Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română
Se afișează postările cu eticheta romanism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta romanism. Afișați toate postările

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Fost Erou al Muncii Socialiste, Marin Nedea, omul pe care Ceauşescu l-a vizitat de zece ori

Ziceai comuna Purani, ziceai Marin Nedea. Ziceai Marin Nedea, ziceai membru al Comitetului Central al PCR şi deputat în Marea Adunare Naţională.

În ’89, revoluţia a scos un deşti din televizor pentru a pune lucrurile în ordine şi la Purani. Marin Nedea si-a strâns lucrurile şi a plecat. N-a avut mult de strâns. Trăise în cei douăzeci de ani petrecuţi aici într-o cămăruţă, în care încăpuse, pe lângă titlul de Erou al Muncii Socialiste, şi nevastă-sa. Au plecat împreună, adică el şi nevasta, că titlul... S-a întors în satul natal, la Deparaţi. Avea aproape 70 de ani, dar nu se întorsese să-şi lingă rănile, ci să continue ceea ce făcuse până atunci. Iar de făcut, făcuse politică, politica pâinii, mai precis, aşa cum îi răspunsese lui Tudor Vornicu, cu nişte ani în urmă, într-o emisiune la televizor. Ştiam asta, i-a spus celebrul realizator, dar cum se manifestă în concepţia dumi­tale această politică? I-a răspuns în felul următor: Unii nu fac nici un fel de treabă, nici pentru pâine, nici pentru ţară, dar spun că fac politică!

Până la urmă, ce n-au reuşit vremurile a reuşit vremea, adică timpul. Şi să fi păstrat firul roşu de demult, tot n-ar fi câştigat în faţa lui. Timpul l-a îngenuncheat, dar nu l-a învins, căci, zice el în paginile unei cărţulii cu caracter autobiografic, viu sau mort, nu am să fiu învins niciodată, acesta este crezul cu care m-am născut şi am trăit.

Dacă ar fi să mă iau după imaginea bătrânelului  de aproape 90 de ani pe care-l am în faţă, aş fi tentat să nu-i dau dreptate. A trebuit ca mai întâi să găsesc satul, pe care-l ştiam din poezia lui Topârceanu. Numai că omul pe care-l caut locuieşte la ginerele său, în cealaltă parte a satului. O casă mai degrabă modestă. Înspre fundul curţii, o odaie întunecată şi îngustă. Aici îl găsesc pe fostul Erou al Muncii Socialiste. Cea mai rămas din el, mai precis. Adică o lumină încă vie în ochi, o voce aproape stinsă, care, culmea, are câteodată poftă de râs, nişte mâini uscate şi noduroase, ce par să nu aibă astâmpăr, şi câteva amintiri, pe care vocea le cheamă cu mari eforturi din trecut.

– Chiar v-a vizitat Ceauşescu de zece ori?
– Aşa a fost, da.
– Cum l-aţi cunoscut?
– Prin ’52, a venit la o adunare.
I-a plăcut cum am vorbit. M-a ţinut minte. Pe urmă am intrat într-un conflict cu Dincă. Am ajuns până la el. Ceauşescu mi-a dat mie dreptate. Am rămas prieteni.
– În ce sens?
– În sensul că iubeam amândoi munca şi lucrurile corecte.
– Cum era Ceauşescu ca om?
– Modest, foarte modest.
– Dar, ea?
– De Leana zici?
– De ea, da.
– Era incultă şi rea
– I-aţi cerut vreodată ceva personal lui Ceauşescu?
– Niciodată. O dată mi-a făcut el o ofertă, dar am refuzat-o. Era cu frate-său, Florea. A zis că merit să fiu stimulat cu o maşină. N-am vrut, însă, s-o primesc. Eu n-am cerut niciodată pentru mine nimic. Ce mi s-a dat, mi s-a dat fără să cer.
– Şi cu vizitele cum era? De ce venea Ceauşescu la Purani?
– Pentru că eram un CAP model. Într-un an, când am făcut 7.000 de kilograme de grâu la hectar, l-am invitat eu, ca să-i fac o surpriză.
– Cum îl invitaţi?
– Îl sunam, că aveam fir direct cu el.
– Şi vă răspundea?
– Da, dar nu-l sunam niciodată fără treabă.
– Cum era o vizită d-asta de lucru, nea Marine?
– Păi să vă spun. Venea cu elicopterul. Toată conducerea judeţului apărea la faţa locului ca să-l întâmpine. Odată, Ceauşescu a vrut să vadă nu ştiu ce cultură. Toţi, grămadă în urma lui. Numai că el m-a luat numai pe mine de braţ, în timp ce celorlalţi le-a făcut semn să rămână pe loc. Văzându-ne cum ne îndepărtam stând de vorbă, primul secretar al judeţului credea că mă întreabă despre el. Secretarul cu organizatoricul, tot aşa. La fel şi ăla cu agricultura. Erau pieriţi de frică, întrucât ştiau că nu prea îi am la inimă.
– Chiar vorbeaţi despre ei cu Ceauşescu?
– Da de unde!
– Despre ce vorbeaţi atunci?
– Despre cultura respectivă.
– Şi ei nu vă întrebau după ce pleca Ceauşescu?
– Nu îndrăzneau, dar nici eu nu le spuneam despre ce am vorbit. Îi lă­sam să se perpelească. D-asta şi zi­ceau despre mine că sunt al dracului.
– Despre România de astăzi ce credeţi?
– N-are conducători.
– Păi Băsescu?
– Vai de mama noastră!
– Şi Iliescu?
– Şi mai al dracului!
– Dar în Dumnezeu credeţi?
– Da.
– Aţi crezut mereu?
– Da.
– Bine, dar aţi fost comunist, iar lucrurile astea două nu prea se împacă!
– Am fost, înainte de orice, un om care n-a furat, n-a înşelat, n-a lovit pe nimeni.
– Pe nimeni? Am auzit că-n vremea când eraţi la Purani l-aţi altoit cu biciul pe miliţianul din comună, că-i căşunase pe nişte femei care luaseră, cu acordul dumneavoastră, câteva roşii de la grădină.
Omuleţul din faţa mea începe să râdă.
– L-aţi lovit pe miliţian sau nu?
– Asta nu se pune.
– Nu se spune?
– Se spune, dar nu se pune.
– Ce-ţi mai doreşti de la viaţă, nea Marine?
– Să fiu sănătos, să nu iau, cum n-am luat nici până acum, niciodată vreun medicament.
– Asta e tot?
– Ar mai fi ceva.
– Ce?
– Câmpul, frumuseţea aia pentru care am trăit, să se găsească oameni care să aibă mai departe grijă de ea.

Fostul Erou al Muncii Socialiste rosteşte căznit cuvintele de pe urmă. I-a mai rămas putere cât să se lungească la loc în pat, acoperindu-şi puţinătatea trupului cu plapuma. Mâinile i-au rămas afară. Poate ca să împiedice lumina încă vie din ochi să se transforme în lacrimi sau să fugă.


Comentarii proprii:

Pentru astfel de oameni i-am iubit si ii iubesc cu tarie pe romani. Astfel de caractere au tinut si tin poporul roman si Romania sub aripa lui Dumnezeu, indifferent de vremurile sub care ne aflam. Prin ei, romanii au reusit chiar si performanta de a crestina comunismul marxist ce intentiona sa ne alinieze la planuri oculte paranoice, transformandu-l intr-o viata de obste, spre binele imediat al intregului popor. Asta pana cand “ëlitele”, alarmate de dezvoltarea impetuoasa a natiunii noastre si speriate de o eventuala “contagiune”, au inceput o lupta nevazuta de macinare a statului roman, atat din exterior, dar si din interior, prin infamii tradatori ce au devenit printr-o lovitura de stat conducatorii tarii, niste conducatori pe care poporul nu ii vrea, dar ei se incapataneaza sa ne supuna prin orice mijloace.
De altfel, dupa interventia de mare curaj si prestanta adoptata de Romania in anul 1981, cand s-a opus si a reusit sa impiedice invadarea Poloniei de catre rusi si aliatii lor, tara noastra a devenit un teatru de lupta intre fortele nationale si cele globalizatoare, fiind permanent sabotata de catre acestea din urma, care, dupa infrangerea fortelor patriotice, ne-au ocupat si ne-au macinat continuu, iar acum se pregatesc sa ne aplice lovitura finala prin care spera ei sa ne dezintegreze.
Dar ei uita un lucru, pe care ma incapatanez sa il repet pana le intra in cap: romanii au fost intotdeauna restauratori ai bunelor obiceiuri provenind dintr-o puternica si infailibila credinta prin care am iesit intotdeauna din negrele incercari ale istoriei, in mod miraculos, mereu tot mai intariti.
Curaj! Daca Dumnezeu este cu noi, ce ne pot face noua oamenii?!

luni, 1 august 2011

DRAGOSTEA DE TARA

Dragostea de tara, la noi, este raspunsul dat de romani catre Dumnezeu la darul pe care acesta li l-a facut. Viata lor este de neconceput fara Romania, pe care o iubesc la fel de mult ca pe o mama, adica in sfintenie si cu veneratie.
In ciuda atacurilor continue la care, de-a lungul istoriei sale multimilenare, natia romana a fost supusa, dragostea de tara nu a slabit, in pofida agresorilor si poftitorilor, dar si a multimii de cai troieni introdusi obsedant in cetatea noastra eterna, intr-o incercare de stricare a bunelor noastre oranduieli, bazate pe valori crestine nealterate.
Orice stricaciune produsa de aceste ostile actiuni a fost vremelnica iar timpul s-a dovedit permanentul aliat de nadejde al iubitorilor romani, care au dainuit tuturor negurilor timpurilor, iesind intotdeauna din necaz si, in mod miraculous, mereu mai puternici.
Practicata cu abnegatie de-a lungul atator milenii, fiind o constanta a dainurii si devenirii noastre, dragostea de tara a ajuns sa se perpetueze la romani nu numai pe calea mostenirii lumesti, dar si pe cea spirituala, cea care o sfinteste si o transforma intr-o dragoste asemanatoare cu cea de mama, transmisa pe cale genetica si care nu mai poate fi smulsa din sufletul omului.
Asa incat toti agresorii neamului nostru isi fac desarte iluzii atacand ceea ce ii este mai sfant romanului, patria si familia, in speranta ca fie vor narui aceasta binecuvantata natie sau ca o vor perverti astfel incat valorile sale spirituale sa fie rasturnate, aliniindu-se apoi pletorei lumesti care isi proclama o iluzorie libertate, animata de false valori si intreptandu-se implacabil spre zone din ce in ce mai intunecate, unde oamenii sa fie tranformati dintr-o creatie divina intr-o creatie robita pacatului, schimbandu-si singura destinul, parasind calea dreptatii spre a se pierde pe calea raului si a minciunii.
Da, sufletul romanului si-a dobandit capacitatea de a inmuguri pana si in vremuri dintre cele mai vitrege si chiar in mijlocul mizeriei celei mai depravate in care incearca sa-I inece slugile tradatoare de neam ale celor ca nu isi inceteaza urzeala in care inca se iluzioneaza ca pot sufoca neamul romanesc, clocotind de ura la auzul afirmatiilor de credinta de genul “caci ce-i romanesc, niciodata nu piere!”.
Dar sa-I lasam pe acestia sa fiarba in sucul propriei lor nemernicii si nevolnicii, iar noi sa ne bucuram sufletele cu darurile curate pe care stim sa ni le facem neincetat unii altora, in adevaratul spirit romanesc.
Redau mai jos un articol preluat de pe blogul Ispite Contemporane, expresie a sensibiltatii unui suflet de roman fata de iubita sa mama, Romania:

ROMÂNIA – O ŢARĂ MINUNATĂ BOLNAVĂ DE CANCER
de Daniela Filioreanu

Mai mult ca oricând, România este denigrată cu tot dinadinsul, prin programe de spălare a creierului susţinute cu vehemenţă în mass media. Am ajuns să mă feresc de discuţiile banale cu oamenii de pe stradă, de prin magazine, din gară ş.a.m.d., pentru că inevitabil se ajunge la acelaşi text îngrozitor, asemănător cu judecăţile de valoare din vremea lui Stalin: “Trăim în România, de asta este rău…”
Această frază este pe cât de falsă, pe atât de blasfemiatoare, la fel ca o înjurătură la adresa Celui de Sus. Îi invit pe toţi cei care utilizează această ticăloasă frază să se ducă din această ţară fix acolo unde consideră ei că e mult mai bine. Măcar dacă m-ar asculta…
Ce este România? România este suprafaţa de pămînt pe care ne-am născut. România înseamnă Carpaţii, câmpiile, Dunărea şi Marea Neagră. România înseamnă Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, (Mihai Viteazu – n.n.), Avram Iancu. România înseamnă grâu, vii, pomi, respiraţia codrilor, ploile, verdeaţa. România înseamnă Ortodoxie. România este una din porţile spre raiul ceresc – o gură de rai. România înseamnă libertate. România este Acasă.
Toate acestea vă sunt respingătoare, cinstiţii mei români contemporani? Dacă pe acestea nu le suferiţi şi vă bateţi joc de ele, atunci nu sunteţi decît nişte mutanţi, nişte accidente genetice nefericite ale acestui neam.
Dar nu, celor mai mulţi dintre domniile voastre nu vă miros toate acestea, ci altceva vă deranjează la această ţară. Vă deranjează prostia şi mizeria. Şi cu adevărat, acestea se întâlnesc peste tot, mai ales în ultima vreme. Cine este de vină pentru acestea? Pământul pe care trăim, Dunărea, Carpaţii, războiul din ’77? Bineînţeles că nu. Există mutanţi care dau vina şi pe acestea, numindu-le în mod inepto-ştiinţific „condiţii istorico-geopolitice nefavorabile”. Dar nu, nu aceastea sunt de vină, ci oamenii. Noi. Noi toţi. Noi toţi cu păcatele noastre. Noi, eu, tu, el, ea, toţi care alcătuim această ţară, cu toţii suntem vinovaţi sau măcar responsabili.
Creştinul, omul lui Dumnezeu, ştie să-şi asume această vină/responsabilitate, chiar şi atunci când nu îi aparţine lui direct (purtaţi-vă sarcinile unii altora – Gal. 6, 2). De altfel, nu am auzit pe niciun creştin real rostind cuvinte grele la adresa României, pentru că mintea lor nu este purtată de duhul prostiei.
Oamenii care lovesc în România fac parte din două categorii: cei de alt neam şi cei de un neam cu noi, dar care mănâncă din ţară precum cancerul. Românilor care distrug acest neam prin prezenţa lor, tocmai lor nu le convine această ţară. Şi ca orice cancer, vor acum să plece aiurea, adică să facă metastaze (cărei ţări i-or trebui asemenea oameni?, mă întreb eu…).
Acestor excrescenţe pe trupul ţării care nu se simt bine în România, le dau câteva exemple spre luare aminte.
1. Recent am primit o somaţie de deconectare de la energia electrică pentru că pe ianuarie am plătit la lumină mai puţin cu 3 roni (cu toate că pe lunile ulterioare am depus destui bani în plus).
Doar trăim în România…
Dar iată ce citesc într-un articol de pe Fox NY: IRS-ul, ceea ce ar fi Fiscul la americani, numai că mult mai teribil, şi-a desfăşurat forţele ameninţător pe proprietatea unui om pentru că era dator la stat cu 4 cenţi!
Şi nu era prima dată…
2. În spitalele româneşti, domneşte mizeria şi lipsa de grijă faţă de pacienţi.
Doar trăim în România…
Iată ce citesc, însă, despre condiţiile din spitalele britanice: 1200 de oameni au murit într-un spital din cauza mizeriei, foamei, neglijării, abuzului personalului medical, malpraxisului ş.a.m.d.
Nu mai vorbim de faptul că pentru un transplant de ficat se încasează în Occident sume de zeci şi sute de mii de euro. Dacă nu plăteşti, te lasă să mori. Mă întreb de ce este nevoie de asemenea sume pentru un transplant, dar fiind că pacientul pune la dispoziţie ficatul transplantat (de la rude)… Pentru patul de spital? Pentru perfuzii? Pentru vitamine? Sau pentru chirurgul care fără 20.000 de euro nu pune mîna pe pacient?…
3. Românii fură atât de mult, încât au distrus ţara.
Da, fură în stil haiducesc: iau de la români şi dau străinilor. Hoţii cei mari, care nu se văd, sunt de fapt străinii pe care noi îi adulăm.
4. Un mexican trăitor în România este oripilat de faptul că românii sînt înapoiaţi, căci cică au obiceiuri medievale la nuntă. Ce obiceiuri?, am întrebat eu, crezând iniţial că se referă poate la torturarea miresei… (mai ştii?…) Răspunsul civilizatului mexican: Suntem înapoiaţi pentru că la nunţile româneşti se servesc sarmale. L-am întrebat atunci ce anume se serveşte la nunţile din Mexic. Răspunsul lui a fost: sandvişuri.
Răspunsul meu: Iubitul meu mexican, sandvişul la nuntă este mâncarea calicului – multă pâine şi ce se mai nimereşte între cele două felii…
5. Laudă mare la adresa oraşelor moderne, alcătuite după planuri urbanistice generoase, cu străzi largi şi aerisite, nu ca oraşele noastre, cu străzi înghesuite.
Răspunsul meu: Oraşele româneşti nu au străzi largi tocmai pentru că sunt vechi, făcute pe vremea când nu era nevoie de nu ştiu câte benzi de circulaţie. Şi nici nu sunt aliniate în stil comunist ca străzile americane, din aceleaşi motive. Avem ceva vechime pe aceste locuri. Dar după părerea celulelor canceroase ale acestei naţii, acesta este semn de inferioritate.
Exemplele sînt nenumărate. Mă opresc însă aici.
Mai ofer totuşi o comparaţie grăitoare despre diferenţa dintre România şi alte ţări. În România este acum ruşine să fii creştin. Pe cînd în ţările civilizate, este ilegal.
Asta vor celulele canceroase ale acestui neam: să fie şi în România ilegal să fii creştin, să fii român, să fii om. Cu toţii trebuie să devenim paraziţii, cancerul acestei ţări. Numai aşa ticăloşii acestei naţii se vor simţi bine, cu inima şi conştiinţa împăcate. Numai aşa se vor simţi ei înşişi în România. Acum se simt constrânşi.
Este o ruşine să fii român??? Eu zic dimpotrivă: Ruşine să le fie celor cărora le este ruşine că sînt români!
Am străbătut lumea în lung şi lat şi poate o voi mai străbate. Toată lumea aceasta este frumoasă – o minune fără seamăn. Însă pentru mine, cea mai mare dintre minuni este România, după cum pentru un copil, cea mai bună şi mai frumoasă dintre mame este tot mama lui, în ciuda tuturor argumentelor ştiinţifice care susţin contrariul.
Comparaţia între România şi alte locuri este ca cea dintre codrii României şi codrii altor neamuri. Cîteva zile în munţii Neamţului te refac sufleteşte şi trupeşte, căci munţii aceştia sînt sfinţiţi de atâţia pustici şi de atâtea mănăstiri. În Suedia, deşi în aparenţă la fel de frumoşi, codrii sînt fioroşi, îţi este frică să intri în ei, simţi acolo prezenţa duhurilor rele, după cum povesteşte un român care a trăit acolo mulţi ani. În Germania, pădurile sînt atât de îngrijite, curate şi aliniate, încît ai senzaţia că nu au fost create de Dumnezeu, ci de un psihopat.
Revenind…  Acum, România este bolnavă de cancer. Îmi doresc ca toate celulele ei sănătoase să se trezească, să înţeleagă că starea în care ne aflăm este departe de a reprezenta normalitatea şi să lupte cu răul. Cu ajutorul lui Dumnezeu, toate formele de cancer sînt vindecabile.

duminică, 24 aprilie 2011

VIITORUL NOSTRU CU AJUTORUL DOMNULUI

HRISTOS A INVIAT!

Se zice că Satana şi-a scos odată uneltele sale la vânzare. Erau expuse toate: ura, invidia, gelozia, înşelaciunea, linguşeala, mândria, trufia ş.a.m.d., fiecare dintre ele la un anumit preţ. Pe o margine era expusă o unealtă ce, la prima vedere, părea lipsită de nocivitate şi care, deşi era foarte uzată, avea un preţ extrem de ridicat. Unul dintre cumpărători l-a întrebat ce era acea unealtă şi de ce avea un preţ atât de mare.
“Aceasta este descurajarea” – i-a răspuns Satana. “Mi-a fost cu mult mai folositoare decât toate celelalte la un loc. Cu ea pot străpunge inima tuturor mai adânc decât cu orice altceva. Este atât de uzată deoarece am folosit-o aproape asupra oricui. Şi cel mai bun lucru este că foarte rar cineva realiza că o folosesc ca unealtă”.
Inamicul încă foloseşte descurajarea ca o unealtă a sa şi o foloseşte asupra noastră în fiecare zi. Deoarece descurajarea vine adesea din pesimismul privitor la modul de desfaşurare a evenimentelor din viaţa noastră, una dintre cele mai bune căi de contracarare a sa este de a înţelege perspectiva Domnului asupra viitorului nostru. Pentru a putea face aşa, trebuie să ne debarasăm de două mituri foarte puternice.
Primul mit despre viitor este acela că situaţia noastră va fi întotdeauna la fel. Dacă serviciul pe care l-ai avut a fost întotdeuna teribil, eventual vei îmbrăţişa mitul că aşa va fi permanent. Aceeaşi perspectivă se poate aplica şi căsătoriei, casei, părinţilor, copiilor sau oricărei alte situaţii adverse cu care ne luptăm. Descurajarea ne face să interpretăm trecutul şi prezentul ca pe un model indestructibil, ceea ce ne împinge într-o şi mai mare descurajare. Dacă dorim să privim viaţa prin perspectiva Domnului, trebuie să respingem cu toată puterea acest mit.
Al doilea mit despre viitor este acela că, atunci când dorim să facem o schimbare în bine, ne aşteptăm ca lucrurile să înceapă a se îmbunătăţi imediat. Mulţi oameni se găsesc în situaţii copleşitoare prin dificultăţi şi încep a se ruga, a merge la biserică, a studia Biblia, reexaminându-şi, în consecinţă, stilul de viaţă. Dar când ajung să considere timpul consumat în această direcţie, fie el o săptămână, o lună sau un an, şi constată că nimic nu s-a schimbat spre mai bine, se simt ca şi cum ar fi avut o experienţă dezamăgitoare. Asta fără a se sinchisi de lungile perioade în care au sădit sămânţa cea rea la slujbă sau în familie, spre exemplu pentru peste 20 de ani. Cei mai mulţi îşi doresc ca, dacă au făcut unele schimbări spre îndreptare, să vadă imediat şi consecinţele producându-se. Se poate ca uneori îndurarea Domnului să lucreze şi aşa, dar cu siguranţă nu întotdeauna. Uneori fructul smeririi noastre va lua o mai lungă perioadă de timp pentru a se coace.   
Perspectiva Domnului asupra viitoarului nostru este astfel: “Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit -o Dumnezeu celor ce -L iubesc” – Iacob 1:12.
Aceasta este o mare promisiune. Ea ne dă curaj în a ne încrede că lucrurile se vor schimba, că toate cele ce ne sufocă acum nu sunt permanente.
Dar această promisiune ne reaminteşte, de asemenea, că schimbarea cere perseverenţă. Ea nu se petrece, în mod uzual, peste noapte. Dumnezeu onorează în timp obedienţa iubitoare şi credinţa ce o însoţeşte. Şi răsplata celui ce rabdă este cununa vieţii.
Dumnezeu promite o deplină împlinire şi o fericire cu mult peste cele mai arzătoare vise ale noastre. Când trecem prin încercări, deja începem să experimentăm promisiunea Sa. De aceea, dacă veţi intâlni o persoană gentilă, iubitoare şi înţeleaptă care radiază iubirea lui Iisus, vă pot garanta că acea persoană a suferit multe. Modalitatea prin care Dumnezeu produce astfel de persoane este adversitatea. Ele nu renunţă, viaţa lui Iisus începe să se manifeste prin ele şi ele capătă o fericire şi împlinire interioară de la Domnul care nu mai pot fi atinse de circumstanţele acestei vieţi şi care vor fi puternic dezvoltate in ceruri.
Cum priviţi spre viitor? Prin prisma oricărui necaz pe care îl întâmpinaţi astăzi, sau îl vedeţi prin certitudinea promisiunii Domnului?
Nu vă daţi bătuţi şi nu vă îndoiţi. Dumnezeu spune că veţi primi o recompensă când încercarea se va fi terminat. Veţi avea o viaţă împlinită pe acest pământ, în comuniune cu El, şi veţi primi o cunună cerească eternă.
Iar descurajarea va fi numai o veche şi uzată unealtă ce nu va mai putea fi folosită niciodată asupra voastră.

HRISTOS A INVIAT!

joi, 21 aprilie 2011

CRESTINII – TRADATORI DE FRATE, VANZATORI DE HRISTOS

Vrem sa va punem la inima unul din cele mai coplesitoare cuvinte pe care le-am citit in ultima vreme, care, daca nu a murit de tot inima in tine, te zgaltaie de-a binelea pe dinauntru, mai tare decat orice mare cutremur anuntat. Va vorbim si noi cu indrazneala, de la inima la inima, direct, ca si cum am vorbi sufletelor noastre: Va rugam in numele lui Hristos, ascultati si intelegeti strigatul parintelui Savatie! Nu fugiti de el si nu-l uitati, nu mai treceti repede peste cuvinte! Si, mai ales, nu-l (mai) lasati fara raspuns in viata voastra! Nu-i mai lepadati de la voi pe cei slabi, pe cei umili, pe cei saraci, pe cei batjocoriti, torturati si omorati; nu mai justificati pe cei puternici si nedrepti, nu mai luati apararea celor slaviti, tari si mandri, care se apara singuri, oricum, cu toata puterea acestei lumi! Nu va mai mintiti ca nu vedeti si nu auziti! Nu mai intoarceti capul! Si, mai ales,  sa fiti cu luare aminte sa nu fiti voi insiva cei care umiliti, batjocoriti, nedreptatiti, tradati, chinuiti pe fratele vostru mai mic, adica pe Hristos! In numele niciunui interes superior sau vreunei pretinse legi! Chiar daca nu puteti iubi, macar nu faceti rau si nu mintiti, nu va folositi de niciun semen al vostru pentru a-l arunca apoi ca pe o masea stricata, cand nu va mai serveste interesele!
De asta, si nu de alte fapte mari sau de vorbe frumoase atarna mantuirea sau pierzarea noastra!

 Parintele Savatie Bastovoi: Hristos este acelaşi. Ce s-a schimbat?


“Este uimitor cum oamenii îşi schimbă valorile de la generaţie la generaţie. Toate cuvintele cheie au fost răstălmăcite. Pace, iubire, curaj. Cuvîntul jertfă a fost scos cu desăvîrşire din uz, pentru că jertfa nu poate fi răstălmăcită. De aceea e mai bine nici să nu vorbeşti despre ea. Totul se cîştigă prin “pace”, prin “toleranţă”. Aşa este. Prin “toleranţa” noastră şi sîngele altora. Sîngele celor pe care nu-i ştim şi nici nu vrem să-i ştim. Pentru că am devenit fii ai acestui veac stăpînit de părintele minciunii şi ucigătorul de oameni diavol. Oamenii mor astăzi ca şi în cărţile de istorie ucişi de tirani, răpuşi de foame şi de boli. Numai că astăzi doar arareori mai auzi un glas care să-i mîngîie în numele lui Hristos. Creştinii au ajuns să se teamă să ia apărarea cuiva, iar asta ne arată că duhul fricii şi nu duhul dragostei ne călăuzeşte paşii.
Cu mai puţin de un secol în urmă în faţa terorii comuniste s-au ridicat 200.000 de clerici doar în Rusia şi au fost ucişi. Astăzi preoţii şi episcopii stau la masă cu tiranii şi-i laudă în adunări pentru un talger de linte. Alţii, mai mititei, mănîncă gunoaiele de sub această masă, dar le vorbesc oamenilor cu versete din Scriptură.
Hristos a spus: „Cercetaţi pe cei din temniţă, cercetaţi pe cei bolnavi”. Iar creştinii de azi nu doar că nu fac asta, ci nici măcar nu suferă să audă de existenţa întemniţaţilor şi a bolnavilor.
Atunci cînd cineva trîmbiţează în biserici că oameni demonizaţi ne otrăvesc şi ne îmbolnăvesc prin medicamente mincinoase, se găsesc creştini, atît dintre cei de jos, cît şi dintre cei de sus, care să înăbuşe glasurile salvatoare. Atunci cînd li se spune că oameni străini îi robesc prin cipurile demonice, mulţi se îndărătnicesc, pentru că se gîndesc doar la pielea lor. În sfîrşit, chiar dacă li se spune că un tiran bate, torturează şi omoară în numele legii şi asta nu e drept, ei nu se grăbesc să le ia apărarea celor ce pătimesc, ci tot pe tiran îl laudă.
Acesta este creştinismul spre care ne îndreptăm. Dar să nu ne amăgim. Hristos ieri şi azi şi în veac este acelaşi”.
(Sursa:  http://www.razbointrucuvant.ro/2009/07/10/crestinii-tradatori-de-frate-vanzatori-de-hristos/).

Si in incheiere, un alt cuvant de la inima la inima, spre limpezirea cugetului:
V-aţi gândit vreodată cât de minunat ar fi dacă aţi putea să-l primiţi pe Iisus în casele voastre? Şi totuşi adevărul este, după cum chiar El a spus-o, că ar accepta o astfel de invitaţie: “Ascultă, Eu stau la uşă şi bat - dacă cineva Mă aude şi-Mi deschide, voi intra şi voi lua masa cu el şi el cu Mine”. (Apocalipsa 3:20).
Iisus Christos doreşte să fie inima inimilor noastre. El vrea să fie în centrul vieţii noastre. Întrebarea este: vrem şi noi?
Imaginaţi-vi-L pe Iisus intrând în casa voastră chiar acum... Cam ce ar gândi El despre video-casetele, CD-urile şi colecţia de DVD-uri pe care le păstraţi cu satisfacţie? V-aţi simţi oare confortabil dacă Iisus ar lua comanda TV şi ar verifica ce canale aţi vizionat? Ce-ar fi dacă ar merge la computerul vostru şi ar deschide toate site-urile voastre preferate sau ar rasfoi ziarele si revistele pe care va uitati? V-ar pune toate acestea în încurcătură?
Prea mulţi dintre noi gândesc: ne putem juca cu păcatul în intimitatea căminului nostru, fără ca cineva să afle sau să ne afecteze. Dar Domnul ne avertizează dintodeuna să nu ne jucăm cu păcatul. Păcatul începe, de obicei, cu ceva mic şi se sfârşeşte cu... vă amintiţi cu ce?
Hotărâţi-vă a-l lăsa pe Iisus să aducă curăţenia necesară. Desigur că asta ar însemna aruncarea câtorva lucruri, sau poate a chiar foarte multora. Dar vă asigur că ceea ce El va pune în loc va fi cu atât de mult mai bun încât nu veţi dori să-l mai pierdeţi vreodată. Nici măcar vreo fărâmă...

Cititi si: LUPTA CEA BUNA
             URMATI CALEA CEA DREAPTA

joi, 3 februarie 2011

ROMANIA DEMONIZATA

Reaiu o asertiune dintr-un articol anterior, SUBVERSIUNEA IDEOLOGICA: "In concluzie subversiunea ideologica este destinata a-i face pe oameni sa devina insensibili fata de necesitatea de a se apara pe ei insisi sau tara lor, devenind astfel vulnerabili si permisivi celor mai odioase scenarii de subjugare neconditionata".
Presupuneam, de asemenea, in mai multe din articolele publicate, ca valorile spirituale romanesti care vor fi cu predilectie atacate de oculta mondiala sunt: credinta, patriotismul si familia. Cred ca diversiunea si-a pus deja amprenta pe comportamentul cotidian al romanului deoarece patriotismul nu se mai manifesta decat sporadic si nemediatizat, familia este tratata ca o uniune de interese, mai mult comerciala, iar credinta stramoseasca este impinsa spre derizoriu si ridicol prin practicarea de obiceiuri pagane sau, si mai rau, de-a dreptul satanice, acestea bucurandu-se de o mediatizare sustinuta.
Astfel, dupa ce Romania a fost tiganizata prin asimilarea termenului de "rom" pentru tigani, prezentata ca tara vampirilor (Vlad Tepes fiind pur si simplu demonizat pentru ca a luptat dur impotriva hotiei), manelizata, acum sufera o noua lovitura, de-a dreptul socanta: se va legaliza vrajitoria. Da, ati citit corect: vrajitoria! (Proiectul a trecut deja de Senat, trebuie să primească un aviz de la Comisia de buget finanţe şi va intra apoi în Camera Deputaţilor, care este cameră decizională).
Completez ideea citand din articolul din data de 21.12.2010, intitulat VOCEA RATIUNII REDIVIVUS:
"Poate ca nu as fi atat de ingrijorat de aceasta stare daca ea s-ar fi produs din neglijenta si lipsa temporara de perspectiva. Dar sunt ingrijorat pentru ca evident traim sub puterea unui sistem care a instituit voit acest proces, intentia fiind clara de vatamare a omenirii si transformare a oamenilor din fiinte, in simple obiecte supuse docil bunului plac a catorva asa zise elite ce au reusit sa puna monopol pe resursele lumii.
De aici rezida si raul care ne afecteaza vietile, din calitatea malefica a acestor “elite” si a anacronismului sistemului pe care acestia il reprezinta si vor sa il tina cu orice pret in viata: sistemul marelui capital., un sistem invechit, bazat pe inegalitate si abuz, pe exploatre si jaf, pe nedreptate sociala si alienare umana".

Masura aberanta a legalizarii vrajitoriei arunca Romania in intunericul istoriei, ea devenind astfel o tara public prezentata ca obscurantista, o tara inapoiata, in care practicile medievale sunt la loc de cinste si chiar legalizate, constituind stilul de viata al romanilor.
Ceea ce este surprinzator este ca Biserica Ortodoxa Romana, prin reprezentantul ei de frunte, nu ia pozitie si lasa lucrurile sa se deruleze ca si cum totul ar fi un proces normal, de consfintire a unor drepturi ale omului, de natura divina si nu satanica.
Aceasta situatie este ingrijoratoare si prin consecintele pe care le va produce asupra generatiei tinere si a celor viitoare, care lipsite de o educatie corespunzatoare, vor fi atrase in "capcana diavolului", lasandu-si soarta la voia fortelor oculte de orice natura.
Astfel, inca o minoritate, cea a tiganilor, se va impune ca o clasa diriguitoare, care alaturi de celelalte minoritati (etnice, imorale, vicioase, infractionale) va contribui la subminarea majoritatii romane, la decaderea spiritului romanesc si la adancirea degenerarii elementelor nationale primordiale, pana la desfiintarea acestora si inlocuirea cu normele denaturate practicate de aceste minoritati.
Iata ca din nou se ataca fiinta romaneasca, lucrandu-se la desavarsirea transformarii romanilor din natie intr-o populatie fara tara si valori spirituale demne de consemnat.
Asadar, continua politica pasilor marunti si suntem supusi la atac dupa atac, fara a mai fi aparati de structurile statale ale tarii care inca se numeste Romania, aflate in vadita disociere de vointa populara.
Am insa incredere in Domnul, care nu ne va lasa si nici nu ne va parasi, scotandu-ne si de aceasta data din ghearele intunericului care vrea sa inabuse un spirit divin: spiritul romanesc.
Este un mare mister pana cand vor mai fi lasate relele acestei lumi sa chinuie blandul si indelung rabdatorul popor roman.
Sper ca in curand va suna trambita izbavitoare ce va ridica din nou la viata sanatoasa neamul romanesc care a adus mereu roade bune si care, cu siguranta, va mai face si multe alte asemenea roade!

Cititi si: Experimentul ROMANIA 

                ROMANII, POPOR FARA TARA (VI) 
     
                ROMANII, POPOR FARA TARA (IV)

                ROMANII, POPOR FARA TARA (III) 

                ROMANII, POPOR FARA TARA (II)

                ROMANII, POPOR FARA TARA (I)

                INTRECEREA IN TRADARE

                NEVOIA DE SOLIDARITATE ACTIVA

miercuri, 26 ianuarie 2011

ASASINII

Prima intentie a fost sa intitulez acest articol “Asasinii economici” dar am considerat ca limiteaza favorizant campul de samavolnicii la care doresc sa fac referinta. Asadar “Asasinii”, pur si simplu, pentru a acoperi o arie cat mai larga a activitatilor inumane la care poporul roman este supus de peste 21 de ani: deposedarea de patrimoniul material si funciar, financiar si spiritual.
Ca este vorba de o actiune premeditata si coordonata, am stabilit deja din articolele anterioare. Dar ce urmareste ea, asta este o chestiune mai ampla si care trebuie abordata cu rabdare si perseverenta pentru a ajunge la concluziile corecte, facand astfel posibila o larga mobilizare si solidarizare a romanilor in fata pericolului destramarii tarii si disolutiei neamului romanesc.
Vedeti acum, chiar acum, ce valori culturale “romanesti” sunt apreciate si remarcate de catre diversi straini “binevoitori”: manelele, lumea vicioasa a prezentarii de moda si diverse productii literaro-artisitce, cu conditia ca acestea, sub masca anti-comunismului, sa ironizeze poporul roman si realizarile sale istorice.
De ce se intampla asa?
Din urmatoarele motive, care nici pe departe nu sunt exhaustive:

- exista a linie directoare, pornita prin “prostul suprem”, Silviu Brucan, si continuata de “ünicatele” aflate sub obedienta sa, prin care s-a reactivat o mai veche intreprindere si anume aceea de denigrare a spiritului romanesc si ridiculizarea sa;
- odata desfasurata aceasta campanie de lunga durata, trebuie, in acelasi timp, pus ceva in loc, ceva hidos care sa confirme toate dejectiile si subcultura aruncate artificial in carca poporului roman;
- totodata statul roman este supus disolutiei pentru a nu putea replica in numele celor pe care ii reprezinta, ci, aflandu-se in mainile unor gaunosi reprezentanti, el practic se va intoace impotriva propriilor cetateni, degradandu-i deliberat si lasandu-i expusi, fara vreo posibilitate de aparare, la cheremul celor care ii manevreaza pe acesti habauci;
- cumulativ, romanii sunt deliberat dezmosteniti, dupa organizatia statala (sub care s-ar fi putut solidariza si organiza pentru a-si apara fiinta) si de toate bunurile materiale si financiare pe care le realizasera cu mari eforturi intr-o relativ scurta perioada de timp (cea socialista), bunuri care le apartineau fara putinta de tagada si de care ar fi putut sa se serveasca pentru a-si sustine existenta si a-si asigura dezvoltarea independenta;
- in paralel, pe acest fond al dezabilitarii, s-a pornit si o campanie, subtila la inceput, de distrugere a fibrei biologice a poporului roman, prin subminarea atat a agriculturii si a industriei alimentare, cat si a sistemului de asistenta de sanatate, dar si de control al igienei si sigurantei produselor alimentare;
- in acelasi timp, s-a procedat la aplicarea dublului standard prin care minoritatile de tot felul au fost “discriminate pozitiv” astfel incat s-a introdus uzanta ca acestora sa li se aplice intotdeauna un alt standard, superior celui aplicat romanilor.

Prin toate aceste actiuni romanii s-au trezit ca, in nici 20 de ani, dintr-o natie falnica, renumita pe plan mondial prin realizarile sale prestigioase si prin pozitiile curajoase adoptate cu privire la diverse evenimente internationale, au devenit o populatie fara tara, asimilata termenului de tigan (tiganii devenind intre timp romi, adica un derivat al tiganilor de romani), silita sa ia calea pribegiei spre a-si asigura supravietuirea pe alte meridiane, fara niciun cuvant de spus in tara care inca poarta denumirea de Romania, supusa la tot felul de experimente inumane si la o agresiune continua din partea autoritatilor, adusa deja in pragul de a-si pierde suveranitatea.
Dar in acest scop mai sunt cativa pasi de facut spre a se anihila orice posibilitate de rezistenta izvorata din valorile ancestrale ale romanilor reprezentate de patriotism, credinta, familie, bunatate si spirit de intrajutorare, valori care au asigurat perpetuarea milenara a natiei noastre, in ciuda tuturor vitregiilor care s-au abatut asupra noastra.
Cred ca prin cele succinct redate pana aici se justifica titlul ales.
Repet: ceea ce se intampla poporului roman depaseste cu mult orice altceva s-a intamplat cu alte natii in vremuri tulburi, de razboi, prin lungimea chinului, dar si prin marsavia si cruzimea cu care a fost practicat pe timp de pace.
Trebuie sa punem piciorul in prag si sa oprim acest genocid halucinant, fara egal in istoria moderna.
Avem nevoie de solidaritate si curaj. Cautati cu totii in strafundurile sufletelor voastre si veti gasi ceea ce inaintasii nostri ne-au transmis prin nenumaratele lor jertfe: o dragoste de tara si de semeni ce se mosteneste deja genetic si care nu se poate nicicand si nicicum pleca in fata faradelegii.
Din ca altceva puteau sa izvorasca versuri precum ale marelui poet national George Cosbuc:

“O lupta-i viata, deci te lupta
  Cu dragoste de ea, cu dor.
  …………………………..
  Traiesc acei ce vreau sa lupte;
  Iar cei fricosi se plâng si mor”.

Nu noi trebuie sa ne temem, ci cei ce au dorit sa ucida un astfel de spirit, caci spiritul nu poate fi ucis de lumea aceasta, fiind divin.

Citit si: GENOCIDUL ROMANILOR

             GANDURI LA CUMPANA ANILOR

             Experimentul ROMANIA

            ROMANII, POPOR FARA TARA (VI)

            NEVOIA DE SOLIDARITATE ACTIVA

            INTRECEREA IN TRADARE

luni, 17 ianuarie 2011

JAFUL CONTINUA DIRECT DIN BUZUNARUL FIECARUI ROMAN

Am primit un mesaj care m-a facut sa simt ca trebuie sa iesim la lupta pentru supravietuire, caci altfel ne vom trezi in situatia ca nu vom mai avea nici macar din ce trai, fiind numai buni de inregimentat in nesfarsite cohorte de sclavi ce se vor multumi sa se lase exploatati si manevrati in folosul unor "elite" minoritare dar nemiloase.
Iata mai intai ce mesaj am primit:

"Am cautat taxele incluse in benzina de la 1 ianuarie 2011:
- acciza este de 467 EUR / tona
- taxa de drum este de 125 EUR / tona
- taxa de solidaritate (cate un cent / litru - motivul este acoperirea prejudiciului creat in urma falimentului Bancorex), adica 10 EUR / tona
Producatorul are pretul de aproximativ 370 EUR / tona.
Astfel rezulta urmatorul pret pe tona de benzina: 370+467+125+10=972 EUR / tona (taxe si accize)
Se adauga TVA de 24 %, adica 233.28 EUR
Totalul este de 1205.28 EUR / tona
Un litru de benzina este 1,205 EUR (aproximativ 5.15 RON)
Producatorul incaseaza 370 EUR / tona
Statul incaseaza 835.28 EUR / tona

ASA CA, OAMENI BUNI REVOLTA ESTE UN CUVANT PREA MIC,,, DA MAI DEPARTE DACA ESTI ROMAN !!"

Nu stiu cat de elaborat si precis este acest calcul, dar din propriile estimari, inclin sa-i dau gir.
Insa problema prioritara nu este acest calcul, ci ceea ce ne prezice el, prin cumularea a tot ceea ce s-a intamplat cu tara noastra si cu noi in ultimii peste 21 de ani. Dupa cum am comentat anterior, in majoritatea articolelor publicate pe acest blog, jaful continuu si sangeros la care au fost supusi romanii in acesti nefasti ani a contribuit de o maniera sistematica la slabirea statului national si a fibrei biologice a poporului roman. Urmare a desfasurarii acestui funest carnaval al tradarii si hotiei s-a ajuns la situatia in care romanii nu mai siguranta traiului in propria tara, ajungand sa si-o caute aiurea prin intreaga lume.
Lovitii miseleste, ei au ajuns o populatie fara tara, desi inca locuiesc pe propriul teritoriu national. Si pentru ca nu mai au niciun control asupra statului, acesta a ajuns sa le fie inamicul nr.1, nu prin sine insusi, ci prin cei care au pus stapanire pe el si il folosesc in scopuri mai mult sau mai putin ocultate.
Astfel, dupa ce jaful patrimonial si financiar la nivel de tara s-a diminuat odata cu apropierea de epuizarea resurselor, se trece acum la jaful la nivel de individ, prin diverse metode: reducerea salriilor, recalcularea pensiilor si a altor indemnizatii, marirea diferitelor taxe si impozite, majorarea fara vreun scop util a gradului de indatorare a tarii prontr-o nerusinata sifonare a banilor FMI, cresterea preturilor si tarifelor s.a.m.d.
Ceea ce m-a scandalizat si m-a determinat sa scriu acest articol este ca, pe fondul celor mentionate imediat mai sus, neobrazarea si nemernicia au ajuns la un asemenea grad de a impune si o taxa de solidaritate pentru recuperarea prejudiciului creat prin falimentarea Boncorex. Asadar nu este de ajuns ca, printre multe altele, s-a devalizat cea mai puternica si bogata banca a Romaniei, dar se mai si "recupereaza" prejudiciul produs tot pe spinarea bietului roman care oricum nu a beneficiat de vreun sfant de la aceasta banca si nici nu a inteles prin ce inginerie ea a disparut.
Ceea ce se intampla acum ma face sa cred ca am intrat deja in faza finala a planului prin care oculta mai intai va sugruma in intregime poporul roman, dupa care va incepe sa se faca din ce in ce mai vizibila din spatele fantoselor folosite drept instrumente docile pana acum, procedand eventual chiar la sacrificarea tocmai a cestora, si se va prezenta in postura de salvatoare a Romaniei pe care o va prelua in control direct, danadu-ne astfel lovitura de gratie.
Mai exista insa un singur obstacol pe care nu-l va putea surpasa indiferent ce ar face: dragostea lui Dumnezeu pentru necajitul popor roman, caci aceasta este cea care a facut ca romanii sa treaca prin toate vicisitudinile istoriei acestei lumi si sa iasa din fiecare dintre acestea in mod miraculos tot mai intariti.
Credinta si curaj!

"Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!"

vineri, 14 ianuarie 2011

GENOCIDUL ROMANILOR

Lovitura de stat din 1989 a adus Romania intr-un stadiu uimitor: dintr-un stat puternic, cu o economie bine structurata si o societate sanatoasa, activa si viguroasa din toate punctele de vedere, intr-o tara care isi mai pastreza numele dar si-a pierdut aproape complet identitatea.
Ce a contribuit la aceasta pierdere de identitate? Incerc sa fac o succinta recapitulare ce nu are alt scop decat a puncta o schita a genocidului cu intentie la care este supus poporul roman de peste 21 de ani, in speranta ca vom reusi sa tinem viu focul dorintei de adevar si dreptate in ceea ce priveste existenta romanilor si a patrei lor:

 - prin asasinarea lui Nicolae Ceausescu de catre o clica de minoritari condusa de “prostul suprem””, Silviu Brucan, s-a semnalat ca romanii pot fi manipulati si, in consecinta, se pot experimenta pe ei planuri din cele mai marsave, elaborate de catre papusarii mai inainte amintitelor minoritati (etnice, imorale, vicioase, infractionale);
 - odata cu disolutia puternicului stat national romanesc a inceput desfasurarea unui premeditat jaf economic si financiar, fara precedent in multimilenara noastra istorie, jaf care a condus la deposedarea romanilor de aproape toate bogatiile naturale sau tezaurizate sub diverse forme (patrimoniala, financiara, funciara, spirituala, culturala, sportiva, organizatorica sau de orice alta natura sistematizata);
 - totodata s-a lansat lunga si insidioasa campanie de denigrare a romanilor (care continua si acum) prin prezentarea lor ca barbari (amintiti-va numai cazul lui Mihai Cofar din martie 1990, la Targu Mures), incapabili sa se conduca singuri (si-au asasinat conducatorul), tiganizati (schimbarea denumirii de tigan in cea de rom facandu-se deliberat pentru a servi acestui scop), needucati (fiind de fapt expusi, tot deliberat, la o subcultura virulenta si o degradare continua a sistemului educational), inapoiati din punct de vedere spiritual in comparatie cu minoritatile (pretext sub care s-a erodat constitutia si s-a introdus dublul standard, cel superior aplicandu-se numai minoritarilor, pe criteriul asa-zisei discrimari pozitive), iresponsabili (exemplu: cazurile prezentarii denaturate a orfelinatelor, in timp ce din Romania erau tranzactionati mii de copii carora li s-a pierdut urma, ceea ce justifica intrebarea daca nu cumva au fost “ädoptati” pentru a se masca un inuman trafic de organe), dependenti de investitiile straine si de imprumuturile externe (in realitate alte moduri de marire a gradului de spoliere si indatorare artificiala a romanilor care deja i-au adus pe acestia pe un palier de saracie de neimaginat);
 - in acelasi timp a inceput razboiul camuflat impotriva fibrei biologice a poporului roman prin decimarea sistemului sanitar atat la propriu, cat si la figurat, precum si prin lipsa de control asupra alimentelor si medicamentelor importate, concomitent cu distrugerea, printre multe altele, a agriculturii si industriilor alimentare si farmaceutice romanesti;

Desigur ca sunt cu mult mai numeroase aspectele de luat in consideratie si de analizat pentru a concluziona cine se face vinovat si in ce scop de acest calvar pe care poporul roman il poarta nemeritat de peste 21 de ani.
De ce trebuie sa clarificam originea evenimentelor derulate dar si identitatea papusarilor si a executantilor punerii in scena? Simplu, pentru ca toti acestia trebuie trasi la raspundere si, in solidar, sa suporte sarcina despagubirilor pentru pagubele materiale si traumele morale create poporului roman.
Ceea ce s-a intamplat in vremuri tulburi, de razboi, cu alte natii paleste in fata celor patimite de poporul roman in cei peste 21 de ani de genocid la care a fost supus, nu numai prin lungimea duratei in timp in care s-a practicat acest genocid, dar si prin cruzimea cu care a fost aplicat si sa nu uitam: pe timp de pace.

Cititi si: GANDURI LA CUMPANA ANILOR
 
              Experimentul ROMANIA 
           
              ROMANII, POPOR FARA TARA (VI)

              NEVOIA DE SOLIDARITATE ACTIVA

              INTRECEREA IN TRADARE

              STAREA DE APATIE

              ROMANII, POPOR FARA TARA (IV)

              SCHIMBAREA DE IMAGINE

joi, 30 decembrie 2010

GANDURI LA CUMPANA ANILOR

Simt nevoia sa reafirm ceea ce am repetat de mai multe ori: in fiecare zi imi spun ca nimic nu ma mai poate mira, dar a doua zi ma trezesc uimit peste masura de ceea ce se imtampla cu noi.
Totusi imi spun ca daca mai am capacitatea de a ma mira de samavolniciile cotidiene inseamna ca inca nu am renuntat la principiile unei bune oranduieli si ca mai nutresc asa, acolo, un bob de speranta ca acestea pot fi reinstaurate.
Sper tot timpul ca romanului i-a venit la cap mintea cea de pe urma si o sa inceapa sa intrebe strident si cu insistenta unele lucruri precum urmatoarele:

- unde au disparut patrimoniile material si financiar ale Romaniei create cu eforturile intregului popor in perioada socialista, a caror valoare estimativa (numai a celor ce au fost jefuite pana acum)  este de circa 700 miliarde euro?!
- unde au disparut fondurile si baza materiala remarcabile constituite in aceeasi perioada pentru sanatate, recuperare, invatamant, recreere, cultura si sport?
- unde sunt patrimoniul sindical si fondurile de pensii care, ele singure, bine manageriate si investite ar fi asigurat in mod perpetuu necesarul pentru alimentarea actualului mult comentat si subtiat fond de pensii?
- si, in rest, vorba unui cantec: viata noastra, ce-ati facut cu ea?

Este inadmisibil ca un grup de tradatori si acolitii lor sa dea tara pe degeaba stapanilor lor straini, in numele unei iluzorii democratii si a unei securitati aleatorii (impotriva cui?) care cere sacrificii romanesti pe campuri de lupta ce nu au nicio legatura cu securitatea tarii noastre.
In urma actelor de tradare a acestui grup oligarchic Romania a ajuns ca India, spre exemplu.
Ma folosesc de acest exemplu pentru ca in urma cu circa 30 de ani am avut sansa sa ajung in India si ceea ce am vazut acolo m-a marcat pentru tot restul vietii. Acolo oligarhia conducatoare reprezinta cam 5% din populatie si detine toate bogatiile tarii. Restul de 95% din populatie este foarte saraca, cumplit de saraca. Pe vremea aceea am fost socat sa vad atata mizerie, saracie si indiferenta si ma intrebam cand oare vor putea si bietii indieni sa ajunga sa traiasca la nivelul poporului roman. Acum acest lucru aproape ca s-a intamplat, dar nu fiindca au progresat indienii, ci fiidca noi am regresat atat de accentuat.
As vrea sa vad odata terminat acest cosmar desantat al jafului, crimei organizate si neorganizate, minciunii si smecheriei agresive, viciilor profesate sub masca drepturilor omului, democratiei de casta, generatoare de privilegii care se aplica numai unui procent infim al membrilor societatii romanesti.
As dori ca romanii sa se trezeasca din hipnoza si sa nu mai faca jocurile papusarilor, alegand in schimb sa isi spuna raspicat cuvantul si sa isi apere cu curaj valorile morale si materiale traditionale.
As vrea sa se termine odata cu practicarea acestei coruptii generalizate care perverteste sufletele curate ale romanilor si care ii ameteste atat de tare ca nu mai stiu ce vor si ce are intr-adevar valoare.
Romanii trebuie sa se adune si sa puna stavila murdariei care a fost trurnata peste noi si, luandu-si inimile brave in dinti si uneltele in maini, sa treaca la curatenia generalizata, redevenind solidari si increzandu-se in valoarea poporului nostru.
Sa mai muncim si pentru noi si pentru propasirea neamului!
Inca odata fac apel sa: fim solidari, caci am fost adusi in situatia de a nu mai avea decat doua cai de a birui. Exista calea pasnica si de mai lunga durata prin care va trebui sa izolam complet pegra abatuta asupra noastra si sa o lasam sa piara pe limba ei, privind-o cel mult ironic, atat timp cat nu ne va fi pusa in primejdie de moarte existenta (oare am atins acel stadiu?) si exista si calea “terapiei de soc” pe care putem sa o aplicam pentru scaparea mai grabnica de pegra bolnavicioasa, asumandu-ne resposabilitatea viitorului natiei noastre.
Nu va mai lasati dusi cu presul! Poporul roman a suferit si alte vitregii cumplite in istoria sa milenara, dar intotdeuna a iesit miraculos din acele incercari, mereu mai intarit.
Fie ca Noul An sa ne aduca mult curaj, hotarare, demnitate, solidaritate si combativitate pentru renasterea spiritului romanesc!
La multi ani!

Cititi si: INTRECEREA IN TRADARE

            NEVOIA DE SOLIDARITATE ACTIVA

            ROMANII, POPOR FARA TARA (IV)

            ROMANII, POPOR FARA TARA (VI)

            STAREA DE APATIE

            URMATI CALEA CEA DREAPTA

vineri, 24 decembrie 2010

CRACIUN FERICIT!

Cerul si pamantul S-au unit astazi Sa-l slaveasca pe Christos. Astazi Dumnezeu pe pamant a venit iar omul la cer a suit.Pentru aceasta si noi laudandu-L ii strigam: Aleluia!

De buna voie Te-ai pogorat pe pamant luand trup omenesc ca sa curatesti pacatele noastre, aducand pe toti la lumina cea de viata purtatoare; pentru care fericire iti strigam: Aleluia!

miercuri, 8 decembrie 2010

ROMANII, POPOR FARA TARA (VI)

Romania este un neplacut exemplu despre ceea ce inseamna ca o natiune sa fie condusa de o minoritate, de orice fel ar fi aceasta: vicioasa, imorala, elitista, etnica s.a.m.d. In fond, de peste 20 de ani, suntem condusi de o liota compusa dintr-un amalgam de minoritati care s-a infipt la carma statului national si care a inceput prin a manipula majoritatea in scopul atingerii intereselor proprii de grup, antinationale si, in final, antiumane pentru ca sfarseste prin a agresa o majoritate adusa de ea in pragul lichidarii prin denaturare si degenerare.
Popor bland si pasnic, romanii s-au lasat manipulati fara discernamant, ei chiar refuzand sa creada ca cei aflati la putere pot fi motivati de scopuri marsave si distrugatoare contra semenilor lor.
Astfel, ei n-au reactionat la jaful fara precedent practicat de minoritatile oligarhice, preluand cu naivitate motivatiile mincinoase propagate de catre acestea.
De ce credeti ca in mass-media din Romania se vorbeste numai peiorativ la adresa societatii socialiste de dinainte de ‘89? Pentru ca daca s-ar aborda subiectul de o maniera obiectiva, si cu bune si cu rele, s-ar putea face un inventar al bogatiilor si resurselor economico-funciare, financiare si umane de care care ajunsese sa beneficieze tara noastra in urma guvernarii socialiste. Si atunci ar fi foarte greu de explicat unde au disparut toate aceste comori care apartineu unui singur proprietar: poporul roman.
Mai mult decat atat, ar aparea intrebarea cum de regimul socialist le realizase intr-o perioada relativ scurta de timp, prin forte prorpii, iar acum nu numai ca nu se realizeaza nimic dar se si impovareaza poporul roman cu datorii enorme de pe urma carora el nu a beneficiat catusi de putin, ba chiar i-au fost amanetate nu numai prezentul, ci si viitorul. Odata generata o astfel de intrebare s-ar lamuri si cum a fost posibil, ceea ce nu convine minoritatilor spoliatoare, deoarece s-ar pune in evidenta patriotismul, solidaritatea, harnicia si cinstea prin care au fost realizate, in comparatie cu lipsa de scrupule a actualei oligarhii care nu se sinchiseste in nemernicia sa decat de sine insasi, fiind un fel de “pasare distruge tot” pentru natia ingenuchiata. Si totul in numele unei globalizari fara alt scop decat jaful si concentrarea bogatiilor in maini putine dar hulpave.
Nu este de mirare ca s-a ajuns aici, deoarece planurile oculte sunt vechi, dar nu puteau fi aplicate atata vreme cat patriotismul si credinta erau un izvor de apa vie pentru natiune, atata vreme cat indivizii erau constienti ca nu apartin, asa teoretic, intregii omeniri, ci sunt un corp comun al unei parti a acesteia – natiunea, care are de indeplinit o menire pe lumea asta.
Aceasta era si convingerea geniului nostru national Mihai Eminescu, care considera ca individul poate face un singur lucru: a se pune in serviciul natiunii sale, pentru a o ajuta sa-si indeplineasca misiunea ce-i este harazita.
Inegalabilul geniu considera ca pentru umanitate, ca fiinta colectiva, nu se poate lucra decat punandu-te in serviciul celor ce sunt de-o fiinta cu tine, celor cu care ai fost destinat sa traiesti. Cine vrea sa lucreze cu folos pentru umanitate, trebuie sa lucreze pentru natiunea in sanul careia s-a nascut. Cosmopolitismul (n.n. Conceptie potrivit careia patria e lumea intreaga, iar omul, cetatean al ei. Conceptie politica prin care se propaga indiferenta fata de patrie, dispret fata de valorile culturii materiale si spirituale ale propriei natiuni, fata de limba si traditiile nationale progresiste) e o imposibilitate, realitatea de care suntem legati prin lanturi ce nu se pot desface e natiunea. “Ë o chestiune ce nu exista, aceasta a cosmopolitismului. Sa nu fim inventivi in chestiuni al caror inteles ar fi greu de definit pentru fiecare din noi. Poate ca ar exista cosmopolitism – daca el ar fi posibil. Dar el e imposibil. Individul care are intr-adevar dorinta de a lucra pentru societate, nu poate lucra pentru o omenire care nu exista decat in partile ei concrete - in natiuni. Individul e osandit prin timpi si spatii, de a lucra pentru acea singura parte, careia ii apartine. In zadar ar incerca chiar de a lucra deodata pentru toata omenirea, el e legat prin lanturi nedesfacute de grupa de oameni in care s-a nascut”.
Eminescu a caracterizat cosmopolitismul (similar in epoca sa cu ceea ce inseamna azi globalismul) ca o simulatie, o inselaciune, care nu a fost niciodata un adevar, demascandu-l ca la temelia sa se afla un interes, acuzand ca strainii simuleaza cosmopolitismul pentru a nu-si primejdui interesele ce le au in tara noastra. Cosmopolitismul e simulatie, fatarnicie, pretext al hotiei si indiferentismului.
Uah! Ce viziune! De parca nu ar fi cunoscut numai trecutul si prezentul epocii sale, dar parca ar fi profetit despre viitor asa cum il traim noi astazi.
Avand asemenea inaintasi ar trebui sa ne cuprinda rusinea fata de noi insine pentru nestiinta in care ne-am lasat tarati si sa ne facem cat mai grabnic un proces de constiinta prin care sa ne spalam de pacatele uitarii adevaratelor noastre valori si, treziti la realitate, sa le repunem fara intarziere si prin orice mijloace la locul firesc pe firmamentul acestei mari natii careia apatinem, Natiei Romane, pentru ca, asa cum am mai afirmat, fiecare natie este facuta de Dumnezeu si fiecare trebuie sa isi aduca rodul sau.
Frati romani, cu Dumnezeu inainte, caci daca Dumnezeu este cu noi, ce ne pot face noua oamenii?!

Cititi si: ROMANII, POPOR FARA TARA (IV)

              PEGRA OCULTA CE APASA ROMANIA

              INTRECEREA IN TRADARE

              NEVOIA DE SOLIDARITATE ACTIVA

              CONCENTRAREA BOGATIILOR SI SARACIREA POPULATIEI IN PROCESUL DE GLOBALIZARE

duminică, 5 decembrie 2010

UNGURII CRED CA A SOSIT MOMENTUL SA NE LOVEASCA IAR MISELESTE

Nu imi imaginez ca mai exista cineva in Romania care sa nu fie constient de caracterul duplicitar si pervers al actiunilor dusmanoase desfasurate de unguri, care vizeaza infingerea cutitului in spatele poporului roman. Asa cum cu lasitate si prefacatorie au reusit sa-l asasineze pe Mihai Viteazu acum mai bine de 400 de ani, dupa ce acesta savarsise reunificarea Tarilor Romane, isi doresc in prezent, cu aceleasi scarbavnice metode, sa asasineze si poporul roman.
Incepand din Decembrie 1989 acestia i-au alungat pe romani din judetele Covasna si Harghita (conform raportului Parlamentului Romaniei) facand uz de toate mijloacele teroriste: asasinate, incendieri, demolari, amenintari, intimidari, inscenari, dezinformari, manipulari s.a.m.d. planificand inca de pe atunci lovitura miseleasca pe care vor sa ne-o aplice astazi. Incurajati de lipsa de reactie a autoritatilor statale, ocupate cu jaful si ghiftuirea burtilor nesatioase, pe fondul unei tradari fara precedent nici prin amploare si nici prin marsavie, maghiarii si-au reactivat instinctele de popor migrator pornit aiurea la furat si incep din nou sa aiba pretentii asupra a ceea ce de fapt nu li se cuvine. Nu li se cuvine pentru ca Romania (in granite mult mai largi decat in prezent) ne-a fost daruita noua de catre Dumnezeu iar noi am onorat darul, fiecare brazda de pamant din teritoriile respective mustind de sangele strabunilor nostri care nu au pregetat niciodata sa le apere, chiar si cu pretul vietii. Si prin noi Dumnezeu si-a aratat slava Sa, caci prin noi au fost crestinati si slavii si ungurii (Stefan al ungurilor a fost adus la crestinism de nepoata lui Menumorut pe care a primit-o de sotie).
Nu trebuie sa ne lasam coplesiti de necazul care ne-a lovit prin acapararea vremelnica a puterii de catre un grup organizat de tradatori de tara pentru ca romanii au trecut permanent cu bine prin vitregiile istoriei si, in cele din urma, au iesit miraculos mereu tot mai intariti.
Trebuie insa sa fim atenti la miscarile inamicilor si a ne pregati corespunzator pentru momentul luptei ce va sa vina. Luati deci aminte la actiunile lor si fiti veghetori caci ceasul adevarului va suna cand nici nu se asteapta ei.

Citez: PROVOCARE HORTHYSTĂ LA CLUJ-NAPOCA! - de Gh. Funar

Nu au limite obrăznicia ungurească şi ura iredentiştilor unguri faţă de: Români, urmaşii geto-dacilor, ai Poporului Primordial lăsat de Bunul Dumnezeu în Dacia Edenică; Limba Română, care se trage din limba geto-dacilor, limba primordială; Pămîntul Românesc, unde a existat prima civilizaţie din Europa şi cea mai veche scriere din lume; Drapelul României, Tricolorul roşu, galben şi albastru.

Se ştie că, în Ungaria şi la unguri, urmaşii unui popor barbar, crud, viclean, lacom şi prefăcut, falsificarea istoriei este politică de stat. După ce, în Secolul al XVIII-lea, au inventat teoria falsă şi absurdă a vidului demografic din Ardeal, din Grădina Domnului, în Secolul XX au înfiinţat Mileniul de... 51 de ani (1867-1918) de ocupare ungurească în Ardeal, acum vor să ascundă şi să falsifice alte adevăruri istorice la Cluj-Napoca. În municipiul din inima Ardealului, din părinţii români, Iancu de Hunedoara şi Saveta Sălăjan, al cărui nume a fost apoi maghiarizat, s-a născut Matei Corvin. Românul Matei Corvin a fost cel mai mare rege al Ungariei, în perioada 1458-1490. În anul 1467, armata Ungariei în frunte cu regele Matei Corvin a vrut să cucerească Moldova, dar în bătălia de la Baia a ieşit învingător domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfînt. O săgeată a unui răzeş moldovean l-a lovit pe regele Matei Corvin în bărbăţie, ca amintire sigură. În timpul Ungariei Mari, în anul 1902, a fost dezvelit grupul statuar Matei Corvin, amplasat în zona cetăţilor Napuca, de pe vremea dacilor, şi Napoca, din timpul scurtei ocupaţii romane. Sculptor a fost Ion Fădruţiu, din Galda, al cărui nume a fost maghiarizat. Autorităţile ungureşti de la Budapesta au impus un fals istoric în acest monument, respectiv steagul Moldovei nebiruite stă la picioarele regelui Ungariei. După Marea Unire de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918, românii din inima Ardealului au intenţionat să demoleze statuia regelui Ungariei, să înlăture umilinţa şi falsul istoric. Monumentul a fost salvat, în anul 1921, prin amplasarea pe soclul statuii lui Matei Corvin a unei plăci de bronz cu următorul text scris de Nicolae Iorga: "Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, cînd încerca să învingă Moldova nebiruită". După Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, unguri şi alţi alogeni au înlăturat placa de pe monument. Autorităţile comuniste, formate în principal din unguri, nu au restabilit adevărul despre acest monument. Abia la 1 Decembrie 1992, primarul şi preşedintele Partidului Unităţii Naţionale Române (PUNR), cu sprijinul Uniunii Vatra Românească, al Societăţii Cultural-Patriotice Avram Iancu, al Astrei, al PRM, PDSR, PSM, PNL, PNŢCD, PDAR, PER, MER, PD şi al românilor din Cluj-Napoca, a fost reamplasată pe soclul monumentului o placă de bronz cu acelaşi text al lui Nicolae Iorga. Atunci, de Ziua Naţională a României, au protestat Ungaria şi UDMR, inclusiv împotriva celor două grupuri a cîte trei catarge tricolore cu Drapelele României, care au fost amplasate în spatele grupului statuar Matei Corvin. În anul 2010, la cererea Ungariei şi a UDMR, beneficiind şi de un mare sprijin financiar din partea Guvernului Boc şi al Consiliului local al Municipiului Cluj-Napoca, s-a trecut la restaurarea acestui grup statuar, iar la 15 martie 2011 este prevăzută redezvelirea lui în prezenţa conducătorilor Ungariei şi ai UDMR, cînd este programată o mare adunare ungurească unde să fie declarată autonomia Ardealului, după modelul Kosovo. De 1 Decembrie 2010, clujenii au văzut în Piaţa Unirii că, după restaurarea grupului statuar, nu au fost amplasate catargele cu drapelele României, iar pe soclul statuii ecvestre a lui Matei Corvin nu a fost reamplasată placa pe care era înscris textul lui Nicolae Iorga. Oficialităţile locale din partea PDL au declarat că Ungaria nu admite ca în Piaţa Unirii, din inima Ardealului, să existe drapele ale României, în incinta monumentului, iar pe soclul statuii nu se acceptă nici un text în Limba Română. Roata istoriei se învîrteşte. În septembrie 1940, în timpul ocupaţiei străine, Ungaria a înlăturat placa cu textul lui Nicolae Iorga (care a fost topită), iar în decembrie 2010, în timp ce Ungaria şi România fac parte din Uniunea Europeană şi NATO, aceeaşi Ungarie nu permite ca pe un monument, în inima Ardealului, să fie restabilit adevărul istoric în Limba Română.
În această situaţie, după noua provocare ungurească, fac un apel la primarul şi Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca şi la românii din inima Ardealului pentru a organiza, în luna ianuarie 2011, un referendum local pe tema gupului statuar Matei Corvin, pentru a se decide în mod democratic viitorul acestuia, prin răspunsuri date la următoarele întrebări:
1. Sînteţi de acord ca grupul statuar Matei Corvin să fie vîndut Ungariei şi, în Piaţa Unirii, în locul lui să fie înălţată o replică în mărime naturală a Columnei lui Traian de la Roma şi un monument cu tăbliţele de la Tărtăria?
2. Sînteţi de acord ca grupul statuar Matei Corvin să fie donat Municipiului Hunedoara şi să fie amplasat la Castelul Corvineştilor?
3. Sînteţi de acord ca pe soclul statuii lui Matei Corvin să fie pusă placa din bronz cu textul lui Nicolae Iorga şi să fie reamplasate cele două grupuri de catarge cu drapelele României ?
În urma acestui referendum, toţi cei interesaţi au şansa să cîştige: Ungaria se va îmbogăţi cu statuia celui mai mare rege al ei, românul Matei Corvin; Municipiul Hunedoara va fi vizitat de mai mulţi turişti, mai ales unguri de pretutindeni; locuitorii din Municipiul Cluj-Napoca vor constata că s-a făcut o restaurare a gupului statuar şi nu o înlăturare a Limbii Românii şi a Tricolorului Românesc din Piaţa Unirii, din străvechea piaţă daco-romană, unde arheologii unguri (în perioada 1940-1944) şi cei români, începînd cu anul 1995, nu au descoperit urme de copite de cal, ci numai vestigii ale strămoşilor românilor.
Românii din inima Ardealului au datoria ca la trecutul multimilenar să adauge un mare viitor. Referendumul local de la Cluj-Napoca pe tema grupului statuar Matei Corvin constituie un răspuns european şi necesar la noua provocare ungurească!

