CONCENTRAREA BOGATIILOR SI SARACIREA POPULATIEI IN PROCESUL DE GLOBALIZARE

De ce saracim pe zi ce trece si se pare ca nimanui nu ii pasa?
Pentru ca elitele mondiale aflate la vedere se grupeaza intr-o "superclasa", ajungand astfel ca 10% din populatia globului sa detina 85% din resurse, ghidandu-se dupa propriile interese si temeri, fara a mai tine cont de popoare, care devin simple surse supuse unei exploatari salbatice cu singurul scop de concentrare a bogatiilor lumii.
Voi reproduce in continuare articolul COVER STORY - Superclasa. Cei 6000 de oameni care conduc lumea de David Rothkopf, in traducerea si adaptarea lui Dragos Dragusin, ca o radiografie a unei superclase inumane, care, daca nu ne vom mobiliza pentru a o desfiinta, va aduce tragedii inimaginabile atat peste generatia noastra, cat si peste cele viitoare:
Articolul este unul lung care confera multe rspunsuri intrebarilor legate de oculta mondiala expusa vederii. Inarmati-va cu rabdare si parcurgeti-l in intregime deoarece merita a fi citit.

Calatoresc in avioane Gulfstream, stabilesc agenda globala si - in timpul liber - gestioneaza criza creditelor. Au mai multe lucruri in comun cu cei asemenea lor decat cu propriii compatrioti. Faceti cunostinta cu ''Superclasa'':

Ca sa ne facem o idee despre cum se comporta elita lumii intr-o situatie de criza mondiala – una asemeni celei in care suntem acum – e instructiv sa urmarim la lucru un jucator precum Timothy Geithner. Presedintele Rezervei Federale din New York s-a aflat in mijlocul disperatelor eforturi de culise de oprire a raspandirii colapsului pe piata de credite a Statelor Unite, de gestionarea frisoanelor care au doborat banca Bear Stearns si a altor crize anterioare. Subtire, cu un aer tineresc, Geithner poate parea din alt film, vorbind non-stop la telefon prin monumentalele birouri ale Fed, construite intr-un stil ce ar putea fi caracterizat drept demn de un mausoleu din Evul Mediu tarziu.
Dar tocmai calitatea lui de a crea iluzii si indemanarea lui il fac sa fie persoana potrivita pentru acest job modern, acela de unul dintre cei mai puternici oameni ai lumii financiare. Din cauza faptului ca ratele dobanzilor se schimba si infuziile de capital au un impact de mai mica durata asupra pietelor decat in trecut, puterea bancilor centrale este de fapt mai limitata. In lumea de astazi, nici o institutie, nici chiar Rezerva Federala americana, nu are puterea de a stapani o criza. A fi bancher central de succes depinde acum de ceea ce Geithner numeste „o putere cumulata..., una care e separata de autoritatea formala a institutiei noastre si care poate fi un instrument foarte puternic“.
O MASA CRITICA DE JUCATORI GLOBALI. In timpul discutiei pe care am avut-o cu Geithner in timp ce faceam cercetarea pentru cartea pe care am publicat-o recent – „Superclass“ –, acesta a schitat, in detalii fascinante, felul in care elita puterii mondiale se aliaza in momentele cand pietele se cutremura. Amintindu-si de o criza anterioara a pietei mondiale de obligatiuni, la a carei gestionare a contribuit, Geithner a spus ca Fed a adus laolalta liderii principalelor 14 companii financiare din lume, din cinci tari, reprezentand 95% din activitatea totala din pietele globale. Elvetienii au fost acolo, germanii au fost, englezii la fel. Interesant, nici un asiatic nu a participat – nici macar japonezii. Lloyd Blankfein, CEO si presedinte al boardului Goldman Sachs, „i-a numit, in gluma, «cele 14 familii», ca in filmul «Nasul»“, spune Geithner. „Si le-am spus: «Voi trebuie sa rezolvati aceasta problema. Spuneti-ne cum o s-o rezolvati si vom pune la punct o schema pentru a ne asigura ca nu exista «free riders» (termen folosit in limbajul caselor de brokeraj care desemneaza clienti carora li se permite sa cumpere actiuni fara sa plateasca propriu-zis pentru ele, urmand sa le vanda pentru a obtine profit – n.r.); stiti ca, daca va miscati individual, restul lumii se va misca odata cu voi»“.
Nu a existat nici un acord scris, nici o regula, nici un proces formal, si – desi nimeni nu a cerut Fed sa actioneze – aceasta a lasat pe toata lumea din piete sa creada ca ia masuri. Frumusetea procesului tine de eficienta sa absoluta: vezi ce poate face, rapid, un cerc restrans de firme mari, cu „raza de actiune globala“ – si cu un comitet executiv format din numai patru persoane care au sustinut saptamanal, pana la incheierea crizei, conferinte telefonice. „Nu exista nici un mecanism formal pe care sa-l fi putut folosi pentru a forta pe cineva, asa ca a trebuit sa-l inventam. Cred ca premisa pentru a merge inainte este sa ai un proces colaborativ dincolo de granitele obisnuintei. Asta nu inseamna ca trebuie sa fie universal, la nivelul fiecarei jurisdictii sau al fiecarei institutii“, a spus Geithner. „Ai nevoie doar de o masa critica de jucatori potriviti. E lumea, dar mult mai concentrata“.
O NOUA ELITA GLOBALA. Descrierea pe care Geithner a facut-o elitei financiare in stare de criza a venit cu multe luni inainte de recentul esec al Bear Stearns, insa ne sugereaza, intr-un mod straniu, felul in care seful Trezoreriei, Henry Paulson, seful Fed, Ben Bernanke, directorul JPMorgan, James Dimon, precum si alti conducatori de banci s-au strans intr-un weekend pentru a pune la punct o oferta pe care Bear Stearns nu o putea refuza; dar si pentru a stabiliza pietele. Din necesitate, conversatiile au fost limitate la jucatorii centrali, autorii marilor decizii, a caror putere face cu adevarat diferenta pe Wall Street si la nivel mondial. A fost nevoie de o actiune rapida – si asta s-a intamplat.
Regulile Fed pentru managementul unei crize in evolutie nu subliniaza nu mai tendinta catre o colaborare public-privata in materie de probleme globale, ci si concentrarea puterii in mainile membrilor unui foarte select grup de jucatori – in acest caz, capii celor mai mari institutii financiare ale lumii, precum si reprezentatii organismelor de reglementare, Bernanke si Paulson.
Oamenii implicati in luarea deciziilor recente, precum cei descrisi de Geithner, plus alte cateva mii asemenea lor, nu numai din lumea afacerilor si finantelor, ci si din politica, arte, lumea non-profit si alte domenii, fac parte dintr-o noua elita globala care a luat nastere in ultimele cateva decenii. Este superclasa. Ei detin mult mai multa putere decat orice alt grup al planetei. Fiecare dintre membrii sai se diferentiaza prin abilitatea de a influenta cu regularitate vietile a milioane de oameni din mai multe tari ale lumii. Fiecare isi exercita aceasta putere in mod activ si deseori o amplifica, dezvoltand relatii cu alti membri ai superclasei. Aceasta noua clasa a elitelor e mai permeabila si mai efemera decat elitele din trecut. Era puterii mostenite pe intreaga perioada a vietii e, in general, depasita – pentru a fi un membru al acestei superclase, un individ trebuie sa se agate de putere suficient de mult timp pentru a avea un impact, fie ca declanseaza o revolutie sau lanseaza un website revolutionar.
CEI 6.000 CARE CONDUC LUMEA. Cum poate deveni cineva membru al superclasei? Ca intotdeauna, averea este, cu siguranta, de folos. Multi membri ai superclasei sunt bogati, mai bogati, in termeni relativi, decat a fost vreodata orice elita. O zecime din populatia lumii, spre exemplu, controleaza acum 85% din intreaga bogatie a planetei. Dar bogatia e numai o parte a ecuatiei. Puterea este cealalta fata a monedei pentru orice elita adevarata si, daca vrem sa intelegem superclasa, trebuie sa ne uitam la cei a caror influenta depaseste granitele – unul dintre factorii care diferentiaza superclasa de majoritatea elitelor din istorie, a caror influenta a fost predominant nationala sau doar locala. CEO-ul ExxonMobil, Rex Tillerson, conduce operatiuni in 180 de tari, cele mai multe la distanta uriasa de „radacinile“ din campurile petrolifere ale Pennsylvaniei ale lui John D. Rockefeller, omul care a fondat compania si a dat primul impuls pentru crearea multinationalei moderne.
Faptul ca acest grup exista e dincolo de orice dubiu: include conducatorii celor mai mari institutii financiare – cele 14 „familii“ despre care glumea Blankfein, dar si altele; primii 50 din top controleaza active de aproape 50.000 de miliarde de dolari. De asemenea, membri ai superclasei sunt si capii celor mai mari corporatii globale; primii 2.000 controleaza viata a 500 de milioane de angajati, genereaza aproape 30.000 de miliarde de dolari in vanzari si au active de mai bine de 100.000 de miliarde de dolari. Lista mai include si oficiali guvernamentali de top cu influenta dincolo de granite: sefi de stat, desigur, diplomati de top si lideri militari, dar si bancheri centrali precum Geithner si Bernanke sau omologi ai acestora, precum guvernatorul bancii centrale a Chinei, Zhou Xiaochuan, confirmat in functie acum doua saptamani si alti oficiali economici de varf, care joaca un rol in economia cu cel mai rapid ritm crestere din lume, ale carei rezerve se apropie de 15.000 de miliarde de dolari.
Acestora li se alatura baroni media ca Rupert Murdoch, a carui retea globala de ziare, produse web, studiouri de filme si posturi de televiziune are un public de sute de milioane de oameni in fiecare zi sau antreprenori din tehnologie precum copilul-minune al Facebook, Mark Zucker berg, a carui companie redefineste intelesul comunitatii globale. Alaturi de ei ii veti gasi pe altii, care au forme diferite de putere: liderii religiosi, de la Papa pana la ayatollahul Iranului, Khamenei, poate cel mai puternic om al Orientului Mijlociu de astazi; clerici care au ridicat predica la nivel de media si ale caror mesaje ajung zilnic la milioane de oameni de pe tot cu prinsul lumii, precum Luis Palau din America Latina si „tele-musulmanul“ egiptean Amr Khaled, un fost contabil devenit star religios de televiziune. Simboluri culturale care isi folosesc platforma de celebritate in slujba activismului, precum Bono si Angelia Jolie, vor ajunge cu siguranta pe lista, asa cum o vor face si lideri teroristi sau altii – care formeaza un fel de elita din umbra, precum Osama bin Laden si traficantul rus de arme Viktor But, arestat recent. Un numar din ce in ce mai mare de magnati de pe pietele emergente reusesc sa intre si ei pe lista: printre ei industriasul indian Ratan Tata, oligarhul rus Roman Abramovici, printul saudit Alwaleed bin Talal, investitor in domeniul petrolului, sau miliardarul chinez din domeniul imobiliar Yang Huiyan.
Se poate dezbate la nesfarsit cine trebuie sa fie sau nu pe lista. Intr-adevar, dat fiind faptul ca atat de multa putere este una institutionala sau e legata de locul de munca (si deci trecatoare), orice lista e depasita aproape imediat ce a fost finalizata. Printre cei care s-ar putea sa fi iesit de pe lista pentru acest an se numara fosti conducatori de banci care si-au pierdut posturile drept rezultat al pariurilor prea mari facute pe imprumuturile subprime, inclusiv fostii sefi ai Citibank, Merrill Lynch si, incepand cu saptamana trecuta, UBS. Clasamentul e unul foarte fluid. Dar, de dragul intelegerii naturii elitei globale de astazi, lucrand cu criteriile mentionate mai sus, am ajuns la un grup principal format din circa 6.000 sau 7.000 de persoane – ceea ce inseamna ca avem un membru al superclasei la un milion de oameni.
PUTEREA GUVERNELOR ESTE INLOCUITA. O privire asupra acestei clase arunca lumina asupra catorva tendinte-cheie. Poate ca elitele politice sunt principalele puteri acolo unde sunt dominante guvernele nationale – in locuri precum China, Rusia si mare parte din Orientul Mijlociu –, dar, per ansamblu, lista dezvaluie un viraj de la puterea publica spre cea privata. Globalizarea si, intr-un context mai larg, privatizarea au alimentat superclasa (si vice versa). In anii ’60, o companie internationala obisnuita avea 100 de subsidiare; in prezent, multe companii isi numara subsidiarele cu ordinul zecilor de mii. In anii ’50, imensa masina de aparare a Statelor Unite avea un buget mai mare decat veniturile cumulate ale celor mai mari companii americane; astazi, chiar daca bugetul de aparare e mai mare in termeni de bani, vanzarile a doua mari corporatii globale cu sediul in SUA – Exxon si Wal-Mart – il depasesc cu mai bine de 50%.
Aceasta concentrare de bogatie si influenta economica se transpune intr-o concentrare a puterii, o evolutie alimentata de faptul ca influenta guvernelor nationale e in declin in multe parti ale lumii. Dezvoltarea activitatilor transnationale – atat publice, cat si private –, o tendinta manifestata pe scara larga de slabire a interventiei statului pe pietele nationale si reducerea efectiva a abilitatii statelor de a folosi forta, cauzata de pretul extrem de ridicat al armamentului modern, au contribuit la declinul puterii statelor-natiune. In schimb, cei ale caror organizatii sunt construite pentru activitati globale, precum firmele multinationale sau institutiile financiare (ori retelele teroriste sau ONG-urile), au castigat un avantaj relativ asupra guvernelor individuale si a organizatiilor guvernamentale. Ganditi-va ca Fundatia Gates doneaza circa 1,5 miliarde de dolari anual pentru a sustine initiativele din domeniul sanatatii – in mare, suma e echivalentul intregului buget anual al Organziatiei Mondiale a Sanatatii.
TEHNOLOGIA CARE UNESTE SI INDEPARTEAZA. Este greu sa exagerezi cand iti dai seama cat de mica poate parea lumea atunci cand e privita de sus. Revolutia din transporturi si tehnologia comunicatiilor au micsorat planeta pentru toata lumea, dar nu exista grup ai carui membri, care-si pot permite tehnologii de ultima generatie, sa fi devenit mai apropiati. Imaginea-simbol a unitatii superclasei e data de avioanele private Gulfstream. De fapt, o masura a influentei pe care un eveniment o are poate fi data si daca numeri avioanele private de pe aeroportul cel mai apropiat. Potrivit Gulfstream, Davos atrage de obicei mai multe din avioanele sale decat orice alta intrunire – pe aeroportul din Zurich aterizeaza pana la 10% din cele 1.500 de avioane aflate in serviciu. Olimpiada de la Beijing din acest an va concura Davos, asa cum se intampla de obicei in cazul unor evenimente de amploare, precum Grand Prix-ul de la Monaco, Forumul Boao din China, Salonul Auto de la Geneva sau Allen& Co., prilejul anual de evadare pentru magnatii media, care se desfasoara in Sun Valley, Idaho.
Globalizarea arata altfel atunci cand ii poti spune pilotului cand sa vina si cand sa plece ori cand nu exista controale de securitate la care sa astepti la coada atunci cand te indrepti catre destinatii indepartate. Cei ce sunt liberi sa se miste in acest fel pe planeta ajung sa aiba mai multe in comun unii cu ceilalti decat cu propriii compatrioti. „Ce s-a intamplat cu noi, de am ajuns sa cunoastem mai multi oameni atunci cand ne invartim pe la receptia de la Davos decat atunci cand ne plimbam intr-un parc din orasul in care locuim?“, se intreaba Mark Malloch-Brown, fost secretar general adjunct la Natiunile Unite, in prezent oficial al Ministerului de Externe englez. Davos e de fapt un fel de parc al superclasei. La astfel de intruniri liderii ajung sa se cunoasca, incheie acorduri si exercita ceea ce probabil e cea mai mare putere pe care superclasa o impartaseste colectiv: aceea de a modela intelepciunea conventionala.
„LUMEA E DESTUL DE MICA“. La astfel de conclavuri, prioritatile nu se scriu doar pentru propriul electorat, ci pentru regiuni intregi si chiar pentru lumea intreaga, in ansamblul ei. Principala intrunire de acest tip din America Latina este probabil „Tati si fii“ – un eveniment organizat anual de unul dintre cei mai bogati oameni din lume, magnatul telecom mexican Carlos Slim, care prezideaza grupurile de reprezentanti ai gigantilor latino-americani si de descendenti ori succesori ai acestora. Miliardarul telecom mexican plateste pentru intregul eveniment si stabileste agenda – care, potrivit celor care au participat recent, e aglomerata, dar lasa ceva timp si pentru tenis si golf; la sfarsitul unei zile s-a organizat chiar, in absenta femeilor, o serata dansanta intre tati si fii. Evenimentul lui Slim are rol de exemplu, in fata mostenitorilor, pentru importanta pe care elita latino-americana o acorda conexiunilor de peste granite si consolidarii aliantelor internationale dintre sub-membrii superclasei globale, cu care au atatea lucruri in comun.
Multumita acestui tip de interactiune sociala, multi membri ai superclasei globale se cunosc foarte bine intre ei. „Lumea e destul de mica. In aproape fiecare dintre regiunile in care eu fac afaceri sau in care noi, cei de la Blackstone, cautam oportunitati de afaceri, gasesti numai 20-30-50 de oameni care conduc industria sau sectorul care ne intereseaza“, spune Stephen Schwarzman, CEO al Blackstone Group.
Cifrele spun aceeasi poveste. Daca luam numai oamenii care ocupa pozitii manageriale de top sau locuri in consiliile de administratie ale celor mai mari cinci companii din lume, vom vedea ca acestia mai muncesc si in consiliile altor 140 de mari companii si 22 de universitati. Pentru Schwarzman, apartenenta la superclasa inseamna posibilitatea de „a intra in contact cu orice persoana din lume cu numai un telefon“.
Conexiunile de acest tip pot duce la stabilizarea lumii intr-o perioada de criza. Dar nu neaparat. Am auzit odata, la o cina, o conversatie intre CEO-ul unei mari firme producatoare de avioane si un congresman american, membru al Comisiei Parlamentare pentru Aparare. „Iata care e afacerea“, a spus CEO-ul. „Vreau sa-i vand un avion lui Muammar Gaddafi si el vrea sa-l cumpere. Dar exista sanctiuni in vigoare care nu ma lasa sa-i vand. Statele Unite il vor mort pe acest individ. Asa ca iata la ce m-am gandit: daca ma ajuti sa obtin OK-ul pentru a-i vinde avionul, o sa folosesc nituri cu explozibil pentru legatura dintre aripi si fuzelaj. Apoi, cand el va zbura deasupra Mediteranei, noi vom apasa un buton. Va disparea, eu imi voi vinde avionul si toata lumea va fi multumita“. Din fericire, conversatia a avut loc in anii ’90, cu ceva timp inainte ca aceia care stabileau politicile externe ale Statelor Unite sa inceapa sa incalce legile internationale pentru a atinge scopuri ce tin de securitatea nationala. In paranteza fie spus, congresmanul american a respins oferta.
ILUZORIA BOGATIE A VEHICULELOR DE INVESTITII. In general, jucatorii de forta aflati de cealalta parte a mesei vor fi albi, barbati si vor proveni din Statele Unite sau din Europa. Dar, chiar daca grupul e restrans, e totusi mai permeabil si mai globalizat decat elitele secolelor trecute. Asa cum am spus mai devreme, sunt mult mai putini cei care si-au mostenit bogatia si puterea. Vorbiti cu membrii superclasei: va vor spune chiar ei cat de important a fost norocul in determinarea apartenentei lor la grup.
Pe masura ce puterea lor creste, si posibilitatea unui recul al superclasei creste; anul 2008 a fost unul al provocarilor pentru ideile si pentru institutiile pe care superclasa le reprezinta – pietele isi incetinesc cresterea, rezervele de energie sunt renationalizate, protectionismul creste. In campania lor electorala, candidatii la presedintia Statelor Unite, precum Barack Obama, Hillary Clinton, Mike Huckabee si John Edwards, au atacat inegalitatea crescanda din SUA. Dar statisticile din alte puncte fierbinti de pe harta superclasei, precum China, sunt si mai rele. Odata ce salariile directorilor executivi ai marilor multinationale sunt de circa 350 de ori mai mari decat cele ale angajatilor de rand – o majorare de zece ori fata de inegalitatile din anii ’70 –, creste si furia celor care cred ca detinatorii puterii se folosesc de ea pentru a-si garnisi in mod necinstit propriile cuiburi.
Actuala criza financiara este un alt astfel de exemplu, ridicand intrebari serioase asupra influentei pe care superclasa o are. Dintre toate elitele lumii, nici una nu a defilat pe scena mondiala a ultimului deceniu mai mult decat cea a bancherilor de investitii. Stapani ai banilor, ei au creat ceva nou: pietele globale – si o serie in crestere de instrumente financiare ce evolueaza constant, ambele situate in afara razei de actiune si intelegere a celor care au rol de reglementare. Acum, valoarea complicatelor vehicule de investitii pe care ei le-au creat se dovedeste a fi iluzorie.
Drept consecinta, economia mondiala a fost setata pentru criza aflata acum in desfasurare. Nu a existat nici un organism global de reglementare eficace care sa poata verifica sistemul, asa cum nu a existat nici un purtator de cuvant adevarat pentru omul de rand. Rezerva Federala s-a implicat pentru a stabiliza esecul unuia dintre acesti „fauritori de piete“ – chiar daca nu are nici o jurisdictie asupra bancilor de investitii, chiar daca multi din cei care sustineau ca e nevoie de interventie erau aceiasi care au militat in trecut pentru autoreglementare, chiar daca multi au fost aceia care au invocat chestiuni morale cand a venit vorba de salvarea proprietarilor de locuinte si, implicit, incurajarea in acest fel a comportamentului de rau-platnici. Si astfel, avem o structura leadership in domeniul financiar care-i salveaza pe bancherii de investitii din toata lumea, dar nu si pe proprietarii de locuinte.
Unii membri ai acestei structuri de leadership avanseaza noi propuneri de reglementare, in mare parte pentru ca ei cred ca acesta este pretul ce trebuie platit pentru a pastra plasa de siguranta construita la repezeala de presedintele Ben Bernanke si de secretarul Trezoreriei americane, Henry Paulson – fost CEO al Goldman Sachs, banca de investitii care a produs, in ultimii ani, poate cea mai extraordinara lista de membri ai superclasei.
Multi critici sustin ca aceasta criza financiara e un exemplu clasic in care superclasa a mers prea departe. Din punct de vedere istoric, elitele – de la cele din vremea tiranilor Greciei antice pana la cele de dupa razboiul civil american – au fost intotdeauna invinse de propria lacomie si de propriile ambitii. Multi se intreaba astazi daca acesta ar putea fi inceputul sfarsitului pentru actuala superclasa, asa cum s-a intamplat atunci cand ascensiunea reformatorilor politici ca Solon si Cleistene – ori „zguduitorii de concerne“ ca Teddy Roosevelt – a dus la schimbari majore in randul elitelor puterii.
La prima vedere, lasand deoparte mania si frustrarea, acest lucru pare putin probabil, pentru ca institutiile nationale sunt ineficiente in afara granitelor, iar cele internationale nu au evoluat la fel de repede ca pietele globale, multe alegand sa pastreze o conducere si structuri manageriale ce dateaza de la finele anilor ’40 si avand resurse inadecvate pentru multe provocari globale – desi o serie de propuneri recente din partea lui Paulson si a guvernului Marii Britanii incearca sa schimbe acest lucru. De fapt, explozia de capital privat pe pietele internationale marginalizeaza aceste institutii, concentrand in acelasi timp mai multa putere in mana elitelor globale. Prin urmare, devine din ce in ce mai putin probabil ca vreun mecanism international sa poata controla elita globala.
ASIA SI RUSIA PREIAU COMANDA. Pe termen scurt, singura schimbare adevarata pe care am putea s-o vedem e raspandirea superclasei – si a tensiunii ce o inconjoara – catre noi enclave. Indieni ca titanul otelului Lakshmi Mittal, ce se dueleaza cu fratii miliardari Mukesh si Anil Ambani, sau magnatul indian din domeniul auto Ratan Tata se alatura sutelor de superbogati din Rusia (principalul creator de noi miliardari din ultimul clasament „Forbes“) si China (unde jumatate din primii 25 cei mai bogati oameni din tara au varste sub 40 de ani). In acelasi timp, importanta relativa a guvernelor si armatelor asiatice creste, China fiind a doua tara din lume la capitolul cheltuielilor de aparare, iar India tara care si-a majorat cheltuielile militare cu mai bine de 40% in ultimii cinci ani, fapt ce i-a conferit pozitia a treia in acest clasament. Deci e mai probabil ca superclasa in sine sa se schimbe decat sa fie stapanita.
In viitor, asta ar putea insemna declinul vechilor capitale transatlantice ale elitei si aparitia altora noi in Asia. Din moment ce membrii schimbatoarei super-clase definesc si standardele intelepciunii globale, e posibil sa vedem o schimbare a insasi valorilor ce modeleaza lumea afacerilor globale. Liderii natiunilor asiatice ar putea, de exemplu, sa aiba idei diferite in legatura cu rolul statului si al individului; de asemenea, ei ar putea incerca sa le defineasca in termenii unor beneficii proprii mai mici, comparativ cu beneficiile imperialiste si prozelite pe care le-au urmarit deseori occidentalii. Aparitia petro-politicienilor ar putea diminua sprijinul pentru lupta impotriva incalzirii globale. Noul val de CEO de pe pietele emergente ar putea frana eforturile de responsabilizare a corporatiilor in termeni sociali si de mediu, o campanie pe care multi oameni din tarile in curs de dezvoltare o vad drept un lux pentru natiuni bogate.
Si cu cat sunt mai multi membri ai superclasei ce adopta atitudinea „business as usual“ fata de tari care ignora conditiile politice si sociale, cu atat mai mica e probabilitatea ca superclasa sa se reformeze singura. Pe scurt, desi am putea avea o superclasa oarecum diferita in viitor, cei 6.000 vor continua sa joace, definind in continuare vremurile in care traim, un rol mai important decat orice alt grup de pe aceasta planeta.
-------------------------------------------------------------------------------

50 de oameni care schimba lumea

David Rothkopf, autor al „Superclass: The Global Power Elite and the World They Are Making“, a intocmit o lista cu circa 6.000 de nume care alcatuiesc actuala „superclasa“ globala – un grup cu o influenta fara precedent in termeni de putere globala. „Un recensamant brut“, cum il numeste Rothkopf. Iata cei mai puternici 10 oameni din fiecare regiune geografica:

ASIA-PACIFIC 33% DIN SUPERCLASA
1. Fu Chengyu (China), CEO al CNOOC, cea de-a treia companie petroliera din China, artizan al tentativei esuate de preluare a companiei americane Unocal.
2. Kim Jong Il (Coreea de Nord). Ca lider al Coreii de Nord, Kim Jong Il comanda cea de-a cincea armata, ca marime, din lume.
3. William Ding Lei (China). Fondator al NetEase, una dintre cele mai mari companii de Internet din China. William Ding Lei e unul dintre cei mai bogati oameni din Asia.
4. Ho Ching (Singapore), CEO al Temasek Holdings, care are active de 100 mld. $ si este detinut de Ministerul de Finante din Singapore; Ho Ching e sotia premierului Lee Hsien Loong.
5. Lakshmi Mittal (India). Fondator al ArcelorMittal, cel mai mare grup siderurgic din lume. Mittal traieste in Londra, fiind cel mai bogat european si al patrulea in clasamentul mondial, potrivit „Forbes“.
6. David Yonggi Cho (Coreea de Sud). Fondator al unui cult crestin – Yoido Full Gospel Church – care anul trecut numara circa 830.000 de membri.
7. seicul Hassan Nasrallah (Liban). Liderul Hezbollah, care literal inseamna „partidul lui Allah“, o organizatie siita paramilitara cu baza in Liban, care in 2005 a intrat, prin alegeri, in parlament.
8. Sonia Ghandi (India). Presedinte al Congresului National Indian, Sonia Ghandi – vaduva fostului premier Rajiv Gandhi – e a 6-a cea mai puternica femeie din lume, potrivit „Forbes“.
9. Lou Jiwei (China). Seful China Investment Corp. e raspunzator de mana gementul unei parti a rezervelor valutare ale Chinei, gestionand active de 200 mld. $.
10. printul Bandar Bin Sultan (Saudi Arabia). Fost ambasador al Arabiei Saudite in SUA, printul Bandar Bin Sultan, in prezent secretar general al Consiliului National de Securitate, a fost poreclit „Bandar Bush“ multumita bunelor relatii cu presedintele american.

AMERICA DE NORD 21% DIN SUPERCLASA
1. Arnold Schwarzenegger (SUA). Conduce cel mai populat stat american, California, care a avut, la sfarsitul lui 2006, un PIB de 1.727 mld. $ – adica 13% din PIB-ul SUA.
2. Ronald Sugar (SUA). Presedinte al boardului si CEO al Northrop Grumman Corporation, o companie globala cu activitati in domeniul apararii, cel de-al doilea contractor ca marime pentru armata americana, avand venituri de 32 mld. $ in 2007.
3. Jeffrey Immelt (SUA). Presedinte si CEO al General Electric, a doua companie din lume in termeni de capitalizare de piata; valoarea brandului GE e estimata la 49 mld. dolari.
4. James Dimon (SUA), CEO al JPMorgan Chase&Co., una dintre cele mai vechi companii de servicii financiare din lume si unul dintre liderii globali in investment banking, asset si wealth management.
5. Robert Zoellick (SUA). Al 11-lea presedinte al Bancii Mondiale, pozitie pe care a preluat-o in vara lui 2007, venind de la Goldman Sachs.
6. Oprah Winfrey (SUA). Realizatoare a „The Oprah Winfrey Show“, talk show-ul cu cel mai mare rating din istorie. Singurul miliar dar de culoare timp de trei ani succesiv.
7. Indra K. Nooyi (SUA). Presedinte si CEO al PepsiCo., cel de-al patrulea jucator global din racoritoare si alimentatie. „Fortune“ a numit-o cea mai puternica femeie din businessul international in 2006 si 2007.
8. Al Gore (SUA). Laureat Nobel pentru Pace, Al Gore e presedinte al Cur rent TV, al Generation Investment Management, membru al boardului Apple si consilier Google.
9. H. Lee Scott (SUA). Presedinte si CEO al Wal-Mart, nr. 1 in lista „Forbes 500“ a celor mai mari companii din lume. Retailerul a avut in 2007 venituri de 351 mld. de dolari si un profit de 11 miliarde de dolari.
10. gen. Mike Mullen (SUA). Sef al Statului Major al armatei SUA, Mullen a preluat in 2007 functia ocupata la un moment dat de fostul secretar de stat Colin Powell.

EUROPA 28% DIN SUPERCLASA
1. Mike Turner (Marea Britanie), CEO al BAE Systems, cu activitate in domeniul aerospatial si militar. In toamna anului trecut, Turner si-a anuntat retragerea.
2. Josef Ackerman (Germania). Din 2002, Ackerman e presedinte al boardului si CEO al Deustche Bank, unul dintre cele mai mari grupuri financiare din lume; recent a fost numit director nonexecutiv al Shell.
3. Alexei Miller (Rusia), CEO al Gazprom, cea mai mare companie din Rusia si cea de-a treia corporatie a lumii, dupa capitalizarea bursiera, care la inceputul lui aprilie atingea 300 mld. $.
4. Pascal Lamy (Franta), Director al World Trade Organization din 2005. Lamy a jucat un rol atat in politica Frantei, cat si in afaceri; la un moment dat a ocupat functia de comisar european pentru Comert.
5. Richard Branson (Marea Britanie). Fondator al Virgin Group, antreprenorul britanic a construit in jurul brandului Virgin peste 350 de companii, multe dintre ele experimente nereusite. Averea sa e estimata de „Forbes“ la 7,9 mld. $.
6. Silvio Berlusconi (Italia). Fostul si actualul premier italian controleaza un grup media inclus in top 10 corporatii italiene; are o avere estimata de „Forbes“ la 9,4 mld. $.
7. Peter Brabeck-Letmathe (Elvetia), CEO al Nestlé Group, lider global de piata pe mai multe linii de produse printre care se numara laptele, ciocolata, cafeaua si inghetata.
8. Josef Joffe (Germania). Editor si publisher al saptamanalului german „Die Zeit“, Joffe e in prezent unul dintre cei mai influenti jurnalisti europeni.
9. Michele Alliot-Marie (Franta). Ministru de Interne al Frantei, prima femeie care a ocupat vreodata acest portofoliu. In regimul Jacques Chirac a fost ministru al Apararii.
10. Bob Geldof (Irlanda). Muzician irlandez, actor, activist politic pro-Africa. Cunoscut pentru Live 8 – „Make Poverty History“ –, o serie de concerte sustinute in 2005 cu cateva zile inainte de Summitul G8.

AMERICA LATINA 12% DIN SUPERCLASA
1. Luiz Inacio Lula da Silva – presedinte (Brazilia)
2. Lorenzo Mendoza Gimenez – Empresas Polar (Venezuela)
3. Mario Molina – chimist, laureat Nobel (Mexic)
4. Moise Safra – Banco Safra (Brazilia)
5. Carlos Slim Helu – Telmex (Mexic)
6. Andronico Luksic – Banco de Chile (Chile)
7. Luis Alberto Moreno – Inter-American Development Bank (Columbia)
8. Genaro Larrea Mota Velasco – Grupo Mexico SA (Mexic)
9. Gustavo Cisneros – Cisneros Group (Venezuela)
10. Shakira – cantareata (Columbia)

AFRICA 5% din SUPERCLASA
1. Aliko Dangote – Dangote Group (Nigeria)
2. Ellen Johnson-Sirleaf – presedinte (Liberia)
3. Amr Khaled – predicator musulman (Egipt)
4. Francis Arinze – cardinal catolic (Nigeria)
5. Patrice Motsepe – African Rainbow Minerals (Africa de Sud)
6. col. Muammar Gaddafi – sef de stat (Libia)
7. Nelson Mandela – fost presedinte (Africa de Sud)
8. Wangari Maathai – laureat Nobel (Kenya)
9. Amre Moussa – secretar general Liga Statelor Arabe (Egipt)
10. Odein Ajumogobia – ministrul petrolului (Nigeria)
--------------------------------------------------------------------------------

Indiferent de varsta
Varsta nu e o bariera pentru a deveni membru al superclasei: cel mai tanar personaj de pe listele lui David Rothkopf are 23 de ani, iar cel mai batran – 87 de ani. Iata primele 10 nume din topurile dupa varsta:

SUB 45 DE ANI
1. Janus Friis (32 ani), cofondator, Skype (Finlanda)
2. Hiroshi Mikitani (43 ani), fondator, Rakuten (Japonia)
3. Kalanidhi Maran (44 ani), presedinte, Sun Network (India)
4. Andrei Likacev (43 ani), CEO al Lenenergo (Rusia)
5. Mark Zuckerberg (23 ani), CEO al Facebook (SUA)
6. Yang Huiyan (26 ani), actionar majoritar, Country Garden (China)
7. Oleg Deripaska (40 ani), presedinte, RUSAL (Rusia)
8. Richard Li (42 ani), presedinte, PCCW Limited&Pacific Century (Hong Kong)
9. Pierre Omidyar (39 ani), fondator, eBay (SUA)
10. Lorenzo Mendoza Gimenez (43 ani), CEO, Empresas Polar (Venezuela)

