De peste 21 de ani suferim un asalt continuu impotriva fiintei noastre romanesti si a fibrei nationale, in care sunt folosite, ca varf de lance, diversele minoritati cu care ne-am captusit de-a lungul timpului: etnice, imorale, vicioase si infractionale. Faptul ca sunt folosite aceste minoritati demonstreaza el singur ca este vorba de un atac concertat impotriva valorilor perene ale natiei noastre: credinta, patriotismul, valorile morale, familia, dragostea pentru aproape, intrajutorarea reciproca, rabdarea si increderea in victoria finala a binelui.
Si totusi acesta nu este un atac inceput acum 21 de ani, ci un atac reluat de catre fortele oculte, prin instrumente mai mult sau mai putin constiente de ceea ce fac, in momente ale istoriei cand se apreciaza ca romanii au fost loviti fatal si se afla in plina cadere spre ingroparea in negurile unor patimi dezlantuite ale intrigantilor de salon, care cred ca istoria se faureste prin conspiratie, manipulare, tradare si rapt.
Nimic nou! Dupa cum le este caracterul, asa le este si gandul!
Atrageam atentia in articolul “CITITI SI TINETI MINTE: UNGURII SE AUTODECLARA DUSMANII NOSTRI” ca: “Din decembrie '89 incoace ungurii se imbata in propriile orgolii ale urii pe care o nutresc impotriva romanilor si incearca pe toate caile sa atenteze la suveranitatea si unitatea statului roman”.
Pe fondul slabirii statului roman, care a fost sugrumat in ’89 de o banda de tradatori compusa din toate minoritatile amintite mai sus (entice, imorale, vicioase si infractionale) care au pus mana pe toate parghiile sale, s-a ajuns la situatia ca acesta nu mai are nicio intiativa de aparare a marii majoritati, lasand frau liber tuturor neavenitilor in a ne batjocori si asupri.
Asa am ajuns in situatia ca un tradator dovedit cu probe, Laszlo Tokes, sa fie propulsat intr-o functie de conducere in Parlamentul European, de unde sa urzeasca in continuare la denaturarea adevarului, in scopul slabirii patriei noastre si dezmembrarii teritoriale a acesteia.
Citez din articolul Parlamentul European sub conducerea lui Tokes, a ajuns o tribuna a iredentismului maghiar:
“Cocoţat în funcţia de vicepreşedinte al PE, fostul pastor reformat Laszlo Tökes continuă ofensiva sa împotriva Statului Român, folosindu-se inclusiv de atributiile functiei pe care o detine. Astfel, dacă în anii trecuţi milita doar pentru autonomia HarCovului, acum Tökes susţine faptul că doreşte introducerea autonomiei teritoriale, şi în judetele Bihor şi Satu Mare.
“Avem de gînd să introducem autonomia teritorială – cu consimţămîntul politicului românesc, desigur, prin înţelegere reciprocă – şi în alte regiuni în afara Secuimii, în ţinuturile aşa-numite Partium, adică Bihor şi Satu Mare, unde sîntem în relativă majoritate într-o oarecare regiune restrînsă“, a adăugat vicepreşedintele PE. “Ţinem la autonomia comunităţii maghiare din România, respectiv la autonomia teritorială a unor regiuni unde majoritatea este maghiară. Avem dreptul la autonomie conform normelor şi sistemului democratic european. Nu dorim independenţă, nu dorim secesiune, respectăm integritatea teritorială a României“, a conchis Tökes. În acest sens, fostul pastor reformat a mai spus că susţine autonomia şi în afara Ţinutului Secuiesc.
O alta “bubă” din scafarlia vicepresedintelui PE, este problema asa-zisilor “ceangai” din nordul Moldovei, care, in opinia lui Laszlo Tokes sunt maghiari “aserviti unei asimilari necrutatoare”. Tokes Laszlo a ridicat de mai multe ori problema “ceangailor” din Moldova in sedintele Intergrupului pentru Minoritati Traditionale, Comunitati Nationale si Limbi din cadrul Parlamentului European. De asemenea, recent, Laszlo Tokes a invitat Asociatia Maghiarilor Ceangai la Bruxelles, și a avut ca scop participarea la o audiere publică in care, fireste, sa se planga de “asimilarea ceangailor”.
Totusi, care e realitatea? Cine sunt acesti asa numiti “ceangăi” pe care ii deplange domnul Tokes? Conform datelor de la referendumul din 2002, doar 1266 de persoane s-au declarat “ceangai”, in timp ce in judetele Neamt, Bacau si Iasi exista circa 265.000 de români de confesiune catolica. Dintre catolicii moldoveni, 98,52 % se declară români. In timp ce istoriografia maghiara iredentista reclama identitatea maghiara a acestora, datele istorice demonstrează originea lor româneasca. Pentru o prezentare a istoriei romanilor catolici din Moldova, va recomandam site-ul http://www.asrocatolic.ro, din care vom extragem, in cele ce urmează, câteva paragrafe.
Catolicii moldoveni de astăzi sunt urmaşii ardelenilor români, în cea mai mare parte ţărani iobagi, care plecaţi în pribegie s-au aşezat în Moldova şi nu puţini în Muntenia. Referitor la denumirea de “unguri” cu care moldovenii ortodocşi îi numeau pe românii transilvăneni, aceasta se datora, potrivit episcopului de Bacău, Stanislau Jezierski la 1763, faptului că erau catolici şi veneau din Ţara Ungurească (Transilvania), pe care o părăseau din cauza deposedărilor de pământ, restrângerii drepturilor şi creşterii obligaţiilor, dar mai ales a lipsei recunoaşterii naţionale. Românii transilvăneni s-au adăugat comunităţilor catolice deja existente în Moldova medievală (secolul XIII), ca urmare a misionarismului Romei.
Portul tradiţional, arhitectura, folclorul, tradiţiile şi obiceiurile, au corespondenţe şi înrudiri ce merg până la identificare cu spaţiul cultural al românilor din Transilvania. Tot aşa se justifică şi vorbirea graiului românesc transilvănean, ştiut fiind faptul că moldovenii catolici nu folosesc graiul românesc din Moldova, ceea ce elimină teoriile care susţin românizarea lor prin contactul cu autohtonii din această provincie. Elementele de limbă păstrate din Transilvania, ca şi caracteristica vorbirii siflante, proprie numai arealului lingvistic românesc încă din perioada de formare a limbii, demonstrează în mod clar că strămoşii romano-catolicilor din Moldova au vorbit româneşte pe când se aflau în Transilvania şi că aceasta a fost limba lor maternă dintotdeauna.
Graiul numit “ceangău” este moştenit din perioada şederii în Transilvania, fiind o limbă maghiară însuşită parţial, numai pe cale orală şi grevată de numeroase elemente specifice limbii române, menită a reprezenta o cale de comunicare cu vecinii secui sau unguri. Este semnificativ faptul că însuşi preotul secui Zold Peter, părintele falsului etnonim ceangăi-maghiari, a consemnat despre catolicii moldoveni că vorbesc stricat ungureşte. Şi asta la anul 1781, când catolicii sosiţi din Transilvania nu avuseseră timp să suporte presupusele presiuni asimilatorii ale autohtonilor ortodocşi.
Inovaţie lingvistică a istoriografiei maghiare termenul de “ceangăi-maghiari”, sau “maghiari-ceangăi”, este perceput ca o jignire de către populaţia romano-catolică din Moldova si a creat o falsă problemă etnică ce serveşte guvernului ungar în politica privind protecţia maghiarilor din afara hotarelor. Bazată numai pe surse “istorice maghiare” falsa problemă a romano-catolicilor din Moldova, a devenit subiect de lucru pentru organismele europene cu atribuţii în domeniu, la iniţiativa guvernului maghiar care s-a folosit în acest sens de câteva asociaţii create artificial şi finanţate pe măsură. Liderii acestora, un cerc limitat de persoane, care migrează de la o asociaţie la alta (Via Spei, Asociaţia Ceangăilor Maghiari din Moldova, Siret – Cleja, etc.), numărând în total câteva zeci de oameni, reprezintă fie “importuri din Ardeal”, fie persoane şcolite peste noapte în centre universitare din Ungaria.
În concluzie:
1. “Ceangăii” nu există: există doar români romano-catolici, ei nu sunt o minoritate etnică pentru că limba maternă a catolicilor moldoveni este limba română, obiceiurile, portul popular, cultura populară a acestora, sunt specifice naţiunii române.
2. Catolicii din Moldova au fost şi sunt români, iar apartenenţa lor la religia romano-catolică nu dă dreptul nimănui să-i revendice.
3. Prezentarea lor ca maghiari are motivaţii politice străine de identitatea acestora”.
“Avem de gînd să introducem autonomia teritorială – cu consimţămîntul politicului românesc, desigur, prin înţelegere reciprocă – şi în alte regiuni în afara Secuimii, în ţinuturile aşa-numite Partium, adică Bihor şi Satu Mare, unde sîntem în relativă majoritate într-o oarecare regiune restrînsă“, a adăugat vicepreşedintele PE. “Ţinem la autonomia comunităţii maghiare din România, respectiv la autonomia teritorială a unor regiuni unde majoritatea este maghiară. Avem dreptul la autonomie conform normelor şi sistemului democratic european. Nu dorim independenţă, nu dorim secesiune, respectăm integritatea teritorială a României“, a conchis Tökes. În acest sens, fostul pastor reformat a mai spus că susţine autonomia şi în afara Ţinutului Secuiesc.
O alta “bubă” din scafarlia vicepresedintelui PE, este problema asa-zisilor “ceangai” din nordul Moldovei, care, in opinia lui Laszlo Tokes sunt maghiari “aserviti unei asimilari necrutatoare”. Tokes Laszlo a ridicat de mai multe ori problema “ceangailor” din Moldova in sedintele Intergrupului pentru Minoritati Traditionale, Comunitati Nationale si Limbi din cadrul Parlamentului European. De asemenea, recent, Laszlo Tokes a invitat Asociatia Maghiarilor Ceangai la Bruxelles, și a avut ca scop participarea la o audiere publică in care, fireste, sa se planga de “asimilarea ceangailor”.
Totusi, care e realitatea? Cine sunt acesti asa numiti “ceangăi” pe care ii deplange domnul Tokes? Conform datelor de la referendumul din 2002, doar 1266 de persoane s-au declarat “ceangai”, in timp ce in judetele Neamt, Bacau si Iasi exista circa 265.000 de români de confesiune catolica. Dintre catolicii moldoveni, 98,52 % se declară români. In timp ce istoriografia maghiara iredentista reclama identitatea maghiara a acestora, datele istorice demonstrează originea lor româneasca. Pentru o prezentare a istoriei romanilor catolici din Moldova, va recomandam site-ul http://www.asrocatolic.ro, din care vom extragem, in cele ce urmează, câteva paragrafe.
Catolicii moldoveni de astăzi sunt urmaşii ardelenilor români, în cea mai mare parte ţărani iobagi, care plecaţi în pribegie s-au aşezat în Moldova şi nu puţini în Muntenia. Referitor la denumirea de “unguri” cu care moldovenii ortodocşi îi numeau pe românii transilvăneni, aceasta se datora, potrivit episcopului de Bacău, Stanislau Jezierski la 1763, faptului că erau catolici şi veneau din Ţara Ungurească (Transilvania), pe care o părăseau din cauza deposedărilor de pământ, restrângerii drepturilor şi creşterii obligaţiilor, dar mai ales a lipsei recunoaşterii naţionale. Românii transilvăneni s-au adăugat comunităţilor catolice deja existente în Moldova medievală (secolul XIII), ca urmare a misionarismului Romei.
Portul tradiţional, arhitectura, folclorul, tradiţiile şi obiceiurile, au corespondenţe şi înrudiri ce merg până la identificare cu spaţiul cultural al românilor din Transilvania. Tot aşa se justifică şi vorbirea graiului românesc transilvănean, ştiut fiind faptul că moldovenii catolici nu folosesc graiul românesc din Moldova, ceea ce elimină teoriile care susţin românizarea lor prin contactul cu autohtonii din această provincie. Elementele de limbă păstrate din Transilvania, ca şi caracteristica vorbirii siflante, proprie numai arealului lingvistic românesc încă din perioada de formare a limbii, demonstrează în mod clar că strămoşii romano-catolicilor din Moldova au vorbit româneşte pe când se aflau în Transilvania şi că aceasta a fost limba lor maternă dintotdeauna.
Graiul numit “ceangău” este moştenit din perioada şederii în Transilvania, fiind o limbă maghiară însuşită parţial, numai pe cale orală şi grevată de numeroase elemente specifice limbii române, menită a reprezenta o cale de comunicare cu vecinii secui sau unguri. Este semnificativ faptul că însuşi preotul secui Zold Peter, părintele falsului etnonim ceangăi-maghiari, a consemnat despre catolicii moldoveni că vorbesc stricat ungureşte. Şi asta la anul 1781, când catolicii sosiţi din Transilvania nu avuseseră timp să suporte presupusele presiuni asimilatorii ale autohtonilor ortodocşi.
Inovaţie lingvistică a istoriografiei maghiare termenul de “ceangăi-maghiari”, sau “maghiari-ceangăi”, este perceput ca o jignire de către populaţia romano-catolică din Moldova si a creat o falsă problemă etnică ce serveşte guvernului ungar în politica privind protecţia maghiarilor din afara hotarelor. Bazată numai pe surse “istorice maghiare” falsa problemă a romano-catolicilor din Moldova, a devenit subiect de lucru pentru organismele europene cu atribuţii în domeniu, la iniţiativa guvernului maghiar care s-a folosit în acest sens de câteva asociaţii create artificial şi finanţate pe măsură. Liderii acestora, un cerc limitat de persoane, care migrează de la o asociaţie la alta (Via Spei, Asociaţia Ceangăilor Maghiari din Moldova, Siret – Cleja, etc.), numărând în total câteva zeci de oameni, reprezintă fie “importuri din Ardeal”, fie persoane şcolite peste noapte în centre universitare din Ungaria.
În concluzie:
1. “Ceangăii” nu există: există doar români romano-catolici, ei nu sunt o minoritate etnică pentru că limba maternă a catolicilor moldoveni este limba română, obiceiurile, portul popular, cultura populară a acestora, sunt specifice naţiunii române.
2. Catolicii din Moldova au fost şi sunt români, iar apartenenţa lor la religia romano-catolică nu dă dreptul nimănui să-i revendice.
3. Prezentarea lor ca maghiari are motivaţii politice străine de identitatea acestora”.
Comentarii proprii:
Chiar daca romanii sunt cea mai rabdatoare natie, din dorinta de a nu gresi in judecarea altora, cred ca s-a excedat cu mult prea mult orice limita a bunei credinte si trebuie sa actionam in cel mai scurt timp pentru a readuce statul in mainile majoritatii, pe care acesta trebuie sa o slujeacsa cu prioritate si devotamnet, in spiritul reinstaurarii bunelor oranduieli ale convietuirii demne si echitabile.
ROMANII, POPOR FARA TARA (VI)
ROMANII, POPOR FARA TARA (IV)
ROMANII, POPOR FARA TARA (III)
ROMANII, POPOR FARA TARA (II)
ROMANII, POPOR FARA TARA (I)
INTRECEREA IN TRADARE
NEVOIA DE SOLIDARITATE ACTIVA
AŞA ARATĂ VIITORUL ROMÂNIEI, ORDONAT, LA TOPLIŢA, de către TOKEŞ lui BĂSESCU
Un comentariu:
Sunt un romano catolic de naționalitate romană din cea mai mare comunitate catolică din zonă Romanului unde încă se mai vorbește dialectul arhaic maghiar.O fi ori nu o fi cea ce spun istorici despre originea noastră un lucru este clar ai noștri îi denumesc pe vecinii din satele ortodoxe în graiul ceangaiesc olah adică vlah iar ei ptr a ne jicni folosesc cuvântul bozgor adică om fără țară venit din altă parte.oricum în istorie sau tolerat reciproc fără incidente
Trimiteți un comentariu