SPĂLAREA JEGULUI

De prea mult timp urmăresc cu o apatie auto-impusă aşa zisele noastre surse de ştiri din cea mai abjectă mass-media ce mi-a fost dat să o întâlnesc până acum în viaţa mea şi de a cărei josnicie şi agresivitate sunt încă uimit, după atâta amar de ani de exerciţiu zilnic al silei faţă de această pestilenţă.

Iată de ce salut cu felicitări demersul unui tânăr ziarist, Vlad Mixich, de a devoala o parte a pegrei ce ne sufocă de aproape 25 de ani, cu speranţa că nu se va opri aici şi nici nu va face compromisuri cu reprezentanţii acestei mizerii, care sigur îl vor supune la presiuni şi înscenări spre a-l convinge în acest sens.

Totodată sper să fie un exemplu şi o amorsă pentru toţi ceilalţi jurnalişti (dacă aceştia chiar mai există) spre a se pune în slujba adevărului şi dreptăţii, valori atât de mult preţuite de poporul român şi care au suferit împreună cu acesta o gravă tentativă de asasinare prin sufocare.

Redau mai jos articolul în cauză:

Breasla care conduce din umbra Romania

de Vlad Mixich

Stiti acele liste cu “masonii care guverneaza in secret lumea”? Listele astea ajung de obicei sa circule prin tot Internetul, rasar de te miri unde. Se fac emisiuni la televizor despre ele. Ei bine, lista de mai jos nu e secreta. Nu e oculta. E clara. Adevarata. Publica. Si ne dezvaluie, mai presus de orice indoiala, care este breasla care conduce Romania.

Cu toate acestea, o vom vedea foarte rar difuzata integral pe ecranele televizoarelor. Pentru ca e potential periculoasa. Doar atunci cand o pot contempla in intregime, oamenii devin constienti de amploarea fenomenului.
Asa, facuta publica cu picatura, atunci cand se mai confirma existenta unui nou membru pe aceasta lista, declanseaza in noi doar o senzatie de oboseala. Eventual de plictis: “e, a mai aparut unul. Si ce-i nou cu asta?”. Obisnuinta de a trai intr-o tara condusa de aceasta breasla ni se insinueaza perfid sub piele.
Incepem sa nu mai observam. Sa nu ne mai pese. Ca atunci cand stim ca traim in niste orase gri, inconjurati de blocuri murdare, dar remarcam cat de urate sunt doar cand le vedem de undeva de sus, poate dintr-un avion: o pata de mizerie in mijlocul unui camp alb sau verde.
Asadar, iata lista. Pe ea sunt patru ministri, patru parlamentari si patru primari. Toti condamnati definitiv in ultimii ani pentru luare sau dare de mita si pentru trafic de influenta. Pe lista nu sunt trecuti cei aflati inca in procesul judecarii (destui) sau cei condamnati cu suspendare. Personal, am convingerea ca acesta este doar varful iceberg-ului. Dar e clar ca nu mai vorbim doar despre niste accidente, despre niste cazuri izolate.

Adrian Nastase, fost prim-ministru – patru ani de puscarie;
Relu Fenechiu, fost ministru al Transporturilor – cinci ani de puscarie;
Decebal Traian Remes, fost ministru al Agriculturii – trei ani de puscarie;
Ioan Avram Muresan, fost ministru al Agriculturii – trei ani de puscarie;
Gigi Becali, fost europarlamentar – trei ani de puscarie;
Catalin Voicu, fost parlamentar – sapte ani de puscarie;
Dan Pasat, fost parlamentar – trei ani de puscarie;
Vasile Duta, fost parlamentar – cinci ani de puscarie;
Antonie Solomon, fost primar al Craiovei – trei ani de puscarie;
Mircia Gutau, fost primar Ramnicu-Valcea – trei ani si jumatate de puscarie;
Nicolae Mischie, fostul sef al judetului Gorj – patru ani de puscarie;
Cristian Anghel, fost primar in Baia-Mare – doi ani si jumatate de puscarie.

E limpede: tara mea este condusa de breasla hotilor. Unii mai priceputi, altii mai brutali, cativa foarte inteligenti, majoritatea agresivi ca şuţii care te buzunaresc in haita in autobuz. Sunt infiltrati in cele mai inalte functii din stat, conduc judete si orase cu sute de mii de locuitori si institutii care administreaza banii adunati din taxele noastre.
Tara mea este condusa de breasla hotilor. Nu mai am nevoie de raporturile Comisiei Europene sa-mi spuna asta. Nu mai trebuie sa ma uit la televizor pentru a afla asta. Pe lista de mai sus sunt oameni din toate partidele si din toate regiunile tarii. Chiar daca au gulere albe si masini scumpe trase la scara, tot hoti sunt.
Sambata 1 februarie, un nou Cod Penal, mai bland, a intrat in vigoare. Printre efectele acestei noi legi se numara si faptul ca un criminal care a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru violarea si uciderea unei fetite pe care ulterior a aruncat-o la gunoi, a fost eliberat ieri din puscarie dupa executarea a doar 8 ani din pedeapsa.
Multi dintre cei aflati pe lista de mai sus au fost sau vor fi eliberati dupa executarea unei parti reduse din pedeapsa. Legea e indulgenta cu hotiile lor, desi ei nu sunt iertatori cu banii nostri.
Dragi profesori romani, in tara voastra legile sunt facute de breasla hotilor. Dragi IT-isti romani, in tara voastra meseria de hot este cea mai bine platita. Dragi medici romani, in tara voastra pacatele breslei hotilor sunt cel mai grabnic iertate.
Tu, cel care citesti acum, breasla hotilor este cea mai puternica breasla din tara ta.
Stiu ca cele de mai sus nu sunt informatii noi, dar voi lua lista si o voi lipi in dreapta oglinzii din baie. Pentru ca vreau sa o vad in fiecare dimineata dupa ce ma trezesc. Si in fiecare seara inainte de a merge la culcare.
Pentru ca NU vreau sa ma obisnuiesc cu faptul ca traiesc intr-o tara condusa de breasla hotilor.

(sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-16530964-breasla-care-conduce-din-umbra-romania.htm?cfsyn)

ADEVĂRATA FORŢĂ

 După aproape 23 de ani de manipulare deşănţată prin care şamanii loviturii de stat din decembrie ’89 şi-au subjugat nu numai structurile de stat, dar au pus stăpânire şi pe opinia publică, pe care au manevrat-o şi siluit­-o prin diverse metode, care mai de care mai mârşave, bazate, în primul rând, pe sărăcirea şi declasarea populaţiei, spre a mări gradul de dependenţă a acesteia şi pe ocuparea spaţiului informaţional cu propriile canale mass-media deservite de personaje slugarnice şi abjecte, ce nu s-au sfiit în a slugări necondiţionat o clasă politică infamă, trădătoare şi docilă unei oculte păpuşare.

Aceste două putregaiuri, clasa politică şi mass-media, au fost vârfurile de lance care au acoperit urmele asasinatului, trădării şi jafului pe care le-au practicat, dar şi a genocidului premeditat la care a fost supus poporul român, cu atât mai groaznic cu cât acesta a avut loc în condiţii de pace.

Deşi intenţiile lor erau ca încă din decembrie ’89 să producă un prim carnagiu intens (vă mai amintiţi cum “prostul suprem”, Brucan, se grăbea să anunţe moartea a peste 64.000 de oameni), planurile le-au fost dejucate şi societatea a intrat pe un alt făgaş evolutiv, mai puţin convulsiv dar dominat de o doctină criminală, prin care poporul a început să fie măcinat sistematic prin diverse politici mascate: sărăcire generalizată (accentuată prin jaf şi şomaj), reducerea masei de manevră prin exterminarea bătrânilor (prin dărmarea sistemului de pensii şi distrugerea sistemului de sănătate şi recuperare) şi prin alungarea din ţară a unui număr semnificativ de români, alienarea intelectuală (prin distrugerea sitemului de educaţie), degenerarea fizică prin distrugerea agriculturii şi a industriei alimentare, paralel cu introducerea de alimente nesănătoase, declasarea morală prin distrugerea valorilor româneşti tradiţionale şi discriminarea pozitivă a diverselor minorităţi ostile stilului curat de viaţă al poporului nostru, inducerea unui sentiment de inutilitate şi inferioritate prin aservirea necodiţionată a ţării unor interese străine excusiviste şi tiranice şi, nu în cele din urmă, prin folosirea duşmănoasă a diverselor tehnici psihotronice şi practicarea la vedere a vrăjitoriei agresive (ultimul şi cel mai lugrubu exemplu fiind cel al “maimuţei electrocutate”, Gigi Becali, care, în direct la Romania TV, a proferat cu un patos nedemn şi grotesc blestemuri la adresa poporului dacă acesta nu va participa la referendum!).

Şi tocmai când îşi imaginau că au pus definitiv şaua pe spinarea poporului, acesta i-a lăsat cu gura căscată prin boicotarea recentului referendum. Tocmai când se credeau stăpâni absoluţi ai unui popor îndelung abuzat, iată că poporul a dat evidente semne de viaţă, iniţiativă şi tărie semnalizând spontan şi solidar detaşarea sa de clica nemernică şi manipulatoare, dându-i acesteia un avertisment grav tocmai prin aceste două atribute: spontaneitate şi solidaritate.

Lăsaţi dintr-o dată la vedere în nemernicia lor prin destrămarea vălului aşa-zisei legitimităţi populare (de fapt o simulare a obţinerii consimţămâtului maselor prin manipularea atât a opţiunilor de votare, cât şi a votului în sine, precum şi prin vicierea procesului electoral), şamanii loviturilor de stat au devenit pentru o scurtă perioadă de timp transparenţi, arătâdu-şi neglijent adevărata faţă şi intenţiile: poporul român nu trebuie luat în seamă (aşa cum nu a fost luat în seamă nici la precedentul referendum privind reducerea numarului de parlamentari), încercându-se suplinirea votului de blam primit de la acesta cu subterfugii ridicole care să le permită atingerea scopului propus.

În această scurtă oportunitate, oferită de defularea neglijentă, a ieşit la vedere chintesenţa acţiunilor purtate de ei în ultimii aproape 23 de ani: dacă poporul nu a pierit urmare a acţiunilor lor premeditate, atunci să fie executat birocratic, printr-o simplă trăsătură de condei, prin care peste 2 milioane de români să fie daţi uitării!

Aproape că a reînviat atmosfera nocivă creată de aceiaşi complotişti incepând cu decembrie ’89 şi nu ar fi de mirare ca instigarea la măcel să fie reluată cu acelaşi patos “revoluţionar”, urmărindu-se anihilarea iniţiativei populare şi spargerea cercului izolaţionist în care s-au trezit aruncaţi fără vreun preaviz.

Oricum, acesta este un veritabil moment al adevărului ce expune vederii, prin delimitarea voluntară a poporului, două tabere: una a clasei politice şi a armatei sale invizibile, autosuficiente şi hidoase şi cea de-a doua a poporului miraculos resolidarizat şi dispus a prelua iniţiativa.

Popor roman, acum ai aflat adevărata forţă şi ai descoprit că aceasta îţi aparţine. Rămâi solidar şi nu răspunde provocărilor, altfel vei fi din nou manipulat.

Ai răbdat atâta amar de vreme! Mai ai puţină răbdare şi urmează calea paşnică a adevăratei credinţe: nu te mai prezenta la urne şi cere consecvent plecarea actualei clase politice, până la ultima sa fărâmă.

Mai prezintă-te la vot numai când vor apărea candidaţi cinstiţi, devotaţi ţării şi ţie, adeveriţi de fapte sau de verificări pertinente!

Cu Dumnezeu înainte!

NU MAI EXISTĂ MORALĂ

Privim năuciţi cum şleahta de hoţi şi asasini trădători a depăşit toate limitele moralei şi se defulează la vedere, nemaiavând nicio reţinere sau jenă.

După ce timp de peste 22 de ani au siluit în feluri chiar inimaginabile poporul român şi ţara, mânjindu-ne cu un jeg respingător şi axfisiindu-ne cu duhori insuportabile, determinându-ne astfel să le dăm tot ceea ce aveam numai spre a ne scăpa sufletele de deşertăciunea urâţeniei lor, ajunşi la apogeul fărădelegii, au început să se sfâşie între ei la vedere, violând chiar şi ceea ce au creat ei înşişi (pornind de la conceptul “tătucului” lor de “democraţie originală”), aşa-zisul stat de drept.

Aşa-zis stat de drept pentru că el nu a creat drepturi decât pentru întreaga şleahtă şi acoliţii ei, dar care şi ele au fost risipite prin ceea la ce se pricep cel mai bine corifeii săi: jaf şi trădare.

Putem spune că România a cunoscut prima marea strâmtorare şi entităţile de factură satanică ce au pus stăpânire pe ea se pregătesc să dea lovitura finală şi să instaureze domnia diavolului prin reprezentanta sa de suflet, masoneria, pe care, cu neruşinare, Năstase a pus-o deja din 2004 în sarcina bugetului de stat (Notă: în 1937 Sfântul Sinod al BOR a afurisit masoneria şi a cerut desfiinţarea acestei organizaţii secrete malefice – citiţi aici Studiul asupra francmasoneriei întocmit la acea vreme de I.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului si votat de Sfantul Sinod  de la 11 martie 1937).

Tendinţa este universală dar rapiditatea cu care s-a instaurat în ţara noastră este unică. Acum când ei cred că au ajuns la finalul mârşavei lucrări, decimând în mai puţin de 22 de ani un popor profund creştin, supunându-l unor uriaşe şi nesfârşite acţiuni de disoluţie, degradare şi anihilare (echivalente cu un genocid premeditat, cu atât mai infam cu cât s-a petrecut pe timp de pace) se încaieră între ei pentru a-şi rezerva dreptul de a instaura propriul dictator pe tronul noului sclavagism.

Marea rătăcire a venit şi de acum nicio o regulă nu va mai fi aplicabilă taberei din această şleahtă care va prevala cu “legitimitate populară”.

Aţi văzut deja cum se pot muta, desfiinţa / înfiinţa şi modifica instituţii ale aşa-zisului stat de drept numai cu scopul de a se spăla şi apăra diverşi borfaşi de către alţi borfaşi. Aţi văzut cum minciuna circulă nestingherită, emisă şi purtată de guri cu buze zâmbitoare. Aţi văzut cum mass-media face partizanat pe faţă pentru una sau cealaltă dintre cele două tabere, fiind câinele lor de pază. Aţi văzut cum oameni cu pretenţii de specialişti în domeniile profesionale în care activează se dau peste cap spre a-i salva pe borfaşii amintiţi mai înainte. Aţi văzut cum grupuri de influenţă, precum “revoluţionarii”, militarii, poliţiştii şi serviciile secrete se zbat să smulgă cât mai multe privilegii nesimţite şi exclusiviste ş.a.m.d.

În această atmosferă ridicolă şi grotescă poporul se chinuie să supravieţuiască şi nimeni nu-l ia în seamă…poate să şi piară (nimic surprinzător având în vedere politica premeditată de exterminare care s-a dus continuu, mai ales împotriva bătrânilor).

Precum vedeţi nu mai există niciun fel de morală şi de acum mă aştept ca activităţile ilegale să fie protejate la vedere, borfaşii să fie curăţaţi şi transformaţi în valoroase unicate (vă mai aduceţi aminte de guvernul de unicate?!), iar dictatura acestora să încoroneze opera de instaurare a democraţiei originale predate la cheie (cine are urechi de auzit, să audă).

În rest ţara se topeşte văzând cu ochii (şi nu de căldură), limbricii referendumului se scaldă în necurăţenia lor, oamenii obişnuiţi se prăpădesc pe capete (prietenii ştiu de ce!), iar luminiţa de la capătul ultimului tunel în care am fost târâţi deja se vede, numai că ea este lumina locomotivei.

Să trăiţi şi mai bine!

ORIBILA PEGRĂ CE SUFOCĂ ROMÂNIA

Că suntem guvernaţi de una dintre cele mai negre pegre ce s-au putut abate asupra poporului român de-a lungul întregii sale istorii, nu mai este nicio îndoială. Că această pegră şi-a asigurat perpetuitatea din decembrie ’89 încoace prin mârşave manipulări, dar şi prin monopolizarea puterii politico-economice, care a condus la instaurarea unei puteri de tip mafiot (chiar mai rău), este o evidenţă ce se poate constata cu ochiul liber numai privind nivelul de trai la care a decăzut poporul. Că în interiorul acestei mafii politico-economice, indiferent de filiaţie, se duce o disimulată luptă pentru ciolan, fără nicio legătură sau interes pentru binele public, o poate simţi şi un nou născut.

Am ajuns astfel să trăim într-o buclă temporală în care legile morale dar şi cele civice au fost suspendate, în locul lor funcţionând deja la vedere, fără vreo ruşine, alte legi, oculte, care îi apără sau îi spală pe cei ce comit fărădelegile, aceiaşi care ne-au degradat viaţa şi ne-au condamant pe noi, inocenţii cei mulţi, la disoluţie şi pieire.

Imperiul întunericului a pus stăpânire pe ţara noastră şi încearcă a ascunde faptele celor nelegiuiţi într-o cavernă a răului pe care se străduieşte s-o facă accesibilă numai propriilor adepţi, permanent reciclaţi de o infamă justiţie şi mizând pe uitarea omenească a mulţimii, o mulţime creştină în adevăratul sens al cuvântului şi mult prea bună pentru ei.

Pe această motivaţie îmi fac datoria de a expune părticele din murdăria lor cu speranţa ca ţinând viu adevărul, dar mai ales spiritul său, voi putea aduce o cât de umilă contribuţie la erodarea continuă a minciunii până la anihilarea forţei sale malefice.

Voi pune în discuţie în acest articol persoana lui Victor Ponta, care are multe explicaţii de dat cu privire la acuzaţii extrem de grave care, în mod normal, ar fi trebuit nu numai să-l descalifice automat pentru orice demnitate în viaţa publică, dar şi să-l determine la o autocenzură a bunului simţ.

După ce a fost acuzat ani de zile, fără a avea vreo reacţie, de efectuarea unei inginerii imobiliare prin care şi-a însuşit prin înşelăciune vila din Poiana Ţapului, de la moştenitorii lui Lucreţiu Pătrăşcanu, iată ce mi-a fost dat să citesc, într-un material făcut public pe net de mai bine de un an de zile şi pe care îl citez în întregime mai jos:

Victor PONTA este ASASINUL procurorului Cristian PANAIT! Dupa 9 ani, Exploziv-News redeschide un dosar bine ascuns de catre complicii PSD: DOSARUL 117/P/2002! DOSARUL CRIMEI!

 

 Cea mai grea ancheta pe care a trebuit s-o transpun pe ziar, este aceasta. In 19 ani de investigatii axate pe criminalitatea de stat, nu mi-a tremurat niciodata mana nici pe pix, nici pe tastatura, nici pe butonul de start al reportofonului, nici pe declansatorul aparatului foto. Imi tremura acum. Ceea ce veti citi – o avanpremiera a unei emisiuni de televiziune ce va pune capat carierei politice a lui Victor PONTA – este un RECHIZITORIU. Un rechizitoriu pe care eu, jurnalist, il prezint impotriva lui, procuror. RECHIZITORIUL unei CRIME. Materialul de fata s-a nascut greu. Pentru ca fiecare cuvant pe care-l veti citi mai departe este inundat de lacrimi amare si grele. 

Prea grele. Cine n-ar fi cutremurat daca ar privi fotografia alaturata, stiind ca tanarul din imagine, care vine parca spre noi, jovial, cu mana intinsa in semn de SINCERITATE si putere, inca nu si-a gasit linistea in mormantul rece in care un alt tanar, in urma cu noua ani, l-a aruncat. L-a ajutat sa cada de la etaj si sa se zdrobeasca de caldaram. Sper ca odata cu demascarea publica a principalului sau asasin, tanarul din fotografie sa-si gaseasca pacea. Se numea Cristi PANAIT. Fisa postuluia: procuror. A murit, iar fisa postului s-a incheiat aici. Calaul sau se numeste Victor Viorel PONTA. Fisa postului: procuror. El n-a murit rapus de crima de pe propria constiinta, asa ca fisa postului sau a tot suferit, de-a lungul timpului, completari: procuror – sef al corpului de control al lui Nastase – ministru – sef de partid (în prezent prim-ministru – n.n.).

“Încă îl văd în fața ochilor. Nemernicul care m-a ucis era scund, slab, cu mustața abia mijind, ironic.Un copil frumos, al cărui suflet a fost furat cu mult timp în urmă de marea mizerie a vieții. Însuși diavolul. Triumful răului asupra unei lumi din care până de curând făceam încă parte. Nu însemnam pentru el mai mult decât o pietricică” – asa ar spune, in stilul sau usor boem, usor acid, procurorul PANAIT despre asasinul sau. In 10 aprilie 2002, tanarul procuror, in varsta de doar 29 de ani, a mai apucat doar atat sa spuna, matusii lui: “E PONTA! Cainele PONTA m-a ucis!”.

A inchis ochii, a intrat in coma de gradul IV si, la scurt timp, a inchis ochii pentru totdeauna, ramanand doar un nume incrustat pe o cruce. In timp ce asasinul sau si-a construit “cariera” pe un mormant. Azi, eu, jurnalist, il acuz pe el, procuror: PONTA, ESTI UN CRIMINAL. DOAR UN CRIMINAL! Ponta era coleg cu Panait… si complice cu: Adrian NASTASE si Ovidiu TENDER. Oficial, pe 10 aprilie 2002, s-a anuntat decesul procurorului Cristi PANAIT, survenit ca urmare a unui act suicidal. Tot oficial, azi, 17 martie 2011, eu anunt decesul procurorului Cristian PANAIT ca fiind un act criminal. Si-l arat cu degetul pe asasin: fostul procuror Victor PONTA! Il arat cu degetul mainii stangi, pentru ca in mana dreapta tin dosarul nr. 177/P/2002, al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia de urmarire penala si criminalistica. Obiectul acestuia este „Moartea violenta a procurorului Cristian Panait. Inculpat: Ponta Viorel Victor”. Dosarul a fost tinut timp de noua ani “la secret”. L-am obtinut. Foarte greu. Recunosc, public, ca l-am obtinut santajand doi procurori obedienti lui Adrian Nastase, se stiu ei care. Am promis ca nu le voi dezvalui infractiunile, si ma voi tine de promisiune. In fond, cateva evaziuni fiscale si o spalare de bani nu-s mai grave decat o crima. Iar numele lor nu-s mai sonore ca al lui Ponta. Asadar, ceea ce dezvalui aici va fi detaliat cu probe intr-o emisiune TV. Ii dau posibilitatea lui PONTA sa-si pregateasca apararea, de aceea public intreaga poveste a asasinarii lui PANAIT inainte de emisiune. Si va trebui s-o pregateasca temeinic! Asta, evident, daca va avea curajul unei confruntari directe – si in direct! – cu subsemnata. Acestea fiind zise, iata faptele prin care actualul sef de partid socialist a ales sa ajunga in varf, ridicandu-se pe catafalcul colegului sau din Parchetul General, in urma cu noua ani:

„În urma evenimentului produs la 10.04.2002, ce a constat în caderea lui Panait Nicolae Cristian de la înaltimea terasei propriei locuinte, pe partea carosabila a strazii Logofat Stroici, nr. 35, Sectorul 2, Bucuresti, ne-am deplasat la fata locului si am efectuat cercetarea în scopul descoperirii, fixarii si stabilirii pozitiei si starii mijloacelor materiale de proba. În pofida tratamentului chirurgical aplicat si a masurilor de resuscitare întreprinse de medicii Spitalului Clinic de Urgente Bucuresti, la ora 20,30 s-a înregistrat decesul lui Panait Cristian. Cercetarile s-au desfasurat în cadrul unor versiuni de ancheta elaborate în raport de persoana victimei, profesia si functia sa, locul de munca, anturajul sau, etc. La stabilirea formei judiciare a mortii s-au avut în vedere cele 3 posibilitati de suprimare a vietii: omuciderea, caderea accidentala si sinuciderea.” – asa incepe raportul criminalistului din cadrul IGPR, referitor la evenimentul macabru din seara zilei de 10 aprilie 2002. Mai departe, in rechizitoriul procurorului care cerceta moartea violenta a lui Panait (in dosarul real al cauzei, si nu in cel fals, prezentat de procurorul Ilie Botos in urma cu cativa ani si in care, in complicitate cu Ovidiu Paun si Ilie Piciorus – ambii sefi ai lui Panait, s-a falsificat raportul medico-legal si cel al criminalisului, aratandu-se opiniei publice ca moartea procurorului a survenit ca urmare a aruncarii de la fereastra apartamentului in care locuia) se spune ca “varianta sinuciderii ori a accidentarii nu se sustin de catre probele coroborate cu declaratiile martorilor, in concluzie stabilirea formei judiciare a mortii ramane ca stabilita omuciderea”.

Pe lista suspectilor din dosarul cauzei exista un singur nume: “Viorel Victor Ponta, de profesie procuror, coleg cu victima”. La dosar mai exista, de asemenea, ca punct deosebit de important in desfasurarea anchetei penale si stabilirea autorului crimei, declaratia matusii lui Cristian Panait: “Cristi m-a anuntat, cand s-a intors de la serviciu, in jurul orei 17, ca va avea o vizita si  sa nu ma sperii daca aud scandal. A zis: Ori eu, ori ei! A specificat ca vrea sa lamureasca niste probleme de viata si de moarte cu un coleg si a spus numele Ponta. Mi-a cerut sa le pregatesc o cafea si, daca se poate ar fi mai bine sa nu asist la discutii. In jurul orei 17.30 a venit musafirul asteptat iar eu, conform intelegerii cu Cristi, am plecat in vizita la o vecina. Ultima persoana care a venit la Cristi a fost acest Ponta”. Femeia mai declara si ca “am fost alertata de ceilalti vecini ca nepotul meu a cazut de la etaj. Ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la el au fost: cainele asta de Ponta m-a omorat! Apoi a mai spus ceva dar nu am mai putut auzi, a intrat in coma”. Procurorul care a dat rezolutia de incepere a urmaririi penale impotriva lui PONTA a fost, in doi timpi si trei miscari, pensionat fortat, de catre ministresa Rodica STANOIU. Un alt procuror a luat “cazul” si, la ordinele lui Botos – procurorul de casa al lui Nastase si Hrebenciuc, a falsificat toate probele astfel incat moartea procurorului Panait sa para o sinucidere. Ba, mai mult de-atat, i-au intinat si batjocorit pana si amintirea: au ordonat, postmortem, sa i se faca o analiza psihiatrica lui Panait. Nu era deajuns pentru ei ca unealta Ponta il ucisese, il voiau si “nebun”. Miza v-o dezvalui in cele ce urmeaza (toate datele dosarului le voi prezenta in emisiune, impreuna cu declaratii, in premiera, ale fostilor colegi ai lui Panait). 

In urma disparitiei tragice a procurorului Panait, cloaca din spatele lui Ponta l-a recompensat generos, pentru crima savarsita, pe imberbul “procuror”: in acelasi an a devenit, hodoronc – tronc, sef al corpului de control al Primului-Ministru Nastase. Sa vedem insa de ce devenise Panait atat de periculos pentru sefii lui incat sa i se ordone suprimarea, iar executantul Ponta sa o si duca la indeplinire:

DOSARELE LUI PANAIT: In primul dosar, procurorul ancheta furtul masinii deputatului PSD Viorel Gheorghiu. In urma anchetei, Panait a stabilit ca deputatul si-a inscenat furtul autoturismului BMW, pentru a obtine, in mod ilegal, 2,2 miliarde de lei, valoarea asigurarii. Cel de-al doilea, mult mai delicat, care a facut multa valva si despre care s-a spus ca a determinat “sinuciderea” sa, il viza pe procurorul bihorean Alexandru Lele. Convingerea luiPanait - aceea ca Lele era nevinovat, s-a materializat printr-o ordonanta prin care Panait, in ciuda presiunilor la care era supus, a dispus scoaterea de sub urmarirea penala a procurorului Lele. Mentionez ca Lele tocmai arestase pe unul dintre sponsorii principali ai lui Nastase si bun prieten cu Vasile Blaga, pe vremea aceea pesedist si sef de vama la Bihor. Un alt dosar pe care Panait il avea in lucru era cel al soţiei lui Adrian Năstase, care era cercetată pentru apariţia īntr-un cont bancar a 400.000 de euro nejustificabili. Alte dosare aflate in lucru ale lui Panait: spalare de bani Ovidiu Tender, si modul in care a vandut fraudulos, catre Petrom, o casa din domeniul public, insasi ministresa de atunci a Justitiei, Rodica Stanoiu. Imediat dupa moartea lui Panait, aceste dosare (mai putin al procurorului Lele) i-au fost date lui Ponta. N-a apucat nici macar sa le rasfoiasca pentru ca, nu-i asa !, a fost numit sef de control guvernamental. Si le-a facut sa dispara! Moarte, precum colegul pe care l-a impins pe fereastra cu sange rece!

VA URMA!

Simona Ela FICA
(Sursa: http://exploziv-news.ro/special/847-victor-ponta-este-asasinul-procurorului-cristian-panait-dupa-9-ani-exploziv-news-redeschide-un-dosar-bine-ascuns-de-catre-complicii-psd-dosarul-117p2002-dosarul-crimei.html) 

Actualitatea lui Mihai Viteazul in fata diversiunilor contra poporului roman

La 1 noiembrie si la 1 decembrie s-au petrecut evenimente importante in viata poporului nostru, pe care avem datoria sa le comemoram. La 1 noiembrie, dupa victoria de la Selimbar, Mihai Viteazul a intrat cu oaste si mare alai in Alba Iulia, realizand apoi in mai 1600 prima mare unire, de la Nistru pana la Tisa. Ecoul ei va fi nepieritor in istoria poporului roman. Dupa mai bine de 300 de ani, dupa unirea Basarabiei si a Bucovinei, adunarea reprezentantilor poporului de pe tot cuprinsul Transilvaniei, reunita la Alba Iulia la 1 decembrie, va pune bazele celei de a doua mari uniri, a Romaniei Mari.

In istorie se schimba imprejurarile, in functie de contextul in care se desfasoara evenimentele, dar pericolele raman constante. Asezarea noastra geografica ne-a impus aceleasi pericole ca si pe timpul lui Mihai Viteazul. Astazi, in cazul nostru, ele nu se mai exprima prin atac armat, dar se exprima intr-o forma noua, prin diversiune.

Astazi, sunt doua mari diversiuni contra poporului roman; diversiunea balcanica, prin inlaturarea unei jumatati istorice a poporului roman de la sud de Dunare, promovata de state interesate; ea se face prin negarea romanitatii acesteia, prin negarea identitatii numelui de Valah, Vlah, Vlas, nume date de alte popoare pentru Romani, cu acela de roman, de parca pana la 1859 n-ar fi fost numita de catre straini si Tara Romaneasca, tot Valahia. Pe baza acestui tertip, bun pentru persoane fara cultura, se prezinta in Serbia Romanii, chiar cei din Voivodina, ca popor deosebit de „Valahii” din regiunea Timocului, in Grecia Aromanii –kutovlahii- ca deosebiti de Romani, in Bulgaria se neaga existenta minoritatilor. Exemplele de mai sus amintesc bine cunoscuta reteta stalinista de popor si limba „moldoveneasca”.

In paralel, o mana de oameni in tara acrediteaza ideea ca Aromanii ar fi minoritate nationala in Romania. E mai mult decat grotesc! Continuand pe aceasta masura, sasii sau svabii, de exemplu, deoarece nu sunt intelesi de nemtii nevorbitori ai dialectului lor, ar trebui sa fie considerati alt popor! I-am cunoscut pe Aromani, si in romanul „Bariera” am descris, printre altele, viata lor framantata, in timpul razboiului civil din Grecia.
Cealalta diversiune care vine de la Apus, este cea central europeana, astazi exprimata prin inventarea unui termen de anihilare prin confuzie, a identitatii si originii noastre, termenul inexistent de Rom, ca nume „national” al tiganilor. (Desigur ca atunci cand Istvan Valyi, studentul ungur de la Viena, a recunoscut cuvinte din limba unor studenti indieni ca identice cu cele pe care le cunostea din limba fierarilor sau potcovarilor tigani de pe latifundiile tatalui sau, si le-a publicat in „Wiener Anzeigen” la 1763, nu s-a gandit niciodata la inventia numelui de Rom, inexistent ca nume de natiune.) Termenul rom – mai corect drom – in vechea lor limba, derivand din sanscrita, inseamna „om” , dar nicicand o „natiune”.

Cum poate fi atunci numele Tarii si al natiunii – si ca atare identificativ in cuvintele indicand institutiile tarii, sau activitatile ei, ca Rom telecom, Rom petrol, Rom arta, Tarom, etc, etc.- unul si acelasi cu acela, nascocit in Europa centrala, care prin impostura, sa nu zic furt, este atribuit tiganilor? Este o indiferenta profunda la soarta tarii, a acelora de la noi care manipuleaza acest termen in mass-media, sau creeaza manelele tiganesti, sau deopotriva manelele americane, cu care, ca un popor fara limba, ne prezentam, nu numai pe scenele interne, dar si in afara, la mincinosul Eurovision, etc., care de eurovision nu are nimic. (Acelasi dispret pentru patrie si natiune, impus de acei care cred ca etalonul de civilizatie si libertate in Europa este sinonim cu „casatoriile” intre homosexuali si nu inteleg ca sunt facute tocmai pentru distrugerea lor si a Europei.).

Grecia s-a opus admiterii la ONU a fostei republici iugoslave Macedonia pana ce aceasta nu si-a schimbat numele in…FYR (Former Yougoslav Republic)! Aceasta numai pentru ca sa nu aiba acelasi nume, sa nu se confunde cu Macedonia, provincia greceasca. Dar sa fi avut ex-republica iugoslava acelasi nume cu Elada, sau Grecia, cum este cazul nostru cu Rom si Romania, romani si limba romana, ce-ar fi facut?

Un om genial in istoria noastra – si nu se insista deajuns asupra geniului sau istoric, confundandu-se inceputul constiintei nationale, de catre unii istorici, cu revolutia franceza – a intuit si a infruntat (spre deosebire de conducatorii nostri de astazi) pericolele la care asezarea noastra geografica, intre Balcani si centrul Europei, ne expune. Pentru ca in istorie se schimba imprejurarile, dar PERICOLELE raman. Adica, formele de manifestare ale amenintarilor la adresa unei natiuni in decursul timpului, se schimba in functie de circumstante, dar constanta lor ramane. Mihai Viteazul le-a infruntat eroic si cu geniala intuitie, acum patru secole.
El a inceput cu planul balcanic, provocat de pericolul cel mai mare atunci, imperiul otoman, a luptat la sud de Dunare, ajungand pana in trecatorile Balcanilor – generalul sau, Baba Novac, pana la Sofia -, neutralizand amenintarea otomana. Dar nestatornicia principilor ardeleni in politica cu Turcii, aleanta lor cu Polonia filo-turca (de pe vremea lui Stefan Bathory, principele Ardealului, ajuns rege al Poloniei), l-au adus la planul DACIC, central-european. Cu intuitie geniala si hotarare fulgeratoare, el a intrat in Ardeal si a inceput epopeea care l-a dus la constituirea primului stat unitar romanesc, la 1600. Acestei existente unitare i s-a opus insa de la apus Austria, care-i va ajuta pe nobilii unguri rebeli iar generalul imperial Basta nu va pregeta, pe Campia Turzii, in fata crimei; de la miaza noapte Polonia va desavarsi opera de distrugere a primului stat unitar romanesc, intrand cu oaste in Moldova si Muntenia.

Cand dupa mai putin de doua secole, Polonia va inceta sa existe, un nou vecin ajuns pe Nistru abia la 1792, va spinteca Moldova la 1812 si va pune in pericol existenta celor doua principate romanesti extracarpatice, prin numeroase ocupatii militare. Spre deosebire de secolele anterioare, amenintarile istorice isi schimba formele de manifestare, in functie de contextul istoric, dar raman, aparand astazi in forme noi, mai subtile.

Astazi exista o diversiune balcanica, prin nerecunoasterea ca minoritati si desnationalizarea a intinse mase de romani in Serbia, Grecia, Bulgaria, Albania, folosind in unele din aceste state diversiunea nominala cu „valahi” si romani, ca dealtfel in Republica Moldova, de catre urmasii lui Stalin, cu „moldovenii”, nume al locuitorilor unei provincii, dar nu al natiei!

Apoi, exista diversiunea cu paronimul (aproape omonimul) rom, aparuta intai in spatiul central european, extinsa dupa tratatele de la finele primului razboi mondial, astazi, dupa 1989, extinsa la scara exponentiala in Europa, care anihileaza pe romani, dintr-o trasatura de condei, excluzandu-i din randul popoarelor europene, asimilandu-i cu tiganii! In conditiile bombardamentului mediatic, ale asa zisei globalizari, aceasta confuzie este foarte periculoasa! Razboaiele azi sunt asimetrice, in cazul Romaniei ele se duc prin aceste diversiuni si prin economie; economic, pentru a indeplini programele – planurile – organismelor financiare internationale, a fost pusa pe butuci intreaga industrie a tarii imediat dupa 1989, pentru a transforma tara intr-o piata de desfacere a Apusului si, fara razboi, Romania deja a pierdut trei milioane de oameni, in cea mai mare parte tineri, multi calificati, deveniti brate de munca ieftine, destinati desnationalizarii si asimilarii, de catre statele din Occident (n.n. Ca sa nu mai punem la socoteala alte circa 4 milioane de oameni disparuti ca urmare a genocidului premeditat la care a fost supus poporul roman dupa decembrie ’89).

Acestea sunt noile modalitati de exprimare, azi, ale imperialismelor de aproape si de mai de departe

Dar, asa cum s-a intamplat totdeauna, imperiile pier, dar natiunile – acelea care vor sa traiasca -, raman. Dar numai acelea care vor sa traiasca si-si au conducatorii pe masura acestui scop, precum odinioara un Mihai Viteazul sau Stefan cel Mare.

de Emil Petru Ratiu, Roma, Italia

(Sursa: http://apologeticum.wordpress.com/2011/11/10/actualitatea-lui-mihai-viteazul-in-fata-diversiunilor-contra-poporului-roman/)

PUNCT CULMINANT!?

Abia a inceput anul 2012 si pentru romani el deja se anunta a fi mult mai greu suportabil decat cel abia trecut cu chiu cu vai.

Doua realitati au ajuns la capat de drum si ele trebuie sa se priveasca in fata: realitatea iluzorie a clicii minoritare auto-instaurate (?!) dupa '89 la conducerea statului si cea concreta a poporul roman.

Daca prima realitate se bizuie pe consecventa si solidaritatea de gasca a celor ce au tradat si devalizat Romania, sperand a putea mentine iluzia ca guverneaza tara in ciuda mult prea multelor dificultati conjuncturale, facand in continuare uz de minciuna, abuz, intimidare si manipulare nerusinata cu scopul de a macina pana la retezare fibra nationala, cea de-a doua realitate, a majoritatii mult prea mult chinuite care iese din carapacea izolarii (eu inca sper ca a fost o rezistenta pasiva adoptata la nivelul subconstientului), dintr-o indiferenta neputiincioasa, nu printr-un élan propriu, dar prin chiar atingerea limitei de supravietuire, dincolo de care nu mai exista decat doua optiuni: fie distrugerea raului, fie eutanasierea acceptata.

Aceste doua realitati se vor infrunta ori violent, in cazul in care scenariile pregatite de catre clica minoritara nu vor mai reusi sa nauceasca populatia vrajita pana acum de o mass-media odioasa, sau printr-o lupta de uzura care se va intinde pe o perioada mai lunga, daca scenariile amintite vor reusi sa mai tina o vreme poporul intr-o indusa stare de confuzie si de descurajare, urmand ca, intr-un final, rolul salvator sa il joace fie fortele nationaliste (singurele care pot readuce tara pe calea progresului), in prima varianta, fie fortele oculte ce au sustinut permanent clica tradatoare, in cazul celei de-a doua variante.

Ceea la ce ne putem astepta pe termen scurt si care ar putea conduce la una din cele doua variante este foarte bine punctat in articolul mai jos citat, din Cronica Romana:

Unul dintre aspectele fascinante ale si­tua­ţiei actuale din România constă în faptul că aproape nimeni dintre cei care participă activ la bătăliile po­li­tice nu conştientizează contextul în care ne aflăm. Am mai încercat să atragem atenţia asu­pra principalului pericol al viitorului apropiat, dar se pare că toată lumea este preocupată de micile răfuieli meschine din interiorul clasei politice. Mai încercăm încă o dată, în termeni clari şi simpli:

1. Guvernul Boc, la sugestia oficialilor BNR, a fă­cut în aşa fel încât depozitele populaţiei să fie garantate nu de BNR (şi rezerva valutară), ci de guvern. Gu­ver­nul nu are 32 de miliarde de euro pentru a salva de­pozitele populaţiei atunci când sistemul bancar va in­tra în faliment. Recomandăm celor interesaţi de detalii să consulte OUG 131/2010, OUG 13/2011 şi editorialul “BNR garantează nimic” din 11 decembrie 2011. Lăsăm cititorii să găsească singuri mo­tivul pentru care s-a decis ca BNR să fie exone­rat de orice responsabilitate financiară faţă de oa­me­nii care îşi ţin banii la bănci.

2. Sistemul bancar din România este penetrat adânc de băncile greceşti şi austriece, iar statul român este dependent de finanţarea din piaţa interbancară, fiind nevoit să “rostogolească” trimestrial datorii de mi­­liarde de euro pentru a nu intra în insolvenţă.

3. Băncile greceşti şi austriece nu au cum să su­pra­vieţuiască unui faliment al Greciei. De fapt, chiar şi pră­buşirea limitată iniţial la băncile greceşti va con­duce la falimente în lanţ în România. Pentru Europa, falimentul Greciei va fi foarte dureros, dar tolerabil în timp ce pentru România (în special deponenţii bănci­lor din România), falimentul Greciei va fi echivalent cu pierderea tuturor banilor depuşi de populaţie.

4. Am intrat în faza în care falimentul Greciei se poate produce aproape oricând. Solidaritate eu­ro­pea­­nă în privinţa situaţiei din Grecia nu există, iar sutele de miliarde care au fost promise pentru ameliorarea situa­ţiei şi aşa nu s-au plătit. Banca Mondială sugerează ţărilor în curs de dezvoltare din Uniunea Europeană “să se pregătească pentru ce-i mai rău”, iar agenţia Fitch consideră că 20 martie 2012 are şanse reale să fie ziua falimentului Greciei. Nu avem un glob de cris­tal pentru a şti exact ziua şi ora în ca­re se va declanşa dezastrul, dar ceea ce ştim este că mo­mentul în care milioane de români o să se tre­zeas­că fără banii strânşi în conturi este aproape.

Situaţia poate evolua după patru scenarii şi acum am ajuns într-un moment al deciziilor care vor avea consecinţe deosebit de serioase.

Scenariul 1:
Situaţia politică de la Bucureşti se stabilizează fără schimbări majore. Guvernul Boc (în formă remaniată sau nu) rămâne la putere şi continuă să acţioneze aşa cum a acţionat până acum. Şansele ca guvernul care a aprobat OUG-urile în baza cărora românii vor ră­mâne fără banii depuşi la bănci, să facă ceva pentru a salva populaţia sunt absolut nule. Suntem siguri că printre liderii opoziţiei există suficiente persoane care consideră că o astfel de evoluţie a evenimentelor este una pozitivă, deoarece le va permite accesul facil la putere, dar ei nu conştientizează faptul că în condiţiile unei distrugeri totale a sistemului financiar şi economic, corelate cu imposibilitatea de a plăti pensii şi salarii, opoziţia nu va ajunge la guvernare. România va ajunge să fie guvernată direct de FMI sau de orice altă organizaţie dispusă să ofere resursele financiare necesare supravieţuirii zilnice a populaţiei.
Precizări importante:
1. UE nu va avea nici resurse şi nici interes să-şi asume rolul de guvernator extern.
2. Nu va fi cazul unei influenţe “soft” cu negocieri, delegaţii şi acorduri discutabile. Vom avea o guvernare externă în toată regula, iar opozanţii de astăzi vor trebui să se obişnuiască cu ideea că noua adresă a guvernului român este 19th Street din Washington.

Guvernarea externă nu înseamnă că Jeffrey Franks va semna Ordonanţe de Urgenţă. Guvernarea externă înseamnă că şefii lui Jeffrey Franks decid numele pri­mu­lui ministru, iar clasa politică se conformează sau se confruntă cu sute de mii de oameni flămânzi în stradă.

Scenariul 2:
Actuala opoziţie reuşeşte, cu ajutorul trădătorilor din cadrul coaliţiei de guvernare, să dea jos guvernul Boc şi se instaurează un minunat guvern roş-galben. Luând în consideraţie faptul că arhitecţii multora dintre schemele “băieţilor deştepţi” din energie, gaze şi finanţe au fost create şi susţinute de către personaje deosebit de influente din PSD şi PNL, şansele ca noul guvern să lichideze schemele de finanţare a “băieţilor deştepţi” şi să forţeze BNR să garanteze depozitele populaţiei (asta în cazul improbabil în care Isărescu mai are bani) sunt infime. Mai mult decât atât, dacă va fi creat precedentul schimbării guvernelor la ie­şi­rea în stradă a câtorva mii de oameni, în mod garantat vom asista la situaţia în care imposibilitatea plăţii pensiilor şi salariilor, cuplată cu pierderea depo­zi­te­lor bancare, vor genera proteste la care vor participa nu câteva mii, ci sute de mii de persoane. Finalul scenariului va fi identic: România va fi guvernată de cei care vor fi capabili să o finanţeze.

Scenariul 3:
Crearea unui guvern de tehnocraţi. În cadrul opo­zi­­ţiei există personaje îndeajuns de inteligente să înţelea­gă lipsa de popularitate a propriilor lideri şi dispreţul general faţă de clasa politică care există în societate. În aceste condiţii, una dintre ideile pe care le pot rea­li­­za cu complicitatea unor trădători din PDL ar fi cre­a­rea unui guvern de tehnocraţi care să le ofere o credi­bilitate temporară şi siguranţa faptului că nimeni nu se va atinge de fluxurile financiare ale “băieţilor deştepţi”. Tehnocratul ideal care dispune de o reputaţie impecabilă, care i-a fost creată prin eforturile “unităţii informaţionale” infiltrate în mass-media, este Mugurel Isă­rescu. Deşi suntem siguri că el însuşi nu-şi doreşte să ajungă în această situaţie, s-ar putea să nu aibă de ales, în condiţiile în care suficiente persoane influente vor ajunge la concluzia că situaţii disperate necesită măsuri disperate. Rezultatul guvernării tehnocratice va fi la fel de dezastruos ca şi al unei guvernări politice. Distincţia “politic”-”tehnocratic” contează numai atunci când tehnocraţii nu au dosare de blocat, “poliţe” de plă­tit, favoruri de întors sau epoleţi ascunşi sub sacou. Guvernarea tehnocraţilor se va sfârşi cu dezastrul economic, pierderea banilor populaţiei din bănci şi introducerea guvernării externe.

Actuala clasă politică trăieşte cu impresia greşită că finanţatorii externi vor fi forţaţi prin natura lucrurilor să negocieze cu cei care vor fi la guvernare la Bucureşti. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Finanţatorii externi au suficiente resurse umane pentru a-i şunta pe toţi politicienii de la Bucureşti şi au mai existat ţări în care s-a făcut această manevră. Învăţarea istoriei este utilă pentru toată lumea.

Posibilitatea de a evita această situaţie există, dar numai în condiţiile în care se realizează  scenariul 4:

Fie prin decizia volitivă a preşedintelui, fie prin con­sensul clasei politice, la butoanele economiei (nu contează care va fi funcţia oficială) trebuie să ajungă persoane care nu sunt grevate de obligaţii faţă de foşti şi ac­tuali securişti. Dacă aceşti oameni noi vor avea posibilitatea să demonteze total caracatiţa “băieţilor deş­tepţi”, întorcând în ţară fluxurile financiare care astăzi alimentează buzunare private, şi vor aplica câteva co­rec­ţii dure sistemului bancar (inclusiv BNR), atunci exis­tă posibilitatea ca România să nu ajungă să fie guvernată în totalitate din exterior, pensiile şi salariile să fie plătite, iar cetăţenii să nu-şi piardă banii depuşi la bănci.

Fereastra de oportunitate pentru acest scenariu pozi­tiv aproape s-a închis. Dacă nu vom vedea schim­bări în viitorul imediat, atunci ne va aştepta unul dintre scenariile tragice descrise mai sus.

Redacţia Economică