Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română
Se afișează postările cu eticheta 2012. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 2012. Afișați toate postările

vineri, 1 iunie 2012

OCULTA MONDIALĂ ÎN CHIP ŞI ASEMĂNARE

VIZIONAŢI ŞI DAŢI MAI DEPARTE !!!


Pentru că se apropie ora începerii întâlnirii anuale a grupului Bilderberg, unde se pare că se va da undă liberă “executivului” pentru a se intra în linie dreaptă cu aplicarea acţiunilor planificate ce au devenit scadente (prea multe sunt sursele, atât manipulate, cât şi independente, care susţin că anul 2012 este un an crucial pentru planurile “Ïlluminati”, încât înclin a le acorda dacă nu credit, măcar atenţia necesară), procedez la o mică recapitulare asupra esenţei malefice a acestor autointitulate “elite”, spre a înţelege mai uşor că starea actuală a lumii se datorează acestor entităţi şi că ea este întocmai după chipul şi asemănarea acestora.
În loc de introducere vă rog să recitiţi artIcolul anterior: GRUPUL BILDERBERG SUB REFLECTOR, după care vă recomand să vizionaţi filmuleţele de mai jos.
Consider că subiectul este unul de interes absolut general şi de aceea am iterat îndemnul de a le transmite mai departe cât mai multor persoane.

Noua Ordine Mondială – Declaraţii făţişe



Guvernul Secret 



Bancherul demască masoneria şi Noua Ordine Mondială



Noua Ordine Mondială – Pregătirea Tronului “Fiarei”



                CINE DETERMINA STAREA LUMII
                DESĂVȂRŞIREA MINCIUNII
                2012
                FITI LINISTITI, "ELITELE" VEGHEAZA!
               UNDE VOR “ELITELE” SĂ SE AJUNGĂ?
                PLANETA MAIMUTELOR
                GENOCIDUL ROMANILOR
                Experimentul ROMANIA

joi, 19 ianuarie 2012

PUNCT CULMINANT!?


Abia a inceput anul 2012 si pentru romani el deja se anunta a fi mult mai greu suportabil decat cel abia trecut cu chiu cu vai.
Doua realitati au ajuns la capat de drum si ele trebuie sa se priveasca in fata: realitatea iluzorie a clicii minoritare auto-instaurate (?!) dupa '89 la conducerea statului si cea concreta a poporul roman.
Daca prima realitate se bizuie pe consecventa si solidaritatea de gasca a celor ce au tradat si devalizat Romania, sperand a putea mentine iluzia ca guverneaza tara in ciuda mult prea multelor dificultati conjuncturale, facand in continuare uz de minciuna, abuz, intimidare si manipulare nerusinata cu scopul de a macina pana la retezare fibra nationala, cea de-a doua realitate, a majoritatii mult prea mult chinuite care iese din carapacea izolarii (eu inca sper ca a fost o rezistenta pasiva adoptata la nivelul subconstientului), dintr-o indiferenta neputiincioasa, nu printr-un élan propriu, dar prin chiar atingerea limitei de supravietuire, dincolo de care nu mai exista decat doua optiuni: fie distrugerea raului, fie eutanasierea acceptata.
Aceste doua realitati se vor infrunta ori violent, in cazul in care scenariile pregatite de catre clica minoritara nu vor mai reusi sa nauceasca populatia vrajita pana acum de o mass-media odioasa, sau printr-o lupta de uzura care se va intinde pe o perioada mai lunga, daca scenariile amintite vor reusi sa mai tina o vreme poporul intr-o indusa stare de confuzie si de descurajare, urmand ca, intr-un final, rolul salvator sa il joace fie fortele nationaliste (singurele care pot readuce tara pe calea progresului), in prima varianta, fie fortele oculte ce au sustinut permanent clica tradatoare, in cazul celei de-a doua variante.
Ceea la ce ne putem astepta pe termen scurt si care ar putea conduce la una din cele doua variante este foarte bine punctat in articolul mai jos citat, din Cronica Romana:

Unul dintre aspectele fascinante ale si­tua­ţiei actuale din România constă în faptul că aproape nimeni dintre cei care participă activ la bătăliile po­li­tice nu conştientizează contextul în care ne aflăm. Am mai încercat să atragem atenţia asu­pra principalului pericol al viitorului apropiat, dar se pare că toată lumea este preocupată de micile răfuieli meschine din interiorul clasei politice. Mai încercăm încă o dată, în termeni clari şi simpli:
1. Guvernul Boc, la sugestia oficialilor BNR, a fă­cut în aşa fel încât depozitele populaţiei să fie garantate nu de BNR (şi rezerva valutară), ci de guvern. Gu­ver­nul nu are 32 de miliarde de euro pentru a salva de­pozitele populaţiei atunci când sistemul bancar va in­tra în faliment. Recomandăm celor interesaţi de detalii să consulte OUG 131/2010, OUG 13/2011 şi editorialul “BNR garantează nimic” din 11 decembrie 2011. Lăsăm cititorii să găsească singuri mo­tivul pentru care s-a decis ca BNR să fie exone­rat de orice responsabilitate financiară faţă de oa­me­nii care îşi ţin banii la bănci.
2. Sistemul bancar din România este penetrat adânc de băncile greceşti şi austriece, iar statul român este dependent de finanţarea din piaţa interbancară, fiind nevoit să “rostogolească” trimestrial datorii de mi­­liarde de euro pentru a nu intra în insolvenţă.

3. Băncile greceşti şi austriece nu au cum să su­pra­vieţuiască unui faliment al Greciei. De fapt, chiar şi pră­buşirea limitată iniţial la băncile greceşti va con­duce la falimente în lanţ în România. Pentru Europa, falimentul Greciei va fi foarte dureros, dar tolerabil în timp ce pentru România (în special deponenţii bănci­lor din România), falimentul Greciei va fi echivalent cu pierderea tuturor banilor depuşi de populaţie.

4. Am intrat în faza în care falimentul Greciei se poate produce aproape oricând. Solidaritate eu­ro­pea­­nă în privinţa situaţiei din Grecia nu există, iar sutele de miliarde care au fost promise pentru ameliorarea situa­ţiei şi aşa nu s-au plătit. Banca Mondială sugerează ţărilor în curs de dezvoltare din Uniunea Europeană “să se pregătească pentru ce-i mai rău”, iar agenţia Fitch consideră că 20 martie 2012 are şanse reale să fie ziua falimentului Greciei. Nu avem un glob de cris­tal pentru a şti exact ziua şi ora în ca­re se va declanşa dezastrul, dar ceea ce ştim este că mo­mentul în care milioane de români o să se tre­zeas­că fără banii strânşi în conturi este aproape.
Situaţia poate evolua după patru scenarii şi acum am ajuns într-un moment al deciziilor care vor avea consecinţe deosebit de serioase.

Scenariul 1:
Situaţia politică de la Bucureşti se stabilizează fără schimbări majore. Guvernul Boc (în formă remaniată sau nu) rămâne la putere şi continuă să acţioneze aşa cum a acţionat până acum. Şansele ca guvernul care a aprobat OUG-urile în baza cărora românii vor ră­mâne fără banii depuşi la bănci, să facă ceva pentru a salva populaţia sunt absolut nule. Suntem siguri că printre liderii opoziţiei există suficiente persoane care consideră că o astfel de evoluţie a evenimentelor este una pozitivă, deoarece le va permite accesul facil la putere, dar ei nu conştientizează faptul că în condiţiile unei distrugeri totale a sistemului financiar şi economic, corelate cu imposibilitatea de a plăti pensii şi salarii, opoziţia nu va ajunge la guvernare. România va ajunge să fie guvernată direct de FMI sau de orice altă organizaţie dispusă să ofere resursele financiare necesare supravieţuirii zilnice a populaţiei.
Precizări importante:
1. UE nu va avea nici resurse şi nici interes să-şi asume rolul de guvernator extern.
2. Nu va fi cazul unei influenţe “soft” cu negocieri, delegaţii şi acorduri discutabile. Vom avea o guvernare externă în toată regula, iar opozanţii de astăzi vor trebui să se obişnuiască cu ideea că noua adresă a guvernului român este 19th Street din Washington.
Guvernarea externă nu înseamnă că Jeffrey Franks va semna Ordonanţe de Urgenţă. Guvernarea externă înseamnă că şefii lui Jeffrey Franks decid numele pri­mu­lui ministru, iar clasa politică se conformează sau se confruntă cu sute de mii de oameni flămânzi în stradă.

