- În 22 decembrie 1989,
Statele Unite au trimis la Bucureşti un avion militar „cu misiunea de a
recupera familia Ceauşescu”, acordându-le acestora protecţia şi azil politic în
SUA.
- În primăvara anului 1990, la Bucureşti trebuia să se desfăşoare o solemnitate
deosebită: liderii evreimii mondiale urmau să prezinte în mod oficial poporului
român mulţumiri şi recunoştinţă pentru soarta evreilor din România anilor
1940-44.
Ultimele „isprăvi” ale lui Nicolae Ceauşescu, aşa cum sunt prezentate în ediţia
revăzută a cărţii Marele Manipulator şi asasinarea lui Nicolae Iorga, Ioan
Petru Culianu şi Nicolae Ceauşescu, aflată sub tipar. Ofer prietenilor mei de
pe acest site ultimele pagini ale cărţii, pagini complet inedite.
Ion Coja
*** Trecem la Nicolae Ceauşescu. Ce noutăţi aveţi?
Mai multe. Nu mai ţin minte ce am vorbit în carte despre Nicuşor Ceauşescu...
Atât el, cât şi Zoe Ceauşescu au murit în condiţii dubioase. În familie, în ce
a mai rămas din familia Ceauşescu, se vorbeşte de mâna criminală a aceluiaşi
spital, a aceluiaşi medic... Un ins deplorabil din toate punctele de vedere. Nu
m-ar mira să aibă dreptate cei care îl fac vinovat pe domnul doctor ca asasin,
criminal propriu-zis! Vinovat de cancerul care a pus capăt zilelor celor doi
copii ai preşedintelui Ceauşescu.
*** Bănuiesc la cine vă gândiţi!... Face parte din aripa Mossad a
securităţii!...
Nu ştiu dacă e chiar aşa. Nu te juca cu vorbele!... În orice caz, în sarcina
lui Nicolae Ceauşescu nu s-a putut reţine nicio crimă, niciun asasinat! N-a
apărut nimeni după 1990 să susţină că frate-su sau taică-su a fost ucis din
ordinul lui Nicolae Ceauşescu! Sau măcar că vreun ins incomod pentru Ceauşescu
a dispărut în condiţii dubioase!... În schimb, pentru cei ce s-au instalat la
guvernare în decembrie 1989, mereu apar dovezi sau suspiciuni întemeiate
privind asasinate comise mult după cele din timpul aşa zisei revoluţii din
decembrie. Evident, asasinate care i-au vizat pe cei care ştiau prea multe şi
dădeau şi semne că ar putea spune şi altora ce ştiu. Cum a fost cazul bietului
Erbaşu, Erbaşu şi mai cum?!, Mihai, parcă, care a fost ajutat să se sinucidă
aruncându-se de la etaj în piscina fără apă... Asta după ce cu numai două seri
mai înainte îi promisese lui Dan Diaconescu în direct, l-am auzit şi eu, că va
veni cu documente compromiţătoare împotriva lui Băsescu, pe atunci ministru
doar!... Documente doveditoare precum că Băsescu trebuia încarcerat cu maximă
urgenţă şi îndreptăţire! Documente pe care a promis să le aducă la o emisiune
viitoare, proximă! ...Sau bietul Şerban Săndulescu, fostul senator de Vâlcea,
care s-a ambiţionat să facă lumină în tenebroasa comisie parlamentară pentru
cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. În ziua când a murit – stop
cardiac la stomatolog!, eu l-am întâlnit la prânz în faţa librăriei Eminescu.
Exulta. Vioi şi fericit! Mi-a spus, cu mutra lui hâtră, mereu zâmbitoare, că
l-a prins pe Iliescu, că-l termină, că a găsit nişte acte care-l vor scoate pe
Iliescu din viaţa publică!...
*** Îi acuzaţi pe Băsescu şi Iliescu de crimă, de asasinat?
Erbaşu şi Săndulescu au fost asasinaţi. Nu mai dau şi alte detalii. E
neîndoielnic! Dar nu pot spune că ordinul a venit personal de la Băsescu sau
Iliescu. Spre deosebire de Ceauşescu, care, fără să controleze chiar totul, nu
admitea să se facă în numele său şi fără ca el să ştie vreun abuz, cu atât mai
puţin un asasinat, ceilalţi doi aşa zişi preşedinţi au avut o arie de
responsabilitate şi de manevră mult mai restrânsă. Sunt preşedinţi de faţadă!
Deconspirarea lor, compromiterea şi scoaterea lor de pe scena politică pune în
pericol nu atât persoana lor, lipsită de vreo importanţă, nişte neica nimeni în
fond!, ci pune în primejdie toată munca celor care de ani de zile, din umbră şi
anonimi, au uneltit ca să-i aducă în fruntea mesei, a Ţării. Astfel că reacţia
acelora, repet: reacţia acelora este greu de oprit, de parat! Şi reacţia
acestora este deseori letală. Nu este exclus ca Iliescu sau Băsescu să nici nu
fi aflat de aceste soluţii, aplicate celor doi sau altora... Mă rog, or fi
aflat din presă! Şi de priceput nu le-a fost greu să priceapă... Dar nu mi-e
greu să accept că nu de la ei a venit ordinul!... Sentinţa capitală!
Alte asasinate s-au produs având victime persoane pe care eu nu le-am cunoscut
personal, aşa că nu mai dau nume. Toate aceste persoane ştiau prea multe! Şi nu
inspirau încredere celor care au recurs la asasinat ca să le închidă gura... Se
cuvine să dau un sfat celor ce ajung în situaţia de a deţine informaţii
periculoase, otrăvitoare: singura lor şansă de a se apăra este să dea în vileag
tot ce ştiu! Cât mai repede! De îndată ce ajunge în public informaţia
respectivă, scapi de orice ameninţare! În primul rând, nimeni nu mai are niciun
interes să te facă să dispari, adică să taci: dacă ai dat din tine tot ce ştii,
dacă tu nu mai deţii niciun secret, nicio taină, e mai simplu să te lase în
pace... În al doilea rând, în astfel de cazuri dacă nu este vorba de o
chestiune personală, privată, nu suscită ură sau pasiuni copleşitoare,
răzbunare etc... În schimb, din păcate, nu este aşa de simplu „să dai totul în
vileag”. De cele mai multe ori mass media, fiind toată în mâinile „lor”, nu te
bagă în seamă cu astfel de dezvăluiri, care pun în primejdie establishmentul
politic. Dar poţi apela la Internet sau pur şi simplu stai la colţ de stradă şi
împarţi fluturaşi!... Dai telefoane la mai mulţi ziarişti, laşi mesaje scrise
la mai multe redacţii... Repet: să nu faci greşeala de a fi singurul deţinător
al unor secrete primejdioase. ...Ba să se mai şi afle de cei interesaţi că ştii
astfel de lucruri, cum au făcut cei doi, Erbaşu şi Săndulescu, săracii... Şi-au
pus singuri ştreangul de gât!
*** Să revenim la Ceauşescu.
Mda... Unul dintre cei care deţineau secrete importante privindu-l pe Ceauşescu
a fost pilotul helicopterului care l-a luat pe Ceauşescu de pe terasa CC-ului.
A făcut greşeala că nu a spus imediat tot ce ştie, tot ce s-a întâmplat cu
adevărat în minutele care s-au scurs între decolarea de pe terasa CC-ului şi
drumul de ţară din judeţul Dâmboviţa unde cuplul prezidenţial a fost abandonat
într-un mod atât de neverosimil! Vasile Maluţan a spus presei numai ce i s-a
dat voie să spună!... În particular, prietenilor, probabil, a spus mai mult,
poate chiar totul a spus! Greşeală fatală! Letală! Urmată de un accident de
muncă care nu era normal să se producă la un pilot cu experienţa sa... Aşa se
face că abia după moartea, după asasinarea lui Maluţan, s-a aflat un amănunt
extraordinar: helicopterul cu cei doi Ceauşescu, după ce a decolat de pe terasa
CC-ului, nu s-a îndreptat spre Snagov, cum ştiam noi cu toţii, ca fraierii, ci
s-a îndreptat spre aeroportul Otopeni, unde, un avion militar american,
a-me-ri-can!, trimis de guvernul a-me-ri-can, îl aştepta pe Ceauşescu, să fie
scos din ţară şi dus în Occident...
*** Ce spuneţi?...! Nu vă cred! E pentru prima oară când literalmente şi sută
la sută nu vă cred! Bateţi câmpii, domnule profesor Ion Coja! ...Vă rog să mă
scuzaţi!
Dragul meu, nu mă mir că nu mă crezi. Nu insist. Dar te trimit la sursă. Iată
ce am primit din Canada, din Ontario, de la dna Monica Tudor George, o româncă
inimoasă, care a fost şi soţia marelui poet care a fost Tudor George!
*** Ahoe! Ahoe din vechea Troie!...
L-ai cunoscut? Mă bucur! Unul din corifeii nu ai Şcolii Ardelene, ci ai Boemei
Bucureştene... Ar trebui făcut ceva pentru ca amintirea acestor mari poeţi,
Ahoe, Pîcă, Stelaru, dar mai ales Ahoe, Tudor George, să nu pălească din
pricina neglijenţei noastre... Dar mă întorc la dna Ahoe. Doamna Monica îmi
trimite periodic extrase din presa românească de peste Gârlă... În ultimul plic
am găsit o foaie, pagina 1 şi 2, din revista „Observatorul”, tipărită la
Toronto, vol.XXI, din 15 Decembrie 2011. Pe pagina 2 se află articolul
Revoluţionari fără adversari semnat de dl Ion Anton Datcu. Articol dedicat
evenimentelor din Decembrie 1989. Iată citatul care ne interesează:
„O altă destăinuire de proporţii a fost făcută la 24 octombrie 2011, în
cotidianul „Evenimentul Zilei”. Jurnalistul Mihai Şoica i-a luat un interviu
lui Filip Teodorescu, fostul şef al contraspionajului din cadrul Securităţii
ceauşiste. Colonelul Teodorescu a afirmat că ştie foarte multe despre
manifestările de la sfârşitul lui decembrie 1989, dar preferă să se ducă cu ele
în mormînt. A atins, totuşi, câteva aspecte, care nu sunt ştiute de muritorii
de rând. Spre exemplu, în ziua de 22 decembrie 1989, un avion militar american
se afla gata de plecare pe o pistă laterală a Aeroportului Otopeni. Echipajul
avea ca sarcină expresă să recupereze familia Ceauşescu, pe fosta soţie a lui
Valentin Ceauşescu şi pe Daniela, fiica generalului Ion Pacepa. Planul a
eşuat, deoarece, în momentul în care elicopterul pilotat de colonelul Vasile
Maluţan, în care se aflau Elena şi Nicolae Ceauşescu, s-a apropiat de avionul
american, generalul Rus, şeful artileriei antiaeriene, fiind şi el în
conspiraţia anticeauşistă, i-a zis pilotului să nu aterizeze, fiindcă aparatul
va fi distrus.”
Eh, ce părere ai?... E de necrezut, dar este adevărat. Poftim, comentează! Mai
comentează şi mata!
*** Nu cuvinte, dar nici măcar grai nu mai am!...
Nici eu nu mi-am revenit cu una, cu două!... Încearcă! Hai! Curaj!...
*** Imaginaţi-vă că pe 22 Decembrie 1989 apărea la TV Ion Iliescu să ne spună
că Nicolae Ceauşescu a întinat idealurile comuniste şi a cerut azil politic în
Statele Unite!... Nu în China sau în Coreea ori Libia! Ci în America! Iar din
America, vorbind la Vocea Americii, Ceauşescu ar fi dezvăluit pe larg, cu toate
detaliile numai de el ştiute, esenţa KGBistă a loviturii de stat dată de
Iliescu şi gaşca lui! Cu ce urale de bucurie ar fi ieşit lumea să-şi manifeste
recunoştinţa în faţa Ambasadei SUA!... Îi lăsa în ofsaid pe Iliescu şi
gaşca!...Ar fi rîs şi curcile de ei! Toată istoria post-decembristă ar fi fost
alta! Mai trăieşte nemernicul ăla de Rus?!...
Perfect te-ai gândit! Cu Ceauşescu în Statele Unite, ca un fel de arbitru de la
distanţă al jocurilor din Bucureşti, Iliescu şi ai săi ar fi avut o singură
soluţie: să guverneze Ţara cât mai corect posibil! Să îndrepte strict ce era de
îndreptat! Să corecteze erorile regimului ceauşist – căci erau destule!, adică
să se limiteze la a face ameliorări, nu distrugeri! Nu prădăciuni! Nu lovituri
ireparabile date economiei! Rentabilizau economia, o făceau să producă mai
mult, mai bine, în niciun caz nu ar fi distrus-o sub pretextul privatizării şi
al retehnologizării! De la primele semne de trădare, de comportament aberant,
anti-românesc, electoratul ar fi reacţionat cerând revenirea lui Ceauşescu la
Bucureşti... Ai punctat foarte bine! Intervenţia acelui general Rus, conformă
cu planul lor de nemernici, de trădători de ţară şi de neam, poate fi
considerată ca punctul de plecare al tuturor nenorocirilor noastre
post-decembriste... Ele au fost posibile şi pentru că Ceauşescu a ieşit din
joc! Dacă Ceauşescu rămânea în viaţă, fără a mai păstra vreo funcţie de
decizie, dacă ar fi devenit un simplu cetăţean, postură în care ne-am dorit cu
toţii să-l vedem, lucrurile ar fi evoluat altfel! Normal! În niciun caz
catastrofal!
*** Ar fi închis şi gura celor care mai spun şi azi că Nicolae Ceauşescu a fost
omul ruşilor!
Cu siguranţă că nici pe Nicuşor Ceauşescu şi pe Zoe nu ar mai fi avut nici
curajul şi nici posibilitatea să-i mai ucidă!... Ce mai?! O mulţime de
consecinţe, care mai de care mai benefică pentru noi, pentru români!...
*** „N-a fost să fie!”... Din nou! A câta oară?!
Această informaţie trebuie pusă în legătură şi cu dezvăluirile făcute de
americanul Larry Watts în cartea sa Fereşte-mă, Doamne, de prieteni!, care este
citită cu sufletul la gură de orice bun român!... Una dintre concluziile clare
ale cărţii: Ceauşescu nu a fost omul ruşilor! Dimpotrivă! A fost mereu sabotat
de ruşi şi de „prietenii” din CAER! Iar el însuşi le-a plătit cu aceaşi
monedă!... Ştiu că dl Watts are în pregătire continuarea, adică va acoperi şi
ultimii ani din „domnia” lui Ceauşescu. Nu sunt excluse alte dezvăluiri
„bombă”, dar sensul acestora pare că nu mai poate fi altul decât favorabil lui
Ceauşescu! Şi, implicit, defavorabil nouă, celor care l-am înjurat înainte de
1990 şi nu am înţeles semnificaţia adâncă a politicii sale!... Nu mai zic de
nerozii care au continuat şi după 1990, unii chiar şi azi, să-l înjure pe
Ceauşescu cu acelaşi nesaţ ca înainte de 1990. Absolut imbecili!... Imbecili
sau năimiţi să spună inepţii prin care să legitimeze cât de cât crima din
25 decembrie 1989... Adică oameni din solda lui Brucan şi Petre Roman et comp.
*** Vă gândiţi la alde Claudiu Târziu sau Dobrescu, care mereu v-au atacat
că...
Te rog şterge această întrebare! Alta! Întreabă-te, de pildă, de ce, după
apariţia interviului, a informaţiei teribile pe care o aduce colonelul Filip
Teodorescu, nu s-a pornit potop de comentarii în presa şi televiziunea
românească! Nimeni nu l-a invitat pe bravul colonel să detalieze şi să
comenteze această informaţie. Aşadar, aflăm că Statele Unite i-au oferit azil
politic lui Nicolae Ceauşescu în decembrie 1989, iar această informaţie este
primită de comentatorii din mass media cu o tăcere absolută!... Felicitări
ziarului „Evenimentul Zilei” şi ziaristului Mihai Şoica. În rest, ruşine la tot
restul presei româneşti. Nişte resturi, într-adevăr!
