LUPTA CEA BUNA

Romani, nu va mai lasati dusi de nas. Termenul de gratie a expirat!
De peste 20 de ani suntem intr-o suferinta cronica datorata tolerantei noastre proverbiale.
Si acum s-a-ntrecut masura inca odata si cei care au adus napasta asupra noastra s-au demascat cu varf si indesat. Nu mai putem afirma ca nu suntem siguri daca este adevarat.
Da, este adevarat!
Tradarea si minciuna au pus stapanire peste poprul nostru si il chinuie neincetat, pentru ca tradatorii aliati cu dusmanii nostri nu sunt interesati de starea noastra. Pe ei nu ii intereseaza decat jaful, smulgerea cu orice prêt a bogatiilor de orice natura agonisite cu nenumarate jertfe de catre necajitul nostru popor.
Nu va mai lasati dusi cu vorba mincinoasa. Poporul roman are o misiune istorica si ea trebuie indeplinita.
In fond, natiunile au fost create de Dumnezeu pentru ca fiecare sa isi aduca rodul sau.
Noi, de fiecare data am fost impiedicati sa prezentam rodul nostru, dar nu pentru ca acesta nu era valoros, ci, dimpotriva. Poporul nostru este precum biblicul Abel, ucis din invidie de catre Cain pentru ca lui Dumnezeu I-a placut jertfa adusa de acela, pentru ca era o jertfa adusa din credinta.
Cu toate acestea, poporul roman si-a adus unele roade partiale si ele au fost placute lui Dumnezeu, fiind aduse in credinta.
Nu mai acceptati ca tot ce am facut noi a fost derizoriu si lipsit de valoare. In fond, nu cei lipsiti de valoare sunt panditi si atacati in toate felurile de dusmani pizmuitori.
Nici ca nu avem rezerve pentru a ne reveni.
Ganditi-va putin: daca nu am avea rezerve naturale si potential economic ce ar mai cauta jefuitorii prin tara noastra? Daca nu am avea oameni valorosi, de ce i-ar mai primi strainii prin tarile lor pe romanii plecati din propria tara datorita urgiei abatute asupra noastra?
Am primit mostenire istorica o tara cu un sol deosebit de rodnic, neintalnit in alte tari, acoperit de frumuseti naturale care ne impun sa acceptam ca divinitatea este langa noi.
Pe langa bogatiile naturale, dispunem de un bazin de reserve umane inepuizabil: romanii s-au afirmat nu numai in tara lor, ci si in orice alta tara in care au ajuns.
Imi place sa amintesc ca Ion Slavici spunea despre romani ca sunt restauratori ai bunelor obiceiuri orisiunde s-ar ivi ei.
O vorba stramoseasca spune ca “Romanul este un om de pus la rana”.
Nu va lasati coplesiti! Stiu ca povara asupririi este grea si nemiloasa, dar ea nu ne va invinge daca ii vom opune rezistenta. Si putem spune ca rezistenta pasiva opusa instinctiv de catre noi a erodat destul din aplombul si neobrazarea invadatorilor. In fond si rabdarea este o arma, iar daca este dublata de conservarea calitatilor morale proverbiale ale poporului roman, ea devine infailibila.
Si a venit vremea sa valorificam roadele ei…
Haideti sa restauram bunele obiceiuri, putin cate putin, consecvent si cu taria convingerii ca binele invinge intotdeauna, desi drumul e greu de intrevazut in intunericul in care am fost impinsi.
Sa facem inca odata ca steaua poporului roman sa isi arate stralucirea si sa ne lumineze calea.
Acesta este un apel adresat fiecarui roman, deci un apel individualizat, in speranta ca vom intelege ca lupta este nu una impersonala, dusa de catre alti oameni care au o doza mai mare de devotament. Nu, este un apel la solidaritate neconditionata, la aducerea contributiei individuale pentru restaurarea marelui tezaur national, moral si material, din care sa izvoreasca din nou setea de viata sanatoasa, plina de realizari si aflata sub gratia divina.
Asa dupa cum ne indemna si marele poet national George Cosbuc:
“O lupta-i viata, deci te lupta
Cu dragoste de ea, cu dor.
…………………………..
Traiesc acei ce vreau sa lupte;
Iar cei fricosi se plâng si mor”.