Scenariul 2:
Actuala opoziţie reuşeşte, cu ajutorul trădătorilor din cadrul coaliţiei de guvernare, să dea jos guvernul Boc şi se instaurează un minunat guvern roş-galben. Luând în consideraţie faptul că arhitecţii multora dintre schemele “băieţilor deştepţi” din energie, gaze şi finanţe au fost create şi susţinute de către personaje deosebit de influente din PSD şi PNL, şansele ca noul guvern să lichideze schemele de finanţare a “băieţilor deştepţi” şi să forţeze BNR să garanteze depozitele populaţiei (asta în cazul improbabil în care Isărescu mai are bani) sunt infime. Mai mult decât atât, dacă va fi creat precedentul schimbării guvernelor la ie­şi­rea în stradă a câtorva mii de oameni, în mod garantat vom asista la situaţia în care imposibilitatea plăţii pensiilor şi salariilor, cuplată cu pierderea depo­zi­te­lor bancare, vor genera proteste la care vor participa nu câteva mii, ci sute de mii de persoane. Finalul scenariului va fi identic: România va fi guvernată de cei care vor fi capabili să o finanţeze.

Scenariul 3:
Crearea unui guvern de tehnocraţi. În cadrul opo­zi­­ţiei există personaje îndeajuns de inteligente să înţelea­gă lipsa de popularitate a propriilor lideri şi dispreţul general faţă de clasa politică care există în societate. În aceste condiţii, una dintre ideile pe care le pot rea­li­­za cu complicitatea unor trădători din PDL ar fi cre­a­rea unui guvern de tehnocraţi care să le ofere o credi­bilitate temporară şi siguranţa faptului că nimeni nu se va atinge de fluxurile financiare ale “băieţilor deştepţi”. Tehnocratul ideal care dispune de o reputaţie impecabilă, care i-a fost creată prin eforturile “unităţii informaţionale” infiltrate în mass-media, este Mugurel Isă­rescu. Deşi suntem siguri că el însuşi nu-şi doreşte să ajungă în această situaţie, s-ar putea să nu aibă de ales, în condiţiile în care suficiente persoane influente vor ajunge la concluzia că situaţii disperate necesită măsuri disperate. Rezultatul guvernării tehnocratice va fi la fel de dezastruos ca şi al unei guvernări politice. Distincţia “politic”-”tehnocratic” contează numai atunci când tehnocraţii nu au dosare de blocat, “poliţe” de plă­tit, favoruri de întors sau epoleţi ascunşi sub sacou. Guvernarea tehnocraţilor se va sfârşi cu dezastrul economic, pierderea banilor populaţiei din bănci şi introducerea guvernării externe.
Actuala clasă politică trăieşte cu impresia greşită că finanţatorii externi vor fi forţaţi prin natura lucrurilor să negocieze cu cei care vor fi la guvernare la Bucureşti. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Finanţatorii externi au suficiente resurse umane pentru a-i şunta pe toţi politicienii de la Bucureşti şi au mai existat ţări în care s-a făcut această manevră. Învăţarea istoriei este utilă pentru toată lumea.
Posibilitatea de a evita această situaţie există, dar numai în condiţiile în care se realizează  scenariul 4:

Fie prin decizia volitivă a preşedintelui, fie prin con­sensul clasei politice, la butoanele economiei (nu contează care va fi funcţia oficială) trebuie să ajungă persoane care nu sunt grevate de obligaţii faţă de foşti şi ac­tuali securişti. Dacă aceşti oameni noi vor avea posibilitatea să demonteze total caracatiţa “băieţilor deş­tepţi”, întorcând în ţară fluxurile financiare care astăzi alimentează buzunare private, şi vor aplica câteva co­rec­ţii dure sistemului bancar (inclusiv BNR), atunci exis­tă posibilitatea ca România să nu ajungă să fie guvernată în totalitate din exterior, pensiile şi salariile să fie plătite, iar cetăţenii să nu-şi piardă banii depuşi la bănci.
Fereastra de oportunitate pentru acest scenariu pozi­tiv aproape s-a închis. Dacă nu vom vedea schim­bări în viitorul imediat, atunci ne va aştepta unul dintre scenariile tragice descrise mai sus.
Redacţia Economică

marți, 3 ianuarie 2012

2012

Am trecut si pragul mult trambitatului an 2012, despre care s-a facut atata tevatura referitor la evenimentele pe care le va aduce.
Fiind greu sa anticipam ceea ce natura ne va oferi ca plata a nesabuintei cu care am siluit planeta, mai ales in ultimul secol “al stiintei”, voi incerca sa punctez cateva aspecte ale intiativei oculte, care pare ca a reusit sa isi aseze pe tabla de sah a omenirii piesele in pozitia dorita si va dori sa-si fructifice acest avantaj tactic.
Anul 2011 ne-a adus doua mari surprize pe care avem toate motivele a le considera regizate de fortele oculte: primavera araba si miscarea “Ocupati Wall Street”. Ambele au adus unele miscari convulsive ce au prefigurat punctual modele spre care se pare ca ne vom indrepta in cursul anului 2012, pe drumul spre implementarea unor stari cu potential destabilizator: polarizarea financiar-economica, religioasa si sociala, ce vor fi folosite ca instrumente ale noii ordini mondiale pe drumul instaurarii guvenarii mondiale.
Nelinistitor este ca actiunile devin din ce in ce mai violente si par a cofirma ca planurile urmarite sunt rodul unor minti intunecate, de sorginte diabolica.
Spun acest lucru pentru a atentiona ca acum, cand ne-am captusit cu inca un dusman prin faptul ca pana si propria structura statala a devenit un inamic pentru noi, va trebui sa urmarim cu vigilenta evolutia lucrurilor in speranta ca vom fi capabili sa ne organizam la nivel individual / de familie / de comunitate si, cu ajutorul lui Dumnezeu, de natiune pentru a face fata incercarilor de rau augur ce ne stau in fata.
Dupa cum ati vazut, am incheiat anul 2011 sub sceptrul amenintarii agravarii crizei economice si financiare, criza ce s-a declansat numai dupa polarizarea bogatiilor si resurselor planetei, acestea aprtinand acum unui grup mai mult sau mai putin ocult ce reprezinta sub 0,005% din populatia Terrei.
Pe acest fond, dupa o declansare spectaculoasa, miscarea “Ocupati Wall Street” a picat in “hibernare”, de unde, spre sfarsitul anului ne-a transmis un semnal foarte virulent fata de starea in care parea ca picase. Astfel ea a emis un ghid de suprvietuire din care reiese ca in 2012 trebuie sa ne asteptam la multe convulsii sociale si la violente de sorginte “revolutionara” - o revolutie mondiala.
Totodata sfarsitul anului ne-a adus si un studiat pas in doi intre SUA si Iran, tari care par a se atata una pe cealalta pe calea razboiului, insa toate miscarile lor dau senzatia unui scenariu prestabilit care urmareste o linie directoare ce pare a fi o cursa spre polarizarea puterii in regiunea Orientului Mijlociu, in care sunt implicate Turcia, Israelul, Egiptul, Arabia Saudita si Iranul. Cam multi pretendenti pentru o regiune atat de mica…
Spun ca miscarile par a face parte dintr-un scenariu, deoarece ele s-au desfasurat cu o anumita lentoare si lipsa de periculozitate generala pana la sfasitul lui 2011 cand a inceput belicosul balet dintre SUA si Iran, pe fondul retragerii trupelor americane din Irak (la ţanc!) si acum, la inceputul noului an, al amenintarii retragerii observatorilor Ligii Arabe din Siria. Cu alte cuvinte se da drumul la caini spre a incepe vanatoarea (dar numai pentru cei avizati)…
Opinia mondiala nu mai este insa focalizata pe aceste evenimente si altele conexe, caci a fost sistematic manipulata si va fi complet rapita de sindromul anului 2012, pregatit din timp cu o mare meticulozitate. Astfel vom asista pe zi ce trece la o retorica tot mai sustinuta pe tema sfarsitului lumii la finalul acestui an. De parca ar putea cineva prezice data sfarsitului lumii – dupa ce ani de zile Biblia a foat luata in deradere tocmai datorita profetiilor despre sfarsitul veacurilor - iata ca dintr-o data ni se prezinta alte profetii extrase din izvoare dubioase cum ar fi maiasii, indienii Cherokee, indienii Hopi, cartea Indiana Kali Yuga, sau cea chineza I Ching, cartea cabalica Zohar, Biblia Kolbrin, marele sigiliu al SUA si alte surse masonice care fixeaza o data exacta a sfarsitului lumii: 21.12.2012. Oare de-asta a fost luata in deradere Biblia, fiindca ea ne spune ca nimeni nu poate sti ziua aceea, nici chiar Domnul nostru Iisus Hristos, stricand astfel orice pretentie de predictie pe aceasta tema?! Vedeti dar ca exista anumiti planificatori ai intunericului care isi permit sa se joace cu soarta a miliarde de oameni, pe masura “dragostei” pe care le-o poarta.
In confuzia ce se va crea sub deviza ‘Sfarsitul este aproape”, indivizilor umani le va fi tot mai greu sa deceleze intre catastofele naturale si cele create de om (daca poate fi numit om) si vor ajunge usor in situatia de a-si vinde libertatea pentru siguranta materiala a zilei de maine, fara a realiza ca a-ti vinde libertatea unor minti diabolice inseamna, de fapt, activarea cosmarului cel mai negru in care va fi tarata omenirea.
Oare cat va mai dura si acest ultim cosmar?!