123 de ani de la despărţirea de marele geniu naţional MIHAI EMINESCU

AVERTISMENTE PESTE VEAC  

“Nu mai e îndoială pentru nimeni că reformele ce se operează acum constituie începutul dictaturii. (…) Mişelia înlăuntru, umilirea în afară – iată care va fi caracterul acestei dictaturi în România”.

 “Oameni care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe stradă, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie”.

“Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii de cafenele - literatori, ignoranţii şi proştii - administratori ai statului român”.

“Ne mulţumim dacă actele guvernanţilor de azi nu sunt de-a dreptul de înaltă trădare, abstracţie făcând de toate celelalte defecte ale lor, precum mărginirea intelectuală, slăbiciunea de caracter, lipsa unui adevărat şi autentic sentiment patriotic”.

"O ţară nu se guvernează cu aforisme, ci cu sisteme; iar sistemele nu se improvizează de pe o zi pe alta, ci trebuie să rezulte din starea reală a ţării, din natura poporului".

"Politica străină, împreună cu străinii care ne guvernează, tind la substituirea elementului român prin scursuri din toate unghiurile lumii".

“Aţi comis păcatul neiertat de care istoria vă va cere compt sever: acela de a fi zdruncinat cu desăvârşire sentimentul onestităţii între cetăţeni. Ah! răspunderea vă este teribilă, căci o naţiune coruptă este o naţiune pierdută. Lumea v-a văzut cu mirare transformându-vă de azi pe mâine în milionari, fără să poată a-şi explica secretul acestei extraordinare schimbări. Cetăţeanul onest şi-a zis atunci cu descurajare că secretul avuţiei nu e în muncă, ci aiurea: îndoiala s-a introdus în sufletul lui, dezgustat, el a repeţit cuvântul lui Catone: Virtutea e o ficţiune. Exemplul pornind de la cap, contagiunea s-a lăţit, cangrena a coprins parte din corpul social, şi astăzi ameninţă să prăvălească naţiunea în prăpastie. Vă trebuie satirici ca Juvenal şi ca Barbier spre a vă descrie, cu vii culori, opera voastră, de care singuri vă spăimântaţi”.

"Greşalele în politică sînt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei".

"Istoria îşi are logica ei proprie: nici un neam nu e condamnat de a suporta, în veci, un regim vitreg, corupt şi mincinos".

MIHAI EMINESCU

162 de ani de la naşterea geniului naţional

Aducându-ne aminte ce înaintaşi am avut suntem instantaneu cuprinşi de sentimentul durabil al valorii de neînlocuit pe care Dumnezeu a sădit-o pe acest pământ sfânt numit Romania.

Mihai Eminescu nu este numai un geniu inegalabil dar el s-a constituit, prin întreaga sa operă, in însăşi chintesenţa neamului românesc, confirmând nemurirea spiritului de origine divină a acestuia.

Astăzi se împlinesc 162 de ani de la naşterea acestui astru peren şi din păcate istoria ne găseşte din nou prinşi în mrejele perfide ale celor ce ne duşmănesc cu o ură din ce în ce mai mare, izvorâtă din neputinţa lor congenitală de fie a ne supune, fie a ne desfiinţa ca neam şi ţară.

Acestea nu sunt vorbe în vânt şi voi ilustra cu citate din chiar opera Românului de suflet a carui naştere o omagiem din nou la această dată a anului, lăsâdu-vă apoi a reflecta atât la valabilitatea celor afirmate în epocă de Mihai Eminescu, dar şi la recurenţa aceloraşi în viaţa contemporană, în cea mai recentă încercare a permanenţilor duşmani de a ne sufoca din nou cu aceleaşi vechi şi detestabile porniri si mijloace:

-"Avem, de - o parte, rasa română, cu trecutul ei, identic în toate ţările pe care le locuieşte, popor cinstit, inimos, capabil de adevăr şi patriotism. Avem apoi, deasupra acestui popor, o pătură superpusă, un fel de sediment de pungaşi şi cocote, răsărită din amestecul scursurilor orientale şi al celor occidentale, incapabilă de adevăr şi de patriotism" (în "Timpul", din 29 iulie 1881).

-"Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu acel fatalism al raselor nefericite, duce nepăsător greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă" ( în "Timpul", din 31 august 1878).

 -"Nu mai există o altă deosebire între oameni, decît cea pe care o stabileşte banul, oricum ar fi cîştigat" (în "Timpul", din 10 iulie 1881).

-"Peste tot aceeaşi idee: să dau străinilor ce-mi cer; cît pentru români, puţin îmi pasă!" (în "Timpul", din 23 mai 1882).

-"Avem de-acum înainte dominaţia banului internaţional, o domnie străină, impusă de străini" (în "Timpul", din 20 februarie 1879).

-"Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vînd sîngele şi averea unei generaţii" (în "Timpul", din 18 aprilie 1879).

-"Oamenii care au comis crime grave rămîn somităţi, se plimbă pe stradă, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie" (în "Timpul", din 3 mai 1879).
- "Conducătorii "fură moştenirea altora, alterează mersul natural al societăţii, se substituie, prin vicleşug şi apucături, meritului adevărat al muncii adevărate, sînt o reeditare, în formă politică, a hoţilor de codru, instituind codrii guvernamentali şi parlamentari" (în "Timpul", din 17 august 1882).
-"Ne mulţumim dacă actele guvernanţilor de azi nu sînt de-a dreptul de înaltă trădare, abstracţie făcînd de toate celelalte defecte ale lor, precum mărginirea intelectuală, slăbiciunea de caracter, lipsa unui adevărat şi autentic sentiment patriotic" (în "Timpul", din 8 august 1880).
- "Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bîrfitorii de cafenele - literatori, ignoranţii şi proştii - administratori ai Statului Român" (în "Timpul", din 15 mai 1879).
-"Partidele, la noi, nu sînt partide de principii, ci de interese personale, care, păstrînd numai coaja legilor şi goala aparenţă, calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea ce au promis mandanţilor lor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării" (în "Timpul", din 23 februarie 1880).
-"Aluatul din care se frămîntă guvernanţii noştri e acea categorie de fiinţe fără ştiinţă de carte şi consistenţă de caracter" (în "Timpul", din 24 februarie 1880).

-"Acei ce conduc nu sînt decît străini, străini prin origine, prin moravuri, prin educaţie - interesele străinilor dar, şi numai aceste interese, sînt dezideratul «patrioticului guvern»". (în "Timpul", din 17 ianuarie 1880).

-"Deficit lîngă deficit, împrumut lîngă împrumut, datorie lîngă datorie, pînă ce finanţele României nu vor fi , curînd, decît, o gaură mare" ( în "Opere", vol.IX, pag.448).

-" Trebuie ca, cu toţii, să ne dăm seama de cauzele ce tulbură societatea, de elementele ce împiedică redobîndirea echilibrului pierdut şi ca să le combatem cu curaj şi stăruinţă" (în "Timpul", din 4 ianuarie 1881).

-"Elemente străine, îmbătrînite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului. Neavînd tradiţii, patrie hotărîtă ori naţionalitate hotărîtă, au pus, totuşi, mîna pe Poporul Român" (în "Timpul", din 14 noiembrie 1880).

-"Străinii superpuşi, fără nici un cuvînt naţiei româneşti o exploatează cu neomenie, ca orice străin fără păs de ţară şi popor" ( în "Opere", vol.XII, pag.284).

-"Am ajuns, într-adevăr, în această Americă dunăreană, ca tocmai românii să fie trataţi ca străini, să se simtă străini în ţara lor proprie". (în "Timpul", din 14 noiembrie 1880).

-"Demagogia la noi însemnează ura înrădăcinată a veneticului fără tradiţii, fără patrie, fără trecut, în contra celor care au o tradiţie hotărîtă, un trecut hotărît" (în "Timpul", din 30 iulie 1881).

-"A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pămînt care este moştenirea, în exclusivitate şi istorică, a Neamului Românesc" (în "Timpul", 1 aprilie 1881).

-"Singura raţiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este naţionalitatea lui românească" (în "Timpul", din 31 iulie 1880).

-"Mizeria materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernămînt" ( în "Opere", vol.XIII, pag.238).

-"Sărăcia e un izvor de rele fizice şi morale, care, la rîndul lor, sînt cauze ale decadenţei economice" (în "Opere", vol.XII, pag.325).

-"Pentru a conduce un popor şi economia lui trebuie o judecată sănătoasă, cunoaşterea dreptei proporţii între mijloacele întrebuinţate şi scopul dorit şi, oricare ar fi scopurile urmărite de clasa cultă a unui popor, ele sînt rele şi de nimic dacă nu echivalează cu sacrificiile aduse pentru realizarea lor" ( în "Opere", vol.IX, pag.146).

-"Fără muncă şi fără capitalizarea ei, adică fără economie, nu există libertate" ( în "Opere", vol.X, pag.168).

-"Statul român, moştenit de la zeci de generaţii care au luptat şi suferit pentru existenţa lui, formează moştenirea altor zeci de generaţii viitoare şi nu e jucăria şi proprietatea, în exclusivitate, a generaţiei actuale" ( în "Opere", vol.X, pag.168).

-"Sîntem poate singurul popor condamnat a nu face politică momentană, ci pe secole înainte" (în "Timpul", din 16 decembrie 1879).

-"Politica străină, împreună cu străinii care ne guvernează, tind la substituirea elementului român prin scursuri din toate unghiurile lumii" (în "Timpul", din 5 decembrie 1882).

-"Istoria îşi are logica ei proprie: nici un neam nu e condamnat de a suporta, în veci, un regim vitreg, corupt şi mincinos" (în "Timpul", din 5 februarie 1882). 
-"Greşalele în politică sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţari întregi şi se-mpiedică pentru zeci de ani înainte, viitorul ei!" (în "Timpul", din 13 februarie 1882).

Trecut-am de-a lungul veacurilor prin toate acestea şi, spre nedumerirea şi spaima duşmanilor noştri care neagă puterea lui Dumnezeu, vom trece din nou.

Închei cu ultimele patru stofe din poezia “Glossă” de Mihai Eminescu, un adevărat îndemn ce a reuşit să transgreseze vremurile:

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

N.B. " În ziarul "Timpul", din 2 noiembrie 1877, Mihai Eminescu scria : "Va veni ziua în care şi pietrele vor vorbi adevărul, în care cartea faptelor petrecute va sta deschisă şi se va citi atît de lămurit, încît toată doctrina paralogismelor nu va fi în stare să-i întunece înţelesul".

TRAIASCA ROMANIA !

LA MULTI ANI ROMANILOR DE PRETUTINDENI !

Astazi este ziua nationala a Romaniei, “Tara mea de glorii, tara mea de dor”, cum o chema geniul national, Mihai Eminescu.
Romanii au primit doua daruri nepretuite de la Dumnezeu: un dar material – tara si altul spiritual – credinta, pe care le-au respectat cu sfintenie si prin care au dainuit impotriva tuturor vicisitudinilor istoriei.
Iubindu-le pe amandoua pana la sacrificul suprem, romanii au adus, in schimb roade placute, prin aceasta confirmand inca odata ca ei isi au inima alaturi de darurile lui Dumnezeu  si nu alaturi de valorile inselatoare ale acestei lumi, asigurandu-si prin aceasta vesnicia!
Sa ne aducem inca odata aminte ca romanul a purtat grele lupte si a dat nenumarate jertfe pentru a-si apara darurile primite, prin acestea bucurandu-se de protectie divina, caci astfel toti dusmanii sai s-au aflat luptand impotriva lui Dumnezeu.
Avem deci datoria de a nu ne lasa sedusi si inselati de falsele valori trecatoare ale acestei lumi si a ne tine de eternitatea noastra, capatata prin gratie divina, neuitand nicio clipa ca cel ce se afla in noi e mai puternic decat cel din lumea asta.
Spre mangaierea sufletelor noastre de romani redau mai jos doua compozitii literar-artistice despre pasiunea cu care romanii iubesc aceste doua daruri eterne ale lui Dumnezeu - credinta si tara:

Rugaciune pentru 1 Decembrie
de Adrian Paunescu

Ne iarta, Doamne, ura si gilceava
de care suntem zilnic vinovati,
dar catre Tine tulnicul suna-va,
sa-ntorci privirea Ta catre Carpati.

Prea mult abandonati acestei toamne,
nu mai avem în vatra casei foc,
mai da-ne-un pic de amintire, Doamne,
rabdare si iertare si noroc.

Ca pentru vite nu mai sunt nutreturi
si asteptam o pîine din import,
cînd bietul om s-a prabusit sub preturi
si sufletul în el e-aproape mort.

Ne-am despartit în triburi si în secte,
în cluburi, în partide si în gasti,
iubirile directe sunt suspecte.
Doresti succes? Învata sa urasti.

Dusmanii nu puteau sa ne condamne,
cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rau,
de ce sa mai venim la Alba, Doamne,
cînd e negustorit si duhul Tau?

Si, totusi, Alba-Iulia exista,
si, totusi, cineva i-a dat un rost,
si-a fost si-atunci pornire anarhista,
si Dumnezeu tot ocupat a fost.

Cu grohotis pe talpi si bruma-n gene,
sa-nvingi un vechi si tragic handicap,
si, în onoarea Albei Apusene,
sa-ti scoti caciula dacica din cap.

Se aude Basarabia cum plînge
de dorul Tarii Mari, pierdute-n veci,
si-n clopote e treaz acelasi sînge,
si-aceiasi ochi imperiali sunt reci.

Si nu-i Emilian la catedrala,
uzurpatorii lui lucreaza calmi,
nici umbrele din somn nu se mai scoala,
nici nu mai cînta doctor Iacob psalmi.

Si ne e dor de-o sfînta sarbatoare,
în care toti sa ne-adunam aici,
si ne e dor de România Mare
si am ramas îngrozitor de mici.

Dar, Doamne, pune-Ti pe cetate talpa,
mai da-ne harul unui gest postum,
mai cheama-ne, mai rabda-ne la Alba
si sa mai încercam macar acum.

- // -

DOAMNE, OCROTESTE-I PE ROMANI !