După aproape 23 de ani de
manipulare deşănţată prin care şamanii loviturii de stat din decembrie ’89
şi-au subjugat nu numai structurile de stat, dar au pus stăpânire şi pe opinia
publică, pe care au manevrat-o şi siluit-o prin diverse metode, care mai de
care mai mârşave, bazate, în primul rând, pe sărăcirea şi declasarea
populaţiei, spre a mări gradul de dependenţă a acesteia şi pe ocuparea
spaţiului informaţional cu propriile canale mass-media deservite de personaje
slugarnice şi abjecte, ce nu s-au sfiit în a slugări necondiţionat o clasă
politică infamă, trădătoare şi docilă unei oculte păpuşare.
Aceste două putregaiuri,
clasa politică şi mass-media, au fost vârfurile de lance care au acoperit
urmele asasinatului, trădării şi jafului pe care le-au practicat, dar şi a
genocidului premeditat la care a fost supus poporul român, cu atât mai groaznic
cu cât acesta a avut loc în condiţii de pace.
Deşi intenţiile lor erau ca
încă din decembrie ’89 să producă un prim carnagiu intens (vă mai amintiţi cum
“prostul suprem”, Brucan, se grăbea să anunţe moartea a peste 64.000 de
oameni), planurile le-au fost dejucate şi societatea a intrat pe un alt făgaş
evolutiv, mai puţin convulsiv dar dominat de o doctină criminală, prin care
poporul a început să fie măcinat sistematic prin diverse politici mascate:
sărăcire generalizată (accentuată prin jaf şi şomaj), reducerea masei de
manevră prin exterminarea bătrânilor (prin dărmarea sistemului de pensii şi
distrugerea sistemului de sănătate şi recuperare) şi prin alungarea din ţară a
unui număr semnificativ de români, alienarea intelectuală (prin distrugerea
sitemului de educaţie), degenerarea fizică prin distrugerea agriculturii şi a
industriei alimentare, paralel cu introducerea de alimente nesănătoase, declasarea
morală prin distrugerea valorilor româneşti tradiţionale şi discriminarea
pozitivă a diverselor minorităţi ostile stilului curat de viaţă al poporului
nostru, inducerea unui sentiment de inutilitate şi inferioritate prin aservirea
necodiţionată a ţării unor interese străine excusiviste şi tiranice şi, nu în
cele din urmă, prin folosirea duşmănoasă a diverselor tehnici psihotronice şi
practicarea la vedere a vrăjitoriei agresive (ultimul şi cel mai lugrubu
exemplu fiind cel al “maimuţei electrocutate”, Gigi Becali, care, în direct la
Romania TV, a proferat cu un patos nedemn şi grotesc blestemuri la adresa
poporului dacă acesta nu va participa la referendum!).
Şi tocmai când îşi imaginau
că au pus definitiv şaua pe spinarea poporului, acesta i-a lăsat cu gura
căscată prin boicotarea recentului referendum. Tocmai când se credeau stăpâni
absoluţi ai unui popor îndelung abuzat, iată că poporul a dat evidente semne de
viaţă, iniţiativă şi tărie semnalizând spontan şi solidar detaşarea sa de clica
nemernică şi manipulatoare, dându-i acesteia un avertisment grav tocmai prin
aceste două atribute: spontaneitate şi solidaritate.
Lăsaţi dintr-o dată la
vedere în nemernicia lor prin destrămarea vălului aşa-zisei legitimităţi
populare (de fapt o simulare a obţinerii consimţămâtului maselor prin
manipularea atât a opţiunilor de votare, cât şi a votului în sine, precum şi
prin vicierea procesului electoral), şamanii loviturilor de stat au devenit
pentru o scurtă perioadă de timp transparenţi, arătâdu-şi neglijent adevărata
faţă şi intenţiile: poporul român nu trebuie luat în seamă (aşa cum nu a fost
luat în seamă nici la precedentul referendum privind reducerea numarului de
parlamentari), încercându-se suplinirea votului de blam primit de la acesta cu
subterfugii ridicole care să le permită atingerea scopului propus.
În această scurtă
oportunitate, oferită de defularea neglijentă, a ieşit la vedere chintesenţa
acţiunilor purtate de ei în ultimii aproape 23 de ani: dacă poporul nu a pierit
urmare a acţiunilor lor premeditate, atunci să fie executat birocratic,
printr-o simplă trăsătură de condei, prin care peste 2 milioane de români să
fie daţi uitării!
Aproape că a reînviat
atmosfera nocivă creată de aceiaşi complotişti incepând cu decembrie ’89 şi nu
ar fi de mirare ca instigarea la măcel să fie reluată cu acelaşi patos
“revoluţionar”, urmărindu-se anihilarea iniţiativei populare şi spargerea
cercului izolaţionist în care s-au trezit aruncaţi fără vreun preaviz.
Oricum, acesta este un
veritabil moment al adevărului ce expune vederii, prin delimitarea voluntară a
poporului, două tabere: una a clasei politice şi a armatei sale invizibile,
autosuficiente şi hidoase şi cea de-a doua a poporului miraculos resolidarizat
şi dispus a prelua iniţiativa.
Popor roman, acum ai aflat adevărata
forţă şi ai descoprit că aceasta îţi aparţine. Rămâi solidar şi nu răspunde
provocărilor, altfel vei fi din nou manipulat.
Ai răbdat atâta amar de
vreme! Mai ai puţină răbdare şi urmează calea paşnică a adevăratei credinţe: nu
te mai prezenta la urne şi cere consecvent plecarea actualei clase politice,
până la ultima sa fărâmă.
Mai prezintă-te la vot numai
când vor apărea candidaţi cinstiţi, devotaţi ţării şi ţie, adeveriţi de fapte
sau de verificări pertinente!
Cu Dumnezeu înainte!
