În afara Campionatului
Mondial de Fotbal din Brazilia scandalul Bercea Mondial - Mircea Băsescu este,
fără discuţie, cel mai discutat subiect al momentului. Cum simpla rostire a
numelui Băsescu stârneşte din start o mulţime de pasiuni, comentariile sunt
previzibil extrem de polarizate. Există însă câteva concluzii factuale greu de
combătut într-o discuţie decentă care nu alunecă în imprecaţii sau în obişnuita
zonă băşcălioasă.
1. E greu pentru cineva să
mai pretindă în mod credibil că DNA-ul, justiţia în general, sunt armele cu
care preşedintele loveşte în adversari. Asta nu înseamnă nicidecum că nu există
abuzuri sau corupţie în Justiţie, că nu există şi nedreptăţi. Însă e limpede că
sistemul e departe de a fi controlat de cineva. Inclusiv de Traian Băsescu.
2. Atacul (orchestrat, aşa
cum era de aşteptat din centrul de comandă Voiculescu - Antena 3) îl vizează nu
doar pe preşedinte ci, poate într-o măsură mai mare, două piese grele din
Justiţie: Codruţa Koveşi şi Livia Stanciu, preşedinta Inaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie.
3. În ciuda delimitării sale
explicite de cazul fratelui în mod evident preşedintele iese puternic afectat,
fiind prin forţa lucrurilor asociat unei peisaj infracţional populat cu
interlopi. E greu de spus în acest moment dacă ceea ce se întâmplă acum îi
anulează sau nu şansa de a mai juca un rol important pe scena politică
autohtonă din 2015 încolo. Lovitura de imagine e serioasă, vom vedea însă dacă
va fi şi una decisivă.
4. Evenimentele au decantat,
mai clar ca niciodată, "caracterele" de pe scena publică prin maniera
în care acestea au reacţionat. Călin Popescu Tăriceanu a ţinut să-şi reconfirme
în forţă postura de personaj jalnic. Nu e clar dacă la mijloc sunt doar umori
personale sau joacă, ca o marionetă, o scenetă scrisă de "colegii"
din PSD. Dar ca un om care, din postura de prim ministru îi trimitea lui Traian
Băsescu bileţe să-l "rezolve la procuratură" pe Dinu Patriciu sau ca
unul care nu a avut nici un fel de "îngrijorări" legate de cazul
Duicu sau de plagiatul d-lui Ponta să aibă revelaţii pe probleme de integritate
e parcă prea mult. Caracterizarea pe care i-a făcut-o atât lui cât şi altor
"moralişti" de ocazie Cătălin Predoiu e din acest punct de vedere
foarte potrivită. La polul opus faţă de dl Predoiu se situează Klaus Iohannis,
marea speranţă a "dreptei româneşti", care parcă ţine să întărească,
pe zi ce trece, dubiile legate de persoana sa.
Sunt însă câteva întrebări
la care nu avem răspunsuri, poate nu le vom avea niciodată, şi acestea ţin de
zona serviciilor secrete. La felul în care s-au raportat ele la preşedinte. De
pildă, de ce a fost activat acum un scandal bazat pe întâmplări din 2011? Sau,
dacă, şi dacă da, când, a fost informat şeful statului şi despre ceea ce făcea
Mircea Băsescu dar şi Pavel Abraham? Ultimul a fost văzut des prin Drăgăneşti
Olt (unde locuieşte familia lui Bercea Mondial) promiţându-le membrilor
clanului amnistia (asumată, zicea el, de însuşi Ponta) în schimbul unor
declaraţii împotriva lui Mircea Băsescu.
Însă lucrurile nu se opresc
nici măcar aici. Şi asta e partea cea mai puţin discutată dar potenţial cea mai
gravă în legătură cu aceste incidente. Dacă privim incidentul în context
regional, în legătură cu criza ucraineană şi dependenţa energetică a Europei
faţă de Rusia, nu putem să nu remarcăm o serie de coincidenţe şocante. Simultan
cu scandalul din România în care este implicat fratele preşedintelui a izbucnit
un mare scandal şi în Polonia care ar putea duce chiar la alegeri anticipate.
Şi acolo scandalul are o bază reală dar presa poloneză avansează ipoteza unui
amestec explicit al serviciilor secrete ruseşti care ar fi sprijinit logistic
interceptările care stau la baza acestuia.
Or, prea se leagă lucrurile.
Ţintele în cele două cazuri sunt principalele două puncte de sprijin americane
din regiune, România şi Polonia. Operaţiunea legată de Mircea Băsescu a fost
realizată evident de profesionişti (există indicii privind implicarea
serviciului "doi şi un sfert" de la MAI, trecut acum sub comanda
directă a premierului, probabil sub bagheta lui Pavel Abraham (un personaj care
frecventează curent ambasada Rusiei de la Bucureşti) şi Dan Voiculescu. Asta nu
scuză, bineînţeles, prostia fratelui preşedintelui dar pune totul, ca şi în
Polonia, într-o altă lumină. La urma urmei serviciile secrete asta fac:
identifică şi exploatează punctele vulnerabile care ţin de natura umană (lăcomie,
aventuri amoroase, alte ipostaze compromiţătoare) prin care fie să poată
recruta colaboratori inflitrând instituţiile altor state fie să destabilizeze
situaţia internă din ţara ţintă. În aceste condiţii suspiciunile privind o
posibilă filieră rusească în declanşarea ultimului scandal nu sunt deloc
lipsite de substanţă.
E greu de spus câţi actori
din spaţiul politic, din economie sau din structurile informative din România
sunt prinşi în această filieră rusească. Însă cu siguranţă prin oameni ca Pavel
Abraham (şi alţii pe care nu îi ştim, probabil aceeaşi care au acţionat şi în
vara anului 2012) ei pot exploata abil, din umbră, agenda meschină, interesele
personale ale unor oameni precum Tăriceanu, Ponta, Voiculescu sau alţii ca ei.
Dacă Moscova este implicată
în cele întâmplate recent în România şi Polonia e grav. Înseamnă că ruşii îi
domină serios pe americani la acest capitol. Cu lideri politici de tipul celor
de la noi, lipsiţi de scrupule, de onoare, iresponsabili, care îşi urmăresc
interesul cu ochelari de cal, terenul e prielnic. În momentul de faţă una
dintre ţintele importante pare să fie eliminarea cvasitotală de pe scena
publică a lui Traian Basescu, un sprijinitor fervent al prezenţei americane în
România, astfel încât acesta să nu mai poată juca nici un fel de rol politic
important în continuare, după terminarea mandatului. Premiul cel mare este
readucerea justiţiei sub control, ceea ce în interesul cam a tuturor cercurilor
politice influente autohtone, de la pesedişti la liberali.
Aşa că există toate şansele
să asistăm, începând din 2015, la repoziţionări geopolitice (poate nu dramatice
din primul moment, dar semnificative, ca în cazul Ungariei, Slovaciei,
Bulgariei sau Cehiei, al cărui premier declara recent că este împotriva
prezenţei unor militari americani pe teritoriul ţării întrucât asta îi aduce
aminte de invazia sovietică din august 1968 (!?), la pachet cu un tip de
restauraţie generalizată pe câteva segmente cheie, mai ales în Justiţie. Cu
alte cuvinte sunt şanse să consolidăm pe plan intern un tip de societate foarte
diferit de ceea ce sperau unii (e drept, destul de puţini în ansamblul
societăţii) să se întâmple. Mulţi vor considera că toate astea sunt doar
trasnăi şi invenţii panicarde. Însă cine şi-ar fi imaginat prin octombrie 2013 ceea
ce se întâmplă astăzi într-o ţară ca Ucraina care doar cu doi ani în urmă
găzduia, împreună cu Polonia, CE de fotbal?
AUTOR: Alexandru
LĂZESCU / Ziarul de
Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu