Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română
Se afișează postările cu eticheta ancheta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ancheta. Afișați toate postările

luni, 17 februarie 2014

UN GUVERN HALUCINANT!!!


Fără comentarii (mai bine-zis lipsit de grai) public integral articolul de mai jos:



Johannis, suspectat de complicitate cu traficanții de organe?
de Prof. Univ. Dr. Ion Coja   


- În atenția domnilor parlamentari şi a viitorului ministru de interne -

Respectuos vă aduc la cunoștință că eu, Ion Coja, profesor și scriitor, persoană cu o prestație publică onorabilă, fost senator, voi depune săptămâna viitoare la Ministerul Afacerilor Interne un memoriu, prin care voi cere noului ministru de interne - indiferent cine va fi acesta -, deschiderea unei anchete privind implicarea inspectorului școlar Klaus Werner Johannis din Sibiu în procesul de înfiere a unor copii din România de către cetățeni străini, copii despre care nu se mai știe nimic din 1992. Există motive să se creadă că acei copii nu mai sunt în viață, anume că au fost uciși spre a li se trafica organele! Această gravă suspiciune a fost formulată în termeni expliciți de rudele copiilor înfiați din Rășinari, ca acuzație la adresa sus numitului Johannis. De mai bine de 20 de ani, de când copiii înfiați de canadieni au părăsit Țara, nu s-a primit niciun semn de viață nici din partea acelor copii, nici din partea familiei care i-a înfiat. Mai mult, în țara de adopție, Canada, numele familiei respective a fost menționat în presă în legătură cu suspiciunea că ar face parte dintr-o rețea criminală de traficanți de organe vitale! Există așadar suspiciunea cumplită că persoanele girate moral de fostul inspector școlar ar fi complice la uciderea unor ființe umane pentru a li se preleva organe! Mai exact: rudele copiilor înfiați acuză uciderea acestor copii, la a căror înfiere inspectorul școlar Johannis și soția sa și-au dat concursul în virtutea unor relații de prietenie cu canadienii înfietori.

Despre implicarea inspectorului școlar din Sibiu în înfierea acestor copii s-a mai scris în presă, s-a vorbit în mai multe emisiuni TV, circulă pe internet informații credibile, și ar fi fost cazul ca organele de anchetă penală să se auto-sesizeze până acum! Nu au făcut-o! De ce? Mai mult: bunica copiilor s-a adresat cu memorii la toți președinții României, precum și Parlamentului României! Comisia Parlamentară de resort a reacționat corect, într-o primă fază, convocându-l pe primarul de la Sibiu spre a fi audiat asupra chestiunii. Dl Johannis, în mod neașteptat, surprinzător, nu s-a prezentat în fața comisiei, știind bine, ca om al legii, că legea nu-l putea obliga să se prezinte dinaintea unei comisii parlamentare! Numai că refuzul domnului Johannis de a se prezenta spre a fi audiat se abate de la legea morală și face ca sinistra suspiciune să capete un plus de credibilitate! În nicio societate normală o asemenea suspiciune nu poate să rămână neverificată! Ne-elucidată! Iar refuzul lui Klaus Johannis de a da explicații în fața autorităților nu poate decât să oblige autoritățile la deschiderea oficială a unei anchete penale propriu-zise, în colaborare cu autoritățile canadiene, dacă va fi cazul. Numirea ca ministru de interne a domnului primar Klaus Johannis este apreciată de mulți comentatori ca o șansă deosebită pentru întărirea puterii și prestigiului legii și ordinii în România. Rezultatele activității sale de primar sunt bine apreciate de multă lume și îndreptățesc asemenea speranțe! Felul însă în care inspectorul școlar Johannis s-a implicat în perfectarea înfierii copiilor din Rășinari, a celor trei frați Iliuț, precum și comportamentul său față de rudele acestor copii, ridică suspiciuni grave cu privire la persoana fostului inspector școlar, la statutul său moral și civic! Nu pot exista rațiuni, politice sau de altă natură, pentru ca anchetarea unor fapte și acuzații de asemenea gravitate să fie amânată sau împiedicată.

M-aș bucura sincer ca aceste suspiciuni să nu se adeverească, iar soarta copiilor din Rășinari să se înscrie printre înfierile de succes, atât de multe, care s-au făcut după 1990. Era atât de simplu pentru fostul inspector școlar să risipească orice bănuială, orice acuzație! Nu avea decât un singur lucru de făcut: să dea rudelor adresa canadienilor pe care domnia sa i-a primit în casă, i-a găzduit și i-a însoțit în permanență până la plecarea din țară cu copiii înfiați! Este cum nu se poate mai îngrijorător faptul că din acel moment nu se mai știe nimic de cei trei copii, iar dl Johannis a refuzat să se intereseze de soarta copiilor, refuză să vină în fața comisiei parlamentare, refuză orice sprijin și înțelegere, orice gest de compasiune pentru rudele copiilor, înnebunite să afle care este soarta copiilor! Iată că domnul Johannis va fi din nou invitat la Parlament, pentru a fi audiat ca viitor ministru și, probabil, vice prim ministru! Se pare că de data asta se va prezenta! Ne întrebăm dacă nu e cazul ca, mai înainte de orice, domnia sa să se achite de datoria pe care n-a onorat-o în urmă cu mai mulți ani, vreo zece. Asemenea datorii nu cred că pot fi prescrise. Anume, din oficiu, ajuns în Parlamentul României, primarul Johannis ar trebui să dea explicații pentru refuzul său de odinioară de a se prezenta la audieri în dosarul copiilor înfiați! Îndeosebi se cuvine să fie întrebat ce poate să semnifice faptul că a refuzat să se lase audiat de o comisie parlamentară! Înseamnă dispreț față de instituția respectivă? Sau înseamnă că nu avea răspuns la acuzațiile pe care i le aducea memoriul depus la Parlament de bunica copiilor? Abia după ce va lămuri acest capitol teribil de suspect din biografia sa, Johannis poate să treacă la audierile pentru propunerea de a fi numit ministru! Această propunere nu poate fi pusă în discuția Parlamentului înainte de a se lămuri în ce măsură este vinovat dl Johannis de faptul că cei trei copii au dispărut... E greu de înțeles lipsa sa de înțelegere față de îngrijorarea rudelor acelor copii, care nu au cerut de la dînsul decât atât: o adresă sau un număr de telefon din Canada, pe care dl Johannis nu avea cum să nu le cunoască...

Ce societate, ce lume suntem?! Am ajuns să acceptăm ca ministru o persoană suspectă de complicitate la omor, la cel mai grav omor cu putință, și nu-l întrebăm nimic despre această suspiciune, de acuzația publică pe care i-au adus-o deja rudele copiilor dispăruți, precum și o sumedenie de ziariști?! Este vorba de un caz public, de competența organelor penale. Faptul că unii politicieni de rang înalt leagă de persoana lui Klaus Johannis anumite interese, vitale pentru cariera lor politică, nu poate împiedica pe nimeni dintre cei obligați prin lege să cerceteze aspectele penale ale acestui caz. În arhiva Parlamentului se află memoriul depus de bunica copiilor Iliuț! Cu lectura acelui memoriu în plenul Parlamentului se cuvine să înceapă audierea cetățeanului Klaus Werner Johannis! Sângele acelor copii nevinovați nu încarcă numai conștiința celor care au înlesnit înfierea, chiar dacă, așa cum bănuim, nu au avut de unde să știe ce soartă îi aștepta în Canada! În măsura în care cazul copiilor a devenit caz public, de notorietate națională, toți românii ne facem vinovați de soarta fraților Iliuț din Rășinari, toți românii ne facem părtași la abominabila crimă prin indiferența și nepăsarea noastră. Nu numai numitul Klaus Johannis, nu numai autoritățile și clasa politică! Ne bate Dumnezeu și mai rău dacă nici soarta acestor copii nu ne mișcă din letargia civică în care băltim de atâta amar de vreme fără să ne mai pese unuia de celălalt!
Ion Coja


Post scriptum: Nu am nicio adversitate personală cu numitul Klaus Johannis. În urmă cu câteva luni, când am luat cunoștință de situația copilașilor din Rășinari, i-am trimis pe internet, la primărie, invitația de a sta de vorbă și de a lămuri lucrurile, explicându-i că o asemenea suspiciune este prea gravă pentru a trena la nesfârșit cu aflarea adevărului. Din păcate, Klaus Johannis nu m-a învrednicit cu un răspuns. Îl rog să înțeleagă - și dînsul și oricine altul, că așa m-a lăsat Dumnezeu, să nu suport nedreptatea și minciuna! Nu am cum să mă dezic de mine însumi, de ce a pus bunul Dumnezeu mai de preț în mine! Nu pot să mă fac că nu știu nimic de suferința Mariei Iliuț, bunica copiilor, devreme ce am aflat de această suferință! Mă rog la Dumnezeu să dea un sfârșit fericit acestei „neînțelegeri”! Neînțelegere sper să fie, iar copiii din Rășinari să ne trimită cât de curând mesajul lor de sănătate și voie bună din Canada! Voi fi fericit să-i spun domnului Klaus Johannis mea culpa! Unde și când și de câte ori îmi va cere dînsul! Dar până atunci, Johannis Klaus Werner, de bună voie sau silit de autorități, trebuie să răspunzi public pentru faptele tale! Pentru indiferența ta față de soarta acelor copii, trimiși ca mieii la tăiere! Nu e adevărat? Doamne, ajută, să nu fie adevărat! Și să se fi înșelat bunica copiilor! Iar odată cu ea și atâta lume!... Inclusiv subsemnatul.
Doamne, ajută!
București, 15 februarie 2014

Notă: Invit pe cei care au contacte cu lumea politică, cu parlamentarii, cu guvernanții, cu liderii politici și de opinie, să le aducă la cunoştinţă acestora textul de mai sus și să le ceară să reacționeze în conformitate cu ceea ce le pretinde funcția și statutul social-politic. Că de morală nu mai poate fi vorba la sus numiții!
(sursa: http://www.art-emis.ro/jurnalistica/2107-johannis-suspectat-de-complicitate-cu-traficanii-de-organe.html)

Citiţi şi:  ESTE MOMENTUL SA NE REAMINTIM

                Incredibil: Ce tun uriaș a dat guvernul Ponta când poporul era cu ochii la tragedia aviatică!

                SPĂLAREA JEGULUI

                PROTEST

    PUNCTUL PE I

    Restitutio decembrie ‘89

    POLITICA JEGULUI

    Rechizitoriu Crin Antonescu

    NU MAI EXISTĂ MORALĂ

    ADEVĂRATA FORŢĂ

joi, 17 mai 2012

ORIBILA PEGRĂ CE SUFOCĂ ROMÂNIA

Că suntem guvernaţi de una dintre cele mai negre pegre ce s-au putut abate asupra poporului român de-a lungul întregii sale istorii, nu mai este nicio îndoială. Că această pegră şi-a asigurat perpetuitatea din decembrie ’89 încoace prin mârşave manipulări, dar şi prin monopolizarea puterii politico-economice, care a condus la instaurarea unei puteri de tip mafiot (chiar mai rău), este o evidenţă ce se poate constata cu ochiul liber numai privind nivelul de trai la care a decăzut poporul. Că în interiorul acestei mafii politico-economice, indiferent de filiaţie, se duce o disimulată luptă pentru ciolan, fără nicio legătură sau interes pentru binele public, o poate simţi şi un nou născut.
Am ajuns astfel să trăim într-o buclă temporală în care legile morale dar şi cele civice au fost suspendate, în locul lor funcţionând deja la vedere, fără vreo ruşine, alte legi, oculte, care îi apără sau îi spală pe cei ce comit fărădelegile, aceiaşi care ne-au degradat viaţa şi ne-au condamant pe noi, inocenţii cei mulţi, la disoluţie şi pieire.
Imperiul întunericului a pus stăpânire pe ţara noastră şi încearcă a ascunde faptele celor nelegiuiţi într-o cavernă a răului pe care se străduieşte s-o facă accesibilă numai propriilor adepţi, permanent reciclaţi de o infamă justiţie şi mizând pe uitarea omenească a mulţimii, o mulţime creştină în adevăratul sens al cuvântului şi mult prea bună pentru ei.
Pe această motivaţie îmi fac datoria de a expune părticele din murdăria lor cu speranţa ca ţinând viu adevărul, dar mai ales spiritul său, voi putea aduce o cât de umilă contribuţie la erodarea continuă a minciunii până la anihilarea forţei sale malefice.
Voi pune în discuţie în acest articol persoana lui Victor Ponta, care are multe explicaţii de dat cu privire la acuzaţii extrem de grave care, în mod normal, ar fi trebuit nu numai să-l descalifice automat pentru orice demnitate în viaţa publică, dar şi să-l determine la o autocenzură a bunului simţ.
După ce a fost acuzat ani de zile, fără a avea vreo reacţie, de efectuarea unei inginerii imobiliare prin care şi-a însuşit prin înşelăciune vila din Poiana Ţapului, de la moştenitorii lui Lucreţiu Pătrăşcanu, iată ce mi-a fost dat să citesc, într-un material făcut public pe net de mai bine de un an de zile şi pe care îl citez în întregime mai jos:


 
 Cea mai grea ancheta pe care a trebuit s-o transpun pe ziar, este aceasta. In 19 ani de investigatii axate pe criminalitatea de stat, nu mi-a tremurat niciodata mana nici pe pix, nici pe tastatura, nici pe butonul de start al reportofonului, nici pe declansatorul aparatului foto. Imi tremura acum. Ceea ce veti citi – o avanpremiera a unei emisiuni de televiziune ce va pune capat carierei politice a lui Victor PONTA – este un RECHIZITORIU. Un rechizitoriu pe care eu, jurnalist, il prezint impotriva lui, procuror. RECHIZITORIUL unei CRIME. Materialul de fata s-a nascut greu. Pentru ca fiecare cuvant pe care-l veti citi mai departe este inundat de lacrimi amare si grele. 
Prea grele. Cine n-ar fi cutremurat daca ar privi fotografia alaturata, stiind ca tanarul din imagine, care vine parca spre noi, jovial, cu mana intinsa in semn de SINCERITATE si putere, inca nu si-a gasit linistea in mormantul rece in care un alt tanar, in urma cu noua ani, l-a aruncat. L-a ajutat sa cada de la etaj si sa se zdrobeasca de caldaram. Sper ca odata cu demascarea publica a principalului sau asasin, tanarul din fotografie sa-si gaseasca pacea. Se numea Cristi PANAIT. Fisa postuluia: procuror. A murit, iar fisa postului s-a incheiat aici. Calaul sau se numeste Victor Viorel PONTA. Fisa postului: procuror. El n-a murit rapus de crima de pe propria constiinta, asa ca fisa postului sau a tot suferit, de-a lungul timpului, completari: procuror – sef al corpului de control al lui Nastase – ministru – sef de partid (în prezent prim-ministru – n.n.).
“Încă îl văd în fața ochilor. Nemernicul care m-a ucis era scund, slab, cu mustața abia mijind, ironic.Un copil frumos, al cărui suflet a fost furat cu mult timp în urmă de marea mizerie a vieții. Însuși diavolul. Triumful răului asupra unei lumi din care până de curând făceam încă parte. Nu însemnam pentru el mai mult decât o pietricică” – asa ar spune, in stilul sau usor boem, usor acid, procurorul PANAIT despre asasinul sau. In 10 aprilie 2002, tanarul procuror, in varsta de doar 29 de ani, a mai apucat doar atat sa spuna, matusii lui: “E PONTA! Cainele PONTA m-a ucis!”.

A inchis ochii, a intrat in coma de gradul IV si, la scurt timp, a inchis ochii pentru totdeauna, ramanand doar un nume incrustat pe o cruce. In timp ce asasinul sau si-a construit “cariera” pe un mormant. Azi, eu, jurnalist, il acuz pe el, procuror: PONTA, ESTI UN CRIMINAL. DOAR UN CRIMINAL! Ponta era coleg cu Panait… si complice cu: Adrian NASTASE si Ovidiu TENDER. Oficial, pe 10 aprilie 2002, s-a anuntat decesul procurorului Cristi PANAIT, survenit ca urmare a unui act suicidal. Tot oficial, azi, 17 martie 2011, eu anunt decesul procurorului Cristian PANAIT ca fiind un act criminal. Si-l arat cu degetul pe asasin: fostul procuror Victor PONTA! Il arat cu degetul mainii stangi, pentru ca in mana dreapta tin dosarul nr. 177/P/2002, al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia de urmarire penala si criminalistica. Obiectul acestuia este „Moartea violenta a procurorului Cristian Panait. Inculpat: Ponta Viorel Victor”. Dosarul a fost tinut timp de noua ani “la secret”. L-am obtinut. Foarte greu. Recunosc, public, ca l-am obtinut santajand doi procurori obedienti lui Adrian Nastase, se stiu ei care. Am promis ca nu le voi dezvalui infractiunile, si ma voi tine de promisiune. In fond, cateva evaziuni fiscale si o spalare de bani nu-s mai grave decat o crima. Iar numele lor nu-s mai sonore ca al lui Ponta. Asadar, ceea ce dezvalui aici va fi detaliat cu probe intr-o emisiune TV. Ii dau posibilitatea lui PONTA sa-si pregateasca apararea, de aceea public intreaga poveste a asasinarii lui PANAIT inainte de emisiune. Si va trebui s-o pregateasca temeinic! Asta, evident, daca va avea curajul unei confruntari directe – si in direct! – cu subsemnata. Acestea fiind zise, iata faptele prin care actualul sef de partid socialist a ales sa ajunga in varf, ridicandu-se pe catafalcul colegului sau din Parchetul General, in urma cu noua ani:
„În urma evenimentului produs la 10.04.2002, ce a constat în caderea lui Panait Nicolae Cristian de la înaltimea terasei propriei locuinte, pe partea carosabila a strazii Logofat Stroici, nr. 35, Sectorul 2, Bucuresti, ne-am deplasat la fata locului si am efectuat cercetarea în scopul descoperirii, fixarii si stabilirii pozitiei si starii mijloacelor materiale de proba. În pofida tratamentului chirurgical aplicat si a masurilor de resuscitare întreprinse de medicii Spitalului Clinic de Urgente Bucuresti, la ora 20,30 s-a înregistrat decesul lui Panait Cristian. Cercetarile s-au desfasurat în cadrul unor versiuni de ancheta elaborate în raport de persoana victimei, profesia si functia sa, locul de munca, anturajul sau, etc. La stabilirea formei judiciare a mortii s-au avut în vedere cele 3 posibilitati de suprimare a vietii: omuciderea, caderea accidentala si sinuciderea.” – asa incepe raportul criminalistului din cadrul IGPR, referitor la evenimentul macabru din seara zilei de 10 aprilie 2002. Mai departe, in rechizitoriul procurorului care cerceta moartea violenta a lui Panait (in dosarul real al cauzei, si nu in cel fals, prezentat de procurorul Ilie Botos in urma cu cativa ani si in care, in complicitate cu Ovidiu Paun si Ilie Piciorus – ambii sefi ai lui Panait, s-a falsificat raportul medico-legal si cel al criminalisului, aratandu-se opiniei publice ca moartea procurorului a survenit ca urmare a aruncarii de la fereastra apartamentului in care locuia) se spune ca “varianta sinuciderii ori a accidentarii nu se sustin de catre probele coroborate cu declaratiile martorilor, in concluzie stabilirea formei judiciare a mortii ramane ca stabilita omuciderea”.

Pe lista suspectilor din dosarul cauzei exista un singur nume: “Viorel Victor Ponta, de profesie procuror, coleg cu victima”. La dosar mai exista, de asemenea, ca punct deosebit de important in desfasurarea anchetei penale si stabilirea autorului crimei, declaratia matusii lui Cristian Panait: “Cristi m-a anuntat, cand s-a intors de la serviciu, in jurul orei 17, ca va avea o vizita si  sa nu ma sperii daca aud scandal. A zis: Ori eu, ori ei! A specificat ca vrea sa lamureasca niste probleme de viata si de moarte cu un coleg si a spus numele Ponta. Mi-a cerut sa le pregatesc o cafea si, daca se poate ar fi mai bine sa nu asist la discutii. In jurul orei 17.30 a venit musafirul asteptat iar eu, conform intelegerii cu Cristi, am plecat in vizita la o vecina. Ultima persoana care a venit la Cristi a fost acest Ponta”. Femeia mai declara si ca “am fost alertata de ceilalti vecini ca nepotul meu a cazut de la etaj. Ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la el au fost: cainele asta de Ponta m-a omorat! Apoi a mai spus ceva dar nu am mai putut auzi, a intrat in coma”. Procurorul care a dat rezolutia de incepere a urmaririi penale impotriva lui PONTA a fost, in doi timpi si trei miscari, pensionat fortat, de catre ministresa Rodica STANOIU. Un alt procuror a luat “cazul” si, la ordinele lui Botos – procurorul de casa al lui Nastase si Hrebenciuc, a falsificat toate probele astfel incat moartea procurorului Panait sa para o sinucidere. Ba, mai mult de-atat, i-au intinat si batjocorit pana si amintirea: au ordonat, postmortem, sa i se faca o analiza psihiatrica lui Panait. Nu era deajuns pentru ei ca unealta Ponta il ucisese, il voiau si “nebun”. Miza v-o dezvalui in cele ce urmeaza (toate datele dosarului le voi prezenta in emisiune, impreuna cu declaratii, in premiera, ale fostilor colegi ai lui Panait). 
In urma disparitiei tragice a procurorului Panait, cloaca din spatele lui Ponta l-a recompensat generos, pentru crima savarsita, pe imberbul “procuror”: in acelasi an a devenit, hodoronc – tronc, sef al corpului de control al Primului-Ministru Nastase. Sa vedem insa de ce devenise Panait atat de periculos pentru sefii lui incat sa i se ordone suprimarea, iar executantul Ponta sa o si duca la indeplinire:
DOSARELE LUI PANAIT: In primul dosar, procurorul ancheta furtul masinii deputatului PSD Viorel Gheorghiu. In urma anchetei, Panait a stabilit ca deputatul si-a inscenat furtul autoturismului BMW, pentru a obtine, in mod ilegal, 2,2 miliarde de lei, valoarea asigurarii. Cel de-al doilea, mult mai delicat, care a facut multa valva si despre care s-a spus ca a determinat “sinuciderea” sa, il viza pe procurorul bihorean Alexandru Lele. Convingerea luiPanait - aceea ca Lele era nevinovat, s-a materializat printr-o ordonanta prin care Panait, in ciuda presiunilor la care era supus, a dispus scoaterea de sub urmarirea penala a procurorului Lele. Mentionez ca Lele tocmai arestase pe unul dintre sponsorii principali ai lui Nastase si bun prieten cu Vasile Blaga, pe vremea aceea pesedist si sef de vama la Bihor. Un alt dosar pe care Panait il avea in lucru era cel al soţiei lui Adrian Năstase, care era cercetată pentru apariţia īntr-un cont bancar a 400.000 de euro nejustificabili. Alte dosare aflate in lucru ale lui Panait: spalare de bani Ovidiu Tender, si modul in care a vandut fraudulos, catre Petrom, o casa din domeniul public, insasi ministresa de atunci a Justitiei, Rodica Stanoiu. Imediat dupa moartea lui Panait, aceste dosare (mai putin al procurorului Lele) i-au fost date lui Ponta. N-a apucat nici macar sa le rasfoiasca pentru ca, nu-i asa !, a fost numit sef de control guvernamental. Si le-a facut sa dispara! Moarte, precum colegul pe care l-a impins pe fereastra cu sange rece!
VA URMA!

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

COCOŞATUL GALIC ŞI PIGMEII SĂI

Un francez a distrus cu buldozerul cel mai important complex monahal paleocrestin din nordul Dobrogei

Un fapt de o gravitate deosebita s-a petrecut cu cateva zile in urma in localitatea tulceana Slava Rusa: singurul complex monahal paleocrestin descoperit pana in prezent in nordul Dobrogei a fost distrus cu buldozerele din ordinul unui actionar francez al firmei mixte Agrifrance.
Actul in sine, inexplicabil la prima vedere, i-a socat pe specialistii din zona, autoritatile locale si pe reprezentantii Arhiepiscopiei Tomisului. In prezent, politia a demarat o ancheta pentru a elucida circumstantele in care s-a produs evenimentul, urmand a dispune masurile care se impun.
Faptul este cu atat mai grav, cu cat nici nu se poate pune problema unei neglijente, de vreme ce complexul monahal amintit este inclus pe Lista Monumentelor Istorice in categoria A (monumente de importanta nationala), aprobata prin Ordinul Ministerului Culturii nr. 2182/2 iulie 2005.

Complexul monahal, unic in Dobrogea
Despre valoarea acestui obiectiv ne-a vorbit dr. Dorel Paraschiv, cercetator stiintific la Institutul de Cercetari Ecomuzeale Tulcea: "Complexul monahal face parte dintr-o zona arheologica mai ampla, care cuprinde vestigii din mai multe perioade istorice: paleolitic, eneolitic, prima epoca a fierului, epocile romana, romano-bizantina si medievala. Cea mai important obiectiv il reprezinta cetatea romana si romano-bizantina Ibida sau Libida, cea mai mare din Dobrogea, cu o suprafata de 24 ha."
Pana prin anul 2001, cercetarile desfasurate aici s-au limitat la o serie de sondaje arheologice. Dupa aceea, un colectiv complex de cercetatori a efectuat cercetari sistematice in mai multe puncte ale sitului.
Referindu-ne strict la complexul monahal paleocrestin, acesta era situat la 2,5-3 km V de cetate. Obiectivul a fost cercetat in anii 1987-1988 de catre Andrei Opait. Cu acel prilej, au fost descoperite doua bazilici cu cate o singura nava, o capela si mai multe anexe, inconjurate de o incinta. Au fost identificate trei faze constructive, datate intre a doua jumatate a secolului IV si inceputul secolului VII. Intre descoperirile mai importante, amintim un tezaur din monede romano-bizantine din aur (solidi), datat in a doua jumatate a secolului VI d.Hr, si un vas de cult. In prezent, 75 la suta din obiectiv, inclusiv bisericutele, este distrus.
Complexul monahal este singurul monument de acest fel descoperit pana in prezent in nordul Dobrogei.

Interventia, fara autorizatie
Primarul comunei Slava Cerchez, Ivan Ignat, pe teritoriul caruia se afla situl arheologic, ne-a declarat ca un muncitor, impreuna cu unul dintre cei doi actionari francezi ai firmei amintite ( Yves-Pierre Grassa si Jean Pierre Garbay), ar fi intrat cu utilajul sa niveleze o suprafata de teren arendata de la localnici. Ramane insa un mister cum si mai ales de ce a patruns in situl arheologic, distrugand mare parte din ruinele complexului monahal. La randul sau, domnul Emilian Gamurag, inspector la Directia Generala de Patrimoniu din Ministerul Culturii si Cultelor, ne-a confirmat ca interventia reprezentantilor firmei Agrifrancea fost neautorizata, ministerul asteptand finalizarea anchetei pentru a hotari ce masuri vor fi luate in continuare.

«Romanii, o speta de degenerati»
Cei doi francezi nu sunt de gasit, pentru a afla ce i-a determinat sa distruga situl arheologic. In schimb, am stat de vorba cu doamna Codruta Tataranu, adiministratorul firmei Agrifrance, care ne-a declarat urmatoarele: "Sunt mai mult decat surprinsa de ceea ce s-a intamplat, cu atåt mai mult cu cat, in aceasta perioada, muncitorii nostri nu lucreaza. Stau acasa. Iar noi nu avem ca obiect al muncii nivelarile de terenuri. Este adevarat ca nu ne prea intelegem cu asociatii nostri francezi, dar nu putem accepta sa ne faca pe noi romanii "speta de degenerati", cum ne-a facut, sau sa traga cu arma impotriva muncitorilor nostri. Pentru ca asta s-a intamplat, iar domnul Yves-Pierre Grassa are un dosar penal intocmit pentru aceasta fapta. Pentru ca sunt straini si au fost primiti cu incredere sunt mai mult decat aroganti si, de aceea, probabil considera ca ceea ce fac este foarte normal. Astept si eu rezultatul anchetei Politiei".

Devastat de localnici in decursul anilor, scormonit de cautatorii de comori dupa 1990, situl arheologic de la Slava Rusa are nevoie urgenta de o protectie reala, pentru ca altfel, ca in multe alte locuri din tara, urmele trecutului nostru istoric vor fi sterse definitiv. Iar faptul ca strainii trateaza cum trateaza acest aspect constituie o problema la care institutiile statului ar trebui sa mediteze mai mult si sa ia masuri ferme pentru contracararea lor.

Autor: Dumitru Manolache
(Sursa: www.gardianul.ro)

Cititi si: FRANTA: de la “Cocosul galic” la “Cocosatul galic”