SPĂLAREA JEGULUI

De prea mult timp urmăresc cu o apatie auto-impusă aşa zisele noastre surse de ştiri din cea mai abjectă mass-media ce mi-a fost dat să o întâlnesc până acum în viaţa mea şi de a cărei josnicie şi agresivitate sunt încă uimit, după atâta amar de ani de exerciţiu zilnic al silei faţă de această pestilenţă.

Iată de ce salut cu felicitări demersul unui tânăr ziarist, Vlad Mixich, de a devoala o parte a pegrei ce ne sufocă de aproape 25 de ani, cu speranţa că nu se va opri aici şi nici nu va face compromisuri cu reprezentanţii acestei mizerii, care sigur îl vor supune la presiuni şi înscenări spre a-l convinge în acest sens.

Totodată sper să fie un exemplu şi o amorsă pentru toţi ceilalţi jurnalişti (dacă aceştia chiar mai există) spre a se pune în slujba adevărului şi dreptăţii, valori atât de mult preţuite de poporul român şi care au suferit împreună cu acesta o gravă tentativă de asasinare prin sufocare.

Redau mai jos articolul în cauză:

Breasla care conduce din umbra Romania

de Vlad Mixich

Stiti acele liste cu “masonii care guverneaza in secret lumea”? Listele astea ajung de obicei sa circule prin tot Internetul, rasar de te miri unde. Se fac emisiuni la televizor despre ele. Ei bine, lista de mai jos nu e secreta. Nu e oculta. E clara. Adevarata. Publica. Si ne dezvaluie, mai presus de orice indoiala, care este breasla care conduce Romania.

Cu toate acestea, o vom vedea foarte rar difuzata integral pe ecranele televizoarelor. Pentru ca e potential periculoasa. Doar atunci cand o pot contempla in intregime, oamenii devin constienti de amploarea fenomenului.
Asa, facuta publica cu picatura, atunci cand se mai confirma existenta unui nou membru pe aceasta lista, declanseaza in noi doar o senzatie de oboseala. Eventual de plictis: “e, a mai aparut unul. Si ce-i nou cu asta?”. Obisnuinta de a trai intr-o tara condusa de aceasta breasla ni se insinueaza perfid sub piele.
Incepem sa nu mai observam. Sa nu ne mai pese. Ca atunci cand stim ca traim in niste orase gri, inconjurati de blocuri murdare, dar remarcam cat de urate sunt doar cand le vedem de undeva de sus, poate dintr-un avion: o pata de mizerie in mijlocul unui camp alb sau verde.
Asadar, iata lista. Pe ea sunt patru ministri, patru parlamentari si patru primari. Toti condamnati definitiv in ultimii ani pentru luare sau dare de mita si pentru trafic de influenta. Pe lista nu sunt trecuti cei aflati inca in procesul judecarii (destui) sau cei condamnati cu suspendare. Personal, am convingerea ca acesta este doar varful iceberg-ului. Dar e clar ca nu mai vorbim doar despre niste accidente, despre niste cazuri izolate.

Adrian Nastase, fost prim-ministru – patru ani de puscarie;
Relu Fenechiu, fost ministru al Transporturilor – cinci ani de puscarie;
Decebal Traian Remes, fost ministru al Agriculturii – trei ani de puscarie;
Ioan Avram Muresan, fost ministru al Agriculturii – trei ani de puscarie;
Gigi Becali, fost europarlamentar – trei ani de puscarie;
Catalin Voicu, fost parlamentar – sapte ani de puscarie;
Dan Pasat, fost parlamentar – trei ani de puscarie;
Vasile Duta, fost parlamentar – cinci ani de puscarie;
Antonie Solomon, fost primar al Craiovei – trei ani de puscarie;
Mircia Gutau, fost primar Ramnicu-Valcea – trei ani si jumatate de puscarie;
Nicolae Mischie, fostul sef al judetului Gorj – patru ani de puscarie;
Cristian Anghel, fost primar in Baia-Mare – doi ani si jumatate de puscarie.

E limpede: tara mea este condusa de breasla hotilor. Unii mai priceputi, altii mai brutali, cativa foarte inteligenti, majoritatea agresivi ca şuţii care te buzunaresc in haita in autobuz. Sunt infiltrati in cele mai inalte functii din stat, conduc judete si orase cu sute de mii de locuitori si institutii care administreaza banii adunati din taxele noastre.
Tara mea este condusa de breasla hotilor. Nu mai am nevoie de raporturile Comisiei Europene sa-mi spuna asta. Nu mai trebuie sa ma uit la televizor pentru a afla asta. Pe lista de mai sus sunt oameni din toate partidele si din toate regiunile tarii. Chiar daca au gulere albe si masini scumpe trase la scara, tot hoti sunt.
Sambata 1 februarie, un nou Cod Penal, mai bland, a intrat in vigoare. Printre efectele acestei noi legi se numara si faptul ca un criminal care a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru violarea si uciderea unei fetite pe care ulterior a aruncat-o la gunoi, a fost eliberat ieri din puscarie dupa executarea a doar 8 ani din pedeapsa.
Multi dintre cei aflati pe lista de mai sus au fost sau vor fi eliberati dupa executarea unei parti reduse din pedeapsa. Legea e indulgenta cu hotiile lor, desi ei nu sunt iertatori cu banii nostri.
Dragi profesori romani, in tara voastra legile sunt facute de breasla hotilor. Dragi IT-isti romani, in tara voastra meseria de hot este cea mai bine platita. Dragi medici romani, in tara voastra pacatele breslei hotilor sunt cel mai grabnic iertate.
Tu, cel care citesti acum, breasla hotilor este cea mai puternica breasla din tara ta.
Stiu ca cele de mai sus nu sunt informatii noi, dar voi lua lista si o voi lipi in dreapta oglinzii din baie. Pentru ca vreau sa o vad in fiecare dimineata dupa ce ma trezesc. Si in fiecare seara inainte de a merge la culcare.
Pentru ca NU vreau sa ma obisnuiesc cu faptul ca traiesc intr-o tara condusa de breasla hotilor.

(sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-16530964-breasla-care-conduce-din-umbra-romania.htm?cfsyn)

ADEVĂRATA FORŢĂ

 După aproape 23 de ani de manipulare deşănţată prin care şamanii loviturii de stat din decembrie ’89 şi-au subjugat nu numai structurile de stat, dar au pus stăpânire şi pe opinia publică, pe care au manevrat-o şi siluit­-o prin diverse metode, care mai de care mai mârşave, bazate, în primul rând, pe sărăcirea şi declasarea populaţiei, spre a mări gradul de dependenţă a acesteia şi pe ocuparea spaţiului informaţional cu propriile canale mass-media deservite de personaje slugarnice şi abjecte, ce nu s-au sfiit în a slugări necondiţionat o clasă politică infamă, trădătoare şi docilă unei oculte păpuşare.

Aceste două putregaiuri, clasa politică şi mass-media, au fost vârfurile de lance care au acoperit urmele asasinatului, trădării şi jafului pe care le-au practicat, dar şi a genocidului premeditat la care a fost supus poporul român, cu atât mai groaznic cu cât acesta a avut loc în condiţii de pace.

Deşi intenţiile lor erau ca încă din decembrie ’89 să producă un prim carnagiu intens (vă mai amintiţi cum “prostul suprem”, Brucan, se grăbea să anunţe moartea a peste 64.000 de oameni), planurile le-au fost dejucate şi societatea a intrat pe un alt făgaş evolutiv, mai puţin convulsiv dar dominat de o doctină criminală, prin care poporul a început să fie măcinat sistematic prin diverse politici mascate: sărăcire generalizată (accentuată prin jaf şi şomaj), reducerea masei de manevră prin exterminarea bătrânilor (prin dărmarea sistemului de pensii şi distrugerea sistemului de sănătate şi recuperare) şi prin alungarea din ţară a unui număr semnificativ de români, alienarea intelectuală (prin distrugerea sitemului de educaţie), degenerarea fizică prin distrugerea agriculturii şi a industriei alimentare, paralel cu introducerea de alimente nesănătoase, declasarea morală prin distrugerea valorilor româneşti tradiţionale şi discriminarea pozitivă a diverselor minorităţi ostile stilului curat de viaţă al poporului nostru, inducerea unui sentiment de inutilitate şi inferioritate prin aservirea necodiţionată a ţării unor interese străine excusiviste şi tiranice şi, nu în cele din urmă, prin folosirea duşmănoasă a diverselor tehnici psihotronice şi practicarea la vedere a vrăjitoriei agresive (ultimul şi cel mai lugrubu exemplu fiind cel al “maimuţei electrocutate”, Gigi Becali, care, în direct la Romania TV, a proferat cu un patos nedemn şi grotesc blestemuri la adresa poporului dacă acesta nu va participa la referendum!).

Şi tocmai când îşi imaginau că au pus definitiv şaua pe spinarea poporului, acesta i-a lăsat cu gura căscată prin boicotarea recentului referendum. Tocmai când se credeau stăpâni absoluţi ai unui popor îndelung abuzat, iată că poporul a dat evidente semne de viaţă, iniţiativă şi tărie semnalizând spontan şi solidar detaşarea sa de clica nemernică şi manipulatoare, dându-i acesteia un avertisment grav tocmai prin aceste două atribute: spontaneitate şi solidaritate.

Lăsaţi dintr-o dată la vedere în nemernicia lor prin destrămarea vălului aşa-zisei legitimităţi populare (de fapt o simulare a obţinerii consimţămâtului maselor prin manipularea atât a opţiunilor de votare, cât şi a votului în sine, precum şi prin vicierea procesului electoral), şamanii loviturilor de stat au devenit pentru o scurtă perioadă de timp transparenţi, arătâdu-şi neglijent adevărata faţă şi intenţiile: poporul român nu trebuie luat în seamă (aşa cum nu a fost luat în seamă nici la precedentul referendum privind reducerea numarului de parlamentari), încercându-se suplinirea votului de blam primit de la acesta cu subterfugii ridicole care să le permită atingerea scopului propus.

În această scurtă oportunitate, oferită de defularea neglijentă, a ieşit la vedere chintesenţa acţiunilor purtate de ei în ultimii aproape 23 de ani: dacă poporul nu a pierit urmare a acţiunilor lor premeditate, atunci să fie executat birocratic, printr-o simplă trăsătură de condei, prin care peste 2 milioane de români să fie daţi uitării!

Aproape că a reînviat atmosfera nocivă creată de aceiaşi complotişti incepând cu decembrie ’89 şi nu ar fi de mirare ca instigarea la măcel să fie reluată cu acelaşi patos “revoluţionar”, urmărindu-se anihilarea iniţiativei populare şi spargerea cercului izolaţionist în care s-au trezit aruncaţi fără vreun preaviz.

Oricum, acesta este un veritabil moment al adevărului ce expune vederii, prin delimitarea voluntară a poporului, două tabere: una a clasei politice şi a armatei sale invizibile, autosuficiente şi hidoase şi cea de-a doua a poporului miraculos resolidarizat şi dispus a prelua iniţiativa.

Popor roman, acum ai aflat adevărata forţă şi ai descoprit că aceasta îţi aparţine. Rămâi solidar şi nu răspunde provocărilor, altfel vei fi din nou manipulat.

Ai răbdat atâta amar de vreme! Mai ai puţină răbdare şi urmează calea paşnică a adevăratei credinţe: nu te mai prezenta la urne şi cere consecvent plecarea actualei clase politice, până la ultima sa fărâmă.

Mai prezintă-te la vot numai când vor apărea candidaţi cinstiţi, devotaţi ţării şi ţie, adeveriţi de fapte sau de verificări pertinente!

Cu Dumnezeu înainte!

PUNCT CULMINANT!?

Abia a inceput anul 2012 si pentru romani el deja se anunta a fi mult mai greu suportabil decat cel abia trecut cu chiu cu vai.

Doua realitati au ajuns la capat de drum si ele trebuie sa se priveasca in fata: realitatea iluzorie a clicii minoritare auto-instaurate (?!) dupa '89 la conducerea statului si cea concreta a poporul roman.

Daca prima realitate se bizuie pe consecventa si solidaritatea de gasca a celor ce au tradat si devalizat Romania, sperand a putea mentine iluzia ca guverneaza tara in ciuda mult prea multelor dificultati conjuncturale, facand in continuare uz de minciuna, abuz, intimidare si manipulare nerusinata cu scopul de a macina pana la retezare fibra nationala, cea de-a doua realitate, a majoritatii mult prea mult chinuite care iese din carapacea izolarii (eu inca sper ca a fost o rezistenta pasiva adoptata la nivelul subconstientului), dintr-o indiferenta neputiincioasa, nu printr-un élan propriu, dar prin chiar atingerea limitei de supravietuire, dincolo de care nu mai exista decat doua optiuni: fie distrugerea raului, fie eutanasierea acceptata.

Aceste doua realitati se vor infrunta ori violent, in cazul in care scenariile pregatite de catre clica minoritara nu vor mai reusi sa nauceasca populatia vrajita pana acum de o mass-media odioasa, sau printr-o lupta de uzura care se va intinde pe o perioada mai lunga, daca scenariile amintite vor reusi sa mai tina o vreme poporul intr-o indusa stare de confuzie si de descurajare, urmand ca, intr-un final, rolul salvator sa il joace fie fortele nationaliste (singurele care pot readuce tara pe calea progresului), in prima varianta, fie fortele oculte ce au sustinut permanent clica tradatoare, in cazul celei de-a doua variante.

