Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română
Se afișează postările cu eticheta biografie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta biografie. Afișați toate postările

luni, 17 februarie 2014

UN GUVERN HALUCINANT!!!


Fără comentarii (mai bine-zis lipsit de grai) public integral articolul de mai jos:



Johannis, suspectat de complicitate cu traficanții de organe?
de Prof. Univ. Dr. Ion Coja   


- În atenția domnilor parlamentari şi a viitorului ministru de interne -

Respectuos vă aduc la cunoștință că eu, Ion Coja, profesor și scriitor, persoană cu o prestație publică onorabilă, fost senator, voi depune săptămâna viitoare la Ministerul Afacerilor Interne un memoriu, prin care voi cere noului ministru de interne - indiferent cine va fi acesta -, deschiderea unei anchete privind implicarea inspectorului școlar Klaus Werner Johannis din Sibiu în procesul de înfiere a unor copii din România de către cetățeni străini, copii despre care nu se mai știe nimic din 1992. Există motive să se creadă că acei copii nu mai sunt în viață, anume că au fost uciși spre a li se trafica organele! Această gravă suspiciune a fost formulată în termeni expliciți de rudele copiilor înfiați din Rășinari, ca acuzație la adresa sus numitului Johannis. De mai bine de 20 de ani, de când copiii înfiați de canadieni au părăsit Țara, nu s-a primit niciun semn de viață nici din partea acelor copii, nici din partea familiei care i-a înfiat. Mai mult, în țara de adopție, Canada, numele familiei respective a fost menționat în presă în legătură cu suspiciunea că ar face parte dintr-o rețea criminală de traficanți de organe vitale! Există așadar suspiciunea cumplită că persoanele girate moral de fostul inspector școlar ar fi complice la uciderea unor ființe umane pentru a li se preleva organe! Mai exact: rudele copiilor înfiați acuză uciderea acestor copii, la a căror înfiere inspectorul școlar Johannis și soția sa și-au dat concursul în virtutea unor relații de prietenie cu canadienii înfietori.

Despre implicarea inspectorului școlar din Sibiu în înfierea acestor copii s-a mai scris în presă, s-a vorbit în mai multe emisiuni TV, circulă pe internet informații credibile, și ar fi fost cazul ca organele de anchetă penală să se auto-sesizeze până acum! Nu au făcut-o! De ce? Mai mult: bunica copiilor s-a adresat cu memorii la toți președinții României, precum și Parlamentului României! Comisia Parlamentară de resort a reacționat corect, într-o primă fază, convocându-l pe primarul de la Sibiu spre a fi audiat asupra chestiunii. Dl Johannis, în mod neașteptat, surprinzător, nu s-a prezentat în fața comisiei, știind bine, ca om al legii, că legea nu-l putea obliga să se prezinte dinaintea unei comisii parlamentare! Numai că refuzul domnului Johannis de a se prezenta spre a fi audiat se abate de la legea morală și face ca sinistra suspiciune să capete un plus de credibilitate! În nicio societate normală o asemenea suspiciune nu poate să rămână neverificată! Ne-elucidată! Iar refuzul lui Klaus Johannis de a da explicații în fața autorităților nu poate decât să oblige autoritățile la deschiderea oficială a unei anchete penale propriu-zise, în colaborare cu autoritățile canadiene, dacă va fi cazul. Numirea ca ministru de interne a domnului primar Klaus Johannis este apreciată de mulți comentatori ca o șansă deosebită pentru întărirea puterii și prestigiului legii și ordinii în România. Rezultatele activității sale de primar sunt bine apreciate de multă lume și îndreptățesc asemenea speranțe! Felul însă în care inspectorul școlar Johannis s-a implicat în perfectarea înfierii copiilor din Rășinari, a celor trei frați Iliuț, precum și comportamentul său față de rudele acestor copii, ridică suspiciuni grave cu privire la persoana fostului inspector școlar, la statutul său moral și civic! Nu pot exista rațiuni, politice sau de altă natură, pentru ca anchetarea unor fapte și acuzații de asemenea gravitate să fie amânată sau împiedicată.

M-aș bucura sincer ca aceste suspiciuni să nu se adeverească, iar soarta copiilor din Rășinari să se înscrie printre înfierile de succes, atât de multe, care s-au făcut după 1990. Era atât de simplu pentru fostul inspector școlar să risipească orice bănuială, orice acuzație! Nu avea decât un singur lucru de făcut: să dea rudelor adresa canadienilor pe care domnia sa i-a primit în casă, i-a găzduit și i-a însoțit în permanență până la plecarea din țară cu copiii înfiați! Este cum nu se poate mai îngrijorător faptul că din acel moment nu se mai știe nimic de cei trei copii, iar dl Johannis a refuzat să se intereseze de soarta copiilor, refuză să vină în fața comisiei parlamentare, refuză orice sprijin și înțelegere, orice gest de compasiune pentru rudele copiilor, înnebunite să afle care este soarta copiilor! Iată că domnul Johannis va fi din nou invitat la Parlament, pentru a fi audiat ca viitor ministru și, probabil, vice prim ministru! Se pare că de data asta se va prezenta! Ne întrebăm dacă nu e cazul ca, mai înainte de orice, domnia sa să se achite de datoria pe care n-a onorat-o în urmă cu mai mulți ani, vreo zece. Asemenea datorii nu cred că pot fi prescrise. Anume, din oficiu, ajuns în Parlamentul României, primarul Johannis ar trebui să dea explicații pentru refuzul său de odinioară de a se prezenta la audieri în dosarul copiilor înfiați! Îndeosebi se cuvine să fie întrebat ce poate să semnifice faptul că a refuzat să se lase audiat de o comisie parlamentară! Înseamnă dispreț față de instituția respectivă? Sau înseamnă că nu avea răspuns la acuzațiile pe care i le aducea memoriul depus la Parlament de bunica copiilor? Abia după ce va lămuri acest capitol teribil de suspect din biografia sa, Johannis poate să treacă la audierile pentru propunerea de a fi numit ministru! Această propunere nu poate fi pusă în discuția Parlamentului înainte de a se lămuri în ce măsură este vinovat dl Johannis de faptul că cei trei copii au dispărut... E greu de înțeles lipsa sa de înțelegere față de îngrijorarea rudelor acelor copii, care nu au cerut de la dînsul decât atât: o adresă sau un număr de telefon din Canada, pe care dl Johannis nu avea cum să nu le cunoască...

Ce societate, ce lume suntem?! Am ajuns să acceptăm ca ministru o persoană suspectă de complicitate la omor, la cel mai grav omor cu putință, și nu-l întrebăm nimic despre această suspiciune, de acuzația publică pe care i-au adus-o deja rudele copiilor dispăruți, precum și o sumedenie de ziariști?! Este vorba de un caz public, de competența organelor penale. Faptul că unii politicieni de rang înalt leagă de persoana lui Klaus Johannis anumite interese, vitale pentru cariera lor politică, nu poate împiedica pe nimeni dintre cei obligați prin lege să cerceteze aspectele penale ale acestui caz. În arhiva Parlamentului se află memoriul depus de bunica copiilor Iliuț! Cu lectura acelui memoriu în plenul Parlamentului se cuvine să înceapă audierea cetățeanului Klaus Werner Johannis! Sângele acelor copii nevinovați nu încarcă numai conștiința celor care au înlesnit înfierea, chiar dacă, așa cum bănuim, nu au avut de unde să știe ce soartă îi aștepta în Canada! În măsura în care cazul copiilor a devenit caz public, de notorietate națională, toți românii ne facem vinovați de soarta fraților Iliuț din Rășinari, toți românii ne facem părtași la abominabila crimă prin indiferența și nepăsarea noastră. Nu numai numitul Klaus Johannis, nu numai autoritățile și clasa politică! Ne bate Dumnezeu și mai rău dacă nici soarta acestor copii nu ne mișcă din letargia civică în care băltim de atâta amar de vreme fără să ne mai pese unuia de celălalt!
Ion Coja


