Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română
Se afișează postările cu eticheta conducatori. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta conducatori. Afișați toate postările

miercuri, 16 aprilie 2014

Stalin și poporul rus pe vecie au supus. Fascinația nepieritoare pentru Directivele KGB a generat și întreține Sindromul Stockholm de Est




 
 
Dilema istorică a momentului - puternic evidențiată de coordonatele conflictului din Ucraina și, în special, de anexarea „la cerere” a Crimeei de către Maica Rusia - nu mai este cum a reușit colosul sovietic să subjuge o masă de popoare, ci cum de în gena acestora s-a inoculat sistemul afecțiunii față de prădător
Cel puțin două atitudini paradoxale ale popoarelor din fosta componență a marilor imperii sau din sfera de influență a acestora - cazul cel mai evident al zilelor noastre fiind efectele antropologice copleșitoare lăsate istoriei de fosta Uniune Sovietică - îi bulversează pe strategii occidentali care pariază necondiționat pe virtuțile democrației și pe răspândirea acestora ca soluție a păcii universale. Dacă respingerea valorilor ideologice americane - în Afganistan, bunăoară - se explică în cea mai mare măsură prin incapacitatea invadatorilor de a empatiza cu realitatea culturală a spațiului intervenției lor, rezistență sateliților Rusiei față de impregnarea occidentală are între explicații și manifestările la nivel de masă ale unui „sindrom Stockholm" - pactizarea, din instinct de supraviețuire, cu răpitorul -, în virtutea căruia, în destrămatul lagăr socialist, lumina continua să vină de la Moscova.
Acest sindrom la scară istorică nu s-a născut peste noapte. Sinistrului Stalin și călăilor săi le-au trebuit decenii de teroare planificată și de exterminări în masă pentru a frânge spiritul la nivel de națiuni, lăsând povara renașterii acestora pe umerii martirilor individuali și ca misiune (aproape) imposibilă generațiilor viitoare. Între uneltele strategice folosite de Moscova se înscrie și documentul intitulat „Directivele NKVD-ului pentru țările din orbita sovietică", o sinteză a tuturor pașilor care au îngenuncheat generații întregi de „băștinași" cotropiți și care produce efecte temeinice și astăzi, inclusiv în mentalul unei anumite părți a clasei politice care încă domină destinele României.

Holocaustul roșu: Îngenuncherea maselor
Vom evidenția ad hoc doar câteva dintre cele 45 de puncte ale înspăimântătorului document (citește aici directivele integrale), adevărate pietre de hotar ale capturii și supunerii națiunilor, pervertirii claselor sociale și reeducării în spiritul alienării și înrobirii fără alternativă a indivizilor: Trebuie realizată în mod accelerat unificarea tuturor partidelor într-un singur partid, având grijă ca toate rolurile-cheie să revină acelor oameni care aparțin serviciilor noastre secrete. (directiva nr. 5) Unificarea organizațiilor de tineret trebuie facută rapid. De la conducători de organizații locale în sus, în poziții de conducere se vor repartiza oameni desemnați de serviciile noastre speciale. (6) Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice în sensul că acestea să nu acorde acte doveditoare a proprietații asupra pământului. (12) Politica fața de mica gospodărie țărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria particulara nerentabila. După aceea, trebuie începută colectivizarea. (13) Trebuie făcut totul ca hotărârile și ordinele - fie acelea cu caracter juridic, economic sau organizatoric - să fie nepunctuale. (14) Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată. (24) Trebuie extinsă birocrația statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. (32) Se va căuta ca aceia care lucrează in diferite funcții, indiferent cât de mici, să fie schimbați și înlocuiți cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificați. (44) Trebuie ca la facultăți să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesați sa se perfectioneze la nivel înalt, ci doar să obțină o diplomă. (45)

Poruncile iadului: Îngenuncherea spiritului
Inițiativele particulare trebuie eliminate cu desăvarșire. Pentru fiecare congres se vor pregăti oameni noi și doar cei vizați de serviciile noastre secrete. (7) Se va acorda o atenție deosebită persoanelor cu capacități organizatorice și cu șanse sigure de popularitate. Acești oameni trebuie cooptati, iar în cazul în care se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare. (8) Se va urmări ca funcționarii de stat (exclusiv organele de securitate) să aibă retribuții mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sanătății, justiției, culturii, respectiv la cei care dețin funcții de conducere. (9) În legătura cu activitatea băștinasilor care sunt purtători ai unor funcții de partid, de stat sau administrative, trebuie create asemenea condiții ca aceștia să fie compromiși în fața angajaților, astfel încât să devină imposibilă întoarcerea lor in anturajul inițial. (19)Trebuie acordată o atenție deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generala împotriva acestora. (34) Din școlile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultăți trebuie sa fie înlăturați profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupate de oameni numiți de noi, având un nivel de pregătire slab sau mediocru. (35) Trebuie ca reprezentanții opoziției politice sa fie închiși. Se va încerca prin toate mijloacele racolarea acelor opozanți care se bucură de stima populației băștinașe. Dacă nu cedează, trebuie compromiși prin campanie de denigrare. Înainte ca ei să se întiparească în conștiinta maselor, trebuie lichidați prin așa-numite "întâmplări neprevăzute", sau închiși sub acuzația de crimă de drept comun. Numai in cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi ținute sub acuzatia de "înalta trădare". (40)


Ironia istoriei: Îngenuncherea călăilor
Fie și numai implementarea aceastei ultime directive citate (40) ar fi fost probabil de ajuns să compromită fibra verticalității unei națiuni pentru generații. Aplicarea ei întocmai și cu îndârjire satanică a dus la milioane de morți, deportați, torturați și încarcerați în gulagurile din statele din orbita sovietică. Milioane de ruși, români, români basarabeni, polonezi, cazaci, tătari, armeni, ucrainieni, estonieni, lituanieni și evrei au fost exterminați sau reeducați pentru ca directivele „holocaustului roșu" să poată să dăinuie în halul în care se constată și astăzi. După moartea casapului Stalin, artizanul apocalipticului cod, Lavrenti Beria (foto sus), conducător al NKVD-ului (serviciile secrete sovietice, devenite ulterior KGB), a fost executat de foștii săi tovarăși, culmea, pentru „conspirație capitalistă." Se relatează că, la pronunțarea sentinței, călăul Beria a căzut în genunchi și a cerșit îndurare.

vineri, 23 martie 2012

Actualitatea lui Mihai Viteazul in fata diversiunilor contra poporului roman


La 1 noiembrie si la 1 decembrie s-au petrecut evenimente importante in viata poporului nostru, pe care avem datoria sa le comemoram. La 1 noiembrie, dupa victoria de la Selimbar, Mihai Viteazul a intrat cu oaste si mare alai in Alba Iulia, realizand apoi in mai 1600 prima mare unire, de la Nistru pana la Tisa. Ecoul ei va fi nepieritor in istoria poporului roman. Dupa mai bine de 300 de ani, dupa unirea Basarabiei si a Bucovinei, adunarea reprezentantilor poporului de pe tot cuprinsul Transilvaniei, reunita la Alba Iulia la 1 decembrie, va pune bazele celei de a doua mari uniri, a Romaniei Mari.
In istorie se schimba imprejurarile, in functie de contextul in care se desfasoara evenimentele, dar pericolele raman constante. Asezarea noastra geografica ne-a impus aceleasi pericole ca si pe timpul lui Mihai Viteazul. Astazi, in cazul nostru, ele nu se mai exprima prin atac armat, dar se exprima intr-o forma noua, prin diversiune.
Astazi, sunt doua mari diversiuni contra poporului roman; diversiunea balcanica, prin inlaturarea unei jumatati istorice a poporului roman de la sud de Dunare, promovata de state interesate; ea se face prin negarea romanitatii acesteia, prin negarea identitatii numelui de Valah, Vlah, Vlas, nume date de alte popoare pentru Romani, cu acela de roman, de parca pana la 1859 n-ar fi fost numita de catre straini si Tara Romaneasca, tot Valahia. Pe baza acestui tertip, bun pentru persoane fara cultura, se prezinta in Serbia Romanii, chiar cei din Voivodina, ca popor deosebit de „Valahii” din regiunea Timocului, in Grecia Aromanii –kutovlahii- ca deosebiti de Romani, in Bulgaria se neaga existenta minoritatilor. Exemplele de mai sus amintesc bine cunoscuta reteta stalinista de popor si limba „moldoveneasca”.
In paralel, o mana de oameni in tara acrediteaza ideea ca Aromanii ar fi minoritate nationala in Romania. E mai mult decat grotesc! Continuand pe aceasta masura, sasii sau svabii, de exemplu, deoarece nu sunt intelesi de nemtii nevorbitori ai dialectului lor, ar trebui sa fie considerati alt popor! I-am cunoscut pe Aromani, si in romanul „Bariera” am descris, printre altele, viata lor framantata, in timpul razboiului civil din Grecia.
Cealalta diversiune care vine de la Apus, este cea central europeana, astazi exprimata prin inventarea unui termen de anihilare prin confuzie, a identitatii si originii noastre, termenul inexistent de Rom, ca nume „national” al tiganilor. (Desigur ca atunci cand Istvan Valyi, studentul ungur de la Viena, a recunoscut cuvinte din limba unor studenti indieni ca identice cu cele pe care le cunostea din limba fierarilor sau potcovarilor tigani de pe latifundiile tatalui sau, si le-a publicat in „Wiener Anzeigen” la 1763, nu s-a gandit niciodata la inventia numelui de Rom, inexistent ca nume de natiune.) Termenul rom – mai corect drom – in vechea lor limba, derivand din sanscrita, inseamna „om” , dar nicicand o „natiune”.
Cum poate fi atunci numele Tarii si al natiunii – si ca atare identificativ in cuvintele indicand institutiile tarii, sau activitatile ei, ca Rom telecom, Rom petrol, Rom arta, Tarom, etc, etc.- unul si acelasi cu acela, nascocit in Europa centrala, care prin impostura, sa nu zic furt, este atribuit tiganilor? Este o indiferenta profunda la soarta tarii, a acelora de la noi care manipuleaza acest termen in mass-media, sau creeaza manelele tiganesti, sau deopotriva manelele americane, cu care, ca un popor fara limba, ne prezentam, nu numai pe scenele interne, dar si in afara, la mincinosul Eurovision, etc., care de eurovision nu are nimic. (Acelasi dispret pentru patrie si natiune, impus de acei care cred ca etalonul de civilizatie si libertate in Europa este sinonim cu „casatoriile” intre homosexuali si nu inteleg ca sunt facute tocmai pentru distrugerea lor si a Europei.).
Grecia s-a opus admiterii la ONU a fostei republici iugoslave Macedonia pana ce aceasta nu si-a schimbat numele in…FYR (Former Yougoslav Republic)! Aceasta numai pentru ca sa nu aiba acelasi nume, sa nu se confunde cu Macedonia, provincia greceasca. Dar sa fi avut ex-republica iugoslava acelasi nume cu Elada, sau Grecia, cum este cazul nostru cu Rom si Romania, romani si limba romana, ce-ar fi facut?
Un om genial in istoria noastra – si nu se insista deajuns asupra geniului sau istoric, confundandu-se inceputul constiintei nationale, de catre unii istorici, cu revolutia franceza – a intuit si a infruntat (spre deosebire de conducatorii nostri de astazi) pericolele la care asezarea noastra geografica, intre Balcani si centrul Europei, ne expune. Pentru ca in istorie se schimba imprejurarile, dar PERICOLELE raman. Adica, formele de manifestare ale amenintarilor la adresa unei natiuni in decursul timpului, se schimba in functie de circumstante, dar constanta lor ramane. Mihai Viteazul le-a infruntat eroic si cu geniala intuitie, acum patru secole.
El a inceput cu planul balcanic, provocat de pericolul cel mai mare atunci, imperiul otoman, a luptat la sud de Dunare, ajungand pana in trecatorile Balcanilor – generalul sau, Baba Novac, pana la Sofia -, neutralizand amenintarea otomana. Dar nestatornicia principilor ardeleni in politica cu Turcii, aleanta lor cu Polonia filo-turca (de pe vremea lui Stefan Bathory, principele Ardealului, ajuns rege al Poloniei), l-au adus la planul DACIC, central-european. Cu intuitie geniala si hotarare fulgeratoare, el a intrat in Ardeal si a inceput epopeea care l-a dus la constituirea primului stat unitar romanesc, la 1600. Acestei existente unitare i s-a opus insa de la apus Austria, care-i va ajuta pe nobilii unguri rebeli iar generalul imperial Basta nu va pregeta, pe Campia Turzii, in fata crimei; de la miaza noapte Polonia va desavarsi opera de distrugere a primului stat unitar romanesc, intrand cu oaste in Moldova si Muntenia.
Cand dupa mai putin de doua secole, Polonia va inceta sa existe, un nou vecin ajuns pe Nistru abia la 1792, va spinteca Moldova la 1812 si va pune in pericol existenta celor doua principate romanesti extracarpatice, prin numeroase ocupatii militare. Spre deosebire de secolele anterioare, amenintarile istorice isi schimba formele de manifestare, in functie de contextul istoric, dar raman, aparand astazi in forme noi, mai subtile.
Astazi exista o diversiune balcanica, prin nerecunoasterea ca minoritati si desnationalizarea a intinse mase de romani in Serbia, Grecia, Bulgaria, Albania, folosind in unele din aceste state diversiunea nominala cu „valahi” si romani, ca dealtfel in Republica Moldova, de catre urmasii lui Stalin, cu „moldovenii”, nume al locuitorilor unei provincii, dar nu al natiei!
Apoi, exista diversiunea cu paronimul (aproape omonimul) rom, aparuta intai in spatiul central european, extinsa dupa tratatele de la finele primului razboi mondial, astazi, dupa 1989, extinsa la scara exponentiala in Europa, care anihileaza pe romani, dintr-o trasatura de condei, excluzandu-i din randul popoarelor europene, asimilandu-i cu tiganii! In conditiile bombardamentului mediatic, ale asa zisei globalizari, aceasta confuzie este foarte periculoasa! Razboaiele azi sunt asimetrice, in cazul Romaniei ele se duc prin aceste diversiuni si prin economie; economic, pentru a indeplini programele – planurile – organismelor financiare internationale, a fost pusa pe butuci intreaga industrie a tarii imediat dupa 1989, pentru a transforma tara intr-o piata de desfacere a Apusului si, fara razboi, Romania deja a pierdut trei milioane de oameni, in cea mai mare parte tineri, multi calificati, deveniti brate de munca ieftine, destinati desnationalizarii si asimilarii, de catre statele din Occident (n.n. Ca sa nu mai punem la socoteala alte circa 4 milioane de oameni disparuti ca urmare a genocidului premeditat la care a fost supus poporul roman dupa decembrie ’89).
Acestea sunt noile modalitati de exprimare, azi, ale imperialismelor de aproape si de mai de departe
Dar, asa cum s-a intamplat totdeauna, imperiile pier, dar natiunile – acelea care vor sa traiasca -, raman. Dar numai acelea care vor sa traiasca si-si au conducatorii pe masura acestui scop, precum odinioara un Mihai Viteazul sau Stefan cel Mare.
de Emil Petru Ratiu, Roma, Italia