Pentru că în articolele de până acum am invocat în mai multe rânduri credinţa strămoşească a poporului român şi tăria acesteia, doresc să abordez mai expresiv această credinţă care constiuie puterea noastră vitală şi garanţia de nedesfăcut a continuităţii permanente oricât de ostili ne-ar putea fi duşmanii prezenţi sau viitori.
Biblia ne relatează despre planurile lui Dumnezeu cu cei aleşi. Şi întotdeauna planurile lui Dumnezeu au fost bune deşi oamenii, pe moment, nu le-au înţeles şi nici nu au putut prevedea finalul lor.
Ceea ce ne împinge deseori la deznădejde şi rătăcire este natura noastră păcătoasă dobândită în urma înşelăciunii şi rebeliunii originare.
Dar trebuie ca mereu să ne amintim că descurajarea şi rătăcirea nu vin de la Dumnezeu. El este permanent autorul speranţei.
Dacă vă confruntaţi cu desnădejdea, aceasta poate rezulta din deciziile şi acţiunile unor păcătoşi care se răsfrâng asupra voastră. Sau poate culegeţi roadele practicării unor proaste obiceiuri.
Ca să puteţi descoperi speranţa din planurile iubitoare ale lui Dumnezeu trebuie să-l urmaţi pe Iisus Christos.
Vă mai amintiţi cum ne-a îndemnat El să nu uităm: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”.
Aprofundaţi şi cele consemnate de Ioan:
“Totuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi -L voi trimete. / Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. / În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; / în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; / în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat” Ioan 16:7-11.
Şi o încurajare de final:
“V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea`` Ioan 16:33.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu