ADEVĂRATA FORŢĂ

 După aproape 23 de ani de manipulare deşănţată prin care şamanii loviturii de stat din decembrie ’89 şi-au subjugat nu numai structurile de stat, dar au pus stăpânire şi pe opinia publică, pe care au manevrat-o şi siluit­-o prin diverse metode, care mai de care mai mârşave, bazate, în primul rând, pe sărăcirea şi declasarea populaţiei, spre a mări gradul de dependenţă a acesteia şi pe ocuparea spaţiului informaţional cu propriile canale mass-media deservite de personaje slugarnice şi abjecte, ce nu s-au sfiit în a slugări necondiţionat o clasă politică infamă, trădătoare şi docilă unei oculte păpuşare.

Aceste două putregaiuri, clasa politică şi mass-media, au fost vârfurile de lance care au acoperit urmele asasinatului, trădării şi jafului pe care le-au practicat, dar şi a genocidului premeditat la care a fost supus poporul român, cu atât mai groaznic cu cât acesta a avut loc în condiţii de pace.

Deşi intenţiile lor erau ca încă din decembrie ’89 să producă un prim carnagiu intens (vă mai amintiţi cum “prostul suprem”, Brucan, se grăbea să anunţe moartea a peste 64.000 de oameni), planurile le-au fost dejucate şi societatea a intrat pe un alt făgaş evolutiv, mai puţin convulsiv dar dominat de o doctină criminală, prin care poporul a început să fie măcinat sistematic prin diverse politici mascate: sărăcire generalizată (accentuată prin jaf şi şomaj), reducerea masei de manevră prin exterminarea bătrânilor (prin dărmarea sistemului de pensii şi distrugerea sistemului de sănătate şi recuperare) şi prin alungarea din ţară a unui număr semnificativ de români, alienarea intelectuală (prin distrugerea sitemului de educaţie), degenerarea fizică prin distrugerea agriculturii şi a industriei alimentare, paralel cu introducerea de alimente nesănătoase, declasarea morală prin distrugerea valorilor româneşti tradiţionale şi discriminarea pozitivă a diverselor minorităţi ostile stilului curat de viaţă al poporului nostru, inducerea unui sentiment de inutilitate şi inferioritate prin aservirea necodiţionată a ţării unor interese străine excusiviste şi tiranice şi, nu în cele din urmă, prin folosirea duşmănoasă a diverselor tehnici psihotronice şi practicarea la vedere a vrăjitoriei agresive (ultimul şi cel mai lugrubu exemplu fiind cel al “maimuţei electrocutate”, Gigi Becali, care, în direct la Romania TV, a proferat cu un patos nedemn şi grotesc blestemuri la adresa poporului dacă acesta nu va participa la referendum!).

Şi tocmai când îşi imaginau că au pus definitiv şaua pe spinarea poporului, acesta i-a lăsat cu gura căscată prin boicotarea recentului referendum. Tocmai când se credeau stăpâni absoluţi ai unui popor îndelung abuzat, iată că poporul a dat evidente semne de viaţă, iniţiativă şi tărie semnalizând spontan şi solidar detaşarea sa de clica nemernică şi manipulatoare, dându-i acesteia un avertisment grav tocmai prin aceste două atribute: spontaneitate şi solidaritate.

Lăsaţi dintr-o dată la vedere în nemernicia lor prin destrămarea vălului aşa-zisei legitimităţi populare (de fapt o simulare a obţinerii consimţămâtului maselor prin manipularea atât a opţiunilor de votare, cât şi a votului în sine, precum şi prin vicierea procesului electoral), şamanii loviturilor de stat au devenit pentru o scurtă perioadă de timp transparenţi, arătâdu-şi neglijent adevărata faţă şi intenţiile: poporul român nu trebuie luat în seamă (aşa cum nu a fost luat în seamă nici la precedentul referendum privind reducerea numarului de parlamentari), încercându-se suplinirea votului de blam primit de la acesta cu subterfugii ridicole care să le permită atingerea scopului propus.

În această scurtă oportunitate, oferită de defularea neglijentă, a ieşit la vedere chintesenţa acţiunilor purtate de ei în ultimii aproape 23 de ani: dacă poporul nu a pierit urmare a acţiunilor lor premeditate, atunci să fie executat birocratic, printr-o simplă trăsătură de condei, prin care peste 2 milioane de români să fie daţi uitării!

Aproape că a reînviat atmosfera nocivă creată de aceiaşi complotişti incepând cu decembrie ’89 şi nu ar fi de mirare ca instigarea la măcel să fie reluată cu acelaşi patos “revoluţionar”, urmărindu-se anihilarea iniţiativei populare şi spargerea cercului izolaţionist în care s-au trezit aruncaţi fără vreun preaviz.

Oricum, acesta este un veritabil moment al adevărului ce expune vederii, prin delimitarea voluntară a poporului, două tabere: una a clasei politice şi a armatei sale invizibile, autosuficiente şi hidoase şi cea de-a doua a poporului miraculos resolidarizat şi dispus a prelua iniţiativa.

Popor roman, acum ai aflat adevărata forţă şi ai descoprit că aceasta îţi aparţine. Rămâi solidar şi nu răspunde provocărilor, altfel vei fi din nou manipulat.

Ai răbdat atâta amar de vreme! Mai ai puţină răbdare şi urmează calea paşnică a adevăratei credinţe: nu te mai prezenta la urne şi cere consecvent plecarea actualei clase politice, până la ultima sa fărâmă.

Mai prezintă-te la vot numai când vor apărea candidaţi cinstiţi, devotaţi ţării şi ţie, adeveriţi de fapte sau de verificări pertinente!

Cu Dumnezeu înainte!