Ceea la ce ne putem astepta pe termen scurt si care ar putea conduce la una din cele doua variante este foarte bine punctat in articolul mai jos citat, din Cronica Romana:

Unul dintre aspectele fascinante ale si­tua­ţiei actuale din România constă în faptul că aproape nimeni dintre cei care participă activ la bătăliile po­li­tice nu conştientizează contextul în care ne aflăm. Am mai încercat să atragem atenţia asu­pra principalului pericol al viitorului apropiat, dar se pare că toată lumea este preocupată de micile răfuieli meschine din interiorul clasei politice. Mai încercăm încă o dată, în termeni clari şi simpli:

1. Guvernul Boc, la sugestia oficialilor BNR, a fă­cut în aşa fel încât depozitele populaţiei să fie garantate nu de BNR (şi rezerva valutară), ci de guvern. Gu­ver­nul nu are 32 de miliarde de euro pentru a salva de­pozitele populaţiei atunci când sistemul bancar va in­tra în faliment. Recomandăm celor interesaţi de detalii să consulte OUG 131/2010, OUG 13/2011 şi editorialul “BNR garantează nimic” din 11 decembrie 2011. Lăsăm cititorii să găsească singuri mo­tivul pentru care s-a decis ca BNR să fie exone­rat de orice responsabilitate financiară faţă de oa­me­nii care îşi ţin banii la bănci.

2. Sistemul bancar din România este penetrat adânc de băncile greceşti şi austriece, iar statul român este dependent de finanţarea din piaţa interbancară, fiind nevoit să “rostogolească” trimestrial datorii de mi­­liarde de euro pentru a nu intra în insolvenţă.

3. Băncile greceşti şi austriece nu au cum să su­pra­vieţuiască unui faliment al Greciei. De fapt, chiar şi pră­buşirea limitată iniţial la băncile greceşti va con­duce la falimente în lanţ în România. Pentru Europa, falimentul Greciei va fi foarte dureros, dar tolerabil în timp ce pentru România (în special deponenţii bănci­lor din România), falimentul Greciei va fi echivalent cu pierderea tuturor banilor depuşi de populaţie.

4. Am intrat în faza în care falimentul Greciei se poate produce aproape oricând. Solidaritate eu­ro­pea­­nă în privinţa situaţiei din Grecia nu există, iar sutele de miliarde care au fost promise pentru ameliorarea situa­ţiei şi aşa nu s-au plătit. Banca Mondială sugerează ţărilor în curs de dezvoltare din Uniunea Europeană “să se pregătească pentru ce-i mai rău”, iar agenţia Fitch consideră că 20 martie 2012 are şanse reale să fie ziua falimentului Greciei. Nu avem un glob de cris­tal pentru a şti exact ziua şi ora în ca­re se va declanşa dezastrul, dar ceea ce ştim este că mo­mentul în care milioane de români o să se tre­zeas­că fără banii strânşi în conturi este aproape.

Situaţia poate evolua după patru scenarii şi acum am ajuns într-un moment al deciziilor care vor avea consecinţe deosebit de serioase.

Scenariul 1:
Situaţia politică de la Bucureşti se stabilizează fără schimbări majore. Guvernul Boc (în formă remaniată sau nu) rămâne la putere şi continuă să acţioneze aşa cum a acţionat până acum. Şansele ca guvernul care a aprobat OUG-urile în baza cărora românii vor ră­mâne fără banii depuşi la bănci, să facă ceva pentru a salva populaţia sunt absolut nule. Suntem siguri că printre liderii opoziţiei există suficiente persoane care consideră că o astfel de evoluţie a evenimentelor este una pozitivă, deoarece le va permite accesul facil la putere, dar ei nu conştientizează faptul că în condiţiile unei distrugeri totale a sistemului financiar şi economic, corelate cu imposibilitatea de a plăti pensii şi salarii, opoziţia nu va ajunge la guvernare. România va ajunge să fie guvernată direct de FMI sau de orice altă organizaţie dispusă să ofere resursele financiare necesare supravieţuirii zilnice a populaţiei.
Precizări importante:
1. UE nu va avea nici resurse şi nici interes să-şi asume rolul de guvernator extern.
2. Nu va fi cazul unei influenţe “soft” cu negocieri, delegaţii şi acorduri discutabile. Vom avea o guvernare externă în toată regula, iar opozanţii de astăzi vor trebui să se obişnuiască cu ideea că noua adresă a guvernului român este 19th Street din Washington.

Guvernarea externă nu înseamnă că Jeffrey Franks va semna Ordonanţe de Urgenţă. Guvernarea externă înseamnă că şefii lui Jeffrey Franks decid numele pri­mu­lui ministru, iar clasa politică se conformează sau se confruntă cu sute de mii de oameni flămânzi în stradă.

Scenariul 2:
Actuala opoziţie reuşeşte, cu ajutorul trădătorilor din cadrul coaliţiei de guvernare, să dea jos guvernul Boc şi se instaurează un minunat guvern roş-galben. Luând în consideraţie faptul că arhitecţii multora dintre schemele “băieţilor deştepţi” din energie, gaze şi finanţe au fost create şi susţinute de către personaje deosebit de influente din PSD şi PNL, şansele ca noul guvern să lichideze schemele de finanţare a “băieţilor deştepţi” şi să forţeze BNR să garanteze depozitele populaţiei (asta în cazul improbabil în care Isărescu mai are bani) sunt infime. Mai mult decât atât, dacă va fi creat precedentul schimbării guvernelor la ie­şi­rea în stradă a câtorva mii de oameni, în mod garantat vom asista la situaţia în care imposibilitatea plăţii pensiilor şi salariilor, cuplată cu pierderea depo­zi­te­lor bancare, vor genera proteste la care vor participa nu câteva mii, ci sute de mii de persoane. Finalul scenariului va fi identic: România va fi guvernată de cei care vor fi capabili să o finanţeze.

Scenariul 3:
Crearea unui guvern de tehnocraţi. În cadrul opo­zi­­ţiei există personaje îndeajuns de inteligente să înţelea­gă lipsa de popularitate a propriilor lideri şi dispreţul general faţă de clasa politică care există în societate. În aceste condiţii, una dintre ideile pe care le pot rea­li­­za cu complicitatea unor trădători din PDL ar fi cre­a­rea unui guvern de tehnocraţi care să le ofere o credi­bilitate temporară şi siguranţa faptului că nimeni nu se va atinge de fluxurile financiare ale “băieţilor deştepţi”. Tehnocratul ideal care dispune de o reputaţie impecabilă, care i-a fost creată prin eforturile “unităţii informaţionale” infiltrate în mass-media, este Mugurel Isă­rescu. Deşi suntem siguri că el însuşi nu-şi doreşte să ajungă în această situaţie, s-ar putea să nu aibă de ales, în condiţiile în care suficiente persoane influente vor ajunge la concluzia că situaţii disperate necesită măsuri disperate. Rezultatul guvernării tehnocratice va fi la fel de dezastruos ca şi al unei guvernări politice. Distincţia “politic”-”tehnocratic” contează numai atunci când tehnocraţii nu au dosare de blocat, “poliţe” de plă­tit, favoruri de întors sau epoleţi ascunşi sub sacou. Guvernarea tehnocraţilor se va sfârşi cu dezastrul economic, pierderea banilor populaţiei din bănci şi introducerea guvernării externe.

Actuala clasă politică trăieşte cu impresia greşită că finanţatorii externi vor fi forţaţi prin natura lucrurilor să negocieze cu cei care vor fi la guvernare la Bucureşti. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Finanţatorii externi au suficiente resurse umane pentru a-i şunta pe toţi politicienii de la Bucureşti şi au mai existat ţări în care s-a făcut această manevră. Învăţarea istoriei este utilă pentru toată lumea.

Posibilitatea de a evita această situaţie există, dar numai în condiţiile în care se realizează  scenariul 4:

Fie prin decizia volitivă a preşedintelui, fie prin con­sensul clasei politice, la butoanele economiei (nu contează care va fi funcţia oficială) trebuie să ajungă persoane care nu sunt grevate de obligaţii faţă de foşti şi ac­tuali securişti. Dacă aceşti oameni noi vor avea posibilitatea să demonteze total caracatiţa “băieţilor deş­tepţi”, întorcând în ţară fluxurile financiare care astăzi alimentează buzunare private, şi vor aplica câteva co­rec­ţii dure sistemului bancar (inclusiv BNR), atunci exis­tă posibilitatea ca România să nu ajungă să fie guvernată în totalitate din exterior, pensiile şi salariile să fie plătite, iar cetăţenii să nu-şi piardă banii depuşi la bănci.

Fereastra de oportunitate pentru acest scenariu pozi­tiv aproape s-a închis. Dacă nu vom vedea schim­bări în viitorul imediat, atunci ne va aştepta unul dintre scenariile tragice descrise mai sus.

Redacţia Economică