Este incredibil cat de repede se raspandeste faradelegea, cu clopoteii atasati ei, precum viciile de tot soiul, goana dupa satisfacerea facila a intereselor si a poftelor, minciuna, tradarea si injustitia. Si multi oameni, din ce in ce mai multi, isi pierd discernamantul si se lasa sedusi si atrasi de acesti clopotei zanganitori, frumos “ambalati” in cuvinte linistitoare, fabricate de cei care au devenit lingusitorii auzului celor angrenati intr-o rapida cursa a autodistrugerii si care masurandu-se si asemanandu-se pe ei cu ei insisi nu mai au pricepere si nu mai suporta mustrarea bunei cuviinte si oranduieli, incercand nu numai sa o denigreze, ci chiar sa o sufoce pana la distrugere.
Este firesc sa ne intrebam nelinistiti in ce fel de lume vom trai daca valorile traditionale bazate pe morala si iubire reciproca vor disparea. Va puteti oare imagina ca o lume fara Dumnezeu are vreo sansa de reusita?
Pai, fara Dumnezeu totul este permis si atunci raul poate deveni norma de viata, infiltrandu-se insidios in relatiile interumane si instaurand un haos al bunului plac.
Adevarul este ca noi traim intr-un univers antropogen (care da nastere la oameni) numai fiindca acesta asa a fost conceput si nu poate fi modificat. Regulile dupa care functioneaza el sunt imuabile si o cat de mica modificare a lor ar conduce instantaneu la disparitia noastra ca oameni. Ceea ce il mentine este tocmai aceasta constanta a sa in respectarea regulilor de existenta.
La fel si omul are o existenta bazata pe reguli, numai ca el dispune de un liber arbitru care ii da posibilitatea de a alege intre respectarea acestora sau neglijarea si nesocotirea lor, ceea ce, precum ne-a aratat istoria, conduce fie la imbunatatirea conditiilor de viata, fie la instaurarea haosului si, in consecinta, la deteriorarea vietii.
Cand omul ajunge sa creada ca poate el inventa si implementa noi reguli de existenta, bazate pe concepte izvorate din cunoasterea unor farame ale universului si regulilor sale, cu siguranta se pune intr-un mare pericol, preferand sa lumineze in bezna cu o lanterna si sa sustina ca poate crea ziua sau noaptea dupa pofta sa. Astfel orbul ajunge sa calauzeasca pe orb si amandoi sa sustina ca merg pe calea cea buna.
De aici porneste nebunia lumeasca fiindca, in felul acesta, oamenii incep sa se departeze de lumina fireasca si sa se ingramadeasca singuri in temnite intunecate, unde vederea lor capata orizonturi scurte si astfel ei creeaza un miniunivers existential artificial, cu reguli lumesti, convinsi fiind ca acesta le poate asigura pacea, siguranta si prosperitatea. Rupandu-se astfel de grandioasa lucrare ei se autocondamna la o viata redusa, lipsita nu numai de valoare (spirituala), dar mai ales de sens.
De acum vor culege roadele propriei orbiri, manifestandu-se rebel si trufas fata de marea lucrare din care fac parte, negand-o pana la uitare, devenind astfel incompatibili cu evolutia magnifica ce le fusese menita si pe care au renegat-o repetat, desi Dumnezeu le-a acordat impacarea, mergand pana la spalarea pacatelor lor prin jertfa de ispasire a unicului sau Fiu, Iisus Hristos, cand le-a aratat pentru ultima data Calea, Adevarul si Viata. Cei care s-au trezit si au acceptat aceasta impacare vor fi recuperati si repusi la locul lor in marea lucrare. Cei care continua rebeliunea, tinandu-se de tovarasii rele, vor fi defintiv izolati de marea lucrare, impreuna cu idolii lor si lucrarea acestora.
Nu mai este timp de irosit in frivolitati. Nu va injugati la jug strain… iesiti din mijlocul lor si va osebiti (2Cor 6:14-17).
Asa cum spunea Enoh, dupa caderea omului in pacat si, prin aceasta, intrarea lui direct in moarte, Dumnezeu i-a daruit acestuia viata ca timp al iertarii.
Folositi timpul ce v-a mai ramas din viata pentru a capata iertarea caci dupa aceea nu mai este nimic de facut. Nu va mai lasati amagiti. Exista o singura Cale. Cautati-o si o veti afla, bateti la usa si vi se va deschide, cereti si vi se va da!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu