Spre deosebire de vecina de la vest, Ungaria, ţara noastră nu a fost niciodată o subsidiară sau vasală vreunei puteri străine, indiferent de mărimea acesteia. Tocmai de aceea ne simţim atât de umiliţi de trădarea practicată de grupurile minoriatre (etnice, vicioase, imorale, infracţionale etc.) care au acaparat statul roman in decembrie ’89 şi duc o politică antinaţională făţişă, fiind permanent mângâiaţi pe creştet de stăpânii lor pentru “realizările” notabile pe care le-au înregistrat în punerea pe butuci a unuia dintre cele mai independente şi puternice state din Europa de sud-est: Statul Român.
Aşa cum afirma şi cunoscutul nostru istoric Florin Constantiniu, parafrazându-l, nici Imperiul Otoman nu a reuşit să producă Ţărilor Române, de-a lungul a câteva sute de ani de confruntări sângeroase, atâtea distrugeri precum camarilla actuală, în 21 de ani.
Dacă de-a lungul istoriei duşmanii noştri nu au reuşit să ne supună cu forţa armelor, iată că acum au reuşit să o facă prin intermediul unei coloane a V-a, insidios pregătită, apoi sprijintă mai mult sau mai puţin făţiş şi, în cele din urmă, lăudată pe faţă pentru jaf, genocid împotriva poporului roman şi subminarea statului naţional roman.
România a ajuns astfel un fel de rob prins în lanţuri şi plimbat în văzul lumii ca un exemplu al puterii de care dispun forţele oculte care au orchestrat toată mascarada asta din 1989 încoace. Dacă Imperiul Otoman se mulţumea cu un peşcheş anual (şi de teama unor eventuale lupte ce ar fi trebuit să le poarte cu oricare din Ţările Române) spre a ne lăsa în pace, acum, in perioada modernă, în care se bate atâta monedă pe drepturile omului şi pe democraţie, am fost transformaţi cu nemernicie în paşalâc al finanţei mondiale, care nu numai că şi-a înfipt bine gheara în bunurile poporului nostru, deposedâdu-ne aproape complet de zestrea naţională, dar ne-a şi înfăşurat în lanţuri care să nu le mai permită nici urmaşilor urmaşilor noştri să se elibereze şi să se autoguverneze.
De fapt, aşa cum repetat am mai afirmat, România este un nefericit exemplu despre cum oculta mondială acţionează spre a pune stăpânire pe toate resursele Terrei şi a subjuga necondiţionat popoarele, în interiorul unei moderne puşcării globale intitulată Noua Ordine Mondială.
Nici nu este de mirare că s-a atins un astfel de stadiu de deşănţare atâta vreme cât circa 300 de familii deţin peste 50% din bogăţiile planetei şi acestea nu le mai ajung, ele dorindu-şi totul pentru a deveni şi stăpâni absoluţi ai oamenilor, pe care să îi ducă spre pieire, dându-şi deja fără sfială arama pe faţă.
Ce ne aşteaptă în continuare?
Cu siguranţă o nouă etapă de evenimente tragice, pe zone din ce în ce mai largi ale planetei, care să le permită a prelua puterea globală din postura de salvatori, dvenind astfel noii zei ai omenirii.
Este evident că, dupa marea înscenare de la 11 septembrie ’01, am atins o nouă etapă a acestui plan diabolic, odată cu desfăşurarea aproape concomitentă a unor teste de impact mondial, cu punere rapidă în scenă: revoltele din Africa şi Orientul Mijlociu, mult mediatizata nuntă regală din Anglia, beatificarea decedatului Papă şi “uciderea” lui Bin Laden, la care se adaugă catastrofe naturale şi tehnologice din ce în ce mai numeroase şi mai neaşteptate.
Vom fi oare martori şi ai altor diverse evenimente de deosebit, chiar copleşitor impact emoţional?!
Cu certitudine, pentru că lucrarea finală de vrăjire a lumii şi aducerea ei sub o stăpânire necondiţionată a început şi nu mai poate fi oprită pentru că ar fi pericol nu numai de devoalare a ei şi disipare a tuturor câştigurilor celor ce o regizează, dar şi de deconspirare a tuturor agenţilor implicaţi, ceea ce ar putea conduce la o resurecţie, din dorinţa firească a oamenilor treziţi la realitate de a-i vâna spre a-i judeca pe cei ce i-au chinuit nemilos atâta amar de vreme.
Ce putem face noi?
Să veghem, să ne alertăm reciproc, să strâgem rândurile, să ne depărtăm de cei ce fac această lucrare şi să ne rugăm a fi găsiţi vrednici de salvare căci pe astfel de oameni a promis Domnul că nu-i va uita şi nici nu-i va lăsa.
Iar românul e un bun exemplu istoric în acest sens!
Si in incheiere "Un altfel de discurs":
Si in incheiere "Un altfel de discurs":
Citiţi şi: VIITORUL NOSTRU CU AJUTORUL DOMNULUI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu