil, eventual vei îmbrăţişa mitul că aşa va fi permanent. Aceeaşi perspectivă se poate aplica şi căsătoriei, casei, părinţilor, copiilor sau oricărei alte situaţii adverse cu care ne luptăm. Descurajarea ne face să interpretăm trecutul şi prezentul ca pe un model indestructibil, ceea ce ne împinge într-o şi mai mare descurajare. Dacă dorim să privim viaţa prin perspectiva Domnului, trebuie să respingem cu toată puterea acest mit.

Al doilea mit despre viitor este acela că, atunci când dorim să facem o schimbare în bine, ne aşteptăm ca lucrurile să înceapă a se îmbunătăţi imediat. Mulţi oameni se găsesc în situaţii copleşitoare prin dificultăţi şi încep a se ruga, a merge la biserică, a studia Biblia, reexaminându-şi, în consecinţă, stilul de viaţă. Dar când ajung să considere timpul consumat în această direcţie, fie el o săptămână, o lună sau un an, şi constată că nimic nu s-a schimbat spre mai bine, se simt ca şi cum ar fi avut o experienţă dezamăgitoare. Asta fără a se sinchisi de lungile perioade în care au sădit sămânţa cea rea la slujbă sau în familie, spre exemplu pentru peste 20 de ani. Cei mai mulţi îşi doresc ca, dacă au făcut unele schimbări spre îndreptare, să vadă imediat şi consecinţele producându-se. Se poate ca uneori îndurarea Domnului să lucreze şi aşa, dar cu siguranţă nu întotdeauna. Uneori fructul smeririi noastre va lua o mai lungă perioadă de timp pentru a se coace.   

Perspectiva Domnului asupra viitoarului nostru este astfel: “Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit -o Dumnezeu celor ce -L iubesc” – Iacob 1:12.

Aceasta este o mare promisiune. Ea ne dă curaj în a ne încrede că lucrurile se vor schimba, că toate cele ce ne sufocă acum nu sunt permanente.

Dar această promisiune ne reaminteşte, de asemenea, că schimbarea cere perseverenţă. Ea nu se petrece, în mod uzual, peste noapte. Dumnezeu onorează în timp obedienţa iubitoare şi credinţa ce o însoţeşte. Şi răsplata celui ce rabdă este cununa vieţii.

Dumnezeu promite o deplină împlinire şi o fericire cu mult peste cele mai arzătoare vise ale noastre. Când trecem prin încercări, deja începem să experimentăm promisiunea Sa. De aceea, dacă veţi intâlni o persoană gentilă, iubitoare şi înţeleaptă care radiază iubirea lui Iisus, vă pot garanta că acea persoană a suferit multe. Modalitatea prin care Dumnezeu produce astfel de persoane este adversitatea. Ele nu renunţă, viaţa lui Iisus începe să se manifeste prin ele şi ele capătă o fericire şi împlinire interioară de la Domnul care nu mai pot fi atinse de circumstanţele acestei vieţi şi care vor fi puternic dezvoltate in ceruri.

Cum priviţi spre viitor? Prin prisma oricărui necaz pe care îl întâmpinaţi astăzi, sau îl vedeţi prin certitudinea promisiunii Domnului?

Nu vă daţi bătuţi şi nu vă îndoiţi. Dumnezeu spune că veţi primi o recompensă când încercarea se va fi terminat. Veţi avea o viaţă împlinită pe acest pământ, în comuniune cu El, şi veţi primi o cunună cerească eternă.

Iar descurajarea va fi numai o veche şi uzată unealtă ce nu va mai putea fi folosită niciodată asupra voastră.

HRISTOS A INVIAT!

CRESTINII – TRADATORI DE FRATE, VANZATORI DE HRISTOS

Vrem sa va punem la inima unul din cele mai coplesitoare cuvinte pe care le-am citit in ultima vreme, care, daca nu a murit de tot inima in tine, te zgaltaie de-a binelea pe dinauntru, mai tare decat orice mare cutremur anuntat. Va vorbim si noi cu indrazneala, de la inima la inima, direct, ca si cum am vorbi sufletelor noastre: Va rugam in numele lui Hristos, ascultati si intelegeti strigatul parintelui Savatie! Nu fugiti de el si nu-l uitati, nu mai treceti repede peste cuvinte! Si, mai ales, nu-l (mai) lasati fara raspuns in viata voastra! Nu-i mai lepadati de la voi pe cei slabi, pe cei umili, pe cei saraci, pe cei batjocoriti, torturati si omorati; nu mai justificati pe cei puternici si nedrepti, nu mai luati apararea celor slaviti, tari si mandri, care se apara singuri, oricum, cu toata puterea acestei lumi! Nu va mai mintiti ca nu vedeti si nu auziti! Nu mai intoarceti capul! Si, mai ales,  sa fiti cu luare aminte sa nu fiti voi insiva cei care umiliti, batjocoriti, nedreptatiti, tradati, chinuiti pe fratele vostru mai mic, adica pe Hristos! In numele niciunui interes superior sau vreunei pretinse legi! Chiar daca nu puteti iubi, macar nu faceti rau si nu mintiti, nu va folositi de niciun semen al vostru pentru a-l arunca apoi ca pe o masea stricata, cand nu va mai serveste interesele!

De asta, si nu de alte fapte mari sau de vorbe frumoase atarna mantuirea sau pierzarea noastra!

 Parintele Savatie Bastovoi: Hristos este acelaşi. Ce s-a schimbat?

“Este uimitor cum oamenii îşi schimbă valorile de la generaţie la generaţie. Toate cuvintele cheie au fost răstălmăcite. Pace, iubire, curaj. Cuvîntul jertfă a fost scos cu desăvîrşire din uz, pentru că jertfa nu poate fi răstălmăcită. De aceea e mai bine nici să nu vorbeşti despre ea. Totul se cîştigă prin “pace”, prin “toleranţă”. Aşa este. Prin “toleranţa” noastră şi sîngele altora. Sîngele celor pe care nu-i ştim şi nici nu vrem să-i ştim. Pentru că am devenit fii ai acestui veac stăpînit de părintele minciunii şi ucigătorul de oameni diavol. Oamenii mor astăzi ca şi în cărţile de istorie ucişi de tirani, răpuşi de foame şi de boli. Numai că astăzi doar arareori mai auzi un glas care să-i mîngîie în numele lui Hristos. Creştinii au ajuns să se teamă să ia apărarea cuiva, iar asta ne arată că duhul fricii şi nu duhul dragostei ne călăuzeşte paşii.

Cu mai puţin de un secol în urmă în faţa terorii comuniste s-au ridicat 200.000 de clerici doar în Rusia şi au fost ucişi. Astăzi preoţii şi episcopii stau la masă cu tiranii şi-i laudă în adunări pentru un talger de linte. Alţii, mai mititei, mănîncă gunoaiele de sub această masă, dar le vorbesc oamenilor cu versete din Scriptură.

Hristos a spus: „Cercetaţi pe cei din temniţă, cercetaţi pe cei bolnavi”. Iar creştinii de azi nu doar că nu fac asta, ci nici măcar nu suferă să audă de existenţa întemniţaţilor şi a bolnavilor.

Atunci cînd cineva trîmbiţează în biserici că oameni demonizaţi ne otrăvesc şi ne îmbolnăvesc prin medicamente mincinoase, se găsesc creştini, atît dintre cei de jos, cît şi dintre cei de sus, care să înăbuşe glasurile salvatoare. Atunci cînd li se spune că oameni străini îi robesc prin cipurile demonice, mulţi se îndărătnicesc, pentru că se gîndesc doar la pielea lor. În sfîrşit, chiar dacă li se spune că un tiran bate, torturează şi omoară în numele legii şi asta nu e drept, ei nu se grăbesc să le ia apărarea celor ce pătimesc, ci tot pe tiran îl laudă.

Acesta este creştinismul spre care ne îndreptăm. Dar să nu ne amăgim. Hristos ieri şi azi şi în veac este acelaşi”.

(Sursa:  http://www.razbointrucuvant.ro/2009/07/10/crestinii-tradatori-de-frate-vanzatori-de-hristos/).

Si in incheiere, un alt cuvant de la inima la inima, spre limpezirea cugetului:

V-aţi gândit vreodată cât de minunat ar fi dacă aţi putea să-l primiţi pe Iisus în casele voastre? Şi totuşi adevărul este, după cum chiar El a spus-o, că ar accepta o astfel de invitaţie: “Ascultă, Eu stau la uşă şi bat - dacă cineva Mă aude şi-Mi deschide, voi intra şi voi lua masa cu el şi el cu Mine”. (Apocalipsa 3:20).

Iisus Christos doreşte să fie inima inimilor noastre. El vrea să fie în centrul vieţii noastre. Întrebarea este: vrem şi noi?

Imaginaţi-vi-L pe Iisus intrând în casa voastră chiar acum... Cam ce ar gândi El despre video-casetele, CD-urile şi colecţia de DVD-uri pe care le păstraţi cu satisfacţie? V-aţi simţi oare confortabil dacă Iisus ar lua comanda TV şi ar verifica ce canale aţi vizionat? Ce-ar fi dacă ar merge la computerul vostru şi ar deschide toate site-urile voastre preferate sau ar rasfoi ziarele si revistele pe care va uitati? V-ar pune toate acestea în încurcătură?

Prea mulţi dintre noi gândesc: ne putem juca cu păcatul în intimitatea căminului nostru, fără ca cineva să afle sau să ne afecteze. Dar Domnul ne avertizează dintodeuna să nu ne jucăm cu păcatul. Păcatul începe, de obicei, cu ceva mic şi se sfârşeşte cu... vă amintiţi cu ce?

Hotărâţi-vă a-l lăsa pe Iisus să aducă curăţenia necesară. Desigur că asta ar însemna aruncarea câtorva lucruri, sau poate a chiar foarte multora. Dar vă asigur că ceea ce El va pune în loc va fi cu atât de mult mai bun încât nu veţi dori să-l mai pierdeţi vreodată. Nici măcar vreo fărâmă...

Cititi si: LUPTA CEA BUNA

             URMATI CALEA CEA DREAPTA