*** Cred că ar merita făcut un scurt elogiu şi la adresa guvernului american!
Evident! Ştiam că James Backer, secretar de stat la Washington, a trimis un
avertisment la Moscova şi Bucureşti, pe 23 decembrie, să se abţină tovarăşii de
la crimă, oricât ar fi ei de dedaţi la vărsare de sânge ca kominternişti sau
fii de kominternişti ce erau... Sigur că trebuie pe larg comentat gestul
american, îmi pare rău că nu am ştiut de atunci că aşa au stat lucrurile, aş fi
pus surdină unor pusee anti-americane care m-au mai încercat în ultimii ani!...
God save America!... Dar nu şi pe regina Angliei! Cred că pricepi de ce!
*** Regina Angliei? Nu văd legătura!
În zilele acelea, nici nu încetaseră focurile de armă în Bucureşti, şi madam
regina a trimis pe ambasador sau pe alt diplomat, un însărcinat în acest sens
de Majestatea Sa Britanică, să ia înapoi, să sustragă, să fure, adică!, nu ştiu
ce tinichea de aur, o jucărie de-aia de se atârnă de gât la oaspeţii cei mai de
seamă! Sau se prinde în piept, ca o insignă de pionier. Ceauşescu o primise ca
reprezentant al unei ţări de care Anglia avea mare nevoie atunci, pe la
sfârşitul anilor ’70. Şi ca să-i câştige bunăvoinţa lui nea Nicu al nostru,
inclusiv bunăvoinţa Leanei, regina şi lacheii ei l-au purtat pe Ceauşescu cu
caleaşca de aur prin toată Londra, l-au scărpinat, l-au periat, l-au pomădat,
i-au făcut toate poftele... Exista un interes britanic special! ...În decembrie
1989 acel interes nu mai funcţiona, aşa că l-au trimis pe James Bond la
Bucureşti să subtilizeze, să şterpelească acel obiect care făcea parte de-acum,
de vreo zece ani, făcea parte din patrimoniul naţional al României!
*** Uitasem acest episod atât de ruşinos pentru...
...pentru perfidul Albion! Nu ştiu dacă măcar apoi şi-au dat seama lorzii
britanici cât au fost de jalnici! De penibili! Literalmente găinari!
*** Credeţi că ar fi exagerat să spunem că primii care s-au repezit să fure ca
de la mort, din casa mortului, au fost oamenii Majestăţii Sale The Queen of
England?... Ei şi ţiganii din...
Da, se poate spune că englezii au dat tonul la jefuirea patrimoniului naţional
românesc! Ce au făcut ei se cheamă jaf şi lipsă de demnitate! Comportament de
neamuri proaste! Nici urmă de gentileţe, de... gentlemănie! Un gest care te
obligă să-ţi aduci aminte de toate porcăriile făcute de supuşi Majestăţii Sale
de-a lungul istoriei!... Nu puţine şi la fel de mari, cel puţin la fel de mari
ca actele de bravură şi de excelenţă britanică!... Păcat! A fost unul dintre
cele mai urîte momente ale dezastrului inaugurat pe 22 decembrie 1989!...
Nu încap niciun fel de scuze, de explicaţii! Nu găsesc în limba română cuvîntul
potrivit. Sunt sigur că există în engleză!... Trebuie să fie un cuvînt curent,
din fondul principal lexical... Lipseşte din vocabularul nostru daco-getic!
*** Cred că acum lucrurile s-au lămurit cu Ceauşescu...
Nu strică să prisosească. Am lăsat pentru a fi ultima dezvăluire ce o fac prin
această carte, informaţia cea mai importantă din punctul meu de vedere. Notează
şi ţine minte, să povesteşti şi la strănepoţi:
În primăvara lui 1990, la Bucureşti urma să se producă un eveniment care ar fi
tăiat respiraţia întregii planete: o comisie numeroasă şi foarte selectă a
Evreimii Mondiale, reprezentativă pentru toate marile organizaţii evreieşti din
lume, inclusiv din partea statului Israel şi a Yad Vashem-ului, B’Nai Brith,
Congresul Mondial Evreiesc şi ce ONG-uri mai au ei pe acolo, urma să vină la
Bucureşti unde, în cadrul unei solemnităţi deosebite, cu pompă mare, să
prezinte semnele recunoştinţei evreilor de pretutindeni faţă de Omenia
românească, atât de activă în anii celui de al Doilea Război Mondial, când
evreii au avut parte de un tratament cu totul ...discriminatoriu în raport cu
evreii din celelalte ţări ocupate de Hitler sau aliate cu acesta... A fost în
stare trogloditul de Ceauşescu să manevreze astfel cu marii diplomaţi ai
evreimii mondiale încât să-i oblige pe aceştia să accepte – sau să priceapă de
fapt că este în interesul lor să spună adevărul, să-l recunoască deschis şi cu
unanimitate: în România nu a fost holocaust, nu a fost genocid, nu a fost
pogrom! Reţine: asta urma să se întâmple în primăvara lui 1990, dacă Iliescu şi
ai săi nu veneau să ne salveze!... Hai, ce stai aşa ca... Întreabă-mă de unde
ştiu! Ce dovezi am, ce...
*** Mi-aţi luat maul! Parcă aşa se zice... Chiar că mi s-a tăiat respiraţia...
Informaţia o am de la domnul ION CEAUŞESCU, fratele cel mic al
răposatului preşedinte. Am avut multe discuţii cu dînsul, plimbându-ne prin
Herăstrău. Iar pe domnul Ion Ceauşescu l-am cunoscut la înmormîntarea
regretatului Ieronim Hristea, care a lucrat în subordinea dlui Ceauşescu şi
avea numai cuvinte de laudă pentru fostul său şef!...
*** În primăvara lui 1990? Câteva luni să mai fi trăit...
Am bănuiala că tot în primăvara aceea urma să se inaugureze şi Casa
Poporului... Cred că urma să fie legate cele două evenimente: se inaugura cea
mai mare clădire din lume şi se omagia unul dintre cele mai frumoase capitole
din Istoria Universală a Omenirii...
*** Casa Poporului nu e chiar cea mai mare clădire! Este a doua, după
Pentagon...
Ba este prima, domnule. Casa Poporului Român – asta este denumirea exactă!,
este clădirea cea mai mare din lume. Dimensiunea unei clădiri se măsoară
în metri cubi, nu în suprafaţa utilă! Pentagonul este o clădire strict
funcţională, cu camere multe şi joase. Probabil că suprafaţa podelelor din
Pentagon este mai mare, dar volumul este mult mai mic! La Casa Poporului
majoritatea încăperilor sunt impozante, înalte de 7-8 metri sau mai mult! Este
concepută cu generozitate, cu scări şi holuri magnifice, cu arcade îndrăzneţe,
cu finisaje de mare rafinament! În vreme ce Pentagonul este o dispunere
simpluţă a unor „cutii de chibrite”, o clădire pe care nimeni nu ar planta-o în
mijlocul unui oraş, e prea anostă, nu e un edificiu, este un depozit de
birouri! Un stup de camere şi coridoare egale, identice etc. Dar sunt la noi,
nu în America, câţiva nefericiţi de aşa zis compatrioţi, care suferă cumplit la
ideea că în România s-a ridicat o asemenea minunăţie... Tot ce mai pot face
aceşti neisprăviţi este să ...declaseze Casa Poporului pe locul secund! E
singura lor consolare, altminteri le vine să-şi vâre unghia în gât, atât de
tare se oftică că la Bucureşti se află cea mai mare casă din lume!
*** Să ne întoarcem la Holocaustul refuzat de români! Căci aici stă toată
frumuseţea! În refuzul nostru de a ne alinia la nebunia nazistă! Sau sionistă,
cum zic unii! Indiferent cine ar sta în spatele evreilor ucişi în acei ani,
naziştii sau sioniştii...
Mare deosebire nu este între ei!
*** ... printre ei nu ne-am aflat şi noi, românii!... Azi însă în numele
evreilor vorbesc numai cei ce ne acuză de Holocaust! Tac vocile evreilor care
ştiu, care cunosc adevărul! Pot deduce că există interese evreieşti care sunt
satisfăcute prin includerea României, a Transnistriei, pe harta Holocaustului?
*** Adică mă întrebi dacă printre evrei există şi evrei ticăloşi?!... Cum să nu
existe?!
*** Înseamnă că interesul acestora a fost ca Nicolae Ceauşescu să nu mai apuce
„Primăvara de la Bucureşti”?
Nu m-am gândit, dar e perfect logic ce spui! E foarte judicios
raţionamentul dumitale. Te felicit! Eu nu mă gândisem! Cât a trăit
Ceauşescu, aceşti evrei, în frunte cu rabinul roşu, au tăcut şi n-a suflat unul
o vorbă despre vinovăţia românească. Îi avea Ceauşescu cu ceva la mână? Impunea
prin prestigiul său? Prin ce i-a făcut să se poarte ca nişte oameni? Cum de i-a
convins să vină la Bucureşti să se declare cu datorii de recunoştinţă faţă de
români?!...
*** Altceva?
Moartea atroce de care a avut parte Nicolae Ceauşescu. Este greu de
uitat. Am revăzut-o, pot spune, când ni s-a arătat la TV cadavrul lui Muammar
Gaddafi, cel cu care Ceauşescu a vrut să facă o bancă prin care să spargă
monopolul FMI & Banca Mondială. Se pare că această iniţiativă a atârnat cel
mai greu în condamnarea la moarte a celor doi.
S-ar putea să existe însă o mică mare diferenţă între cei doi: am discutat cu
mai multe persoane informaţia căpătată prin ziarul „Evenimnetul Zilei” de la dl
colonel Filip Teodorescu. Unii l-au cunoscut personal pe Ceauşescu. Mai mulţi
mi-au zis că nu şi-l pot imagina pe Ceauşescu cerând azil politic! Faptul că i
s-a oferit refugiu politic în Statele Unite este o certitudine de acum! Extrem
de onorantă pentru americani! Dar nu e lucru sigur că Ceauşescu a acceptat
această invitaţie! Helicopterul aflat în zbor spre Snagov, zbura şi spre
Otopeni. Ordinul dat de generalul trădător e foarte probabil că a fost rostit,
cu valoare de ameninţare, de avertisment. Întrebarea care se pune se referă la
Ceauşescu: a dat el ordin pilotului să se meargă pe Otopeni? A încercat să
fugă?
*** Dumneavoastră ce credeţi?
Mi-ar plăcea să aflu că a respins oferta americană de a-şi salva pielea în
felul acesta!... Oricum, se pare că mai trăiesc cei doi ofiţeri din escorta sa
personală, care se aflau şi ei în helicopter. E spre binele lor să spună tot ce
ştiu! Să n-o păţească şi ei ca Maluţan dacă aleg să tăinuiască mai departe
lucruri care aparţin de-acum patrimoniului naţional! Da, da! Patrimoniul
naţional! Am zis bine: Faptul că SUA i-au oferit refugiu politic lui Nicolae
Ceauşescu aparţine patrimoniului naţional. Este o performanţă istorică ce
merită a fi discutată sub toate aspectele. Oferta americană este dovada
unui respect şi a unei preţuiri pe care guvernul american nu le-a mai arătat
multora! Iar refuzul lui Ceauşescu – dacă refuz a fost, de a se refugia, de a
se salva dând dosul, devine şi acest moment parte din patrimoniul naţional!
...Dă microfonul mai departe, cui vrea să ia cuvîntul pe această temă! Noi doi
ne-am făcut datoria! Am trăncănit destul! Am dreptate?
Cam!
Atunci, să fie într-un ceas bun! Umblă sănătos!
Doamne, ajută-ne! Rămâneţi sănătos!
Bucureşti, februarie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu