Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română

luni, 6 iunie 2011

ADEVARUL DESPRE UNGURI (III)

Acest articol este un raspuns adresat celor care l-au defaimat pe domnitorul Vlad Tepes si au vrut sa-i pateze imaginea, transformandu-l intr-un vampir insetat de sange, asta numai pentru ca a avut curajul sa se lupte cu roata fermitatea impotriva hotilor si invadatorilor ce-si infipsesera ghearele in Tara Romaneasca. 
Adevaratul Dracula nu a fost roman ci s-a tras din unguri, dar avea fusta. 
Redau mai jos un articol din Jurnalul National despre acest monstru produs de degenerati ascendenti ai ungurilor inca din secolul XVI (probabil ca de acolo li se trage bestiala lor betie de sange).

Contesa-vampir

Autor: Ilarion Tiu

La sfârşitul secolului al XVI-lea, în Ungaria, Transilvania şi Slovacia şi-a desfăşurat male­fica “activitate” contesa Elisabeta Bathory, care făcea baie în sânge de fecioare pentru a rămâne pururea tânără. 
Despre contesa Bathory s-a spus în vremea ei că reprezenta varianta feminină a lui Dracula, fiind însetată de sânge şi dornică să vadă oamenii murind în chi­nuri, ea însăşi mutilându-i. Provenea dintr-o familie celebră a Transilvaniei – Bathory –, unchiul ei Ştefan fiind rege al Poloniei. S-a născut la 7 august 1560, în localitatea Nyírbátor de pe teritoriul Ungariei de astăzi, însă multe surse, pentru a spori asemănarea cu Dracula, domnul Ţării Româneşti, afirmă că a venit pe lume în Transilvania. Mulţi cronicari au pus devierea sa psihică pe seama “accidentelor” genetice, deoarece părinţii ei erau rude de sânge. Deşi primise o educaţie aleasă, s-a manifestat violent încă de tânără, având un temperament vulcanic şi manifestând crize teribile, semne ale unei posibile boli epileptice. La 14 ani a rămas gravidă cu un ţăran transilvănean, sarcină care a provocat familiei o teribilă “ruşine”, drept pentru care tânăra contesă a fost izolată de “ochii lumii”. Până când a născut, Elisabeta Bathory a fost ţinută într-un castel, ulterior spunându-se că gestul părinţilor i-a afectat sănătatea mintală, accelerându-i comportamentele deviante pe care le va manifesta la maturitate.
“PASIUNE” PENTRU SÂNGE. După naştere, la 15 ani, a fost măritată printr-un aranjament de familie cu contele Ferenc Nadasdy, un militar celebru, care se dovedise extrem de crud în războaiele cu turcii, unde a primit porecla “Ca­valerul Negru”. Acesta îi devine partener de cru­zimi – când nu-l avea alături, contesa îi trimitea soţului scrisori în care detalia crimele săvârşite. Elisabeta Bathory şi-ar fi descoperit “pasiunea” pentru sânge accidental, după ce ar fi aruncat cu o foarfecă spre o servitoare, al cărui obraz s-a umplut de sânge. Din rândul servitoarelor sale şi-a “recrutat” şi primele victime, ademenindu-le cu slujbe bine plătite.
“FECIOARA DE FIER”. În 1604, contele Ferenc Nadasdy a fost omorât la Bucureşti de o prostituată care dorea să-l jefuiască. Rămasă văduvă, contesa Bathory este nevoită să-şi vândă o parte din proprietăţi şi se retrage la castelul Cachtice, din Carpaţii Slovaciei. Crimele nu le face singură, fiind asistată de cola­boratorii ei: “vrăjitoarea” Anna Darvulia, Dorottya Szentes, Dorota Sentésová (Dorko), Jo Ilona, Katarína Benická, János Ujváry (Fickó). Ca tratament pentru îndepărtarea ridurilor apărute o dată cu vârsta, Anna Darvulia i-a recomandat contesei să se îmbăieze cu sânge de fecioare. Fetele erau racolate de ceilalţi colaboratori din satele Transilvaniei, Ungariei şi Slovaciei, fiind chinuite în ri­tualuri minuţioase, care se desfăşurau dimineaţa, la ora 4. Castelul a fost “dotat” cu instrumentul de tortură numit “Fecioara de Fier – un dispozitiv în care erau aşezate fetele virgine şi zdrobite de vii. Sângele era evacuat printr-un orificiu şi folosit de contesa Bathory ca “elixir al tinereţii”. Întrucât ridurile nu dispăreau, Elisabeta Bathory s-a arătat nemul­ţu­mită de reţeta propusă de Anna Darvulia, însă aceasta s-a apărat argumentând că sângele de ţă­rănci nu era nobil, contesa trebuind să facă baie în “sân­ge albastru”. Aşadar au fost aduse la castelul Ca­chtice fiice de nobili, ademenite că vor fi instruite cum să se poarte în înalta societate. Când fetele “cu sânge albastru” n-au mai fost de găsit au fost îmbrăcate în haine scumpe fetele de ţărani şi aduse contesei pentru a-şi satisface poftele malefice. 
Procesul. În 1611, crimele Elisabetei Bathory n-au mai putut fi ascunse de familia sa, organizându-se un proces de mare amploare. Au fost audiaţi peste 300 de martori, printre care şi unele fete care reuşiseră să scape cu viaţă din mâinile contesei. Au fost folosite ca probe şi paginile de jurnal în care Elisabeta Bathory îşi descria cu lux de amănunte ororile. S-a stabilit că aceasta a ucis în rituarile sale circa 650 de fecioare (sublinierea noastra), dintre care 50 cu “sânge albastru”. Contesa n-a fost audiată la proces, familia sa, bine poziţionată social, intervenind s-o ţină departe de anatema societăţii. Toţi colaboratorii săi au fost condamnaţi la moarte şi executaţi, Elisabeta Bathory fiind arestată pe viaţă la castelul său, ale cărui ferestre au fost zidite. Exista o singură uşiţă, prin care primea mâncare şi apă, trăind în izolare completă până la decesul său, în august 1614. Viaţa ei “înecată” în sânge n-a ţinut decât 54 de ani...

 

3 comentarii:

Anonim spunea...

Domnule, da mult prostii ai mai adunat pe aici.
Cateva dintre ele: contele Nadasdy, sotul Elisabetei, a murit la 4 ianuarie 1604 in propriul palat de la Sarvar de atac de cord, avea 48 de ani. El, nu a umblat niciodata in Tarile Romane.
Elisabeta Bathori nu a vandut nicio proprietate, nici nu ar fi avut nevoie sa vanda, fiind cea mai bogata persoana, nu numai din Ungaria, dar si al intregului imperiu.
Victimele ei, erau "recrutate" exclusiv din clasa inferioara (fete de iobagi, ademenite ca slujnice la castelul de la Csejte [Ca­chtice])
Adevarul este ca ancheta impotriva ei si a complicilor a fost condus personal de Palatinul Ungariei var cu ginerele contesei. Procesele verbale ale anchetei exista si pot fi consultate. Interesant este faptul ca toate depozitiile au fost obtinute de la complici prin tortura, iar Elisabeta nici macar nu a fost interogata. Dupa obtinerea marturiilor, toti martorii au fost executati. Practic, nu a existat un proces impotriva Elisabeti, ea fiind inchisa in baza ordinului Palatinului si pusa sub tutela ginerelui sau George Drugeth de Homonnai-comandantul general al armatei. Aspectul interesant al intregii povesti este ca imensa avere a contesei a fost impartita intre copii ei imediat dupa incarcerarea ei cu acordul regelui, socotind ca ea nu mai este in stare sa administreze domeniile familiei( era proprietara a 27 de cetati, sase orase, aproximativ 1200 de sate)
Povestea detaliata a vampirei dateaza cu aproximativ o suta de ani dupa moartea ei si ne-a parvenit din scrierile unui calugar iezuit din Austria.

Românul spunea...

Degeaba incerci sa atenuezi impactul oripilant al abominabilelor crime prin disiparea atentiei catre detalii neimportante.
Exista mai multe surse de relatare si unele amanunte nesemnificative difera, dar ce importanta are daca sotul Elisabetei a murit in patul unei prostituate sau in propriul pat datorita unor boli venerice sau ca ea si-a vandut sau nu din proprietati fata de subiectul aflat in discutie: asasinarea premeditata a 650 de femei.
Interesanta este seninatatea cu care pari a aproba uciderea victimelor pe motiv ca erau din “clasa inferioara” a iobagilor si cu care afirmi ca toti cei 300 de martori au fost omorati la randul lor. Asta nu face decat sa confirme degenerescenta ungurilor inca de acum 4 secole si care se pare ca mai continua si in zilele noastre daca ne luam dupa comportamentul si faptele lor…

Anonim spunea...

Absolut corect comentariul dumneavoastra dle/dna "Românul"! Degenerescenta este prezenta caci ea nu dispare din genele neamului lor. Ea s-a extins in teritoriu, si cum "cei ce se considera de familie buna" pleaca prin Austria ... o gasim si acolo. Amintiti-va scandalul relativ recent cu inginerul austriac (o fi fost austriac sau ... avea ceva de la ungurasi "prieteni" cu noi???)care si-a sechestrat fiica in subsol si a abuzat-o o viata intreaga facadu-i copii si cu "nebagarea" de seama a sotieie si nici a comunitatii. Disparitia unui om fiind "un amanunt nesemnificativ" pentru genul acesta de oameni. O comunitate intreaga!!!! O mama! fratii ... surorile... Nimeni nu a remarcat nimic ... cica. Nu degeaba se unisera in Austro-Ungaria ... Au avut si au inca multe in comun.