Cititi si: CITITI SI TINETI MINTE: UNGURII SE AUTODECLARA DUSMANII NOSTRI

              1 Decembrie si amintirea rasismului maghiar

               INTRECEREA IN TRADARE

vineri, 3 decembrie 2010

MANIPULAREA COLECTIVA: SISTEMUL DIABOLIC CE FACE CA OAMENII SA SE INREGIMENTEZE SINGURI IN SISTEMUL SCLAVAGIST

Este surprinzator ca, pe masura ce tehnologia avanseaza si ne-am astepta ca ea sa ne confere mai mult timp liber, constatam ca suntem tot mai ocupati cu lucruri pe care, in mod normal, nu am dori a le face.
Autoturismul putem spune ca s-a generalizat ususrandu-ne deplasarile, computerul ne scuteste de multe eforturi in munca depusa, comunicatiile se fac cu viteze de neimaginat acum nici 30 de ani vehiculand informatia aproape instantaneu, mesele nu mai sunt mari consumatoare de timp iar in rest celelalte activitati dispun, de asemenea, de un support tehnologoc accelerat care le reduce durata de o maniera considerabila. Si cu toate acestea nu producem mai mult decat acum 20 de ani, iar produsele nu mai sunt de aceeasi calitate si longevitate a lucrului bun, facut cu seriozitate, cu care ne obisnuisem.
Sa fie consumismul noul idol care ne motiveaza si ne mobilizeaza pana intr-acolo jncat sa nu mai avem reverberatii spirituale catre meditatie sau rugaciune?
Si totusi de ce nu mai avem timp? Ce sau cine ne consuma timpul de o maniera atat de ingenioasa incat nu putem discerne?
Am gasit un articol vechi de 3 ani insotit de un comentariu si pe care le reproduc mai jos pentru ca impreuna formeaza un tandem realitate-alegorie care poate deschide mintea multor oameni spre a sesiza corect manipularile la care sunt supusi, precum si scopul marsav urmarit de catre ocultele generatoare:

Sistemul - rapirea libertatii tale

Sistemul, societatea a devenit ceva malefic si diabolic care reuseste un singur lucru: sa iti cumpere libertatea. Cum reuseste acest lucru ? Simplu - pe bani, pe credite. Iti fura timpul, libertatea si vointa contra compensatiei financiare. Odata prins in sistem, mai mult ca sigur vei acumula credite si datorii, iti va fi din ce in ce mai greu daca nu imposibil dupa un anumit punct sa parasesti sistemul, sa devii din nou TU liber si autonom. Si evident ca aceasta compensare monetara pe care o primesti are pretul ei - integritatea, sanatatea, timpul si sufletul tau. Unii dintre voi veti spune ca fiecare are dreptul de a alege cum sa traiasca si cum sa-si organizeze viata ceea ce e adevarat pana la un anumit punct.
Este intradevar o alegere ? Primesti tu datele si informatiile la timp despre sistem pentru a lua o decizie corecta si bine informata ? Tu de fapt incerci sa-ti atingi telurile folosindu-te de informatii date tot de sistem, sistem care nu vrea sa te lase sa scapi. El are nevoie de tine viu, activ, sa consumi servicii si produse, iar cand nu mai ai bani sa te impumuti, sistemul te indatoreaza si te crediteaza voit » sa devii din ce in ce mai dependent...

· Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni.

Nu spun ca economia si comertul sunt rele, dar oamenii la ora actuala le-au pervertit intr-un asa hal incat ele au devenit un scop in sine in loc de un mijloc. Nu este normal ca trebuie sa alegi intre o viata normala si o cariera ». Actualmente nu ai timpul si energia necesara pentru o familie normala si un serviciu, activitate profesionala de succes. Rata actuala a performantei si productivitatii care se cere unui om este absolut aberanta.
Acest lucru poate fi foarte usor demonstrat prin numarul mare de depresii, insomenii si oboseala cronicizata in randul oamenilor din tarile puternic industrializate.
Sistemul si tehnologia ar trebui sa-i fie ergonomice omului, sa-i usureze viata - momentan noi intram intr-o sclavie voluntara cu lanturi invizibile. Libertatea este data de timp (pe care nu il ai) si de bani (care iti sunt impozitati) - deci cat de liber crezi ca esti ?

Comentariu crisa L :

Autor necunoscut Pradigma

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos.
Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.
Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta.
Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai niciun membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui.
Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci maimute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."

"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"- Albert Einstein

Cititi si: STAREA DE APATIE

miercuri, 1 decembrie 2010

1 Decembrie si amintirea rasismului maghiar

Ziua naţională a României aniversează Unirea Transilvaniei cu România – 1 decembrie 1918 momentul în care naţiunea română s-a unit într-un singur stat, după ce mai înainte se realizase unirea cu Bucovina şi Basarabia. Dacă ziua unirii cu Basarabia este amplu discutată în fiecare an, unirea cu Transilvania este cumva lăsată de o parte şi semnificaţia ei este din ce în ce mai puţin înţeleasă. Din manualele şcolare au început să dispară referirile la rasismul practicat de maghiari împotriva românilor transilvăneni vreme de sute de ani, în numele unei concilieri prost înţelese practicându-se o ştergere a memoriei istorice a poporului român. Marşul pe care defilează Armata Română de 1 decembrie este „Treceţi batalioane române Carpaţii”, însă puţini tineri mai ştiu de ce au trebuit batalioanele române să treacă peste Carpaţi în urmă cu aproape 100 de ani. La Budapesta însă, memoria publică este cât se poate de vie şi asumată la nivel guvernamental, dovadă anularea aniversării zilei de 1 decembrie la Teatrul Naţional Maghiar de mai acum câteva săptămâni. Palma aplicată pe obrazul României la Budapesta a rămas fără vreun răspuns coerent de la Bucureşti. Poate şi din cauza faptului că politicienii români de azi cunosc prea puţină istorie. Vreme de sute de ani românii din Transilvania au fost desemnaţi din punct de vedere legal drept „naţiune tolerată” - un concept care permitea orice fel de abuzuri. „Românii sunt o rasă inferioară” a fost multă vreme o afirmaţie care nu se mai cerea demonstrată în cercurile diplomatice maghiare.

Citeşte mai mult pe http://www.ziuaveche.ro/

Cititi si: CITITI SI TINETI MINTE: UNGURII SE AUTODECLARA DUSMANII NOSTRI

vineri, 26 noiembrie 2010

CONCENTRAREA BOGATIILOR SI SARACIREA POPULATIEI IN PROCESUL DE GLOBALIZARE

De ce saracim pe zi ce trece si se pare ca nimanui nu ii pasa?
Pentru ca elitele mondiale aflate la vedere se grupeaza intr-o "superclasa", ajungand astfel ca 10% din populatia globului sa detina 85% din resurse, ghidandu-se dupa propriile interese si temeri, fara a mai tine cont de popoare, care devin simple surse supuse unei exploatari salbatice cu singurul scop de concentrare a bogatiilor lumii.
Voi reproduce in continuare articolul COVER STORY - Superclasa. Cei 6000 de oameni care conduc lumea de David Rothkopf, in traducerea si adaptarea lui Dragos Dragusin, ca o radiografie a unei superclase inumane, care, daca nu ne vom mobiliza pentru a o desfiinta, va aduce tragedii inimaginabile atat peste generatia noastra, cat si peste cele viitoare:
Articolul este unul lung care confera multe rspunsuri intrebarilor legate de oculta mondiala expusa vederii. Inarmati-va cu rabdare si parcurgeti-l in intregime deoarece merita a fi citit.

Calatoresc in avioane Gulfstream, stabilesc agenda globala si - in timpul liber - gestioneaza criza creditelor. Au mai multe lucruri in comun cu cei asemenea lor decat cu propriii compatrioti. Faceti cunostinta cu ''Superclasa'':

Ca sa ne facem o idee despre cum se comporta elita lumii intr-o situatie de criza mondiala – una asemeni celei in care suntem acum – e instructiv sa urmarim la lucru un jucator precum Timothy Geithner. Presedintele Rezervei Federale din New York s-a aflat in mijlocul disperatelor eforturi de culise de oprire a raspandirii colapsului pe piata de credite a Statelor Unite, de gestionarea frisoanelor care au doborat banca Bear Stearns si a altor crize anterioare. Subtire, cu un aer tineresc, Geithner poate parea din alt film, vorbind non-stop la telefon prin monumentalele birouri ale Fed, construite intr-un stil ce ar putea fi caracterizat drept demn de un mausoleu din Evul Mediu tarziu.
Dar tocmai calitatea lui de a crea iluzii si indemanarea lui il fac sa fie persoana potrivita pentru acest job modern, acela de unul dintre cei mai puternici oameni ai lumii financiare. Din cauza faptului ca ratele dobanzilor se schimba si infuziile de capital au un impact de mai mica durata asupra pietelor decat in trecut, puterea bancilor centrale este de fapt mai limitata. In lumea de astazi, nici o institutie, nici chiar Rezerva Federala americana, nu are puterea de a stapani o criza. A fi bancher central de succes depinde acum de ceea ce Geithner numeste „o putere cumulata..., una care e separata de autoritatea formala a institutiei noastre si care poate fi un instrument foarte puternic“.
O MASA CRITICA DE JUCATORI GLOBALI. In timpul discutiei pe care am avut-o cu Geithner in timp ce faceam cercetarea pentru cartea pe care am publicat-o recent – „Superclass“ –, acesta a schitat, in detalii fascinante, felul in care elita puterii mondiale se aliaza in momentele cand pietele se cutremura. Amintindu-si de o criza anterioara a pietei mondiale de obligatiuni, la a carei gestionare a contribuit, Geithner a spus ca Fed a adus laolalta liderii principalelor 14 companii financiare din lume, din cinci tari, reprezentand 95% din activitatea totala din pietele globale. Elvetienii au fost acolo, germanii au fost, englezii la fel. Interesant, nici un asiatic nu a participat – nici macar japonezii. Lloyd Blankfein, CEO si presedinte al boardului Goldman Sachs, „i-a numit, in gluma, «cele 14 familii», ca in filmul «Nasul»“, spune Geithner. „Si le-am spus: «Voi trebuie sa rezolvati aceasta problema. Spuneti-ne cum o s-o rezolvati si vom pune la punct o schema pentru a ne asigura ca nu exista «free riders» (termen folosit in limbajul caselor de brokeraj care desemneaza clienti carora li se permite sa cumpere actiuni fara sa plateasca propriu-zis pentru ele, urmand sa le vanda pentru a obtine profit – n.r.); stiti ca, daca va miscati individual, restul lumii se va misca odata cu voi»“.
Nu a existat nici un acord scris, nici o regula, nici un proces formal, si – desi nimeni nu a cerut Fed sa actioneze – aceasta a lasat pe toata lumea din piete sa creada ca ia masuri. Frumusetea procesului tine de eficienta sa absoluta: vezi ce poate face, rapid, un cerc restrans de firme mari, cu „raza de actiune globala“ – si cu un comitet executiv format din numai patru persoane care au sustinut saptamanal, pana la incheierea crizei, conferinte telefonice. „Nu exista nici un mecanism formal pe care sa-l fi putut folosi pentru a forta pe cineva, asa ca a trebuit sa-l inventam. Cred ca premisa pentru a merge inainte este sa ai un proces colaborativ dincolo de granitele obisnuintei. Asta nu inseamna ca trebuie sa fie universal, la nivelul fiecarei jurisdictii sau al fiecarei institutii“, a spus Geithner. „Ai nevoie doar de o masa critica de jucatori potriviti. E lumea, dar mult mai concentrata“.

Cititi tot articolul...