Parlamentul României a primit PREMIUL CORUPȚIEI pe 2013. OCCRP numește forul legislativ român cea mai corupta entitate planetară. REACȚII ALE PARLAMENTARILOR ROMÂNI

Frustrările românilor de a urca rareori pe podiumurile premianților lumii și complexul de marginalizare cauzat de faptul că ne aflăm mai mereu pe la coada tuturor clasamentelor vor fi în sfârșit alinate de următoarea veste: în 2013, România, prin ansamblul aleșilor săi democratici - Parlamentul - se remarcă decisiv, primind premiul premiul întâi al corupției mondiale. Suntem campioni ai lumii, la non-civism.

Pe 23 decembrie 2013, OCCRP - Proiectul pentru Raportarea Crimei Organizate și a Corupției - a dat publicității următorul comunicat: „Șantaj și contrabandă. Măsluire, fraudă și spălare de bani. Crimă cibernetică și mită. Grupări ale crimei organizate și personajele corupției au avut parte de extrem de multe reușite în 2013. Au traficat și au înrobit milioane de oameni de pe glob, s-au îmbogățit cu sute de miliarde de dolari prin vânzări de droguri, au corupt nenumărate persoane și au continuat să cimenteze parteneriate oneroase la intersecția dintre infracțiune și politică. În fiecare an OCCRP recunoaște meritele acelora care se străduiesc neobosit să promoveze infracțiunea și corupția. Pentru 2013, această distincție dubioasă merge către Parlamentul României."

Crima organizată și corupția sub lupă

În primul rând, de precizat cine sunt jurații. Este vorba despre un ansamblu de ONG-uri și organisme internaționale (preponderent din Balcani, Europa de Est și Asia Centrală), centrate pe activism anti-corupție și jurnalism de investigație, care s-au asociat sub denumirea generică OCCRP, acronim de la Organized Crime and Corruption Reporting Project. Printre finanțatorii proiectului - probabil, pe plan global, cel mai semnificativ de acest tip, în acest moment - se numără Open Society Foundation și USAID. Inițiativa este funcțională din 2006 iar organizația are în portofoliu numeroase dezvăluiri și investigații cu finalizări de răsunet, între care se remarcă cazul Magnitsky - cel mai mare scandal de corupție al Rusiei contemporane. OCCRP s-a aflat de trei ori în finala pentru premiul Daniel Pearl, pentru jurnalism de investigație, obținându-l o dată, în 2011, pentru proiectul „Offshore Crime, Inc.".

Pentru premiul din 2013, acordat de OCCRP celei mai corupte persoane (sau entități) din lume, cele 19 organisme care fac parte din asociere - între care și unul din România, respectiv Rise Project - au avut în monitorizare activitatea infracțională și anti-cetățenească din 173 de țări. Premiul care a fost acordat Parlamentului României a fost votat de 140 de jurnaliști internaționali de investigații.

Cei mai exceptați de la Lege

„Infractorii își dau de cele mai multe ori osteneala să găsească formule pentru a ocoli legea. Parlamentul României a găsit calea să își atingă aceleași scopuri (infracționale; n.r.) pe căi legale," își începe OCCRP argumentul. Pe scurt, este vorba despre faptul că la începutul lui decembrie 2012, parlamentarii români au aprobat amendamentele la codul penal care le-ar acorda membrilor săi, precum și altori aleși publici, imunitate pentru acuzațiile de corupție. Mai precis, amendamentele, care au fost adoptate fără dezbatere, au scos de sub incidența art.147 al CP, cel care definește „funcționarul public", „președintele României, deputații și senatorii, precum și persoanele care își desfășoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale și care nu sunt finanțate de la bugetul de stat."

Astfel, spun „jurații" OCCRP, cei în cauză nu ar mai putea fi puși sub acuzare pentru mită, abuz în funcție, conflict de interese și alte fapte de corupție. Mai mult, unii oficiali guvernamentali care sunt deja condamnați ar putea fi exonerați. Comunicatul OCCRP amintește că această formulare legislativă ar intra în contradicție atât cu Convenția Europeană privind Corupția (din 2002) cât și cu aceeași Convenție a Națiunilor Unite (din 2004). De asemenea, comunicatul OCCRP subliniază că și dacă legea nu ar fi promulgată cu acest amendament, Parlamentul României tot își merită premiul, „pentru intenție și pentru răul făcut astfel, de discreditare a instituției în fața opiniei publice române și de pretutindeni."

Concurență remarcabilă în materie de non-civism

Este interesant să-i amintim și pe cei în defavoarea cărora Parlamentul României și-a dobândit distincția. Este vorba, pe de-o parte, despre Darko Saric, capul unor grupări infracționale din Serbia și Muntenegru (în prezent, dat în urmărire internațională), care a fost nominalizat pentru rolul său în organizarea unei rețele de transporturi masive de droguri, din America de Sud și Africa în Europa, transformând Balcanii în placă turnantă a acestui tip de trafic; iar pe de altă parte, despre Gulnara Karimova, pupila notorie a dictatorului din Uzbekistan, Islam Karimov, care este investigată pentru șpăgi de sute de milioane de dolari, pentru privatizarea „cu dedicație" a unor companii de stat uzbece, folosind apoi banii pentru un trai extravagant în Occident.

Merită de asemenea să amintim că, în 2012, premiul corupției decernat de OCCRP a revenit președintelui din Azerbaijan, Ilham Aliev, care a împărțit familiei sale cea mai mare parte a afcerilor-cheie autohtone, acelea cu petrolul. În 2012, Aliev concurase, între alții, și cu mafiotul albanez Naser Kaljmendi, dar și cu președintele rus Vladimir Putin.

Valeriu Zgonea, no comment

Contactat de ZIUAnews, președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, nu a dorit să comenteze „distincția" oferită Palatului Parlamentului. Nici senatorii Alin Tișe și Ovidiu Donțu, care fac parte din Comisia juridică, de disciplină și imunități, nu au dorit să ofere vreun comentariu. În rest, niciunul dintre parlamentarii contactați de ZIUAnews nu știau despre acest „premiu" oferit instituției în care își desfășoară activitatea.

„Nu comentez, în niciun caz nu poți trata o instituție la grosso modo, așa cum se face acum. E posibil ca în Parlament - și se și vede - să existe și oameni certați cu legea, unii chiar grav, dar în momentul în care tratezi o instituție în ansamblu în acești termeni, eu cred că nu este o etichetă dreaptă care se pune. Vă vorbește unul dintre cei mai vechi parlamentari, care nu a avut niciodată treburi de genul ăsta și nici n-o să aibă, însă în momentul în care tratezi o instituție, fără să ții cont de cei buni și cei răi, e greșit. Alte comentarii nu aș vrea să fac", a declarat, pentru ZIUAnews, senatorul Ioan Chelaru, membru în Comisia juridică, de disciplină și imunități..

„Știți ce se întâmplă? Ar trebui să avem termene de comparație cum este în alte țări similare României. Pentru că, așa, ne luăm după un organism internațional, pe care nu-l cunoaștem. Ce știm noi ce este în spatele lui?! Dacă numărăm parlamentarii care au avut probleme de corupție, determinăm că procentul este de sub 5%", ne-a spus senatorul Ioan Ghișe, care face parte tot din Comisia juridică, de disciplină și imunități... În legătură cu principalul motiv invocat de cei de la OCCRP pentru desemnarea Palatului Parlamentului ca fiind cea mai coruptă „persoană" în anul 2013, respectiv votarea superimunității aleșilor, Ghișe a precizat: „Asta este o minciună, este o propagandă mediatică, ce n-are niciun fel de acoperire în realitate. Imunitatea parlamentarilor este dată de Constituție și este doar pentru declarații politice. Atât! Ca dovadă, sunt parlamentari arestați, sunt parlamentari condamnați și sunt parlamentari achitați. Deci superimunitatea este o minciună propagandistică. Nu există superimunitate pentru parlamentari".

„Eu, deși sunt parlamentar, nu mă simt ca făcând parte din personajul colectiv numit Parlamentul României, premiat de către același organism nonguvernamental. Vă spun și de ce: pentru că dacă vrei să fii credibil, trebuie să ai niște argumente în momentul în care emiți o astfel de judecată. Aș vrea să văd care sunt criteriile în urma cărora sunt calificat ca fiind corupt. Și cu asta basta! E o mare greșeală, este o intoxicare. Nu există superimunitate. Faptul că te aliniezi la niște imunități care există în Europa nu faci altceva decât să uniformizezi statutul de parlamentar. Ori asta încearcă Parlamentul să facă, pentru că ați văzut că nu este 100% finală această decizie: încerci să uniformizei această imunitate. Superimunitate înseamnă ceva mai mult decât au alții. Ce avem noi mai mult sau ce are Parlamentul României mai mult decât are Bundesparlament, de exemplu, sau Camerele superioare și inferioare din Italia, dacă ne raportăm la Europa? Mă puneți să comentez un ONG care vrea să iasă în evidență prin ceva care nu are nimic în comun sau conform cu realitatea. Mai mult decât atât, de ce nu au dreptate: avem un fost prim-ministru care se duce a doua oară în pușcărie, pentru că așa a hotărât justiția și nimeni nu comentează, iată că intră în vigoare noul Cod de Procedură Penală în urmă căruia se scurtează perioada de judecată, iar două nume notorii care acum sunt în judecată e posibil să ajungă sau nu, în funcție de decizie, la pușcărie ... Despre ce superimunitate vorbim? Ce superimunitate are, de exemplu, colegul meu, Fenechiu, în procesul pe care îl are cu chestiunea de când era businessman? Băiatul ăla, acum, dacă dă o instanță, se duce în pușcărie", ne-a spus și senatorul Sebastian Grapă, membru tot în Comisia juridică, de disciplină și imunități.

Sursa: http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/parlamentul-romaniei-a-primit-premiul-corup-iei-pe-2013-occrp-numeste-forul-legislativ-roman-cea-mai-corupta-entitate-planetara-reactii-ale-parlamentarilor-romani-111623

SECRETELE AXEI MAFIOTE VANTU – VOICULESCU – PATRICIU !!

Citez integral articolul cu titlul de mai sus:

         Toti trei au avut afaceri unul cu altul. Patriciu nu ar fi ajuns om fara Vantu, cel care i-a livrat actiunile fraierilor de sindicalisti de la Rompetrol – cele 14 la suta care i-au permis lui Patriciu sa puna mana pe afacerea vietii sale – trecuta la fartatii rusilor din CSI, kazahii fondatori ai CSI. Voiculescu este legat penal de Patriciu tot via dosarul Rompetrol, fiica sa tranzactionand ilegal actiuni pe pontul livrat de Patriciu, treaba care a imbogatit-o cu 12 milioane de dolari in opt ore si care i-a asigurat o pozitie respectabila in Rechizitoriul Parchetului.

         Daca Patriciu ar ajunge vreodata pe instanta, si daca ar exista Justitie pe bune in Romania, cea mai mica infractiune consemnata in Rechizitoriu l-ar trimite cel putin 14 ani dupa gratii. Camelia Voiculescu ar avea sansa doar la vreo sapte ani iar Rosca Stanescu vreo sase ani alaturi de alti 20 de inculpati, mai mult sau mai putin rasariti. De la acest dosar a inceput de fapt toata busculada ultimilor sase ani de criza politica din Romania – de fapt de la biletelul roz in care agramatul de Tariceanu, fotomodelul fiu de informator, cerea presedintelui Basescu sa “rezolve” cumva daravera dosarului ROMPETROL, stiut fiind ca presedintele are prerogative asupra Parchetului. Desigur, Dosarul Rompetrol nu este singurul dosar de mare coruptie si de mafie organizata din Romania. FNI, FNA, SAFI, BID etc sunt tot atatea initiale ale unor scandaluri teribile care au devastat spatiul public romanesc, smenuri la scara mare care au devalizat si saracit milioane de romani.

        Romanii au fost saraciti si jefuiti in multe alte feluri – de exemplu aproape toate “privatizarile” din Romania au fost jafuri ordinare, faptuite cam de aceleasi gasti de securisti/activisti/nomenclaturisti, organizate retelar, pe principii conspirative si care si-au impus varfurile vizibile in top 300 al milionarilor in euro ai tarisoarei. Prea putini dintre romani au avut ocazia sa afle cum s-au cladit aceste varfuri ale “capitalului” romanesc, care acum dau lectii de respectabilitate, care se fac ca planteaza pomisori si lupta pentru ozon si verdeata dupa ce au distrus si jefuit sistematic la nivel national, furand munca a generatii de romani prin parghiile serviciilor corupte si prin proptelele de partid unse de nestemata politicii romanesti, cinstitul si saracul criminal bolsevic Ion Iliescu – blestemul acestei tari. Voiculescu si Patriciu au avut in comun si o firma, pe vremea in care la vedere, se faceau ca se razboiesc in presa. In acelasi timp se vedeau la fereala in Viena si puneau tunuri la cale, mana in mana. Infractori cu smenul in sange, cei trei bandidos au prins un drag de Justitie cum nu s-a mai vazut, incercand prin toate mijloacele sa si-o subordoneze. Razboiul cu Justitia este tema centrala a tuturor celor care sunt implicati personal in cazul Patriciu, sau care au rude abonate la acest caz. De aici pleaca si razboiul deschis cu presedintele Traian Basescu. Dinu Patriciu este indicat de procurorii DIICOT drept creator si coordonator al unui grup de crima organizata, care si-a obtinut aderenti si sustinatori din mai multe institutii ale statului.

         Reteaua de crima organizata transfrontaliera, grupare “de tip mafiot”, ar fi cea mai vasta, printre alte motive si pentru ca “s-a infiltrat la toate nivelurile puterii si in toate institutiile statului”. In Rechizitoriul ROMPETROL se gasesc multe dintre explicatiile pe care le cautam, cu privire la modul de alcatuire a Puterii actuale a Romaniei. Patriciu este un model de afirmare a unui grup de interese concentrat pe sectorul strategic al energiei. Preluarea ROMPETROL de catre gruparea Patriciu s-a facut cu ajutorul lui Sorin Ovidiu Vantu. In 1998, ROMPETROL, colos al industriei petroliere, era una dintre cele mai profitabile firme romanesti. Numai din contractele externe avea de incasat peste 250 milioane de dolari, harta creantelor acoperind Libia, Egipt, Sudan, Irak, Rusia, Ecuador. Traiectoria ascendenta a companiei este stopata brusc prin intersectarea cu gruparea Patriciu. La acea vreme, Patriciu era asociat cu Sorin Marin in firma SG International (SGI). Cu sprijinul lui Alexandru Popescu si Nicolae Stoica, pe atunci membri in conducerea ROMPETROL, din august 1998, SGI incepe sa cumpere masiv actiuni ROMPETROL cu pretul de 10-11 USD/bucata. “Investitorul” Patriciu nu avea dreptul legal sa faca investitia, SGI-ul avand mari datorii catre stat. La sfarsitul lunii septembrie, SGI detinea deja 18% din actiunile ROMPETROL, fara sa fi anuntat CNVM la depasirea pragului de 5%. Profitand de pozitia sa de atunci, de parlamentar al unui partid aflat la guvernare, Patriciu a incalcat flagrant legea sfidand CNVM. In luna octombrie 1998, prin functionarii ROMPETROL, SGI cumpara inca 11% din actiuni aflate atunci in posesia lui Sorin Ovidiu Vantu. Vantu le achizitionase de la PAS – asociatia salariatilor, care au cedat actiunile catre SOV cu speranta ca astfel vor fi protejati de atacul lui Patriciu. Nu s-a intamplat asa, in realitate, Vantu si Patriciu erau intelesi si “i-au lucrat” pe actionari fara probleme.

         Fara sprijinul lui Vantu, Patriciu nu ar fi reusit sa puna mana pe ROMPETROL. Desi nu era inca actionar majoritar, Patriciu schimba abuziv componenta Consiliului de Administratie, devenind presedinte al acestuia. Sorin Marin, omul sau de incredere, devine membru, la fel ca si reprezentantul FPS. Patriciu introduce modificari in Statul de functionare ale Companiei ROMPETROL care sa-i permita confiscarea definitiva si, mai ales, accesul imediat la activele fiscale ale ROMPETROL. Dupa rezolvarea ROMPETROLULUI, a urmat lichidarea celui mai important complex energetic din sud-estul Europei – SNP PETROM, care a fost vandut unei societati cu mult mai mica pondere – OMV, la ordinul expres al lui Adrian Nastase. Spaga luata de PSD pentru afacerea cedarii Petrom a depasit pretul afisat al tranzactiei. Membrii de varf ai acestui agregat infractional de jaf si distrugere a Romaniei nu sunt singuri, ci fac parte dintr-un Cartel care a controlat discretionar viata economica si viata politica a tarii. In epoca sa de varf, Sorin Ovidiu Vantu conducea nemijlocit, de exemplu, Serviciul Roman de Informatii, Radu Timofte numit la vedere de Iliescu, ca sef al Serviciului nefiind decat un interpus la comanda, un director de paie. Patronul era Vantu, el numea sefii de sectii, el aproba organigrama. Pe vremea lui Harnagea, fost caraus de ziare si apa minerala la Societatea lui Bacanu, la randul sau fost agent al Securitatii “transferat” la KGB, Sorin Rosca Stanescu avea un ascendent similar asupra SIE, nu chiar la nivelul lui Vantu insa – si tot pe vremea aceea era in foarte bune relatii si cu tanarul Mihai Razvan Ungureanu pe care il vedea viitor prim-ministru. Viziune ce s-a adeverit.

     Cartelul a avut un obiectiv constant, pe langa acumularea averilor – controlul politic si mai ales controlul institutiilor de forta ale statului roman, serviciile de informatii. Basescu a plecat din acelasi trunchi otravit al FSN-ului de inspiratie moscovita, organizatie nasita de Ion Iliescu, principal agent al serviciilor rusesti infiltrat chiar in casa familiei Ceausescu, unde a fost tratat ca un fel de fiu adoptiv, privilegiat pana si fata de copiii lui Ceausescu, pana sa i se arate acestuia dovezile tradarii lui Iliescu la rusi.

(Preluat de pe: http://secretele--sistemului.blogspot.ro/2012/07/secretele-axei-mafiote-vantu-voiculescu.html).