Citiţi mai jos o poezie din 1881 a
lui Alexandru Vlahuţă şi vedeţi dacă puteţi contrazice afimaţia următoare:
NU!
NU ESTE NICI O SCHIMBARE.
Şi atunci te întrebi: dacă tot nu se schimbă nimic, ce rost are să te mai frămânţi şi să-ţi faci speranţe că cei urcaţi la putere nutresc măcar un singur gând bine-intenţionat la adresa ta, a mea, a celorlalţi semeni ai noştri?
Şi atunci pentru ce să te mai duci
la vot? Poate doar ca să-ţi alegi singur călăul!
Sau,
ceea ce este şi mai grav, unde este contribuţia noastră de mai bine?
Că doar am acţionat o viaţă întreagă
cu dăruire, inteligenţă şi credinţă!
Şi la aceşti ani ai senectuţii,
încărcaţi de experienţă şi plini de concluzii, ce le spunem copiilor noştri ?
Învăţaţi, munciţi, fiţi cinstiţi, că
doar aşa vă va recunoaşte societatea şi veţi răzbi?!
Dar mai este societatea a noastră?!
Cum oare ne-am lăsat duşi de nas?!
Şi cum o vom recupera de
la profitorii-trădători aliaţi cu toţi borfaşii, ridicaţi ca o spumă a
neruşinării deasupra apelor tulburate, chiar cu acest scop, tocmai de către ei
înşişi?
Răspunde tu spirit românesc, curat, tradiţional-cumpătat, plin de înţelepciune şi purtător al bunelor orânduieli creştine, dacă încă mai eşti prezent în mijlocul nostru, că eu, umil slujbaş al corectitudinii şi legalitatii de o viaţă, nu mai pot găsi acest raspuns!
Răspunde tu spirit românesc, curat, tradiţional-cumpătat, plin de înţelepciune şi purtător al bunelor orânduieli creştine, dacă încă mai eşti prezent în mijlocul nostru, că eu, umil slujbaş al corectitudinii şi legalitatii de o viaţă, nu mai pot găsi acest raspuns!
Dar
nici nu pot uita sau ezita a spune: Doamne, ajută!
Căci
ce poate fi mai sigur decât cuvântul lui Dumnezeu:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu