Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română

vineri, 27 ianuarie 2012

ADEVARATA FATA A LUI RAED ARAFAT SI A ASOCIATILOR SAI

Tara a inceput sa fiarba si, cu toate acestea, clica instaurata la conducerea statului din dec. ’89 incoace cloceste linistita si pune in practica aceleasi nerusinate planuri de jaf fara limite. Nici nu mai putem spune ca pur si simplu ne sfideaza, ci doar ca se comporta ca si cum noi nu suntem altceva decat un décor, o butaforie in care isi pun ei, cu tupeu, in scena diversele planuri marsave, transformand pana si muribundul sistem de sanatate intr-un instrument de imbogatire ilicita, chiar daca astfel populatia este decimata la vedere. Redau mai jos un articol ce arata hidoasa fata a multora dintre cei ce se straduiesc sa ne ideologizeze, ei nefiind cu nimic diferiti fata ceilalti semeni ai lor ce se perinda zi de zi pe ecranele tuturor televiziunilor intr-un indecent carusel al minciunilor si manipularilor:

De ce s-a ofuscat Raed Arafat și apoi s-a împăcat cu Boc 
 Cu greu mai poti intelege zilele astea, daca romanii chiar isi doresc o reforma a sanatatii sau nu. Pare ca existenta domnului Arafat in Ministerul Sanatatii este suficienta pentru pacientul roman. Reformele nu isi mai au rostul. Sistemul e bun asa cum e. Pentru ce au iesit romanii in strada? Sa apere sistemul actual de sanatate sau efectiv sa il apere pe Arafat.

Nu am sa repet aiuritoarele declaratii vanturate in ultimele zile pe la televizor, legate de disparitia SMURD, de pacientii saraci care vor plati mult si vor muri in strada, despre golanii bogati care vor sa puna mana pe averea serviciului de urgenta etc. Nu o sa ma refer nici la miza politica a USL, care a descoperit in Arafat instrumentul de distrugere in masa pedelista, ignorand soarta sistemului de sanatate care se prabuseste in lipsa unei noi legi.
Nu o sa ma refer nici la temerile lui Arafat legate de privatizarea SMURD, ci la miza ascunsa a acestui conflict. Domnul Arafat trece in ochii romanilor drept DOMNUL SMURD…si nu de ieri, de azi, ci de vreo 20 de ani. Unii zic ca e patriot si ca Romania ii datoreaza multe. Nimeni nu se intreaba ce datoreaza el Romaniei, de cand a venit aici, in 1981. Nimeni nu ii contesta contributia la implementarea sistemului pentru care statul roman a investit in el,  insa e timpul sa vorbim clar. SMURD e SMURD si apartine de Ministerul de Interne. E un serviciu platit de stat, in care statul investeste si care nu e condus de domnul Arafat. Domnul Arafat este chiar remunerat de stat, ca expert SMURD, asa cum reiese din declaratia de interese a domniei sale, in 2011.
Domnul Arafat are insa treaba cu Fundatia pentru SMURD. De aici vreau sa pornim ca sa intelegem ce anume il nemultumeste pe subsecretarul de stat. Pentru inceput sa vedem ca rost are aceasta Fundatie pentru SMURD si de ce a aparut ea ? Iata ce aflam de pe site:
Misiunea Fundatiei pentru SMURD este sa imbunatateasca calitatea vietii persoanelor care locuiesc si muncesc in Romania, prin sprijinirea dezvoltarii sistemului integrat medical si tehnic de urgenta si prim ajutor. Fundatia pentru SMURD functioneaza in mod independent, fara sa obtina profit, contribuind la formarea unui sistem integrat de asistenta medicala, tehnica de urgenta si prim ajutor puternic prin intermediul unor parteneriate durabile intre institutiile abilitate, cum ar fi, dar fara a se limita la, Ministerul Administratiei si Internelor, respectiv Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si Unitatea Speciala de Aviatie, Ministerul Sanatatii, administratiile publice locale şi alte companii şi organisme responsabile şi dornice să se implice în acest sens.
Fundatia pentru SMURD este o organizatie non-guvernamentala, infiintata in anul 2006, capersoana juridica privata, non-profit, apolitica, independenta de orice alta institutie sau persoana, romana sau straina.
Mai interesant devine raspunsul la aceasta intrebare….De ce a trebuit infiintata Fundatia pentru SMURD?
Motivul infiintarii Fundatiei pentru SMURD este acela de a gestiona donatiile si sponsorizarile catre SMURD precum si gestionarea campaniei 2% pentru SMURD, conform legii:
“Conform art. 57 (4) – (6) si art. 84 (2)-(4) din Codul Fiscal, persoanele fizice au posibilitatea sa directioneze doi la suta (2%) din impozitul pe veniturile obtinute in anul anterior catre o entitate nonprofit, unitatilor de cult, precum si pentru acordarea de burse private.”
Carevasazica, cand cetateanul directioneaza banii, ei nu se duc la SMURD care e finantat de stat, ci la domnul Arafat in ONG. In lipsa unui ONG care sa sprijine activitatea SMURD si sa gestioneze fondurile care nu provin din banii publici, multe donatii si sponsorizari devin inutile si imposibil de gestionat. Ele fie trebuie refuzate, fie varsate in conturile institutilor publice, in structura carora functioneaza SMURD, devenind uneori imposibil de utilizat si de accesat in scopul pentru care au fost efectuate.
Lucrurile incep sa devina un pic mai clare.Deci domnul Arafat strange bani prin Fundatia SMURD in numele serviciului SMURD.
Citind mai departe pe site aflam ca nu ii place concurenta si ca din pacate exista si oameni rai care ii pun la indoiala corectitudinea. Urmarind toate aceste lucruri va intrebati probabil despre cati bani e vorba? ….de multi bani, fireste. Iata ce aflam de pe site…
“Potrivit raportului de activitate 2010 – 2011, Fundaţia pentru SMURD a avut venituri totale de 8,6 milioane de lei şi cheltuieli de 2,9 milioane, înregistrând astfel un excedent de 5,7 milioane de lei, adică aproape 1,3 milioane de euro. Din redirecţionarea a 2% din impozitul pe venit, Fundaţia pentru SMURD a obţinut, în perioada 2010-2011, 4,9 milioane de lei, în creştere cu aproximativ 86% faţă de perioada anterioară. Potrivit statutului, profiturile obţinute în urma activităţii, pot fi distribuite sau investite numai pentru realizarea obiectivelor Fundaţiei.”, iar un ONG un are voie sa aibe profit la final de an. Ce se intampla cu banii ce nu au fost cheltuiti? Adica 1,3 milioane euro. Se impart intre membrii fundatiei ca venituri.
Va intrebati acum,avand toate aceste date, ce anume l-a nemultumit pe domnul Arafat la noua lege? Va spun eu…un articol prin care SMURD (institutia MAI) va putea primi donatii in mod direct. La fel si spitalele care vor deveni fundatii, tocmai pentru a putea primi in mod direct sponsorizari si donatii, fara interventia unor ONG-uri. Iata articolul din noua lege….
Art. 27 (1) Finantarea programelor nationale de sanatate se realizeaza:
 - de la bugetul de stat
 - din veniturile proprii ale Ministerului Sanatatii
 - din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate
 - de la bugetul de stat si din veniturile proprii ale Ministerului Sanatatii, prin transferuri din bugetul Ministerului Sanatatii catre bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate
 - din fonduri externe rambursabile si nerambursabile
 - din veniturile proprii ale ministerelor si structurilor de executie abilitate acestui scop
 - din donatii si sponsorizari
 - din alte surse, potrivit legii
b) Asistenta integrata de urgenta – asistenta asigurata de institutiile medicale acreditate de catre Ministerului Sanatatii pentru participarea la sistemul national de asistenta medicala de urgenta si de prim ajutor calificat, institutii ale Ministerului Administratiei si Internelor si/sau din structura autoritatilor publice locale, precum si de Serviciul de Telecomunicatii Speciale prin Directia pentru apel unic de urgenta 1-1-2. Ea include ansamblul de masuri si activitati cu caracter logistic, tehnic si medical, destinate in principal salvarii si pastrarii vietii”
Ca atare, banii pentru SMURD nu vor mai trece prin mainile Fundatiei domnului Arafat.
In final, va propun sa privim si lista colaboratorilor din Fundatia pentru SMURD….va asigur ca e plina de surprize si sa vedeti intre cine se impart banii.
Consiliul director Fundatia pentru SMURD
- Dl. Dr. Raed ARAFAT, Presedintele Consiliului director
  -Dl. General locotenent Vladimir SECARA, Vice-presedintele Consiliului director, Inspector General, Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta
 
- Dl. Adrian DITA, Director Corporate Affairs, IRS Management Group
 - Dl. Frank HAJDINJAK, Director General, E.ON România
 - Dl.
Emil HUREZEANU, Scriitor, publicist si reputat analist politic
 
- Dna.Mihaela RADULESCU, Realizatoare si moderatoare consacrata de emisiuni de radio si televiziune
 
- Dl. Alex SERBAN, Senior Partner, Serban & Musneci Associates
 - Dl. Radu TUDOR, Editorialist, analist pe probleme militare „Jurnalul National”
Nu-i asa ca devine limpede motivul pentru care vuvuzelele lui Voiculescu, Vantu si Elan au sarit cu manipularile? Li se taie fondurile si li se duce monopolul de izbeliste.
Cred ca era momentul ca lumea sa afle toate aceste lucruri despre minunatul domn Arafat. Si despre o confuzie, pe care nimeni nu vrea sa o clarifice, fiindca nu se mai poate manipula informatia, cum ca SMURD se desfiinteaza, obiectul a numeroase petitii fara subiect in fond, fiindca in lege nu scrie asa ceva.
Alexa Ionescu (sursa: http://www.agentia.org/anchete/de-ce-s-a-ofuscat-raed-arafat-i-apoi-s-a-mp-cat-cu-boc-36223.html)

Nota proprie: exista surse bine informate care sustin ca Raed Arafat este nepotul lui Omar Hayssam. Desteptarea!!!

joi, 19 ianuarie 2012

PUNCT CULMINANT!?


Abia a inceput anul 2012 si pentru romani el deja se anunta a fi mult mai greu suportabil decat cel abia trecut cu chiu cu vai.
Doua realitati au ajuns la capat de drum si ele trebuie sa se priveasca in fata: realitatea iluzorie a clicii minoritare auto-instaurate (?!) dupa '89 la conducerea statului si cea concreta a poporul roman.
Daca prima realitate se bizuie pe consecventa si solidaritatea de gasca a celor ce au tradat si devalizat Romania, sperand a putea mentine iluzia ca guverneaza tara in ciuda mult prea multelor dificultati conjuncturale, facand in continuare uz de minciuna, abuz, intimidare si manipulare nerusinata cu scopul de a macina pana la retezare fibra nationala, cea de-a doua realitate, a majoritatii mult prea mult chinuite care iese din carapacea izolarii (eu inca sper ca a fost o rezistenta pasiva adoptata la nivelul subconstientului), dintr-o indiferenta neputiincioasa, nu printr-un élan propriu, dar prin chiar atingerea limitei de supravietuire, dincolo de care nu mai exista decat doua optiuni: fie distrugerea raului, fie eutanasierea acceptata.
Aceste doua realitati se vor infrunta ori violent, in cazul in care scenariile pregatite de catre clica minoritara nu vor mai reusi sa nauceasca populatia vrajita pana acum de o mass-media odioasa, sau printr-o lupta de uzura care se va intinde pe o perioada mai lunga, daca scenariile amintite vor reusi sa mai tina o vreme poporul intr-o indusa stare de confuzie si de descurajare, urmand ca, intr-un final, rolul salvator sa il joace fie fortele nationaliste (singurele care pot readuce tara pe calea progresului), in prima varianta, fie fortele oculte ce au sustinut permanent clica tradatoare, in cazul celei de-a doua variante.
Ceea la ce ne putem astepta pe termen scurt si care ar putea conduce la una din cele doua variante este foarte bine punctat in articolul mai jos citat, din Cronica Romana:

Unul dintre aspectele fascinante ale si­tua­ţiei actuale din România constă în faptul că aproape nimeni dintre cei care participă activ la bătăliile po­li­tice nu conştientizează contextul în care ne aflăm. Am mai încercat să atragem atenţia asu­pra principalului pericol al viitorului apropiat, dar se pare că toată lumea este preocupată de micile răfuieli meschine din interiorul clasei politice. Mai încercăm încă o dată, în termeni clari şi simpli:
1. Guvernul Boc, la sugestia oficialilor BNR, a fă­cut în aşa fel încât depozitele populaţiei să fie garantate nu de BNR (şi rezerva valutară), ci de guvern. Gu­ver­nul nu are 32 de miliarde de euro pentru a salva de­pozitele populaţiei atunci când sistemul bancar va in­tra în faliment. Recomandăm celor interesaţi de detalii să consulte OUG 131/2010, OUG 13/2011 şi editorialul “BNR garantează nimic” din 11 decembrie 2011. Lăsăm cititorii să găsească singuri mo­tivul pentru care s-a decis ca BNR să fie exone­rat de orice responsabilitate financiară faţă de oa­me­nii care îşi ţin banii la bănci.
2. Sistemul bancar din România este penetrat adânc de băncile greceşti şi austriece, iar statul român este dependent de finanţarea din piaţa interbancară, fiind nevoit să “rostogolească” trimestrial datorii de mi­­liarde de euro pentru a nu intra în insolvenţă.

3. Băncile greceşti şi austriece nu au cum să su­pra­vieţuiască unui faliment al Greciei. De fapt, chiar şi pră­buşirea limitată iniţial la băncile greceşti va con­duce la falimente în lanţ în România. Pentru Europa, falimentul Greciei va fi foarte dureros, dar tolerabil în timp ce pentru România (în special deponenţii bănci­lor din România), falimentul Greciei va fi echivalent cu pierderea tuturor banilor depuşi de populaţie.

4. Am intrat în faza în care falimentul Greciei se poate produce aproape oricând. Solidaritate eu­ro­pea­­nă în privinţa situaţiei din Grecia nu există, iar sutele de miliarde care au fost promise pentru ameliorarea situa­ţiei şi aşa nu s-au plătit. Banca Mondială sugerează ţărilor în curs de dezvoltare din Uniunea Europeană “să se pregătească pentru ce-i mai rău”, iar agenţia Fitch consideră că 20 martie 2012 are şanse reale să fie ziua falimentului Greciei. Nu avem un glob de cris­tal pentru a şti exact ziua şi ora în ca­re se va declanşa dezastrul, dar ceea ce ştim este că mo­mentul în care milioane de români o să se tre­zeas­că fără banii strânşi în conturi este aproape.
Situaţia poate evolua după patru scenarii şi acum am ajuns într-un moment al deciziilor care vor avea consecinţe deosebit de serioase.

Scenariul 1:
Situaţia politică de la Bucureşti se stabilizează fără schimbări majore. Guvernul Boc (în formă remaniată sau nu) rămâne la putere şi continuă să acţioneze aşa cum a acţionat până acum. Şansele ca guvernul care a aprobat OUG-urile în baza cărora românii vor ră­mâne fără banii depuşi la bănci, să facă ceva pentru a salva populaţia sunt absolut nule. Suntem siguri că printre liderii opoziţiei există suficiente persoane care consideră că o astfel de evoluţie a evenimentelor este una pozitivă, deoarece le va permite accesul facil la putere, dar ei nu conştientizează faptul că în condiţiile unei distrugeri totale a sistemului financiar şi economic, corelate cu imposibilitatea de a plăti pensii şi salarii, opoziţia nu va ajunge la guvernare. România va ajunge să fie guvernată direct de FMI sau de orice altă organizaţie dispusă să ofere resursele financiare necesare supravieţuirii zilnice a populaţiei.
Precizări importante:
1. UE nu va avea nici resurse şi nici interes să-şi asume rolul de guvernator extern.
2. Nu va fi cazul unei influenţe “soft” cu negocieri, delegaţii şi acorduri discutabile. Vom avea o guvernare externă în toată regula, iar opozanţii de astăzi vor trebui să se obişnuiască cu ideea că noua adresă a guvernului român este 19th Street din Washington.
Guvernarea externă nu înseamnă că Jeffrey Franks va semna Ordonanţe de Urgenţă. Guvernarea externă înseamnă că şefii lui Jeffrey Franks decid numele pri­mu­lui ministru, iar clasa politică se conformează sau se confruntă cu sute de mii de oameni flămânzi în stradă.

Scenariul 2:
Actuala opoziţie reuşeşte, cu ajutorul trădătorilor din cadrul coaliţiei de guvernare, să dea jos guvernul Boc şi se instaurează un minunat guvern roş-galben. Luând în consideraţie faptul că arhitecţii multora dintre schemele “băieţilor deştepţi” din energie, gaze şi finanţe au fost create şi susţinute de către personaje deosebit de influente din PSD şi PNL, şansele ca noul guvern să lichideze schemele de finanţare a “băieţilor deştepţi” şi să forţeze BNR să garanteze depozitele populaţiei (asta în cazul improbabil în care Isărescu mai are bani) sunt infime. Mai mult decât atât, dacă va fi creat precedentul schimbării guvernelor la ie­şi­rea în stradă a câtorva mii de oameni, în mod garantat vom asista la situaţia în care imposibilitatea plăţii pensiilor şi salariilor, cuplată cu pierderea depo­zi­te­lor bancare, vor genera proteste la care vor participa nu câteva mii, ci sute de mii de persoane. Finalul scenariului va fi identic: România va fi guvernată de cei care vor fi capabili să o finanţeze.

Scenariul 3:
Crearea unui guvern de tehnocraţi. În cadrul opo­zi­­ţiei există personaje îndeajuns de inteligente să înţelea­gă lipsa de popularitate a propriilor lideri şi dispreţul general faţă de clasa politică care există în societate. În aceste condiţii, una dintre ideile pe care le pot rea­li­­za cu complicitatea unor trădători din PDL ar fi cre­a­rea unui guvern de tehnocraţi care să le ofere o credi­bilitate temporară şi siguranţa faptului că nimeni nu se va atinge de fluxurile financiare ale “băieţilor deştepţi”. Tehnocratul ideal care dispune de o reputaţie impecabilă, care i-a fost creată prin eforturile “unităţii informaţionale” infiltrate în mass-media, este Mugurel Isă­rescu. Deşi suntem siguri că el însuşi nu-şi doreşte să ajungă în această situaţie, s-ar putea să nu aibă de ales, în condiţiile în care suficiente persoane influente vor ajunge la concluzia că situaţii disperate necesită măsuri disperate. Rezultatul guvernării tehnocratice va fi la fel de dezastruos ca şi al unei guvernări politice. Distincţia “politic”-”tehnocratic” contează numai atunci când tehnocraţii nu au dosare de blocat, “poliţe” de plă­tit, favoruri de întors sau epoleţi ascunşi sub sacou. Guvernarea tehnocraţilor se va sfârşi cu dezastrul economic, pierderea banilor populaţiei din bănci şi introducerea guvernării externe.
Actuala clasă politică trăieşte cu impresia greşită că finanţatorii externi vor fi forţaţi prin natura lucrurilor să negocieze cu cei care vor fi la guvernare la Bucureşti. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Finanţatorii externi au suficiente resurse umane pentru a-i şunta pe toţi politicienii de la Bucureşti şi au mai existat ţări în care s-a făcut această manevră. Învăţarea istoriei este utilă pentru toată lumea.
Posibilitatea de a evita această situaţie există, dar numai în condiţiile în care se realizează  scenariul 4:

Fie prin decizia volitivă a preşedintelui, fie prin con­sensul clasei politice, la butoanele economiei (nu contează care va fi funcţia oficială) trebuie să ajungă persoane care nu sunt grevate de obligaţii faţă de foşti şi ac­tuali securişti. Dacă aceşti oameni noi vor avea posibilitatea să demonteze total caracatiţa “băieţilor deş­tepţi”, întorcând în ţară fluxurile financiare care astăzi alimentează buzunare private, şi vor aplica câteva co­rec­ţii dure sistemului bancar (inclusiv BNR), atunci exis­tă posibilitatea ca România să nu ajungă să fie guvernată în totalitate din exterior, pensiile şi salariile să fie plătite, iar cetăţenii să nu-şi piardă banii depuşi la bănci.
Fereastra de oportunitate pentru acest scenariu pozi­tiv aproape s-a închis. Dacă nu vom vedea schim­bări în viitorul imediat, atunci ne va aştepta unul dintre scenariile tragice descrise mai sus.
Redacţia Economică

duminică, 15 ianuarie 2012

MIHAI EMINESCU

162 de ani de la naşterea geniului naţional

Aducându-ne aminte ce înaintaşi am avut suntem instantaneu cuprinşi de sentimentul durabil al valorii de neînlocuit pe care Dumnezeu a sădit-o pe acest pământ sfânt numit Romania.
Mihai Eminescu nu este numai un geniu inegalabil dar el s-a constituit, prin întreaga sa operă, in însăşi chintesenţa neamului românesc, confirmând nemurirea spiritului de origine divină a acestuia.
Astăzi se împlinesc 162 de ani de la naşterea acestui astru peren şi din păcate istoria ne găseşte din nou prinşi în mrejele perfide ale celor ce ne duşmănesc cu o ură din ce în ce mai mare, izvorâtă din neputinţa lor congenitală de fie a ne supune, fie a ne desfiinţa ca neam şi ţară.
Acestea nu sunt vorbe în vânt şi voi ilustra cu citate din chiar opera Românului de suflet a carui naştere o omagiem din nou la această dată a anului, lăsâdu-vă apoi a reflecta atât la valabilitatea celor afirmate în epocă de Mihai Eminescu, dar şi la recurenţa aceloraşi în viaţa contemporană, în cea mai recentă încercare a permanenţilor duşmani de a ne sufoca din nou cu aceleaşi vechi şi detestabile porniri si mijloace:

-"Avem, de - o parte, rasa română, cu trecutul ei, identic în toate ţările pe care le locuieşte, popor cinstit, inimos, capabil de adevăr şi patriotism. Avem apoi, deasupra acestui popor, o pătură superpusă, un fel de sediment de pungaşi şi cocote, răsărită din amestecul scursurilor orientale şi al celor occidentale, incapabilă de adevăr şi de patriotism" (în "Timpul", din 29 iulie 1881).
-"Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu acel fatalism al raselor nefericite, duce nepăsător greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă" ( în "Timpul", din 31 august 1878).
 -"Nu mai există o altă deosebire între oameni, decît cea pe care o stabileşte banul, oricum ar fi cîştigat" (în "Timpul", din 10 iulie 1881).
-"Peste tot aceeaşi idee: să dau străinilor ce-mi cer; cît pentru români, puţin îmi pasă!" (în "Timpul", din 23 mai 1882).
-"Avem de-acum înainte dominaţia banului internaţional, o domnie străină, impusă de străini" (în "Timpul", din 20 februarie 1879).
-"Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vînd sîngele şi averea unei generaţii" (în "Timpul", din 18 aprilie 1879).
-"Oamenii care au comis crime grave rămîn somităţi, se plimbă pe stradă, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie" (în "Timpul", din 3 mai 1879).
- "Conducătorii "fură moştenirea altora, alterează mersul natural al societăţii, se substituie, prin vicleşug şi apucături, meritului adevărat al muncii adevărate, sînt o reeditare, în formă politică, a hoţilor de codru, instituind codrii guvernamentali şi parlamentari" (în "Timpul", din 17 august 1882).
-"Ne mulţumim dacă actele guvernanţilor de azi nu sînt de-a dreptul de înaltă trădare, abstracţie făcînd de toate celelalte defecte ale lor, precum mărginirea intelectuală, slăbiciunea de caracter, lipsa unui adevărat şi autentic sentiment patriotic" (în "Timpul", din 8 august 1880).
- "Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bîrfitorii de cafenele - literatori, ignoranţii şi proştii - administratori ai Statului Român" (în "Timpul", din 15 mai 1879).
-"Partidele, la noi, nu sînt partide de principii, ci de interese personale, care, păstrînd numai coaja legilor şi goala aparenţă, calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea ce au promis mandanţilor lor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării" (în "Timpul", din 23 februarie 1880).
-"Aluatul din care se frămîntă guvernanţii noştri e acea categorie de fiinţe fără ştiinţă de carte şi consistenţă de caracter" (în "Timpul", din 24 februarie 1880).
-"Acei ce conduc nu sînt decît străini, străini prin origine, prin moravuri, prin educaţie - interesele străinilor dar, şi numai aceste interese, sînt dezideratul «patrioticului guvern»". (în "Timpul", din 17 ianuarie 1880).
-"Deficit lîngă deficit, împrumut lîngă împrumut, datorie lîngă datorie, pînă ce finanţele României nu vor fi , curînd, decît, o gaură mare" ( în "Opere", vol.IX, pag.448).
-" Trebuie ca, cu toţii, să ne dăm seama de cauzele ce tulbură societatea, de elementele ce împiedică redobîndirea echilibrului pierdut şi ca să le combatem cu curaj şi stăruinţă" (în "Timpul", din 4 ianuarie 1881).
-"Elemente străine, îmbătrînite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului. Neavînd tradiţii, patrie hotărîtă ori naţionalitate hotărîtă, au pus, totuşi, mîna pe Poporul Român" (în "Timpul", din 14 noiembrie 1880).
-"Străinii superpuşi, fără nici un cuvînt naţiei româneşti o exploatează cu neomenie, ca orice străin fără păs de ţară şi popor" ( în "Opere", vol.XII, pag.284).
-"Am ajuns, într-adevăr, în această Americă dunăreană, ca tocmai românii să fie trataţi ca străini, să se simtă străini în ţara lor proprie". (în "Timpul", din 14 noiembrie 1880).
-"Demagogia la noi însemnează ura înrădăcinată a veneticului fără tradiţii, fără patrie, fără trecut, în contra celor care au o tradiţie hotărîtă, un trecut hotărît" (în "Timpul", din 30 iulie 1881).
-"A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pămînt care este moştenirea, în exclusivitate şi istorică, a Neamului Românesc" (în "Timpul", 1 aprilie 1881).
-"Singura raţiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este naţionalitatea lui românească" (în "Timpul", din 31 iulie 1880).
-"Mizeria materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernămînt" ( în "Opere", vol.XIII, pag.238).
-"Sărăcia e un izvor de rele fizice şi morale, care, la rîndul lor, sînt cauze ale decadenţei economice" (în "Opere", vol.XII, pag.325).
-"Pentru a conduce un popor şi economia lui trebuie o judecată sănătoasă, cunoaşterea dreptei proporţii între mijloacele întrebuinţate şi scopul dorit şi, oricare ar fi scopurile urmărite de clasa cultă a unui popor, ele sînt rele şi de nimic dacă nu echivalează cu sacrificiile aduse pentru realizarea lor" ( în "Opere", vol.IX, pag.146).
-"Fără muncă şi fără capitalizarea ei, adică fără economie, nu există libertate" ( în "Opere", vol.X, pag.168).
-"Statul român, moştenit de la zeci de generaţii care au luptat şi suferit pentru existenţa lui, formează moştenirea altor zeci de generaţii viitoare şi nu e jucăria şi proprietatea, în exclusivitate, a generaţiei actuale" ( în "Opere", vol.X, pag.168).
-"Sîntem poate singurul popor condamnat a nu face politică momentană, ci pe secole înainte" (în "Timpul", din 16 decembrie 1879).
-"Politica străină, împreună cu străinii care ne guvernează, tind la substituirea elementului român prin scursuri din toate unghiurile lumii" (în "Timpul", din 5 decembrie 1882).
-"Istoria îşi are logica ei proprie: nici un neam nu e condamnat de a suporta, în veci, un regim vitreg, corupt şi mincinos" (în "Timpul", din 5 februarie 1882). 
-"Greşalele în politică sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţari întregi şi se-mpiedică pentru zeci de ani înainte, viitorul ei!" (în "Timpul", din 13 februarie 1882).

Trecut-am de-a lungul veacurilor prin toate acestea şi, spre nedumerirea şi spaima duşmanilor noştri care neagă puterea lui Dumnezeu, vom trece din nou.
Închei cu ultimele patru stofe din poezia “Glossă” de Mihai Eminescu, un adevărat îndemn ce a reuşit să transgreseze vremurile:

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.


N.B. " În ziarul "Timpul", din 2 noiembrie 1877, Mihai Eminescu scria : "Va veni ziua în care şi pietrele vor vorbi adevărul, în care cartea faptelor petrecute va sta deschisă şi se va citi atît de lămurit, încît toată doctrina paralogismelor nu va fi în stare să-i întunece înţelesul".

marți, 3 ianuarie 2012

2012

Am trecut si pragul mult trambitatului an 2012, despre care s-a facut atata tevatura referitor la evenimentele pe care le va aduce.
Fiind greu sa anticipam ceea ce natura ne va oferi ca plata a nesabuintei cu care am siluit planeta, mai ales in ultimul secol “al stiintei”, voi incerca sa punctez cateva aspecte ale intiativei oculte, care pare ca a reusit sa isi aseze pe tabla de sah a omenirii piesele in pozitia dorita si va dori sa-si fructifice acest avantaj tactic.
Anul 2011 ne-a adus doua mari surprize pe care avem toate motivele a le considera regizate de fortele oculte: primavera araba si miscarea “Ocupati Wall Street”. Ambele au adus unele miscari convulsive ce au prefigurat punctual modele spre care se pare ca ne vom indrepta in cursul anului 2012, pe drumul spre implementarea unor stari cu potential destabilizator: polarizarea financiar-economica, religioasa si sociala, ce vor fi folosite ca instrumente ale noii ordini mondiale pe drumul instaurarii guvenarii mondiale.
Nelinistitor este ca actiunile devin din ce in ce mai violente si par a cofirma ca planurile urmarite sunt rodul unor minti intunecate, de sorginte diabolica.
Spun acest lucru pentru a atentiona ca acum, cand ne-am captusit cu inca un dusman prin faptul ca pana si propria structura statala a devenit un inamic pentru noi, va trebui sa urmarim cu vigilenta evolutia lucrurilor in speranta ca vom fi capabili sa ne organizam la nivel individual / de familie / de comunitate si, cu ajutorul lui Dumnezeu, de natiune pentru a face fata incercarilor de rau augur ce ne stau in fata.
Dupa cum ati vazut, am incheiat anul 2011 sub sceptrul amenintarii agravarii crizei economice si financiare, criza ce s-a declansat numai dupa polarizarea bogatiilor si resurselor planetei, acestea aprtinand acum unui grup mai mult sau mai putin ocult ce reprezinta sub 0,005% din populatia Terrei.
Pe acest fond, dupa o declansare spectaculoasa, miscarea “Ocupati Wall Street” a picat in “hibernare”, de unde, spre sfarsitul anului ne-a transmis un semnal foarte virulent fata de starea in care parea ca picase. Astfel ea a emis un ghid de suprvietuire din care reiese ca in 2012 trebuie sa ne asteptam la multe convulsii sociale si la violente de sorginte “revolutionara” - o revolutie mondiala.
Totodata sfarsitul anului ne-a adus si un studiat pas in doi intre SUA si Iran, tari care par a se atata una pe cealalta pe calea razboiului, insa toate miscarile lor dau senzatia unui scenariu prestabilit care urmareste o linie directoare ce pare a fi o cursa spre polarizarea puterii in regiunea Orientului Mijlociu, in care sunt implicate Turcia, Israelul, Egiptul, Arabia Saudita si Iranul. Cam multi pretendenti pentru o regiune atat de mica…
Spun ca miscarile par a face parte dintr-un scenariu, deoarece ele s-au desfasurat cu o anumita lentoare si lipsa de periculozitate generala pana la sfasitul lui 2011 cand a inceput belicosul balet dintre SUA si Iran, pe fondul retragerii trupelor americane din Irak (la ţanc!) si acum, la inceputul noului an, al amenintarii retragerii observatorilor Ligii Arabe din Siria. Cu alte cuvinte se da drumul la caini spre a incepe vanatoarea (dar numai pentru cei avizati)…
Opinia mondiala nu mai este insa focalizata pe aceste evenimente si altele conexe, caci a fost sistematic manipulata si va fi complet rapita de sindromul anului 2012, pregatit din timp cu o mare meticulozitate. Astfel vom asista pe zi ce trece la o retorica tot mai sustinuta pe tema sfarsitului lumii la finalul acestui an. De parca ar putea cineva prezice data sfarsitului lumii – dupa ce ani de zile Biblia a foat luata in deradere tocmai datorita profetiilor despre sfarsitul veacurilor - iata ca dintr-o data ni se prezinta alte profetii extrase din izvoare dubioase cum ar fi maiasii, indienii Cherokee, indienii Hopi, cartea Indiana Kali Yuga, sau cea chineza I Ching, cartea cabalica Zohar, Biblia Kolbrin, marele sigiliu al SUA si alte surse masonice care fixeaza o data exacta a sfarsitului lumii: 21.12.2012. Oare de-asta a fost luata in deradere Biblia, fiindca ea ne spune ca nimeni nu poate sti ziua aceea, nici chiar Domnul nostru Iisus Hristos, stricand astfel orice pretentie de predictie pe aceasta tema?! Vedeti dar ca exista anumiti planificatori ai intunericului care isi permit sa se joace cu soarta a miliarde de oameni, pe masura “dragostei” pe care le-o poarta.
In confuzia ce se va crea sub deviza ‘Sfarsitul este aproape”, indivizilor umani le va fi tot mai greu sa deceleze intre catastofele naturale si cele create de om (daca poate fi numit om) si vor ajunge usor in situatia de a-si vinde libertatea pentru siguranta materiala a zilei de maine, fara a realiza ca a-ti vinde libertatea unor minti diabolice inseamna, de fapt, activarea cosmarului cel mai negru in care va fi tarata omenirea.
Oare cat va mai dura si acest ultim cosmar?!