De ce a fost asasinat Ceauşescu

Pun în circuit public un material primit pe email şi pe care nu îl pot păstra numai pentru mine: 

Maria Diana Popescu

Luni, 16 Decembrie

Cu privire la subiect, în mod sigur voi primi şi de această dată o invitaţie călduroasă de a merge să mă întâlnesc cu făuritorii mei, însă, dacă toată lumea ar fi iubit adevărul, dacă unii ziarişti din Ţară nu s-ar fi vândut asasinilor, adevărul n-ar mai fi umblat astăzi zdrenţuros şi cu capul spart. Nici nu-şi intră bine decembrie, că presa o dă cotită şi învârtită cu asasinarea soţilor Ceauşescu. Indiferent ce si cum a fost, a fost Preşedintele Republicii Socialiste România (pentru cei mai tineri, aşa era denumirea oficială a ţării noastre în 1989), Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena Ceauşescu, erau oameni de stat, şi au fost eliminaţi în stil mafiot (sublinierea îmi aparţine), prin împuşcare cu rafale de Kalashnikov, în marea Sărbătoare a Sfântului Crăciun, după o „judecată” sumară şi strâmbă. După execuţia barbară şi ruşinoasă, dictată pe 24 decembrie, prin telefon de la Bucureşti, de un grup din care făceau parte Brucan, Iliescu, Măgureanu, Roman, Voican, Militaru, Kemenici, care aveau garanţia impunităţii lor, totul s-a prăbuşit în România şi am ajuns realmente sclavi într-o sărăcie lucie. Cât curaj au Petre Roman şi restul asasinilor când afirmă că „trupurile Ceauşeştilor şi filmul execuţiei au dispărut timp de câteva ore!

Ex preşedintele României şi soţia sa, Elena Ceauşescu, nu au fost condamnaţi de un tribunal oficial. Au fost executaţi potrivit unei hârtii scrisă şi semnată la data de 23 decembrie 1989, de către Ion Iliescu, dată la care nu avea nicio calitate oficială în conducerea statului român, în afară de cea de şef al găştii de „profitori sub acoperire” de revoluţionari, ce încercau anihilarea adevăraţilor revoluţionari, pentru a nu scăpa din mână puterea. Conform zicalei „frica păzeşte bostănăria”, la scut timp după asasinarea celor doi, de teamă că poate le va veni rândul şi lor, călăii au trecut urgent la abolirea pedepsei capitale în România.

Ceauşeştii au fost ucişi cu sânge rece, iar cei implicaţi în asasinarea cuplului prezidenţial ar trebui sa răspundă în faţa legii. Acum!

Cu prilejul discursurilor publice, Preşedintele Nicolae Ceauşescu atrăgea atenţia cu privire la pericolul imperialismului, care poate duce la pierderea identităţii economice, a identităţii de neam şi chiar a independenţei naţionale. Aşa s-a şi întâmplat după lovitura de stat.

Cercetaţi documentele, aşa am făcut şi eu, apoi o să vă vreţi să îl comemoraţi. Politica externă a lui Nicolae Ceauşescu se baza pe „neamestecul în treburile interne ale altor state”. Şi pentru că pe plan internaţional fostul preşedinte acţiona şi gândea româneşte, trebuia înlăturat şi înlocuit cu o marionetă care gândea şi acţiona pe dublu canal: în favoarea marilor puteri capitaliste, dar păstra, prin telefonul roşu, conexiunea cu Moscova.. Cinismul cu care un plutonier, pe numele său Dorin Cârlan relata anul trecut execuţia lui Ceauşescu şi a soţiei sale, la un post central de televiziune, citez - „am făcut-o ferfeniţă pe Elena Ceauşescu şi i-am scos polimerii din cap odată cu creierii, oasele şi sângele,” m-a cutremurat şi m-a determinat să cred că omul are bujiile ancrasate. Ori s-a scrântit după crimele comise. Ori a fost special ales în plutonul de execuţie, pentru că nu era întreg la minte. Plutonierul acesta împuşcase doi oameni, nu cu un glonţ, ci cu rafale şi deborda de entuziasm infantil pe ecran, facând din asta o bravadă publică. Cei care au înfăptuit asasinatul şi cei care l-au comandat, în urma mascaradei judiciare, n-au nicio scuză. Cu toate că au acţionat la comandă externă şi internă şi sub manipulările ce au guvernat lovitura de stat din 1989. Se pare că avem o vocaţie de a ne asasina patrioţii.

Istoria stă mărturie. La fel ca şi Mareşalul Ion Antonescu, Ceauşescu a strigat înaintea primul glonţ: „Trăiască România liberă şi independentă, moarte trădătorilor!” S-a avut mare grijă, însă, ca această parte a filmului (cosmetizat, falsificat şi trucat) difuzat până la intoxicaţie, în fiecare an, înainte de Crăciun şi care a făcut înconjurul lumii, să nu ajungă la public, să fie tăiată. De fapt un asasinat politic abominabil, la scara istoriei, o ruşine pentru noi, execuţia cuplului prezidenţial Nicolae şi Elena Ceauşesc pe 25 Decembrie, la Sfânta Sărbătoare a Naşterii Mântuitorului, este un asasinat anticreştin, iar sub acest blestem a urmat involuţia poporului în libertatea şi democraţia mult-visată de naivi. Asasinarea soţilor Ceauşescu a fost folosită ca „o veste minunată” în presa vremii. Toate ziarele titrau cu litere de-o şchiopă: „O veste minunată: dictatorul a fost prins şi împuşcat!” O manipulare grosolană!

Asasinatul înlocuise vestea minunată a Naşterii Domnului Iisus, sărbătoarea creştinului român (îngroşarea îmi aparţine).

Ceauşescu le stătea în cap occidentalilor. De fapt a fost omorât pentru că a ridicat Ţara de la stadiul de semifeudalism la cel al civilizaţiei. Devenise incomod puterilor Occidentului. Ceauşescu a oferit românilor: educaţie de înaltă clasă, într-un învăţământ gratuit, loc de muncă garantat, locuinţă pentru fiecare familie sau tânar, asistenţă medicală gratuită (chiar dacă nu se ridica la standardele europene de astăzi, când românii mor cu zile). A oferit demnitate umană şi protecţie socială Ce-a dat capitalismul românilor? Sărăcie, şomaj, hoţie, tâlhărie, droguri, etnobotanice, escrocherie, homosexualitate, lesbianism, prostituţie, sclavie, discriminare, crime şi pistol la brâu tuturor nenorociţilor. Cine a suferit în regimul dinainte de '89? Puturoşii, proştii, curvele şi hoţii de buzunare. Desigur, şi atunci se făceau abuzuri, dar nu pot fi comparate cu cele de astăzi. Ultimii 24 de ani de după lovitura de stat şi asasinarea cuplului prezidenţial, au fost cu adevărat dramatici.

Părinţii au trăit dictatura cu regim socialist, nu comunist, cum zic necunoscătorii şi ignoranţii, care nu ştiu pe ce lume trăiesc şi cu ce se mănâncă Istoria de până în 1944 şi chiar cea până în 1964. Într-o dictatură cu regim socialist, Ceauşescu a construit extrem de multe edificii, ca să aibă ce închide, vinde şi demola capitaliştii. S-au ridicat patru milioane de apartamente unde s-a mutat jumătate din populaţia ţării, s-au construit fabrici şi uzine mari, unde au muncit peste zece milioane de oameni, s-a construit Transfăgărăşanul, metroul, Canalul Dunăre-Marea Neagră (după care tânjesc mulţi, astăzi), Casa Poporului, Sidex Galaţi, Oltchim, Petromidia, şcoli, grădiniţe, spitale, creşe, pe care capitaliştii nici n-au fost în stare să le dea cu var. România a pierdut în cei 24 de ani de la lovitura de stat aproape întreaga industrie, a pierdut suveranitatea şi independenţa economică. Generaţiile prezentului trebuie să afle că familiile tinere primeau locuri de muncă şi apartamente de la stat, după terminarea facultăţii studenţii primeau repartiţie, iar învăţământul şi sănătatea erau gratuite. Priviţi acum sutele de mii de copii abandonaţi de părinţii plecaţi la muncă în Occident, priviţi fabricile de şomeri, adică universităţile care îi lasă pe tineri în voia libertăţii haotice. Da, teoretic, socialismul e o noţiune neprietenoasă. Dar, cei mulţi, talpa ţării, nu se zbăteau în sărăcie ca astăzi, când suntem liberi să întreţinem bugetul statului fraudat de guvernanţii şi politicienii care s-au îngrăşat pe spinarea poporului. Controlul asupra populaţiei este mult mai extins azi decât în socialism, doar că nu mai e realizat prin forţă, ci prin mijloace subtile: lefuri şi credite, înregistrarea neconstituţională şi abuzivă expunerea codului numeric personal, controlul opiniei publice (adică tot prin frică). Românii au fost forţaţi să devină consumatori. Li se dau lefuri pe card, ca să consume după nevoile Occidentului, de parcă românii nu ar mai avea voinţă proprie, dar şi ca să-i obişnuiască cu banii virtuali. Urmează cărţile de identitate cu CIP şi detectare prin GPS inclusă. Spre deosebire de perioada de dinainte de 1989, azi stai cu frica în sân ca o să ajungi şomer, eşti liber pe naiba, doar să te plimbi pe jos, să-ţi dai copilul la şcolile particulare ale mafioţilor şi pe bani grei, eşti obligat să cumperi manualele analfabeţilor din sistem, altfel i se scade nota copilului. Astea da, „succesuri” democratice! În socialism nu vedeai oameni dormind pe stradă, daţi afară din case, nu vedeai ţărani săraci. Ceauşescu a construit o economie puternică, cum n-a avut România înainte de război, pentru ca să fie independentă şi să nu cerşească la F.M.I., B.M. etc. Dar, ca preşedinte, când nu eşti dator organismelor financiare mondiale, eşti considerat dictator, eşti invadat de şacali, ţi se iau resursele naturale, iar poporul este transformat în contribuabil activ, (deşinu are loc de muncă, taxele sunt obligatorii) sclav şi consumator. Libia, Egipt, Siria, şi România sunt exemple vii în acest sens. L-au eliminat pe Ceauşescu când Ţara nu mai avea datorii şi economia mergea strună. Tocmai când terminasem de plătit datoriile şi urma să ne bucurăm de un nivel de viaţă european, de teamă că vom concura puterile occidentale, au venit alogenii şi-au pus gheara pe avuţiile naţionale. Chiar dacă în socialism, pentru o perioadă scurtă s-a mâncat mai puţin, a fost sănătos, s-a trăit fără căldură, s-a dat curent electric cu porţia, chiar dacă pâinea, zahărul şi uleiul erau cartelate, aşa s-au plătit datoriile externe. Nu existau milionari şi miliaradari care să fraudeze statul. Azi există mâncare şi pâine din belşug (dar puterea de cumpărare este zero), dar garnisite cu euri mortale, care au răspândit boli, obezitate, cancer, diabet, gradul de îmbolnăvire al populaţiei fiind triplat. S-au înmulţit boschetarii, copii străzii, mai ceva decât câinii comunitari, presa e plină de scandaluri, crime; miliardarii de carton au conturile doldora, şi n-au dat o zi cu sapa. Legea-i făcută pentru ei, au maşini luxoase şi pistolul la brâu. Toate acestea lucruri fermecătoare au fost înscrise în planul loviturii de stat din 1989. Ne merităm soarta. Să trăiţi bine!

Aşadar, mă întorc la întrebarea unui ziarist român din presa centrală. „De ce n-a făcut Ceauşescu autostrăzi”? Simplu: exportul către Rusia şi spre celelalte ţări se făcea pe căile ferate şi pe apă. Specialiştii timpului au gândit în conformitate cu necesităţile practice. Nimeni nu a umblat în opinci în perioada socialistă, de acum înainte vom umbla poate desculţi. Opinca e încălţare ecologică şi mi-e teamă că nu ne vom permite s-o cumpărăm. După 1989 câţi kilometri de autostradă s-au construit? Poate răspund miniştrii de la transporturi sau Bechtel? Toată bogăţia Ţării adunată cu sudoarea poporului a fost confiscată de „elita” politică şi financiară, în cârdăşie cu organismele financiare mondiale, de băieţii şmecheri, de pungaşii pripăşiţi pe la noi şi prin guvern, care ne dau atât cât să nu murim de foame. Chiar nu înţeleg de unde toată stupizenia unor colegi de breaslă de a se raporta doar negativ la ceea ce fost pe vremea lui Ceauşescu? Să lăsăm trecutul distrus cu bună ştiinţă şi cu rea credinţă, şi să-i întrebăm pe neisprăviţii care au acumulat averi uriaşe, pe care nu le puteau realiza într-un mileniu prin muncă cisntită, de ce au îndatorat ţara până la sufocare, de ce au jefuit averea ţării pe care au depus-o în bănci străine, de nu mai are ţara fonduri pentru investiţii, pentru salarii şi pensii? Dacă tot se plâng că nu mai sunt bani pentru investiţii, de ce nu investesc ei banii furaţi de la popor? De ce oare tot aşteptăm noi investitori străini? Aceştia nu vor urmări niciodată binele ţării unde fac investiţia, ci, firesc, propriul lor profit, cât mai mare, pe care-l vor externa, în valută, nu în lei. Leii îi lasă pentru vânzătorii de Ţară autohtoni, care le asigură calea spre câştiguri ilicite. Cei care au guvernat după lovitura de stat, n-au fost în stare să construiască nimic în Ţară , în afara de sedii de birouri pentru stors românul de ultima leţcaie. Toţi au fost puşi pe căpătuire. Au devalizat băncile (Bancorex, Banca Agricolă, Banca Religiilor etc...), întreprinderile, fabricile, combinatele, au sărăcit populaţia prin inflaţie de 300%. Sub minciuna Iliesciană în coabitare cu a lui Petrică în plover, numită „privatizare”, producţia României a fost redusă la tăcere treptat. Ce nu s-a putut fura, s-a vândut străinilor cu capital majoritar sau total pe mai nimic, preţul fiind sub cel de fier vechi, dar pe mită grasă.

Un fost funcţionar al Ministerului Economiei de pe vremuri, de formaţie economist, azi pensionar, mi-a explicat cum s-a reuşit înainte de 1989 performanţa echilibrului economic şi absorbţia în procent de 100% a forţei de muncă tinere, cum România a refuzat orice contact cu F.M.I.-ul şi cu alte organisme financiare internaţionale, care încercau atragerea României în capcane. „Trepăduşii n-aveau ce căuta în rotiţele sistemului, tocmai de aceea sistemul economic nu avea nici noxe, nici fisuri grave. Nu erau clase favorizate. Multe din lucrurile de dinainte de ’89 - păstrând proporţia evoluţiei în timp - erau superioare celor de azi.

Atunci erau tot felul de organisme de cinste şi control, care rezolvau problemele oamenilor, azi nu ai la cine apela, hoţii se dau drept conducători.” Studii recente arată că pe atunci toată populaţia activă avea slujbă, astăzi aproximativ 6 milioane de români îşi caută de lucru în afara ţării. Toţi românii aveau locuinţe, azi sunt datori pe viaţă băncilor străine, scoşi în stradă şi executaţi silit. Atunci se întrerupea curentul electric zilnic, astăzi nu avem bani să-l plătim. Atunci erau câteva ore de televiziune pe zi, astăzi, sute de posturi TV ne aduc în case violenţă, destrăbălare, circ politic, crime, dezmăţ, sexualitate, pornografie, homosexualitate, care tulbură minţile copiilor şi îndeamnă la sex de la vârste fragede, ducând la angoase, la frustrări, sinucideri şi conflicte interioare cu sinele.

Despre ce economie vorbeşte astăzi guvernul? Coloşii industriali, care decenii la rând au asigurat producţia internă şi exporturile ţării noastre, au fost bombardaţi.

Nu sunt bani pentru salariile medicilor, se desfiinţează şcoli şi spitale, sănătatea e la mâna grupurilor farmaceutice care condiţionează numirea factorilor de conducere şi politica instituţiilor de sănătate. „Regimul socialist investea cam 30% din PIB în cercetare-dezvoltare, tehnică militară (tancuri), aerospaţială (avioane inclusiv supersonice), agricultură, infrastructură (căi ferate, drumuri şi poduri la sate, canale şi sisteme de irigaţii, baraje, canalizări)”. Ce a adus, aşadar „revoluţia”, pardon, lovitura de stat? Libertatea de a merge la căpşuni, libertatea sclaviei pe pământ românesc şi dispreţul Occidentului. O ţară primită cadou în 1990, fără un leu datorie externă şi cu destui bani cash (a se înţelege lichiditate B.R.C.E.), a fost sufocată de datorii pentru generaţii de-a rândul. Imediat după lovitura de stat, Petre Roman, premier pe atunci, a anunţat că industria ţării este un morman de fiare vechi”, o minciună colosală, care a dat startul jafului, aflat şi azi în desfăşurare.

Aşadar, de ce a fost asasinat Nicoale Ceauşescu? Pentru că a condamnat invazia U.R.S.S. în Cehoslovacia în 1968 (şi a împiedicat invazia Poloniei în 1981 de către aceeaşi URSS – n.n.); pentru că a construit Casa Poporului, a doua clădire ca mărime în lume după Pentagon; pentru că România era al patrulea exportator de armament din Europa; pentru că a construit metroul din Bucureşti, Centrala atomică de la Cernavodă, canalul Dunăre-Maria Neagră; pentru că în primăvara anului 1989 România achitase toate datoriile externe în valoare de peste 18 miliarde de dolari; pentru că acumulase depozite de aur în Banca Naţională (volatilizate astăzi şi trimise în excursie, peste hotare); pentru că a interzis avortul şi a încurajat natalitatea, aducînd populaţia la peste 22.000.000, pentru că nu a avut conturi în străinătate cum au pretins neobolşevicii; pentru că a construitpeste patru milioane de apartamente; pentru că producţia de oţel a ţării era de 8% din producţia mondială, iar în funcţie de acest lucru România putea modifica oricând preţul oţelului la bursă; pentru că a construit peste 10.000 de şcoli, universităţi şi grădiniţe, aproape 100 de hidrocentrale; pentru că România avea una din cele mai dezvoltate reţele de cale ferată din Europa; pentru că, începând din 1973, Nicolae Ceauşescu a permis înfiinţarea a 48 de societăţi mixte, cu participare de capital occidental în ţară şi străinătate, iar volumul schimburilor comerciale cu Occidentul aproape se dublase: de la 28% în 1965, la 45% în 1974; pentru că între anii 1971-’75, România a înregistrat o rată anuala de creştere de 11,8%, cifră neegalata niciodată în plan european. Pentru toate acestea şi pentru vina de a nu fi fost un patriot de ocazie, ci unul adevărat, Ceauşescu a fost asasinat cu sânge rece, într-o frenetică grabă, în ziua Sfântă a Crăciunului.

Dacă încerci astăzi să vorbeşti despre Ceauşescu eşti imediat catalogat drept comunist sau nostalgic. În cazul meu, nu pot fi acuzată nici de participaţiune la sistem, nici de nostalgie comunistă. Pe vremea asasinilor lui Nicolae Ceauşescu, ajunşi între timp miliardari cu ajutorul americanilor, mă ocupam cu biberonul. Studiaţi documentele de arhivă şi veţi vedea ce-a făcut Ceauşescu cu banii de la F.M.I. şi de la Banca Mondială, şi ce-au făcut aceşti democraţi grăsuni de bătătură, specializaţi în excrocherii financiare la şcolile politice de vară ale partidelor.

Studiaţi documentele! Preşedintele împuşcat de cei câţiva antiromâni, îndoctrinaţi de „agenturili străine” nu vi se va mai părea atât de sinistru. Ceauşescu a fost cu adevărat un patriot. În afara lichelelor care au prădat statul român şi o duc extrem de bine, astăzi poporul zace în sărăcie, exploatat mişeleşte, de aproape un sfert de veac. Zidul de la Târgovişte e prea mic pentru aceste haite de politicieni care au subminat şi ruinat România postdecembristă!

ADEVĂRATA FORŢĂ

 După aproape 23 de ani de manipulare deşănţată prin care şamanii loviturii de stat din decembrie ’89 şi-au subjugat nu numai structurile de stat, dar au pus stăpânire şi pe opinia publică, pe care au manevrat-o şi siluit­-o prin diverse metode, care mai de care mai mârşave, bazate, în primul rând, pe sărăcirea şi declasarea populaţiei, spre a mări gradul de dependenţă a acesteia şi pe ocuparea spaţiului informaţional cu propriile canale mass-media deservite de personaje slugarnice şi abjecte, ce nu s-au sfiit în a slugări necondiţionat o clasă politică infamă, trădătoare şi docilă unei oculte păpuşare.

Aceste două putregaiuri, clasa politică şi mass-media, au fost vârfurile de lance care au acoperit urmele asasinatului, trădării şi jafului pe care le-au practicat, dar şi a genocidului premeditat la care a fost supus poporul român, cu atât mai groaznic cu cât acesta a avut loc în condiţii de pace.

Deşi intenţiile lor erau ca încă din decembrie ’89 să producă un prim carnagiu intens (vă mai amintiţi cum “prostul suprem”, Brucan, se grăbea să anunţe moartea a peste 64.000 de oameni), planurile le-au fost dejucate şi societatea a intrat pe un alt făgaş evolutiv, mai puţin convulsiv dar dominat de o doctină criminală, prin care poporul a început să fie măcinat sistematic prin diverse politici mascate: sărăcire generalizată (accentuată prin jaf şi şomaj), reducerea masei de manevră prin exterminarea bătrânilor (prin dărmarea sistemului de pensii şi distrugerea sistemului de sănătate şi recuperare) şi prin alungarea din ţară a unui număr semnificativ de români, alienarea intelectuală (prin distrugerea sitemului de educaţie), degenerarea fizică prin distrugerea agriculturii şi a industriei alimentare, paralel cu introducerea de alimente nesănătoase, declasarea morală prin distrugerea valorilor româneşti tradiţionale şi discriminarea pozitivă a diverselor minorităţi ostile stilului curat de viaţă al poporului nostru, inducerea unui sentiment de inutilitate şi inferioritate prin aservirea necodiţionată a ţării unor interese străine excusiviste şi tiranice şi, nu în cele din urmă, prin folosirea duşmănoasă a diverselor tehnici psihotronice şi practicarea la vedere a vrăjitoriei agresive (ultimul şi cel mai lugrubu exemplu fiind cel al “maimuţei electrocutate”, Gigi Becali, care, în direct la Romania TV, a proferat cu un patos nedemn şi grotesc blestemuri la adresa poporului dacă acesta nu va participa la referendum!).

Şi tocmai când îşi imaginau că au pus definitiv şaua pe spinarea poporului, acesta i-a lăsat cu gura căscată prin boicotarea recentului referendum. Tocmai când se credeau stăpâni absoluţi ai unui popor îndelung abuzat, iată că poporul a dat evidente semne de viaţă, iniţiativă şi tărie semnalizând spontan şi solidar detaşarea sa de clica nemernică şi manipulatoare, dându-i acesteia un avertisment grav tocmai prin aceste două atribute: spontaneitate şi solidaritate.

Lăsaţi dintr-o dată la vedere în nemernicia lor prin destrămarea vălului aşa-zisei legitimităţi populare (de fapt o simulare a obţinerii consimţămâtului maselor prin manipularea atât a opţiunilor de votare, cât şi a votului în sine, precum şi prin vicierea procesului electoral), şamanii loviturilor de stat au devenit pentru o scurtă perioadă de timp transparenţi, arătâdu-şi neglijent adevărata faţă şi intenţiile: poporul român nu trebuie luat în seamă (aşa cum nu a fost luat în seamă nici la precedentul referendum privind reducerea numarului de parlamentari), încercându-se suplinirea votului de blam primit de la acesta cu subterfugii ridicole care să le permită atingerea scopului propus.

În această scurtă oportunitate, oferită de defularea neglijentă, a ieşit la vedere chintesenţa acţiunilor purtate de ei în ultimii aproape 23 de ani: dacă poporul nu a pierit urmare a acţiunilor lor premeditate, atunci să fie executat birocratic, printr-o simplă trăsătură de condei, prin care peste 2 milioane de români să fie daţi uitării!

Aproape că a reînviat atmosfera nocivă creată de aceiaşi complotişti incepând cu decembrie ’89 şi nu ar fi de mirare ca instigarea la măcel să fie reluată cu acelaşi patos “revoluţionar”, urmărindu-se anihilarea iniţiativei populare şi spargerea cercului izolaţionist în care s-au trezit aruncaţi fără vreun preaviz.

Oricum, acesta este un veritabil moment al adevărului ce expune vederii, prin delimitarea voluntară a poporului, două tabere: una a clasei politice şi a armatei sale invizibile, autosuficiente şi hidoase şi cea de-a doua a poporului miraculos resolidarizat şi dispus a prelua iniţiativa.

Popor roman, acum ai aflat adevărata forţă şi ai descoprit că aceasta îţi aparţine. Rămâi solidar şi nu răspunde provocărilor, altfel vei fi din nou manipulat.

Ai răbdat atâta amar de vreme! Mai ai puţină răbdare şi urmează calea paşnică a adevăratei credinţe: nu te mai prezenta la urne şi cere consecvent plecarea actualei clase politice, până la ultima sa fărâmă.

Mai prezintă-te la vot numai când vor apărea candidaţi cinstiţi, devotaţi ţării şi ţie, adeveriţi de fapte sau de verificări pertinente!

Cu Dumnezeu înainte!

Ultimele isprăvi ale lui Nicolae Ceauşescu

- În 22 decembrie 1989, Statele Unite au trimis la Bucureşti un avion militar „cu misiunea de a recupera familia Ceauşescu”, acordându-le acestora protecţia şi azil politic în SUA.
- În primăvara anului 1990, la Bucureşti trebuia să se desfăşoare o solemnitate deosebită: liderii evreimii mondiale urmau să prezinte în mod oficial poporului român mulţumiri şi recunoştinţă pentru soarta evreilor din România anilor 1940-44.

Ultimele „isprăvi” ale lui Nicolae Ceauşescu, aşa cum sunt prezentate în ediţia revăzută a cărţii Marele Manipulator şi asasinarea lui Nicolae Iorga, Ioan Petru Culianu şi Nicolae Ceauşescu, aflată sub tipar. Ofer prietenilor mei de pe acest site ultimele pagini ale cărţii, pagini complet inedite.
Ion Coja
*** Trecem la Nicolae Ceauşescu. Ce noutăţi aveţi?
Mai multe. Nu mai ţin minte ce am vorbit în carte despre Nicuşor Ceauşescu... Atât el, cât şi Zoe Ceauşescu au murit în condiţii dubioase. În familie, în ce a mai rămas din familia Ceauşescu, se vorbeşte de mâna criminală a aceluiaşi spital, a aceluiaşi medic... Un ins deplorabil din toate punctele de vedere. Nu m-ar mira să aibă dreptate cei care îl fac vinovat pe domnul doctor ca asasin, criminal propriu-zis! Vinovat de cancerul care a pus capăt zilelor celor doi copii ai preşedintelui Ceauşescu.
*** Bănuiesc la cine vă gândiţi!... Face parte din aripa Mossad a securităţii!...
Nu ştiu dacă e chiar aşa. Nu te juca cu vorbele!... În orice caz, în sarcina lui Nicolae Ceauşescu nu s-a putut reţine nicio crimă, niciun asasinat! N-a apărut nimeni după 1990 să susţină că frate-su sau taică-su a fost ucis din ordinul lui Nicolae Ceauşescu! Sau măcar că vreun ins incomod pentru Ceauşescu a dispărut în condiţii dubioase!... În schimb, pentru cei ce s-au instalat la guvernare în decembrie 1989, mereu apar dovezi sau suspiciuni întemeiate privind asasinate comise mult după cele din timpul aşa zisei revoluţii din decembrie. Evident, asasinate care i-au vizat pe cei care ştiau prea multe şi dădeau şi semne că ar putea spune şi altora ce ştiu. Cum a fost cazul bietului Erbaşu, Erbaşu şi mai cum?!, Mihai, parcă, care a fost ajutat să se sinucidă aruncându-se de la etaj în piscina fără apă... Asta după ce cu numai două seri mai înainte îi promisese lui Dan Diaconescu în direct, l-am auzit şi eu, că va veni cu documente compromiţătoare împotriva lui Băsescu, pe atunci ministru doar!... Documente doveditoare precum că Băsescu trebuia încarcerat cu maximă urgenţă şi îndreptăţire! Documente pe care a promis să le aducă la o emisiune viitoare, proximă! ...Sau bietul Şerban Săndulescu, fostul senator de Vâlcea, care s-a ambiţionat să facă lumină în tenebroasa comisie parlamentară pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. În ziua când a murit – stop cardiac la stomatolog!, eu l-am întâlnit la prânz în faţa librăriei Eminescu. Exulta. Vioi şi fericit! Mi-a spus, cu mutra lui hâtră, mereu zâmbitoare, că l-a prins pe Iliescu, că-l termină, că a găsit nişte acte care-l vor scoate pe Iliescu din viaţa publică!...
*** Îi acuzaţi pe Băsescu şi Iliescu de crimă, de asasinat?
Erbaşu şi Săndulescu au fost asasinaţi. Nu mai dau şi alte detalii. E neîndoielnic! Dar nu pot spune că ordinul a venit personal de la Băsescu sau Iliescu. Spre deosebire de Ceauşescu, care, fără să controleze chiar totul, nu admitea să se facă în numele său şi fără ca el să ştie vreun abuz, cu atât mai puţin un asasinat, ceilalţi doi aşa zişi preşedinţi au avut o arie de responsabilitate şi de manevră mult mai restrânsă. Sunt preşedinţi de faţadă! Deconspirarea lor, compromiterea şi scoaterea lor de pe scena politică pune în pericol nu atât persoana lor, lipsită de vreo importanţă, nişte neica nimeni în fond!, ci pune în primejdie toată munca celor care de ani de zile, din umbră şi anonimi, au uneltit ca să-i aducă în fruntea mesei, a Ţării. Astfel că reacţia acelora, repet: reacţia acelora este greu de oprit, de parat! Şi reacţia acestora este deseori letală. Nu este exclus ca Iliescu sau Băsescu să nici nu fi aflat de aceste soluţii, aplicate celor doi sau altora... Mă rog, or fi aflat din presă! Şi de priceput nu le-a fost greu să priceapă... Dar nu mi-e greu să accept că nu de la ei a venit ordinul!... Sentinţa capitală!
Alte asasinate s-au produs având victime persoane pe care eu nu le-am cunoscut personal, aşa că nu mai dau nume. Toate aceste persoane ştiau prea multe! Şi nu inspirau încredere celor care au recurs la asasinat ca să le închidă gura... Se cuvine să dau un sfat celor ce ajung în situaţia de a deţine informaţii periculoase, otrăvitoare: singura lor şansă de a se apăra este să dea în vileag tot ce ştiu! Cât mai repede! De îndată ce ajunge în public informaţia respectivă, scapi de orice ameninţare! În primul rând, nimeni nu mai are niciun interes să te facă să dispari, adică să taci: dacă ai dat din tine tot ce ştii, dacă tu nu mai deţii niciun secret, nicio taină, e mai simplu să te lase în pace... În al doilea rând, în astfel de cazuri dacă nu este vorba de o chestiune personală, privată, nu suscită ură sau pasiuni copleşitoare, răzbunare etc... În schimb, din păcate, nu este aşa de simplu „să dai totul în vileag”. De cele mai multe ori mass media, fiind toată în mâinile „lor”, nu te bagă în seamă cu astfel de dezvăluiri, care pun în primejdie establishmentul politic. Dar poţi apela la Internet sau pur şi simplu stai la colţ de stradă şi împarţi fluturaşi!... Dai telefoane la mai mulţi ziarişti, laşi mesaje scrise la mai multe redacţii... Repet: să nu faci greşeala de a fi singurul deţinător al unor secrete primejdioase. ...Ba să se mai şi afle de cei interesaţi că ştii astfel de lucruri, cum au făcut cei doi, Erbaşu şi Săndulescu, săracii... Şi-au pus singuri ştreangul de gât!
