ADEVĂRUL DESPRE ECONOMIA CAPITALISTĂ

Redau integral un articol al dlui Nicolae Hoanţă – autorul cărţii "Puterea banilor":

Sunt tot mai convins că economia ca știință care descoperă esența lumii economice  nu există, ci este doar o alchimie bazată pe ingrediente de tot soiul folosite de alchimiștii capitaliști internaționali împreună cu catalizatorul bani pentru a întreține lumii iluzia făuririi și trăirii raiului aici pe pământ. Așa-zisele legi economice pe care s-ar baza economia ca știință nu sunt cu adevărat legi, ci niște aserțiuni în mare parte neadevărate, adică fără putere generală, fără esență și în mare măsură manipulatoare. Existența unei legi economice ar trebuie să însemne desfășurarea durabilă a fenomenelor economice în mod obiectiv, adică fără posibilitatea intervenției decisive a oamenilor pentru a schimba esențial cursul desfășurării lor. Însă nimic din ce este considerat de mulți ca având caracter de legitate economică în capitalism nu se dovedește a fi adevărat la o cercetare mai atentă a economiei și societății în evoluția istorică a acestora.

În atari condiții, tot ce ni se prezintă că ar fi temeiul capitalismului și capitalismul însuși trebuie reevaluat și reinterpretat dintr-o perspectivă bazată pe bunăcredință și luciditate, pe sinceritate și adevăr. Capitalismul, sau economia de piață cum i se tot spune, piața, concurența, democrația, piețele financiare etc. au alte resorturi de funcționare decât cele ce sunt aparente sau sunt scoase în evidență tendențios mincinos de către forțe puse în slujba marilor capitaliști internaționali-istorici.

Minciuna în care viețuiesc oamenii derivă aproape în exclusivitate din miciuna care învăluie procesele economice la care oamenii iau parte de bunăvoie sau obligați de diferite împrejurări. Pentru a reduce aria și intensitatea minciunii în care se scaldă omenirea este, deci, important să se înlăture cât mai mult din „minciuna economică”, respectiv minciuna despre esența și resorturile economiei capitaliste, adică a economiei subordonate dictatului celor care controlează banii omenirii. Pentru a înlătura minciuna economică este necesar, dar nu și suficient, a se spune adevărul despre economia capitalistă; pentru a fi și suficient este nevoie și ca oamenii să împărtășească acest adevăr și să acționeze în conformitate cu el.

Cu toate acestea, minciuna economică elaborată sub forma unor teorii „beton” este răsplătită de către Banca Națională a Suediei (începând cu 1969) cu premiul Nobel acordat unor lucrări ale unor anumiți economiști pentru aporturile lor la „științele economice”, lucrări ce nu servesc adevărului în legătură cu realitatea din spatele fenomenelor economice și de aceea sunt nevalide și dăunătoare, punând economia în ceața intenționat creată a unor formulări alambicate și sofisticate, goale însă de conținutul adevărului economic.

Poate că o rază de lumină în legătură cu „adevărurile științifice” propuse lumii, nu numai pe tărâmul economiei, ci al realității în general, să vină chiar dintr-o privire cât de cât atentă asupra laureaților cu premiul Nobel din fiecare an. Nu se poate să nu te frapeze, uitându-te cine ia premiile Nobel, asimetria laureaților.  Faptul se poate explica ușor însă dacă se ține seama că, în lumea acaparată de bani (de cei care-i controlează), acordarea premiior, ca și împărțirea dreptății și deținerea adevărului, depinde de cine deține puterea, iar în cazul premiilor Nobel de cine evaluează (judecă), de cine acordă premiile și într-o oarecare măsură de cine face propunerile. Este întocmai ca în cazul tratării setimentaliste a oricărei probleme: sângele apă nu se face. Dacă te propun și te evaluează frații și te premiază părinții într-o competiție cu alții din afara clanului din care faci parte, poți fi sigur, într-o proporție copleșitoare, că tu vei fi alesul.

Așa-zisa știință economică (economics) este opera capitalismului, o încercare de descriere a modului în care acesta se manifestă la suprafață, cu vizibilitate pentru toată lumea și nu în profunzimea lucrurilor, în esența lor, pentru a spune și susține adevărurile care stau în spatele aparențelor din economia capitalistă. Marx a încercat să analizeze unele resorturi intime ale economiei politice, a științei economice, dar rezultatele analizelor sale au fost deturnate intenționat de finanța internațională (pe care Marx, normal, o cunoștea în intimitatea ei). Aceasta a folosit cercetarea lui Marx asupra economiei capitaliste în scopurile ei de dominație a omenirii prin împărțirea lumii în două universuri (cel comunist și cel capitalist), făcând experimente socio-economice pe spatele întregii lumi.

Economia capitalistă este o manifestare socială a tuturor păcatelor umane exacerbate de goana după bani, fie că aceștia iau forma profitului, salariului, a câștigului de orice fel și sub orice formă, pentru a satisface, în ultimă instanță, dorința stimulată voit, nemijlocit sau mijlocit, de a face viața tot mai dependentă de bani, de lucrurile materiale, de distracții, de nimicuri. Ea este o manifestare socială atât din perspectiva celor care reprezintă cererea, cât și a celor care reprezintă oferta, dar este și o manifestare a celor care controlează cererea și oferta prin bani și alte relații nemonetare, în aparență nemonetare, deoarece în ultimă instanță ele sunt tot monetare. Această ultimă manifestare, deși mai greu de văzut, este fundamentală pentru economia capitalistă, pentru că ea întreține goana oamenilor după lucrurile amintite mai sus, fie ca asigurare a existenței zilnice pentru cei mai mulți, fie, pentru alții, ca asigurare a raiului terestru iluzoriu.

Realitatea economiei capitaliste, a ceea ce este ea și cui servește, este sintetizată în următoarea frază a lui Amschel Mayer Rothschild: „Dă-mi controlul asupra unei monede naționale și mi-e indiferent cine face legile.” Această idee, mult mai veche, a prins rădăcini tot mai puternice după emiterea ei și ea stă la baza eșafodajului care asigură conducerea lumii prin banii creați de finanța internațională cu toată larghețea și cu o nepăsare cresă la orice critică sau alte amenințări la adresa ei. Într-un articol din Ziarul Financiar din 17.11.2011, intitulat Guvernul Goldman Sachs în Europa: "Reţeaua" Monti, Papademos, Draghi se arăta: „Mario Monti, noul premier al Italiei, Lucas Papademos, noul premier al Greciei şi Mario Draghi, proapătul şef al BCE au un lucru în comun: au lucrat cu/sau pentru banca americană Goldman Sachs. Şi nu este o întâmplare, ci o strategie de influenţă, scrie publicaţia franceză Le Monde, care reia astfel un subiect întors pe toate feţele în presa europeană de anul trecut, anume: Influenţa puternicei bănci asupra liderilor europeni, dar şi rolul acesteia în cosmetizarea rezultatelor financiare ale Greciei, din anii 2000, operaţiune care a adus-o în situaţia de astăzi. "Detractorii" Goldman Sachs, aminteşte publicaţia franceză, au acuzat banca americană că funcţionează ca o francmasonerie. Iar cei trei amintiţi mai sus sunt figuri totemice ale acestei reţele: "Sunt maeştri şi mari maeştri care răspândesc în univers adevărul dobândit în lojă", conchide Le Monde. (Este, credem, instructiv în acest sens și materialul nostru publicat pe acest blog în 10 iulie 2011 și intitulat „Băncile centrale”). 

PROCESUL CAPITALISMULUI (II)

Marii capitaliști internaționali au fost, după ce au orchestrat evenimentele căderii regimurilor comuniste de la finele anilor 1980, inițiatorii morali și activi ai procesului comunismului, instalat în istoria popoarelor tot de ei, și în general ei au fost cei care au făcut și fac toate procesele mari ale istoriei. Acest proces este un proces viclean, menit să ascundă adevărul despre implicarea lor activă în impunerea comunismului ca orânduire socială într-o bună parte a globului pământesc și chiar în controlul abil și ocult al comunismului mondial vreme de 70 de ani (1917-1989). Este posibil ca acum, în acești ani de  mare confuzie politică și economică, determinată prin declanșarea Marii Crize Financiare Mondiale, stâlpii capitalismului să încerce o nouă critică vicleană a capitalismului cu scopul de a încețoșa luciditatea oamenilor și a realiza acțiunile impuse de „noua ordine mondială”. De aceea, nu trebuie crezută o astfel de critică venită de la ideologii din tagma capitaliștilor internaționali-istorici. O critică veridică și de folos omenirii trebuie să vină din partea unora cu frică de Dumnezeu, care să se închine atât Adevărului etern, cât și adevărului pe care-l trăim în aceste momente aici pe pământ.

Fiindcă drumul și istoria capitalismului și Bisericii, adică a creștinismului, s-au derulat împreună, presărate fiind cu lupte oculte sau fățișe dintre ele, poate că Biserica ar fi cea mai îndreptățită și mai bine plasată pentru a face un amplu și răspicat proces al capitalismului, așa cum ea a avut parte de un astfel de proces și chiar de mai mult de la finanţa internaţională: dezorganizare și amenințare cu dispariţia. Însă împotriva acestei inițiative de dorit se ridică se pare două bariere: prima, venită din poziția de neimplicare în „lupte” lumești (discutabilă); a doua, din posibilitatea ca Biserica (mai ales cea apuseană) să fie pătrunsă chiar la vârf de microbul capitalismului financiar. Că Biserica prin slujitorii ei, preoții, nu trebuie a se teme în a lua atitudine mustrătoare împotriva tuturor celor care înșeală omenirea și o supun tot mai apăsat păcatului prin mijloace diavolești, mai ales în vremuri de criză, este învederat de modul cum Iisus Hristos, Capul Bisericii, a mustrat aspru pe toți evreii călcători ai Legii, trăitori când El propovăduia Evanghelia.

Capitalismul este anticreștin prin istoria și esența sa – banii - și în această ipostază este continuatorul, la nivel de orânduire socială și de națiuni, al urii de care a avut parte, mai întâi Iisus Hristos ca om și Dumnezeu, din partea celor din rândul cărora apăruse ca om, iar mai apoi creștinismul, din partea celor care au stat în spatele intrigilor țesute în preajma celor care exercită puterea lumească, de la romani și până astăzi. Această ură pornește de la valorile ireconciliabile pe care le propun omului creștinismul și capitalismul: Dumnezeul Cel Unic și Adevărat față de dumnezeul iluzoriu al capitaliștilor – banul; lumina spiritului față de întunecimea materialității; nepătimirea față de împotmolirea în păcate; iubirea propovăduită de creștinism față de ura venită din rivalitatea și individualismul promovate de capitalism. De aproape o mie de ani, capitalismul financiar al finanţiştilor internaţionali, puşi în slujba diavolului, a trecut la o luptă făţişă şi fără oprelişti împotriva Adevărului, adică a dumnezeieştilor porunci ale Domnului, susţinuţi în această luptă de dumnezeul lumii capitaliste, banul. Ţinta finală a acestei lupte este omul, care trebuie îndepărtat de Biserică, de adevărata viaţă dusă întru Iisus Hristos, şi supus poruncii banilor, pentru a-i lua minţile, a-l supune nenumăratelor păcate şi a-l ţintui în viaţa frământată de mâinile diavolului.

Procese răzleţe ale capitalismului actual au loc, la nivel individual sau de grup, zilnic, dar ele sunt sterile deoarece arată doar o stare de nemulţumire, de frustrare, de marginalizare şi de exploatare a oamenilor în cadrul capitalismului, chiar dacă uneori se ridică de la exprimarea surdă, tăcută a acestor stări la una gălăgioasă sub forma protestelor, manifestaţiilor, mitingurilor sau grevelor, fără însă a urmări altceva decât o ameliorare pasageră şi limitată a unui aspect sau altuia cerut prin revendicările respective. Acuzatorii în procesul capitalismului trebuie să fie activi şi să includă, la nivel planetar, pe toți cei care nu sunt decât simplii consumatori, ceea ce înseamnă toată suflarea omenească mai puțin nucleul dur al capitaliștilor (capitaliștii autentici) şi acoliţii lor, deoarece trupurile și sufletele simplilor consumatori sunt pervertite și folosite de capitalism, prin intermediul consumerismului, pentru distrugerea persoanei umane și a legăturii acesteia cu Persoana Supremă, adică cu Dumnezeu Cel Atotputernic. De aceea, aşa cum subliniam mai sus, Biserica și celelalte instituții de cult ale lumii ar trebui să ia o atitudine activă, fățișă, continuă și binecuvântată în cadrul unui proces sistematic și declarat împotriva capitalismului imperialist. Biserica nu se poate considera ocrotitoarea trupului şi sufletului omului, icoana vie a Dumnezeului Cel Viu, Domnul Iisus Hristos, limitându-se doar la propovăduirea în termeni de cult/teologici şi doar celor cărora îi trec pragul, care la nivel mondial sunt tot mai puţini. Ea trebuie să le deschidă larg ochii minţii tuturor oamenilor asupra lucărilor concrete pe care le săvârşeşte diavolul pe pământ asupra oamenilor pentru a-i subjuga intereselor sale şi a-i răpi din grija şi iubirea lui Dumnezeu. Ea trebuie să tălmăcească sfânta Scriptură nu numai pe înţelesul credincioşilor, ci şi să spună şi să pună toate lucrările diavoleşti ce au loc în acest veac în contextul şi lumina celor spuse oamenilor acum două mii de ani de Iisus Hristos cu privire la necredinţa iudeilor: „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” [1] Pentru mântuirea oamenilor, nu este suficient ca Biserica să se roage pentru ei, ci fiecare om cunoscând bine primejdiile din lume să lucreze spre propia mântuire (scăpare de cursele diavoleşti întinse de diavol prin mijlocirea unor semeni). Dar oamenii singuri sunt neputincioşi a vedea şi înţelege cursele ce-i pasc şi a se feri de ele, dacă Biserica nu-i ajută în aceasta efectiv, pentru că pentru aceasta a lăsat în urma Sa Iisus Hristos Biserica. Într-un cuvânt, lumea de azi are nevoie nu numai de un nou Ioan Gură de Aur, ci de foarte mulţi, chiar dacă aceştia nu se vor ridica la înăţimea duhovnicească a aceluia, deşi Duhul Sfânt va lucra şi asupra unora care vor dovedi suficientă râvnă în a călca pe urmele Sfântului.

(Sursa: http://hoanta-nicolae.blogspot.com/2012/03/procesul-capitalismului-ii.html).

ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI

Gerald Celente, un celebru specialist american in prognoze de trenduri sociale si economice, profera inca de anul trecut ca, in cursul acestui an, vom asista la o generalizare a revoltelor incepute in Iran si transferate apoi in Spania.

Mai mult, Celente a prognosticat ca anul 2011 va fi anul “Jos cu ei”, prognoza ce pana acum se dovedeste corecta avand in vedere evenimentele din Grecia si “primavara araba”, prelungita pana in toamna.

El a mai sustinut ulterior ca toate aceste revolte au, in general, trasaturi comune si ca se vor extinde in vara lui 2011 in toata Europa, iar pana la iarna ar putea deveni globale.

Pentru cei familiarizati cu modelul conspirativ, nu este de loc surprinzator ca exista anumite voci care par a avea harul de a prezice evenimente viitoare ce vor afecta semnificativ omenirea, deoarece aceste voci nu au alta menire decat pe aceea de a pregati omenirea si a o face vulnerabila in fata manipularilor la care va fi supusa.

Oricum nu cred ca mai exista cineva care sa nu fi auzit de Noua Ordine Mondiala si de Guvernul Mondial pe care aceasta urmeaza sa il instaureze. Bineinteles ca toata aceasta actiune este dirijata de asa-zisele “elite” si ea va fi disimulata spre a aprea ca singura solutie in fata dificultatilor tot mai numeroase si mai variate cu care se va confrunta intreaga omenire.

Ceea ce nu se cunoaste de catre majoritatea oamenilor este insa esenta ideologiei acestor “elite”, care este una diabolica, avandu-si radacinile in venerarea lui lucifer, considerat zeul suprem al adevarului si care le-a transmis direct mesaje si i-a “iluminat” pe mentorii moderni ai miscarii.

Un istoric al acestei seculare miscari, al obiectivelor si instrumentelor pe care aceasta le foloseste este redat intr-un articol anterior, un lung periplu prin lumea oculta, care merita insa a fi citit in intregime spre a capata o imagine cat mai cuprinzatoare asupra conspiratiei ascunse ce pregateste lovirea marsava a omenirii in ceea ce are ea mai valoros: morala si traditiile de sorginte crestina, spre a o transforma in masa (atati cat vor mai ramane) sclavagizata si indobitocita a inchinatorilor lui lucifer!

 

O IPOTEZA TULBURATOARE DAR FOARTE PLAUZIBILA