Post scriptum: Nu am nicio adversitate personală cu numitul Klaus Johannis. În urmă cu câteva luni, când am luat cunoștință de situația copilașilor din Rășinari, i-am trimis pe internet, la primărie, invitația de a sta de vorbă și de a lămuri lucrurile, explicându-i că o asemenea suspiciune este prea gravă pentru a trena la nesfârșit cu aflarea adevărului. Din păcate, Klaus Johannis nu m-a învrednicit cu un răspuns. Îl rog să înțeleagă - și dînsul și oricine altul, că așa m-a lăsat Dumnezeu, să nu suport nedreptatea și minciuna! Nu am cum să mă dezic de mine însumi, de ce a pus bunul Dumnezeu mai de preț în mine! Nu pot să mă fac că nu știu nimic de suferința Mariei Iliuț, bunica copiilor, devreme ce am aflat de această suferință! Mă rog la Dumnezeu să dea un sfârșit fericit acestei „neînțelegeri”! Neînțelegere sper să fie, iar copiii din Rășinari să ne trimită cât de curând mesajul lor de sănătate și voie bună din Canada! Voi fi fericit să-i spun domnului Klaus Johannis mea culpa! Unde și când și de câte ori îmi va cere dînsul! Dar până atunci, Johannis Klaus Werner, de bună voie sau silit de autorități, trebuie să răspunzi public pentru faptele tale! Pentru indiferența ta față de soarta acelor copii, trimiși ca mieii la tăiere! Nu e adevărat? Doamne, ajută, să nu fie adevărat! Și să se fi înșelat bunica copiilor! Iar odată cu ea și atâta lume!... Inclusiv subsemnatul.
Doamne, ajută!
București, 15 februarie 2014

Notă: Invit pe cei care au contacte cu lumea politică, cu parlamentarii, cu guvernanții, cu liderii politici și de opinie, să le aducă la cunoştinţă acestora textul de mai sus și să le ceară să reacționeze în conformitate cu ceea ce le pretinde funcția și statutul social-politic. Că de morală nu mai poate fi vorba la sus numiții!
(sursa: http://www.art-emis.ro/jurnalistica/2107-johannis-suspectat-de-complicitate-cu-traficanii-de-organe.html)

Citiţi şi:  ESTE MOMENTUL SA NE REAMINTIM

                Incredibil: Ce tun uriaș a dat guvernul Ponta când poporul era cu ochii la tragedia aviatică!

                SPĂLAREA JEGULUI

                PROTEST

    PUNCTUL PE I

    Restitutio decembrie ‘89

    POLITICA JEGULUI

    Rechizitoriu Crin Antonescu

    NU MAI EXISTĂ MORALĂ

    ADEVĂRATA FORŢĂ

luni, 13 ianuarie 2014

ESTE MOMENTUL SA NE REAMINTIM




 După­ ultimele fapte descalificante comise de coaliţia de guvernare atât în Parlament, dar mai ales la Guvern, simt ca o datorie civică imperativă necesitatea de a repune în circuit public scrisoarea deschisă a senatorului Valer Marian adresată lui Victor Ponta, cuprinzând întrebări de o semnificativă gravitate şi care nu au fost aborate de adresant nici până în ziua de azi, într-un total dispreţ, aşa după cum manifest ne-a obişnuir dl Tonta că tratează acest popor, mult prea bun pentru el şi ceilalţi indivizi de teapa sa.
Redau mai jos un articol care face cunoscute acele întrebări pe care i le-a adresat dl Valer Marian pentru că este mai mult decât suficient spre a a determina demisia acestui individ chiar dacă este lipsit de orice formă de morală şi de consideraţie pentru semenii săi:


“Cetăţene prim-ministru,

Având în vedere că sesiunea parlamentară s-a încheiat săptămâna trecută, vă transmit o scrisoare deschisă cu statut de interpelare, urmând să o înregistrez în acest sens la Senat. Am decis ca, prin această scrisoare-interpelare, să vă adresez mai multe întrebări legate de anumite aspecte nebuloase din trecutul şi prezentul dumneavoastră, pe care le voi dezvolta ulterior într-o amplă declaraţie politică intitulată „Victoraş, ai grijă de copii!”, pe care am anunţat-o de altfel. Chiar dacă aspectele mai grave şi interesante din această declaraţie au fost verificate şi răsverificate din mai multe surse, fiind de profesie jurist, inclusiv fost procuror ca şi dumneavoastră, am decis să respect o regulă străveche de drept „Audiatur alter pares” (Ascultă şi cealaltă parte), pe care dumneavoastră nu aţi respectat-o în cazul excluderii mele abuzive din PSD. Consider că după nefastul episod Ceauşescu, românii au dreptul să cunoască părţile mai întunecate din biografia conducătorilor lor.
Aşadar şi prin urmare, vă solicit să răspundeţi la următoarele întrebări:
  1. Dacă în fragedă tinereţe, respectiv în anii ’90, aţi avut un comportament sadic faţă de tatăl dumneavoastră (menţionat şi de mama dumneavoastră într-o scrisoare publicată în presă), care era imobilizat la pat din cauza unui cancer chinuitor? Dacă, în vara anului 1990, când aveaţi 18 ani, l-aţi bătut bestial pe tatăl dumneavoastră, rupându-i un picior, fapt care i-a agravat starea de sănătate şi i-a grăbit decesul?
  2. Dacă, după acest episod, aţi plecat intempestiv în Franţa, cu o geantă de voiaj, şi dacă aţi locuit în Paris la doamna Nadia Marcu Pandrea, fiica marelui cărturar Petre Pandrea şi nepoata lui Lucreţiu Pătrăşcanu, prietenă a mamei dumneavoastră? Dacă aţi plecat de la aceasta neanunţat, cu două geamantane, şi dacă aţi dormit ulterior prin gări şi prin parcuri? Dacă aţi avut probleme cu poliţia franceză? Dacă aţi lucrat o lună la un restaurant Mc’Donald’s şi pentru ce motive aţi fost dat afară?
  3. Dacă aţi locuit ulterior la un anume Marin Bobeică, ofiţer acoperit al SIE la Paris, cunoscut ca homosexual, şi dacă aţi întreţinut relaţii nefireşti cu acesta?
  4. Dacă, după ce aţi devenit procuror, le-aţi sprijinit pe mama dumneavoastră şi  pe o mătuşă a dumneavoastră, să acapareze în mod fraudulos vila de la Poiana Ţapului (Buşteni), moştenită de doamna Nadia Marcu Pandrea de la familia Pătrăşcanu?
  5. Dacă este adevărat că, în timp ce eraţi procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aţi soluţionat un singur dosar cu rechizitoriu şi că în acesta s-a pronunţat soluţie de achitare?
  6. Dacă este adevărat că, în anul 1997, în timp ce eraţi procuror, aţi fost racolat în Serviciul de Informaţii Externe (SIE) de către generalul Cornel Biriş şi dacă aţi activat în unitatea deplin conspirată denumită “Umbre” sau H? Dacă aţi fost trimis la specializare antimafia în Italia cu misiunea de a o monitoriza pe Carla del Ponte, fost procuror antimafia, ulterior procuror şef al Tribunalului Penal pentru fosta Iugoslavie?
  7. Dacă este adevărat că, în data de 7 mai 2012, înaintea depunerii jurământului de către primul guvern Ponta, festivitate care a început cu o întârziere de circa 15 minute faţă de ora anunţată, aţi fost invitat de preşedintele Traian Băsescu într-un birou de la Palatul Cotroceni, unde a chemat un aghiotant cu un telefon mobil deschis, pe care vi l-a înmânat şi la care aţi discutat cu ofiţerul de legătură pe care l-aţi avut în timpul misiunii din Italia?
  8. Dacă, în timp ce eraţi şef al Corpului de control al primului ministru Adrian Năstase, aţi încercat de mai multe ori să-l determinaţi pe procurorul Cristian Panait, care v-a fost coleg şi prieten, să-l aresteze pe procurorul Alexandru Lele de la Parchetul Judeţean Bihor, “vinovat” pentru că l-a arestat, pentru contrabandă  cu produse petroliere, pe fiul prefectului judeţului Bihor, Adrian Tarău, cunoscut sponsor local al PSD? Dacă aţi contribuit la sinuciderea procurorului Panait? Cum vă explicaţi că mătuşa la care acesta locuia a afirmat că ultimele sale cuvinte, înainte de a se arunca în gol de pe clădire, au fost “Câinele Ponta m-a ucis”?
  9. Dacă aţi participat la orgii sexuale la Hotelul Ana din Târgu Jiu, proprietatea prietenului dumneavoastră Călin Lemnaru, şi la Hotelul Rin Gran Hotel din Bucureşti, proprietatea prietenului dumneavoastră Robert Negoiţă?
  10. Care sunt motivele divorţului de prima soţie? De ce actualul socru Ilie Sârbu n-a acceptat timp de doi ani căsătoria dvs cu fiica sa Daciana?
  11. Dacă la Târgu Jiu aţi întreţinut relaţii sexuale extraconjugale, în mod repetat, într-un apartament dintr-un bloc situat lângă Hotelul Ana, proprietatea aceluiaşi amic Călin Lemnaru, cu o membră PSD (cu iniţialele I.V.) pe care aţi promovat-o anul trecut viceprimar al municipiului Târgu Jiu? Ştiţi că aţi fost monitorizat în legătură cu această relaţie de serviciul secret al Ministerului Administraţiei şi Internelor (DGIPI)? Dacă nu ştiţi, întrebaţi-l pe actualul şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Gorj, Viorel Salvador Caragea, care era atunci şeful SIPI Gorj?
  12. Dacă în acelaşi apartament aţi întreţinut relaţii sexuale extraconjugale, în mod repetat, cu o prostituată minoră de lux, ai cărei părinţi au formulat plângere penală împotriva dumneavoastră pentru infracţiunea de relaţii sexuale cu minore? Dacă ştiţi că aţi fost monitorizat de SRI în legătură cu relaţiile sexuale cu prostituata minoră? Dacă nu ştiţi, întrebaţi-l pe colonelul Cătălin Peptan, şeful Direcţiei Judeţene Gorj a SRI  în perioada respectivă? Dacă i-aţi solicitat naşului dumneavoastră George Maior, directorul SRI, să blocheze acest dosar?
  13. Dacă, în calitate de deputat de Gorj, aţi intermediat încheierea unui contract bănos între Complexul Energetic Turceni şi cabinetul de avocatură al prietenului dumneavoastră Dan Şova, la care eraţi asociat? Care a fost valoarea totală a acestui contract?
  14. Dacă, împreună cu amicul Dan Şova, i-aţi solicitat şi aţi primit de la actualul preşedinte al Organizaţiei judeţene PSD şi al Consiliului Judeţean Timiş, Titu Bojin, pe-atunci directorul Direcţiei Regionale Banat Apele Române, suma de 50.000 de euro pentru a-l apăra pe fiul său vitreg într-un proces penal la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, promiţându-i că veţi rezolva cu preşedintele completului de judecată? Fiind chestionat ulterior, judecătorul în cauză a afirmat că nu aţi făcut niciun demers în acest sens.
  15. De ce nu recunoaşteţi plagiatul la lucrarea de doctorat “Curtea Penală Internaţională”? Întâmplător, profesorii de drept care v-au absolvit, Dumitru Diaconu de la Universitatea din Piteşti şi Gheorghiţă Mateuţ de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, mi-au fost colegi de facultate şi-mi sunt prieteni, astfel că ştiu adevărul. Aveţi demnitate, recunoaşteţi furtul şi demisionaţi!
  16. Dacă este adevărat că, cu o săptămână înaintea referendumului pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu din 29 iulie 2012, împreună cu secretarul general Liviu Dragnea, le-aţi solicitat liderilor judeţeni ai PSD să discute cu preşedinţii de secţii de votare să raporteze la orele stabilite o prezenţă mai mare cu 25 de persoane decât cea reală, pentru a asigura astfel cvorumul de prezenţă la vot? Cum se traduce penal acest fapt? Dacă l-aţi menţionat în autodenunţul depus anul trecut la DNA, după începerea urmăririi penale împotriva lui Liviu Dragnea pentru instigare la fraudarea referendumului? Nu este prea târziu să recunoaşteţi şi să demisionaţi!
  17. Dacă şi cu ce aţi fost şi sunteţi şantajat de preşedintele Traian Băsescu? Care este motivaţia reală a pactului de coabitare încheiat cu acesta?
  18. Cine v-a impus s-o numiţi pe Laura Codruţa Kovesi, fostul procuror general al României, în funcţia de procuror şef al DNA? Cumva, un fost ambasador al SUA la Bucureşti, pe care Kovesi l-a ajutat scăpându-l de răspundere penală pe fiul său minor, autorul real al accidentării mortale a chitaristului Teo Peter de la Compact?
  19. De ce v-aţi schimbat poziţia în problema exploatării gazelor de şist din România de către corporaţia americană Chevron?
  20. De ce v-aţi schimbat poziţia şi v-aţi exprimat toleranţa faţă de căsătoriile între persoane de acelaşi sex?
  21. De ce v-aţi schimbat poziţia în privinţa statului Kosovo, recomandând recunoaşterea independenţei acestuia de către România?
  22. Dacă aţi încheiat o înţelegere cu preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, privind permisivitatea arborării steagului secuiesc şi lărgirea autonomiei maghiarilor din aşa-zisul Ţinut Secuiesc?”
În rest, nu-mi mai inspiraţi niciun respect şi în niciun caz vreo frică.

            Satu Mare                                   Senator
            1.07.2013                                 Valer Marian
De fapt domnul Valer Marian mai făcuse o încercare de a scoate pe piaţă subiectul, prin Aprilie 2013 când a fost împiedicat de oamenii d epază la Comngresul PSD să voteze. 

Şi mai avusese o partidă cu domnul Sirbu, socrul lui Ponta.

Acuma dacă un singur punct din cele 22 scrise lui Ponta  este adevărat, domnul Ponta are o mare problemă iar rămânerea sa în scaunul de prim ministru este nu numai inoportună ci chiar total nerecomandată. Dacă un singur punct se adevereşte cu probe,  este clar pentru oricine cu ce îl şantaja Ponta pe Băsescu şi cum a reuşit să îl facă să semneze acordul de supunere instituţională. Dacă Valer nu are probe atunci nu îl văd bine. Dacă ponta nu răspunde acestui atac, atunci toată lumea va crede Valer are dreptate. Dacă lui Valer Marian I se întâmplă un accident, nici un judecător nu va putea şterge părerea care se va instala.

Ce va urma ?

Sursa: MARIN NEACSU

vineri, 20 iulie 2012

Rechizitoriu Crin Antonescu


 Un sfat pentru Crin Antonescu: drogurile, alcoolul şi pokerul dăunează grav sănătăţii!
Crin Antonescu, preşedintele PNL, candidatul anunţat de către USL pentru preşedinţia României, are o biografie tip şvaiţer.
A absolvit, cu chiu, cu vai, Facultatea de Istorie Bucureşti, rămânând de două ori repetent. În facultate a fost cunoscut mai curând prin partidele de poker la care participa, decât prin înclinaţia spre studiul istoriei.
A fost repartizat într-o comună din judeţul Vaslui, unde a atras atenţia prin beţiile la care participa şi prin faptul că era un mare cartofor.
S-a transferat la Tulcea, de unde este originar, pe post de muzeograf la Muzeul judeţean. Acest post era în nomenclatorul Comitetului judeţean PCR şi, în principiu, necesita acordul Securităţii.
Va colabora cu organele de securitate din Tulcea – Serviciul I, în calitate de colaborator sau persoană de sprijin, şi nu de informator, fapt pentru care nu i se întocmeşte „Mapă personală”.
Are o aventură cu o lipoveancă minoră, de 17 ani, pe care o lasă gravidă. Ulterior, tânăra se va căsători cu un lipovean din Slava Cercheză, care îi va recunoaşte copilul.
Posibilul viitor preşedinte al României este, din acest punct de vedere, o persoană şantajabilă, care poate pune în pericol siguranţa naţională.
După Revoluţia din decembrie 1989, apare sau este infiltrat în Alianţa Civică. Ulterior, cu ajutorul lui Dinu Patriciu, la indicaţiile generalului Caraman, şeful SIE, trece la o dizidență a PNL – PL93.
A fost căsătorit, dar a dus o viaţă dublă, trăind şi cu Adina Vălean, cu care se va căsători după ce prima sa soţie s-a sinucis.
Continuă să fie un pătimaş jucător de cărţi, inclusiv după ce a ajuns preşedinte al PNL, fapt ce îl va face pe primarul liberal al sectorului 1, Andrei Chiliman, să-l admonesteze în public, atrăgându-i atenţia că politica seamănă cu jocul de şah, nu cu cel de poker.
Presa l-a luat deseori peste picior, pentru că se scoală târziu şi pentru că este chiulangiul numărul unu din Parlamentul României.
Mai are un viciu de care încearcă, fără prea mare succes, să scape. În vara anului trecut a dispărut, pur şi simplu, pentru două săptămâni şi nimeni nu a putut să ofere o explicaţie asupra locului unde s-ar putea afla.
În realitate, a fost la Viena, la o clinică privată, extrem de discretă, specializată în cure de dezintoxicare a dependenţilor de droguri.
Această informaţie a fost confirmată de colonelul SRI Petrică Sighiraş, care îl cunoştea pe Crin Antonescu din 1988, pe când ofiţerul lucra la Securitatea din Tulcea.
Ofiţerul a remarcat că Antonescu era apatic în jurul orelor 11 dimineaţa, după ce lua nişte pastile care îl făceau să fie în formă. Întrebat ce tratament urmează, a răspuns că ia energizante, pentru că este foarte obosit.
În acelaşi context, un prieten al generalului Cornel Dobriţoiu, ministrul liberal al Apărării, a spus că Antonescu „este un beţiv” şi, după părerea lui, „mai foloseşte şi alte chestii”, argumentând că are momente când „lasă impresia că ar cădea în transă, iar dacă este întrebat ceva nu se poate concentra pentru a răspunde la subiect”.
(Preluat de pe: http://www.ioncoja.ro/textele-altora/rechizitoriu-crin-antonescu-2/).