*** Să revenim la Ceauşescu.
Mda... Unul dintre cei care deţineau secrete importante privindu-l pe Ceauşescu a fost pilotul helicopterului care l-a luat pe Ceauşescu de pe terasa CC-ului. A făcut greşeala că nu a spus imediat tot ce ştie, tot ce s-a întâmplat cu adevărat în minutele care s-au scurs între decolarea de pe terasa CC-ului şi drumul de ţară din judeţul Dâmboviţa unde cuplul prezidenţial a fost abandonat într-un mod atât de neverosimil! Vasile Maluţan a spus presei numai ce i s-a dat voie să spună!... În particular, prietenilor, probabil, a spus mai mult, poate chiar totul a spus! Greşeală fatală! Letală! Urmată de un accident de muncă care nu era normal să se producă la un pilot cu experienţa sa... Aşa se face că abia după moartea, după asasinarea lui Maluţan, s-a aflat un amănunt extraordinar: helicopterul cu cei doi Ceauşescu, după ce a decolat de pe terasa CC-ului, nu s-a îndreptat spre Snagov, cum ştiam noi cu toţii, ca fraierii, ci s-a îndreptat spre aeroportul Otopeni, unde, un avion militar american, a-me-ri-can!, trimis de guvernul a-me-ri-can, îl aştepta pe Ceauşescu, să fie scos din ţară şi dus în Occident...
*** Ce spuneţi?...! Nu vă cred! E pentru prima oară când literalmente şi sută la sută nu vă cred! Bateţi câmpii, domnule profesor Ion Coja! ...Vă rog să mă scuzaţi!
Dragul meu, nu mă mir că nu mă crezi. Nu insist. Dar te trimit la sursă. Iată ce am primit din Canada, din Ontario, de la dna Monica Tudor George, o româncă inimoasă, care a fost şi soţia marelui poet care a fost Tudor George!
*** Ahoe! Ahoe din vechea Troie!...
L-ai cunoscut? Mă bucur! Unul din corifeii nu ai Şcolii Ardelene, ci ai Boemei Bucureştene... Ar trebui făcut ceva pentru ca amintirea acestor mari poeţi, Ahoe, Pîcă, Stelaru, dar mai ales Ahoe, Tudor George, să nu pălească din pricina neglijenţei noastre... Dar mă întorc la dna Ahoe. Doamna Monica îmi trimite periodic extrase din presa românească de peste Gârlă... În ultimul plic am găsit o foaie, pagina 1 şi 2, din revista „Observatorul”, tipărită la Toronto, vol.XXI, din 15 Decembrie 2011. Pe pagina 2 se află articolul Revoluţionari fără adversari semnat de dl Ion Anton Datcu. Articol dedicat evenimentelor din Decembrie 1989. Iată citatul care ne interesează:
„O altă destăinuire de proporţii a fost făcută la 24 octombrie 2011, în cotidianul „Evenimentul Zilei”. Jurnalistul Mihai Şoica i-a luat un interviu lui Filip Teodorescu, fostul şef al contraspionajului din cadrul Securităţii ceauşiste. Colonelul Teodorescu a afirmat că ştie foarte multe despre manifestările de la sfârşitul lui decembrie 1989, dar preferă să se ducă cu ele în mormînt. A atins, totuşi, câteva aspecte, care nu sunt ştiute de muritorii de rând. Spre exemplu, în ziua de 22 decembrie 1989, un avion militar american se afla gata de plecare pe o pistă laterală a Aeroportului Otopeni. Echipajul avea ca sarcină expresă să recupereze familia Ceauşescu, pe fosta soţie a lui Valentin Ceauşescu şi pe Daniela, fiica generalului  Ion Pacepa. Planul a eşuat, deoarece, în momentul în care elicopterul pilotat de colonelul Vasile Maluţan, în care se aflau Elena şi Nicolae Ceauşescu, s-a apropiat de avionul american, generalul Rus, şeful artileriei antiaeriene, fiind şi el în conspiraţia anticeauşistă, i-a zis pilotului să nu aterizeze, fiindcă aparatul va fi distrus.”
Eh, ce părere ai?... E de necrezut, dar este adevărat. Poftim, comentează! Mai comentează şi mata!
*** Nu cuvinte, dar nici măcar grai nu mai am!...
Nici eu nu mi-am revenit cu una, cu două!... Încearcă! Hai! Curaj!...
*** Imaginaţi-vă că pe 22 Decembrie 1989 apărea la TV Ion Iliescu să ne spună că Nicolae Ceauşescu a întinat idealurile comuniste şi a cerut azil politic în Statele Unite!... Nu în China sau în Coreea ori Libia! Ci în America! Iar din America, vorbind la Vocea Americii, Ceauşescu ar fi dezvăluit pe larg, cu toate detaliile numai de el ştiute, esenţa KGBistă a loviturii de stat dată de Iliescu şi gaşca lui! Cu ce urale de bucurie ar fi ieşit lumea să-şi manifeste recunoştinţa în faţa Ambasadei SUA!...  Îi lăsa în ofsaid pe Iliescu şi gaşca!...Ar fi rîs şi curcile de ei! Toată istoria post-decembristă ar fi fost alta! Mai trăieşte nemernicul ăla de Rus?!...
Perfect te-ai gândit! Cu Ceauşescu în Statele Unite, ca un fel de arbitru de la distanţă al jocurilor din Bucureşti, Iliescu şi ai săi ar fi avut o singură soluţie: să guverneze Ţara cât mai corect posibil! Să îndrepte strict ce era de îndreptat! Să corecteze erorile regimului ceauşist – căci erau destule!, adică să se limiteze la a face ameliorări, nu distrugeri! Nu prădăciuni! Nu lovituri ireparabile date economiei! Rentabilizau economia, o făceau să producă mai mult, mai bine, în niciun caz nu ar fi distrus-o sub pretextul privatizării şi al retehnologizării! De la primele semne de trădare, de comportament aberant, anti-românesc, electoratul ar fi reacţionat cerând revenirea lui Ceauşescu la Bucureşti... Ai punctat foarte bine! Intervenţia acelui general Rus, conformă cu planul lor de nemernici, de trădători de ţară şi de neam, poate fi considerată ca punctul de plecare al tuturor nenorocirilor noastre post-decembriste... Ele au fost posibile şi pentru că Ceauşescu a ieşit din joc! Dacă Ceauşescu rămânea în viaţă, fără a mai păstra vreo funcţie de decizie, dacă ar fi devenit un simplu cetăţean, postură în care ne-am dorit cu toţii să-l vedem, lucrurile ar fi evoluat altfel! Normal! În niciun caz catastrofal!
*** Ar fi închis şi gura celor care mai spun şi azi că Nicolae Ceauşescu a fost omul ruşilor!
Cu siguranţă că nici pe Nicuşor Ceauşescu şi pe Zoe nu ar mai fi avut nici curajul şi nici posibilitatea să-i mai ucidă!... Ce mai?! O mulţime de consecinţe, care mai de care mai benefică pentru noi, pentru români!...
*** „N-a fost să fie!”... Din nou! A câta oară?!
Această informaţie trebuie pusă în legătură şi cu dezvăluirile făcute de americanul Larry Watts în cartea sa Fereşte-mă, Doamne, de prieteni!, care este citită cu sufletul la gură de orice bun român!... Una dintre concluziile clare ale cărţii: Ceauşescu nu a fost omul ruşilor! Dimpotrivă! A fost mereu sabotat de ruşi şi de „prietenii” din CAER! Iar el însuşi le-a plătit cu aceaşi monedă!... Ştiu că dl Watts are în pregătire continuarea, adică va acoperi şi ultimii ani din „domnia” lui Ceauşescu. Nu sunt excluse alte dezvăluiri „bombă”, dar sensul acestora pare că nu mai poate fi altul decât favorabil lui Ceauşescu! Şi, implicit, defavorabil nouă, celor care l-am înjurat înainte de 1990 şi nu am înţeles semnificaţia adâncă a politicii sale!... Nu mai zic de nerozii care au continuat şi după 1990, unii chiar şi azi, să-l înjure pe Ceauşescu cu acelaşi nesaţ ca înainte de 1990. Absolut imbecili!... Imbecili sau năimiţi să spună inepţii prin care să legitimeze cât de cât  crima din 25 decembrie 1989... Adică oameni din solda lui Brucan şi Petre Roman et comp.
*** Vă gândiţi la alde Claudiu Târziu sau Dobrescu, care mereu v-au atacat că...
Te rog şterge această întrebare! Alta! Întreabă-te, de pildă, de ce, după apariţia interviului, a informaţiei teribile pe care o aduce colonelul Filip Teodorescu, nu s-a pornit potop de comentarii în presa şi televiziunea românească! Nimeni nu l-a invitat pe bravul colonel să detalieze şi să comenteze această informaţie. Aşadar, aflăm că Statele Unite i-au oferit azil politic lui Nicolae Ceauşescu în decembrie 1989, iar această informaţie este primită de comentatorii din mass media cu o tăcere absolută!... Felicitări ziarului „Evenimentul Zilei” şi ziaristului Mihai Şoica. În rest, ruşine la tot restul presei româneşti. Nişte resturi, într-adevăr!
*** Cred că ar merita făcut un scurt elogiu şi la adresa guvernului american!
Evident! Ştiam că James Backer, secretar de stat la Washington, a trimis un avertisment la Moscova şi Bucureşti, pe 23 decembrie, să se abţină tovarăşii de la crimă, oricât ar fi ei de dedaţi la vărsare de sânge ca kominternişti sau fii de kominternişti ce erau... Sigur că trebuie pe larg comentat gestul american, îmi pare rău că nu am ştiut de atunci că aşa au stat lucrurile, aş fi pus surdină unor pusee anti-americane care m-au mai încercat în ultimii ani!... God save America!...   Dar nu şi pe regina Angliei! Cred că pricepi de ce!
*** Regina Angliei? Nu văd legătura!
În zilele acelea, nici nu încetaseră focurile de armă în Bucureşti, şi madam regina a trimis pe ambasador sau pe alt diplomat, un însărcinat în acest sens de Majestatea Sa Britanică, să ia înapoi, să sustragă, să fure, adică!, nu ştiu ce tinichea de aur, o jucărie de-aia de se atârnă de gât la oaspeţii cei mai de seamă! Sau se prinde în piept, ca o insignă de pionier. Ceauşescu o primise ca reprezentant al unei ţări de care Anglia avea mare nevoie atunci, pe la sfârşitul anilor ’70. Şi ca să-i câştige bunăvoinţa lui nea Nicu al nostru, inclusiv bunăvoinţa Leanei, regina şi lacheii ei l-au purtat pe Ceauşescu cu caleaşca de aur prin toată Londra, l-au scărpinat, l-au periat, l-au pomădat, i-au făcut toate poftele... Exista un interes britanic special! ...În decembrie 1989 acel interes nu mai funcţiona, aşa că l-au trimis pe James Bond la Bucureşti să subtilizeze, să şterpelească acel obiect care făcea parte de-acum, de vreo zece ani, făcea parte din patrimoniul naţional al României!
*** Uitasem acest episod atât de ruşinos pentru...
...pentru perfidul Albion! Nu ştiu dacă măcar apoi şi-au dat seama lorzii britanici cât au fost de jalnici! De penibili! Literalmente găinari!
*** Credeţi că ar fi exagerat să spunem că primii care s-au repezit să fure ca de la mort, din casa mortului, au fost oamenii Majestăţii Sale The Queen of England?... Ei şi ţiganii din...
Da, se poate spune că englezii au dat tonul la jefuirea patrimoniului naţional românesc! Ce au făcut ei se cheamă jaf şi lipsă de demnitate! Comportament de neamuri proaste! Nici urmă de gentileţe, de... gentlemănie! Un gest care te obligă să-ţi aduci aminte de toate porcăriile făcute de supuşi Majestăţii Sale de-a lungul istoriei!... Nu puţine şi la fel de mari, cel puţin la fel de mari ca actele de bravură şi de excelenţă britanică!... Păcat! A fost unul dintre cele mai urîte  momente ale dezastrului inaugurat pe 22 decembrie 1989!... Nu încap niciun fel de scuze, de explicaţii! Nu găsesc în limba română cuvîntul potrivit. Sunt sigur că există în engleză!... Trebuie să fie un cuvînt curent, din fondul principal lexical... Lipseşte din vocabularul nostru daco-getic!
*** Cred că acum lucrurile s-au lămurit cu Ceauşescu...
Nu strică să prisosească. Am lăsat pentru a fi ultima dezvăluire ce o fac prin această carte, informaţia cea mai importantă din punctul meu de vedere. Notează şi ţine minte, să povesteşti şi la strănepoţi:
În primăvara lui 1990, la Bucureşti urma să se producă un eveniment care ar fi tăiat respiraţia întregii planete: o comisie numeroasă şi foarte selectă a Evreimii Mondiale, reprezentativă pentru toate marile organizaţii evreieşti din lume, inclusiv din partea statului Israel şi a Yad Vashem-ului, B’Nai Brith, Congresul Mondial Evreiesc şi ce ONG-uri mai au ei pe acolo, urma să vină la Bucureşti unde, în cadrul unei solemnităţi deosebite, cu pompă mare, să prezinte semnele recunoştinţei evreilor de pretutindeni faţă de Omenia românească, atât de activă în anii celui de al Doilea Război Mondial, când evreii au avut parte de un tratament cu totul ...discriminatoriu în raport cu evreii din celelalte ţări ocupate de Hitler sau aliate cu acesta... A fost în stare trogloditul de Ceauşescu să manevreze astfel cu marii diplomaţi ai evreimii mondiale încât să-i oblige pe aceştia să accepte – sau să priceapă de fapt că este în interesul lor să spună adevărul, să-l recunoască deschis şi cu unanimitate: în România nu a fost holocaust, nu a fost genocid, nu a fost pogrom! Reţine: asta urma să se întâmple în primăvara lui 1990, dacă Iliescu şi ai săi nu veneau să ne salveze!... Hai, ce stai aşa ca... Întreabă-mă de unde ştiu! Ce dovezi am, ce...
*** Mi-aţi luat maul! Parcă aşa se zice... Chiar că mi s-a tăiat respiraţia...
Informaţia o am de la domnul ION  CEAUŞESCU, fratele cel mic al răposatului preşedinte. Am avut multe discuţii cu dînsul, plimbându-ne prin Herăstrău. Iar pe domnul Ion Ceauşescu l-am cunoscut la înmormîntarea regretatului Ieronim Hristea, care a lucrat în subordinea dlui Ceauşescu şi avea numai cuvinte de laudă pentru fostul său şef!...
*** În primăvara lui 1990? Câteva luni să mai fi trăit...
Am bănuiala că tot în primăvara aceea urma să se inaugureze şi Casa Poporului... Cred că urma să fie legate cele două evenimente: se inaugura cea mai mare clădire din lume şi se omagia unul dintre cele mai frumoase capitole din Istoria Universală a Omenirii...
*** Casa Poporului nu e chiar cea mai mare clădire! Este a doua, după Pentagon...
Ba este prima, domnule. Casa Poporului Român – asta este denumirea exactă!,  este clădirea cea mai mare din lume. Dimensiunea unei clădiri se măsoară în metri cubi, nu în suprafaţa utilă! Pentagonul este o clădire strict funcţională, cu camere multe şi joase. Probabil că suprafaţa podelelor din Pentagon este mai mare, dar volumul este mult mai mic! La Casa Poporului majoritatea încăperilor sunt impozante, înalte de 7-8 metri sau mai mult! Este concepută cu generozitate, cu scări şi holuri magnifice, cu arcade îndrăzneţe, cu finisaje de mare rafinament! În vreme ce Pentagonul este o dispunere simpluţă a unor „cutii de chibrite”, o clădire pe care nimeni nu ar planta-o în mijlocul unui oraş, e prea anostă, nu e un edificiu, este un depozit de birouri! Un stup de camere şi coridoare egale, identice etc. Dar sunt la noi, nu în America, câţiva nefericiţi de aşa zis compatrioţi, care suferă cumplit la ideea că în România s-a ridicat o asemenea minunăţie... Tot ce mai pot face aceşti neisprăviţi este să ...declaseze Casa Poporului pe locul secund! E singura lor consolare, altminteri le vine să-şi vâre unghia în gât, atât de tare se oftică că la Bucureşti se află cea mai mare casă din lume!
*** Să ne întoarcem la Holocaustul refuzat de români! Căci aici stă toată frumuseţea! În refuzul nostru de a ne alinia la nebunia nazistă! Sau sionistă, cum zic unii! Indiferent cine ar sta în spatele evreilor ucişi în acei ani, naziştii sau sioniştii...
Mare deosebire nu este între ei!
*** ... printre ei nu ne-am aflat şi noi, românii!... Azi însă în numele evreilor vorbesc numai cei ce ne acuză de Holocaust! Tac vocile evreilor care ştiu, care cunosc adevărul! Pot deduce că există interese evreieşti care sunt satisfăcute prin includerea României, a Transnistriei, pe harta Holocaustului?
*** Adică mă întrebi dacă printre evrei există şi evrei ticăloşi?!... Cum să nu existe?!
*** Înseamnă că interesul acestora a fost ca Nicolae Ceauşescu să nu mai apuce „Primăvara de la Bucureşti”?
Nu m-am gândit, dar e perfect logic ce spui! E foarte judicios  raţionamentul dumitale. Te felicit! Eu nu mă gândisem! Cât a trăit Ceauşescu, aceşti evrei, în frunte cu rabinul roşu, au tăcut şi n-a suflat unul o vorbă despre vinovăţia românească. Îi avea Ceauşescu cu ceva la mână? Impunea prin prestigiul său? Prin ce i-a făcut să se poarte ca nişte oameni? Cum de i-a convins să vină la Bucureşti să se declare cu datorii de recunoştinţă faţă de români?!...
*** Altceva?
Moartea atroce de care a avut parte Nicolae Ceauşescu. Este  greu de uitat. Am revăzut-o, pot spune, când ni s-a arătat la TV cadavrul lui Muammar Gaddafi, cel cu care Ceauşescu a vrut să facă o bancă prin care să spargă monopolul FMI & Banca Mondială. Se pare că această iniţiativă a atârnat cel mai greu în condamnarea la moarte a celor doi.
S-ar putea să existe însă o mică mare diferenţă între cei doi: am discutat cu mai multe persoane informaţia căpătată prin ziarul „Evenimnetul Zilei” de la dl colonel Filip Teodorescu. Unii l-au cunoscut personal pe Ceauşescu. Mai mulţi mi-au zis că nu şi-l pot imagina pe Ceauşescu cerând azil politic! Faptul că i s-a oferit refugiu politic în Statele Unite este o certitudine de acum! Extrem de onorantă pentru americani! Dar nu e lucru sigur că Ceauşescu a acceptat această invitaţie! Helicopterul aflat în zbor spre Snagov, zbura şi spre Otopeni. Ordinul dat de generalul trădător e foarte probabil că a fost rostit, cu valoare de ameninţare, de avertisment. Întrebarea care se pune se referă la Ceauşescu: a dat el ordin pilotului să se meargă pe Otopeni? A încercat să fugă?
*** Dumneavoastră ce credeţi?
Mi-ar plăcea să aflu că a respins oferta americană de a-şi salva pielea în felul acesta!... Oricum, se pare că mai trăiesc cei doi ofiţeri din escorta sa personală, care se aflau şi ei în helicopter. E spre binele lor să spună tot ce ştiu! Să n-o păţească şi ei ca Maluţan dacă aleg să tăinuiască mai departe lucruri care aparţin de-acum patrimoniului naţional! Da, da! Patrimoniul naţional! Am zis bine: Faptul că SUA i-au oferit refugiu politic lui Nicolae Ceauşescu aparţine patrimoniului naţional. Este o performanţă istorică ce merită a  fi discutată sub toate aspectele. Oferta americană este dovada unui respect şi a unei preţuiri pe care guvernul american nu le-a mai arătat multora! Iar refuzul lui Ceauşescu – dacă refuz a fost, de a se refugia, de a se salva dând dosul, devine şi acest moment parte din patrimoniul naţional! ...Dă microfonul mai departe, cui vrea să ia cuvîntul pe această temă! Noi doi ne-am făcut datoria! Am trăncănit destul! Am dreptate?
Cam!
Atunci, să fie într-un ceas bun! Umblă sănătos!
Doamne, ajută-ne! Rămâneţi sănătos!
Bucureşti, februarie 2012

(Sursa: http://biblioteca-secreta.blogspot.com/2012/04/ultimele-ispravi-ale-lui-nicolae.html).