Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română

miercuri, 5 februarie 2014

Pentru reîmprospătarea memoriei: frunzărind prin lista profitorilor-trădători de ţară


În iunie 1989, George Soros le-a impus anticipat românilor renunţarea la dreptul lor legitim asupra Transilvaniei, recunoscut şi confirmat prin Tratatul de la Trianon, în schimbul promisiunii că îi va scăpa de Ceuşescu, cel pe care el însuşi îl sprijinise în urmă cu 15-16 ani.
În 1989 lumea bipolară de până atunci, în care URSS şi SUA îşi împărţeau sferele de influenţă, tocmai apusese. SUA şi aliaţii săi occidentali înregistrau o ascensiune de neoprit, în timp ce URSS era în pragul colapsului. Această stare de lucruri a permis SUA să-şi contureze obiectivele pentru următorul deceniu. Ţinta cea mai mai îndepărtată, vizibilă abia în zilele noastre, era controlul asupra petrolului din zona mării Caspice şi a reorganizării traseelor oleoductelor care legau Asia Centrală de Balcani şi de restul Europei. Pentru a ajunge acolo, Washingtonul trebuia să se asigure că România nu mai constituie niciun obstacol în calea sa şi acest deziderat era obţinut în două feluri. Fie direct prin răsturnarea lui Ceauşescu de la putere, fie prin sprijinirea noului aliat al SUA (Ungaria), de a intra prin orice mijloace în posesia Transilvaniei. Ardealul constituia singura poartă de acces din Europa Occidentală înţesată cu trupe de americani către câmpurile petrolifere din republicile sovietice Azerbaidjan, Turkmenistan, Uzbekistan şi Kazakhtan, pe care SUA urmau să le desprindă de URSS.

Pe 16 iunie 1989, miliardarul american George Soros (György Schwartz) a organizat în Republica Populară Ungaria comemorarea victimelor represiunii revoluţiei maghiare din 1956, prin reînhumarea fostului lider comunist Imre Nagy. Soros s-a prezentat drept "un om de stat fără stat", făcând profeţia că în curînd imperiul sovietic se va numi imperiul Soros şi cadrele pepinierei sale vor controla societatea civilă şi spaţiul politic în ţările est europene. Exemplul oferit ostentativ de George Soros fiind utecistul Viktor Orban, trimis în 1989 să studieze la Oxford pe banii fundaţiei sale.

La festivitate, devenită simbolul luptei împotriva comunismului în Europa de Est, a participat şi un grup numeros de generali NATO, în frunte cu Manfred Woren. Cu 3-4 ani înainte, fundaţia Soros de la New York semnase o înţelegere cu Ungaria pentru constituirea la Budapesta a unei filiale şi a unui institut Soros, cu scopul de a-i ajuta pe unguri să scape de comunism, ocazie cu care Ungaria îşi deschisese graniţa cu Austria. La acest institut al lui Soros s-au pregătit decenii la rând "reformatori politici şi sociali" din Balcani, instruiţi de foşti ofiţeri pentru operaţiuni speciale ai armatei SUA, specializaţi în războiul de guerilă urbană.

În cadrul discuţiilor din capitala Ungariei s-a abordat şi subiectul răsturnării de la putere a lui Ceauşescu. S-a convenit ca etnicilor maghiari din România să le revină un rol hotărîtor, mult mai extins decât cel la care s-au limitat scenariul din decembrie 1989. Care era acel rol? Întrebaţi autorităţile, că vă şi răspund. Grupul de neo-kominternişti, controlaţi de serviciile occidentale în comun cu AVO maghiar, fiind atunci botezat Frontul Salvării Naţionale. La finalul manifestărilor din 1989, conform celor convenite, a fost redactat un apel prin care se cerea unirea românilor şi ungurilor împotriva duşmanului comun - Ceauşescu. Se afirma că acest apel numit "Declaraţia de la Budapesta" ar fi rezultat în urma unei aşa-zise înţelegeri româno-maghiare, care nu era semnată din partea română decât de şase membrii ai exilului. Printre care Ariadna Cornea-Combes, fiica Doinei Cornea (devenită la revoluţie membru al CFSN), la care s-au adăugat regele Mihai, Neagu Djuvara, deontologul de azi Emil Hurezeanu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Vladimir Tismaneanu şi Dinu Zamfirescu.

Textul declaraţiei înregistra o premieră absolută, fiind prima dată când un grup de români recunoştea că Transilvania nu e pământ românesc, că poporul român ar fi fost un popor migrator, ajuns în Europa la fel ca ungurii, originari din Asia Centrală şi că poporul român s-ar fi stabilit în Transilvania împreună cu cel ungar. Textul declaraţiei secesioniste, care prefaţa apariţia republicii autonome Transilvania, aidoma Kosovo, s-a transmis în ziua de 18 iunie 1989 la BBC, Europa Liberă şi Vocea Americii. În România există un curent regalist al cărui crez se bazează pe faptul că regele Mihai ar fi mai breaz decât politicienii post-decembrişti. Nimic mai fals. De ce a semnat regele Mihai declaraţia? Nu cumva din oportunism, sperând ca el să fie pus în locul lui Ceauşescu de către adversarii României? Cu ce preţ? Cu pierderea Transilvaniei, aidoma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, pentru recuperarea căreia au murit 40.000 de militari români în 1944.

Reamintesc puţinilor români, care au rămas cu cerebelul nespălat de propaganda occidentală din ultimele decenii, că pe 8 septembrie 1944, Sfântu Gheorghe a fost primul oraş românesc eliberat de sub ocupaţia Ungariei de către trei mari unităţi ale armatei române. Atacul frontal a fost executat de Divizia Tudor Vladimirescu formată în URSS din voluntari români alfaţi în prizonierat, flancurile fiind asigurate de bravele divizii 3 Infanterie-şcoală şi 1 Vânători de Munte. Pe 11 octombrie 1944 a fost eliberat oraşul Cluj de către Corpul104 sovietic, prin sacrificiul masiv făcut de diviziile române Tudor Vladimirescu, 18 infanterie şi 2 munte, cele care ulterior au eliberat şi oraşul Oradea de armatele ungare şi germane. Luptele pentru eliberarea Oradei au costat viaţa a mii de români, printre care şi a locotenent-colonelului Ion Buzoianu, comandantul regimentului 2 al Diviziei Tudor Vladimirescu.

În noiembrie 1988, centrul Bucureştiului (grădina Icoanei, Piaţa Rosetti, muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti) a fost împânzit de manifeste antiromâneşti care incitau la revoltă. Flagrantul organizat de agenţii UM 0110 a condus la reţinerea şi expulzarea unei grupări a spionajului ungar, care acţiona în România sub acoperire oficială. Ofiţerul AVO Rudas Erno, coordonatorul acţiunii de difuzare de la Bucureşti, era născut la Cluj, fiind fiul unui kominternist maghiar, cu legături strânse în rîndul neo-kominterniştilor de la Bucureşti. Erno s-a dovedit a fi una şi aceeaşi persoană desemnată de George Soros, să elaboreze şi promoveze "Declaraţia de la Budapesta" din iunie 1989. În 22 decembrie 1989 Rudas Erno a dat o fugă în România, fiind întrodus în Studioul 4 al TVR, împreună cu Domokos Geza de către angajaţii secţiei maghiare. Motiv pentru care a rămas definitiv la Bucureşti, în calitate de ambasador la Ungariei.
În 1973, cînd Ceauşescu a plecat în vizită la Washington, hotărît să găsească calea finanţarii şi tehnologizării, necesară dezvoltării industriale pe principii moderne a României, singura ţară din Europa de Est care recunoscuse statul Israel şi avea relaţii bune cu el era România. Prin canalele serviciilor de informaţii ale celor două state, Ceauşescu reuşise să obţină o "călăuză" care să-i deschidă larg porţile reprezentanţilor cercurilor evreieşti din America. Călăuza fiind cel pe care Ceauşescu l-a cunoscut sub codul de agent "Marcel" şi care se numea în realitate George Soros. Cu ajutorul lui Marcel, România a primit clauza naţiunii celei mai favorizate şi a avut posibilitatea de a accesa credite nelimitate cu dobândă preferenţială de 2%. După evacuarea cu elicopterul de pe sediul CC, organizată de generalul Stănculescu, soţii Ceauşescu au fost capturaţi şi ţinuţi sub pază militară, din 22 pînă pe 25 decembrie 1989, în cazarma UM 01417 de la Târgovişte. Ofiţerii care-i păzeau i-au auzit de mai multe ori întrebându-se cu reproş: Ai văzut ce ne-a făcut Marcel?

Având acum un reper, românii pot pricepe din ordinul cui şi de către cine Testamentul lui Ceauşescu a fost distrus.

Şi doar pe cei cărora le mai pasă îi îndemn să-şi răspundă singuri la un set de întrebări. Cine şi cu ce scop a provocat evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş? De ce UDMR, o asociaţie culturală, este formaţiunea politică cea mai eficientă şi omniprezentă pe scena politică românească? Cine se află în spatele extremei drepte şi a formaţiunilor paramilitare din Ungaria care organizează din ce în ce mai multe acţiuni şoviniste în Ardeal? Cine i-a dat ordin în 2005 premierului Tăriceanu (partener de afaceri cu spionul Rudas Erno) să cedeze guvernului maghiar, prin ordonanţă a Guvernului României, patrimoniul fundaţiei Emanuil Gojdu? Cum se face că peste 80% din cererile de retrocedare şi din dosarele deja soluţionate cu restituire în natură a imobilelor către Ungaria şi către unguri din Ardeal au la bază acte false, foştii proprietari maghiari din Transilvania, fiind despăgubiţi în lei-aur (aproximativ 100 tone aur) prin aplicarea Legii agrare din anul 1921? De ce aveam atâta nevoie de Vatra Românească şi Partidul România Mare? De ce aceste organizaţii româneşti au fost pulverizate după propulasarea lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte al României, ca urmare a revoluţiei portocalii iniţiate de Goerge Soros?
Din ordinul cui, l-a făcut Traian Băsescu pe Laszlo Tokes consilier prezidenţial şi l-a decorat cu ordinul Steaua României? Cine l-a făcut pe Tokes şi pe fiica lui Băsescu europarlamentari, candidând individual în paralel cu UDMR? Din ordinul cui a comis Băsescu mascarada naţională numită Condamnarea Comunismului, scrisă de grupul de neo-kominternişti condus de Vladimir Tismăneanu, în care nu se suflă o vorbă de tatăl lui Traian Băsescu, un sinistru comisar stalinist din armata anilor `50? Câtă credibilitate are proiectul lui Băsescu referitor la unirea Basarabiei cu România, odată cu pierderea Transilvaniei, livrat pe filiera Soros?

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

Niciun comentariu: