Toti
trei au avut afaceri unul cu altul. Patriciu nu ar fi ajuns om fara Vantu, cel
care i-a livrat actiunile fraierilor de sindicalisti de la Rompetrol – cele 14
la suta care i-au permis lui Patriciu sa puna mana pe afacerea vietii sale –
trecuta la fartatii rusilor din CSI, kazahii fondatori ai CSI. Voiculescu este
legat penal de Patriciu tot via dosarul Rompetrol, fiica sa tranzactionand
ilegal actiuni pe pontul livrat de Patriciu, treaba care a imbogatit-o cu 12
milioane de dolari in opt ore si care i-a asigurat o pozitie respectabila in
Rechizitoriul Parchetului.
Daca Patriciu ar ajunge vreodata pe instanta, si daca ar exista Justitie pe
bune in Romania, cea mai mica infractiune consemnata in Rechizitoriu l-ar
trimite cel putin 14 ani dupa gratii. Camelia Voiculescu ar avea sansa doar la
vreo sapte ani iar Rosca Stanescu vreo sase ani alaturi de alti 20 de
inculpati, mai mult sau mai putin rasariti. De la acest dosar a inceput de fapt
toata busculada ultimilor sase ani de criza politica din Romania – de fapt de
la biletelul roz in care agramatul de Tariceanu, fotomodelul fiu de informator,
cerea presedintelui Basescu sa “rezolve” cumva daravera dosarului ROMPETROL,
stiut fiind ca presedintele are prerogative asupra Parchetului. Desigur,
Dosarul Rompetrol nu este singurul dosar de mare coruptie si de mafie
organizata din Romania. FNI, FNA, SAFI, BID etc sunt tot atatea initiale ale
unor scandaluri teribile care au devastat spatiul public romanesc, smenuri la
scara mare care au devalizat si saracit milioane de romani.
Romanii au fost saraciti si jefuiti in multe alte feluri –
de exemplu aproape toate “privatizarile” din Romania au fost jafuri ordinare,
faptuite cam de aceleasi gasti de securisti/activisti/nomenclaturisti,
organizate retelar, pe principii conspirative si care si-au impus varfurile
vizibile in top 300 al milionarilor in euro ai tarisoarei. Prea putini dintre
romani au avut ocazia sa afle cum s-au cladit aceste varfuri ale “capitalului”
romanesc, care acum dau lectii de respectabilitate, care se fac ca planteaza
pomisori si lupta pentru ozon si verdeata dupa ce au distrus si jefuit
sistematic la nivel national, furand munca a generatii de romani prin parghiile
serviciilor corupte si prin proptelele de partid unse de nestemata politicii
romanesti, cinstitul si saracul criminal bolsevic Ion Iliescu – blestemul
acestei tari. Voiculescu si Patriciu au avut in comun si o firma, pe vremea in
care la vedere, se faceau ca se razboiesc in presa. In acelasi timp se vedeau
la fereala in Viena si puneau tunuri la cale, mana in mana. Infractori cu
smenul in sange, cei trei bandidos au prins un drag de Justitie cum nu s-a mai
vazut, incercand prin toate mijloacele sa si-o subordoneze. Razboiul cu
Justitia este tema centrala a tuturor celor care sunt implicati personal in
cazul Patriciu, sau care au rude abonate la acest caz. De aici pleaca si
razboiul deschis cu presedintele Traian Basescu. Dinu Patriciu este indicat de
procurorii DIICOT drept creator si coordonator al unui grup de crima
organizata, care si-a obtinut aderenti si sustinatori din mai multe institutii
ale statului.
Reteaua de crima organizata transfrontaliera, grupare “de tip mafiot”, ar fi
cea mai vasta, printre alte motive si pentru ca “s-a infiltrat la toate
nivelurile puterii si in toate institutiile statului”. In Rechizitoriul
ROMPETROL se gasesc multe dintre explicatiile pe care le cautam, cu privire la
modul de alcatuire a Puterii actuale a Romaniei. Patriciu este un model de
afirmare a unui grup de interese concentrat pe sectorul strategic al energiei.
Preluarea ROMPETROL de catre gruparea Patriciu s-a facut cu ajutorul lui Sorin
Ovidiu Vantu. In 1998, ROMPETROL, colos al industriei petroliere, era una
dintre cele mai profitabile firme romanesti. Numai din contractele externe avea
de incasat peste 250 milioane de dolari, harta creantelor acoperind Libia,
Egipt, Sudan, Irak, Rusia, Ecuador. Traiectoria ascendenta a companiei este
stopata brusc prin intersectarea cu gruparea Patriciu. La acea vreme, Patriciu
era asociat cu Sorin Marin in firma SG International (SGI). Cu sprijinul lui
Alexandru Popescu si Nicolae Stoica, pe atunci membri in conducerea ROMPETROL,
din august 1998, SGI incepe sa cumpere masiv actiuni ROMPETROL cu pretul de
10-11 USD/bucata. “Investitorul” Patriciu nu avea dreptul legal sa faca
investitia, SGI-ul avand mari datorii catre stat. La sfarsitul lunii
septembrie, SGI detinea deja 18% din actiunile ROMPETROL, fara sa fi anuntat
CNVM la depasirea pragului de 5%. Profitand de pozitia sa de atunci, de
parlamentar al unui partid aflat la guvernare, Patriciu a incalcat flagrant
legea sfidand CNVM. In luna octombrie 1998, prin functionarii ROMPETROL, SGI
cumpara inca 11% din actiuni aflate atunci in posesia lui Sorin Ovidiu Vantu.
Vantu le achizitionase de la PAS – asociatia salariatilor, care au cedat
actiunile catre SOV cu speranta ca astfel vor fi protejati de atacul lui
Patriciu. Nu s-a intamplat asa, in realitate, Vantu si Patriciu erau intelesi
si “i-au lucrat” pe actionari fara probleme.
Fara sprijinul lui Vantu, Patriciu nu ar fi reusit sa puna mana pe ROMPETROL.
Desi nu era inca actionar majoritar, Patriciu schimba abuziv componenta
Consiliului de Administratie, devenind presedinte al acestuia. Sorin Marin,
omul sau de incredere, devine membru, la fel ca si reprezentantul FPS. Patriciu
introduce modificari in Statul de functionare ale Companiei ROMPETROL care sa-i
permita confiscarea definitiva si, mai ales, accesul imediat la activele fiscale
ale ROMPETROL. Dupa rezolvarea ROMPETROLULUI, a urmat lichidarea celui mai
important complex energetic din sud-estul Europei – SNP PETROM, care a fost
vandut unei societati cu mult mai mica pondere – OMV, la ordinul expres al lui
Adrian Nastase. Spaga luata de PSD pentru afacerea cedarii Petrom a depasit
pretul afisat al tranzactiei. Membrii de varf ai acestui agregat infractional
de jaf si distrugere a Romaniei nu sunt singuri, ci fac parte dintr-un Cartel
care a controlat discretionar viata economica si viata politica a tarii. In
epoca sa de varf, Sorin Ovidiu Vantu conducea nemijlocit, de exemplu, Serviciul
Roman de Informatii, Radu Timofte numit la vedere de Iliescu, ca sef al
Serviciului nefiind decat un interpus la comanda, un director de paie. Patronul
era Vantu, el numea sefii de sectii, el aproba organigrama. Pe vremea lui
Harnagea, fost caraus de ziare si apa minerala la Societatea lui Bacanu, la
randul sau fost agent al Securitatii “transferat” la KGB, Sorin Rosca Stanescu
avea un ascendent similar asupra SIE, nu chiar la nivelul lui Vantu insa – si
tot pe vremea aceea era in foarte bune relatii si cu tanarul Mihai Razvan
Ungureanu pe care il vedea viitor prim-ministru. Viziune ce s-a adeverit.
Cartelul a avut un obiectiv constant, pe langa acumularea averilor – controlul
politic si mai ales controlul institutiilor de forta ale statului roman,
serviciile de informatii. Basescu a plecat din acelasi trunchi otravit al
FSN-ului de inspiratie moscovita, organizatie nasita de Ion Iliescu, principal
agent al serviciilor rusesti infiltrat chiar in casa familiei Ceausescu, unde a
fost tratat ca un fel de fiu adoptiv, privilegiat pana si fata de copiii lui
Ceausescu, pana sa i se arate acestuia dovezile tradarii lui Iliescu la rusi.
(Preluat
de pe: http://secretele--sistemului.blogspot.ro/2012/07/secretele-axei-mafiote-vantu-voiculescu.html).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu