ROMANII, POPOR FARA TARA (I)

Am ajuns sa nu mai stiu cui apartine Romania sau, mai bine zis, pe cine reprezinta ea.
Este evident ca poporul roman traieste un cosmar ce se deruleaza cu o viteza si o intensitate din ce in ce mai mari, pe masura ce minciuna destinata a acoperi realele intentii ale invadatorilor care au pus stapanire pe stat isi epuizeza vadit resursele.
Dupa 1989 a inceput un proces de disolutie a statului roman, mascat de veneticii oculti si cozile lor de topor printr-o ideologizare desantata a poporului roman, caruia i s-a atenuat pana la amortire chiar si simtul supravietuirii.
Asa zisi politicieni, jurnalisti si intelectuali au pornit o cruciada impotriva statului roman si a institutiilor sale, propagand idei aberante precum:
- statul roman era condus de un dictator abominabil, inconjurat de o camarilla sangeroasa ale caror actiuni au culminat cu uciderea a peste 60.000 de oameni revoltati;
- dictatorul si regimul socialist s-au facut vinovati de subminarea economiei nationale si ruinarea starii poporului sub toate aspectele;
- libertatile fundamentale ale cetatenilor au fost anulate pana la stadiul de alienare;
- statul roman devenise o rusine pentru proprii sai cetateni.
Popor bineintentionat si sincer, romanii au preluat aceste teze manipulatorii cu convingerea ca cei care le propagau erau preocupati de soarta tarii si ca se vor dedica unor schimbari de bun augur pentru viitorul nostru, ajungand astfel sa-si aleaga si sustina cu convingere chiar proprii calai, schimbandu-i periodic pe unii cu altii.
Dar iata ca, dupa mai bine de 20 de ani, poporul incepe sa se trezeasca si sa-si refoloseasca propriul discernamat, iar ceea ce vede isi are chintesenta in aforismul lui Goya: “somnul ratiunii naste monstri”.
Amintirile incep si ele sa se reevalueze fata in fata cu realitatile prezentului si incep sa se formuleze concluzii care atesta iesirea din starea hipnotica la care romanii fusesera condamnati.
Romanii realizeza ca statul pe care l-au avut pana in 1989 a fost un stat puternic, multivalent si cu o prestanta internationala larg recunoscuta, conferita de realizarile sale economico-politice, cullturale, sportive si sociale, fiind condus si reprezentat de adevarati patrioti care, de fapt, si-au sacrificat vietile pentru propasirea neamului romanesc.
Tocmai de aceea ei au fost denigrati cu atata inversunare de invadatori si uneltele lor tradatoare. Trebuia sa se stearga statutul de valoare a Romaniei, sa se anuleze ideea ca statul roman a fost mereu puternic atata vreme cat patriotii s-au aflat la conducere si sa se inculce convingerea ca romanii nu sunt in stare sa se guverneze eficient si de aceea trebuie sa urmeze decizii ale puternicilor planetei, mai mult sau mai putin ocultati.
Consecintele sunt dezastroase: patrimoniul national economic si funciar a fost in cea mai mare parte instrainat pe nimic, statul a intrat in disolutie si nu mai are puterea de a-si proteja proprii cetateni ci, dimpotriva, se comporta agresiv si abuziv cu acestia, poporului i s-a pus surdina si vocea acestuia a devenit de fapt un murmur neluat in seama de ticalosii infipti la conducerea statului si institutiilor acestuia de catre diverse organizatii si grupuri de interese, romanii ajungand a fi supusi la tot felul de incercari si experimente care mai de care mai grotesti.
Dintr-un popor falnic, romanii au ajuns un fel de populatie pierduta in spatiu, careia i se traseaza directive antinationale si i se limiteaza accesul la folosirea teritoriului propiei tari si a bogatiilor acesteia pe criterii discriminatorii, bazate pe forta si minciuna si i se pericliteaza viitorul prin supunerea la o alienare progresiva si criminala.
I-a mai ramas oare ceva poporului roman din identitatea sa monumentala, creata cu atatea sacrificii de-a lungul catorva milenii?