ROMANII, POPOR FARA TARA (VI)

Romania este un neplacut exemplu despre ceea ce inseamna ca o natiune sa fie condusa de o minoritate, de orice fel ar fi aceasta: vicioasa, imorala, elitista, etnica s.a.m.d. In fond, de peste 20 de ani, suntem condusi de o liota compusa dintr-un amalgam de minoritati care s-a infipt la carma statului national si care a inceput prin a manipula majoritatea in scopul atingerii intereselor proprii de grup, antinationale si, in final, antiumane pentru ca sfarseste prin a agresa o majoritate adusa de ea in pragul lichidarii prin denaturare si degenerare.
Popor bland si pasnic, romanii s-au lasat manipulati fara discernamant, ei chiar refuzand sa creada ca cei aflati la putere pot fi motivati de scopuri marsave si distrugatoare contra semenilor lor.
Astfel, ei n-au reactionat la jaful fara precedent practicat de minoritatile oligarhice, preluand cu naivitate motivatiile mincinoase propagate de catre acestea.
De ce credeti ca in mass-media din Romania se vorbeste numai peiorativ la adresa societatii socialiste de dinainte de ‘89? Pentru ca daca s-ar aborda subiectul de o maniera obiectiva, si cu bune si cu rele, s-ar putea face un inventar al bogatiilor si resurselor economico-funciare, financiare si umane de care care ajunsese sa beneficieze tara noastra in urma guvernarii socialiste. Si atunci ar fi foarte greu de explicat unde au disparut toate aceste comori care apartineu unui singur proprietar: poporul roman.
Mai mult decat atat, ar aparea intrebarea cum de regimul socialist le realizase intr-o perioada relativ scurta de timp, prin forte prorpii, iar acum nu numai ca nu se realizeaza nimic dar se si impovareaza poporul roman cu datorii enorme de pe urma carora el nu a beneficiat catusi de putin, ba chiar i-au fost amanetate nu numai prezentul, ci si viitorul. Odata generata o astfel de intrebare s-ar lamuri si cum a fost posibil, ceea ce nu convine minoritatilor spoliatoare, deoarece s-ar pune in evidenta patriotismul, solidaritatea, harnicia si cinstea prin care au fost realizate, in comparatie cu lipsa de scrupule a actualei oligarhii care nu se sinchiseste in nemernicia sa decat de sine insasi, fiind un fel de “pasare distruge tot” pentru natia ingenuchiata. Si totul in numele unei globalizari fara alt scop decat jaful si concentrarea bogatiilor in maini putine dar hulpave.
Nu este de mirare ca s-a ajuns aici, deoarece planurile oculte sunt vechi, dar nu puteau fi aplicate atata vreme cat patriotismul si credinta erau un izvor de apa vie pentru natiune, atata vreme cat indivizii erau constienti ca nu apartin, asa teoretic, intregii omeniri, ci sunt un corp comun al unei parti a acesteia – natiunea, care are de indeplinit o menire pe lumea asta.
Aceasta era si convingerea geniului nostru national Mihai Eminescu, care considera ca individul poate face un singur lucru: a se pune in serviciul natiunii sale, pentru a o ajuta sa-si indeplineasca misiunea ce-i este harazita.
Inegalabilul geniu considera ca pentru umanitate, ca fiinta colectiva, nu se poate lucra decat punandu-te in serviciul celor ce sunt de-o fiinta cu tine, celor cu care ai fost destinat sa traiesti. Cine vrea sa lucreze cu folos pentru umanitate, trebuie sa lucreze pentru natiunea in sanul careia s-a nascut. Cosmopolitismul (n.n. Conceptie potrivit careia patria e lumea intreaga, iar omul, cetatean al ei. Conceptie politica prin care se propaga indiferenta fata de patrie, dispret fata de valorile culturii materiale si spirituale ale propriei natiuni, fata de limba si traditiile nationale progresiste) e o imposibilitate, realitatea de care suntem legati prin lanturi ce nu se pot desface e natiunea. “Ë o chestiune ce nu exista, aceasta a cosmopolitismului. Sa nu fim inventivi in chestiuni al caror inteles ar fi greu de definit pentru fiecare din noi. Poate ca ar exista cosmopolitism – daca el ar fi posibil. Dar el e imposibil. Individul care are intr-adevar dorinta de a lucra pentru societate, nu poate lucra pentru o omenire care nu exista decat in partile ei concrete - in natiuni. Individul e osandit prin timpi si spatii, de a lucra pentru acea singura parte, careia ii apartine. In zadar ar incerca chiar de a lucra deodata pentru toata omenirea, el e legat prin lanturi nedesfacute de grupa de oameni in care s-a nascut”.
Eminescu a caracterizat cosmopolitismul (similar in epoca sa cu ceea ce inseamna azi globalismul) ca o simulatie, o inselaciune, care nu a fost niciodata un adevar, demascandu-l ca la temelia sa se afla un interes, acuzand ca strainii simuleaza cosmopolitismul pentru a nu-si primejdui interesele ce le au in tara noastra. Cosmopolitismul e simulatie, fatarnicie, pretext al hotiei si indiferentismului.
Uah! Ce viziune! De parca nu ar fi cunoscut numai trecutul si prezentul epocii sale, dar parca ar fi profetit despre viitor asa cum il traim noi astazi.
Avand asemenea inaintasi ar trebui sa ne cuprinda rusinea fata de noi insine pentru nestiinta in care ne-am lasat tarati si sa ne facem cat mai grabnic un proces de constiinta prin care sa ne spalam de pacatele uitarii adevaratelor noastre valori si, treziti la realitate, sa le repunem fara intarziere si prin orice mijloace la locul firesc pe firmamentul acestei mari natii careia apatinem, Natiei Romane, pentru ca, asa cum am mai afirmat, fiecare natie este facuta de Dumnezeu si fiecare trebuie sa isi aduca rodul sau.
Frati romani, cu Dumnezeu inainte, caci daca Dumnezeu este cu noi, ce ne pot face noua oamenii?!

Cititi si: ROMANII, POPOR FARA TARA (IV)

              PEGRA OCULTA CE APASA ROMANIA

              INTRECEREA IN TRADARE

              NEVOIA DE SOLIDARITATE ACTIVA

              CONCENTRAREA BOGATIILOR SI SARACIREA POPULATIEI IN PROCESUL DE GLOBALIZARE