46-65 ANI
1. Mukesh Ambani (50 ani), presedinte, Reliance Industries (India)
2. Zhou Xiaochuan (60 ani), guvernator, Banca Populara a Chinei (China)
3. Vladimir Popovkin (51 ani), comandant, armata rusa (Rusia)
4. Jose Manuel Barroso (52 ani), presedinte Comisia Europeana (Portugalia)
5. Kemal Dervis (59 ani), administrator, UNDP (Turcia)
6. Steve Case (50 ani), fost presedinte CEO al AOL (SUA)
7. Rene Obermann (45 ani), CEO al Deutsche Telekom (Germania)
8. Rana Talwar (60 ani), presedinte, Sabre Capital Worldwide (India)
9. Guillermo Ortiz Martinez (60 ani), guvernator Banca Mexicului (Mexic)
10. printul Alwaleed Bin Talal (51 ani), presedinte, Kingdom Holding (Arabia Saudita)

PESTE 65 ANI
1. Osamu Suzuki (78 ani), presedinte, Suzuki Motor Corp. (Japonia)
2. Reinhard Mohn (87 ani), actionar, Bertelsmann (Germania)
3. Julio Mario Santo Domingo (84 ani), actionar majoritar, SAB Miller (Columbia)
4. Bernard Ecclestone (78 ani), presedinte&CEO, Formula One (Marea Britanie)
5. seicul Sabah IV Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah (79 ani), emir al Kuweitului (Kuweit)
6. Michael Bloomberg (66 ani), primar al New York-ului (SUA)
7. Carlos Slim Helu (68 ani), presedinte&CEO, Telmex (Mexic)
8. Akira Mori (71 ani), CEO, Mori Trust (Japonia)
9. KP Singh (76 ani), CEO, DLF Universal Limited (India)
10. Sumner Redstone (84 ani), proprietar CBS Corporation, Viacom (SUA)
--------------------------------------------------------------------------------

Cel mai puternic
O formula prea des folosita spune ca George W. Bush e cel mai puternic om din lume. Intr-adevar, figureaza pe primul loc la sectiunea „politica si armata“. In rest, influenta se masoara dupa alti parametri. Iata top 10 membri ai superclasei dupa domenii:

\POLITICA&ARMATA
1. George W. Bush – presedinte (SUA)
2. Vladimir Putin – prim-ministru (Rusia)
3. Hu Jintao – presedinte (China)
4. Gordon Brown – premier (Marea Britanie)
5. Angela Merkel – cancelar (Germania)
6. Luiz Inacio Lula da Silva – presedinte (Brazilia)
7. Nicolas Sarkozy – presedinte (Franta)
8. Ban Ki-Moon – secretar general ONU
9. Cristina Fernandez de Kirchner – presedinte (Argentina)
10. Sonia Gandhi – presedinte, Congresul National (India)

BUSINESS&ENERGIE
1. Jeffrey Immelt – CEO, General Electric (SUA)
2. Rex Tillerson – CEO, ExxonMobil (SUA)
3. Ratan Tata – CEO, Tata Group (India)
4. Ali Al-Naimi – ministrul petrolului (Arabia Saudita)
5. Tianpu Wang – CEO, Sinopec (China)
6. Alexei Miller – CEO, Gazprom (Rusia)
7. Jeroen van der Veer – CEO, Royal Dutch Shell (Olanda)
8. H. Lee Scott – CEO, Wal-Mart (SUA)
9. Indra K. Nooyi – CEO, PepsiCo. (SUA)
10. Lakshmi Mittal – presedinte&CEO Arcelor Mittal (India)

FINANTE
1. Zhou Xiaochuan – guvernator, Banca Populara a Chinei
2. Ben Bernanke – presedinte, Rezerva Federala
3. Jean-Claude Trichet – presedinte, Banca Centrala Europeana
4. Khalifa Mohammad Al-Kindi – presedinte, Abu Dhabi Inv. Authority
5. Ken Lewis – presedinte&CEO, Bank of America
6. Stephen Green – CEO, HSBC
7. Jamie Dimon – presedinte&CEO, JPMorgan Chase
8. Lloyd Blankfein – CEO, Goldman Sachs Group
9. John Varley – CEO, Barclays
10. Baudouin Prot – CEO, BNP Paribas

ALTELE
1. Rupert Murdoch – presedinte&CEO, News Corp.
2. seicul Al-Thani – presedinte, Al Jazeera
3. Papa Benedict al XVI-lea
4. Ayatollahul Ali Khamenei – lider suprem, Iran
5. Sergei Brin&Larry Page – cofondatori, Google
6. Bill Gates – Fundatia Gates, Microsoft
7. Warren Buffett – Berkshire Hathaway, filantrop
8. Jerry Yang – CEO, Yahoo!
9. Mark Thompson – director general, BBC
10. Tenzin Gyatso – Dalai Lama