Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română

marți, 1 mai 2012

UNDE DUCE ÎNLOCUIREA PATRIOŢILOR CU GUNOAIE OCULTATE

VIZIONAŢI ŞI DAŢI MAI DEPARTE !!!

Veţi afla şi alte episoade, din istoria recentă, ale expresiei demnităţii naţionale, spre a înţelege mai bine de ce România devenise, printr-o conducere patriotică şi dedicată ţării, iar nu intereselor de grup şi/sau personale, un stat puternic şi profund respectat, precum şi acţiunile gunoaielor mai mult sau mai puţin ocultate îndreptate înspre subminarea viitorului poporului român.
De fapt, sunt nenumărat de multe episoade de acest gen care pot contribui la refacerea mândriei naţionale prin evocarea lor şi repunerea, astfel, în adevărata lumină a vocaţiei românilor  care şi-au adus permanent un aport semnificativ şi fără de asemănare la restaurarea bunelor orânduieli atât pe plan intern, cât şi pe plan extern.
În acest context aş dori să menţionez spre readucere aminte două momente unice, astrale ale istoriei moderne, care, prin singularitatea lor, demonstrează de ce faţă de orice alt popor din zonă noi avem cu ce ne mândri, pentru că, în timp ce alţii erau numai simple slugi lipsite de voinţă şi demnitate, doar poporul roman, prin conducători patrioţi, era făuritor de istorie în slujba adevărului şi dreptăţii.
Cele două momente sunt vara anului 1968 când România nu numai că nu a participat la invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varşovia, dar a şi criticat vehement această acţiune barbară şi, apoi, iarna anului 1981 când singură, România s-a opus şi de data aceasta a şi reuşit să împiedice invadarea Poloniei de către aceleaşi trupe malefice.
Atât în primul moment, cât şi în cel de-al doilea, curajoşii şi demnii conducători români s-au trezit izolaţi din toate părţile şi, cu toate acestea, au avut curajul să-şi menţină poziţia şi, în cele din urmă, chiar să-şi impună punctul de vedere, spre admiraţia întregii lumi şi gloria poporului roman.
Acei patrioţi care au reuşit să facă din România modernă un stat puternic şi profund respectat au fost, în decembrie ’89, înlăturaţi de la conducerea ţării de nişte gunoaie mai mult sau mai puţin ocultate, a căror singură vocaţie este trădarea acompaniată de mârşăvie servilă în solda unui lichelism internaţionalizat, iar rezultatele unei asemenea mişelii apasă acum dureros asupra naţiei române, mult prea mult împovărată şi chinuită de o liotă minoritară duşmănoasă, sprijinită de netrebnice forţe oculte.
Cele relatate mai sus, şi multe altele asemenea, care nu pot pieri nicicum şi nicicând, sunt temelia solidă a poporului român ce-l fac pe acesta nepieritor, fiind pururea iubit de Dumnezeu pentru că este un vechi şi credincios luptător pentru dreptate şi adevăr.
Cu această credinţă adânc înrădăcinată în suflet nu pot să închei decât exclamând: vai de opresorii noştri vremelnici că nu ştiu cu cine se înfruntă!
 

De ce a dispărut România? (1/2)



 De ce a dispărut România? (2/2)
 

Niciun comentariu: