Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română
Se afișează postările cu eticheta datorii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta datorii. Afișați toate postările

duminică, 17 iunie 2012

PRIETENIA LUMII


În speranţa că vă va mişca sufletele, redau mai jos o frumoasă alegorie culeasă de pe http://100ro.blogspot.ro/, care ne reaminteşte despre uşurinţa cu care ne abatem de la calea adevărului şi vieţii.
Dar mai întâi, ca un fel de motto, adaug acest pasaj din Biblie destinat îndemnului de a reconsidera atât puterea rugăciunii, cât şi corijarea conduitei individuale: 

Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. / Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri. / Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu. – Iacov 4:2-4.
 
Un mare latifundiar din Irlanda, în acelasi timp un creştin devotat, a ţinut odată o predică originală şi impresionantă oamenilor care lucrau pe moşia lui.
Într-una din zile a pus în locurile principale ale domeniilor sale afişe cu urmatorul text:
„Lunea viitoare între orele 10-12 mă voi afla în biroul vilei mele de la ţară. În timpul acela sunt hotărât să achit toate datoriile pe care muncitorii de pe moşia mea le au. Aduceţi cu dumnevoastră toate facturile neachitate!“
Zile la rând, acest anunţ a fost un subiect de comentarii pentru muncitori. Peste tot se vorbea de această ofertă neobişnuită. Unii o socoteau drept o propunere neinspirată, naivă. Alţii ziceau că „aici este ceva la mijloc“, alţii erau de părere că moşierul ar fi înnebunit de-a binelea, căci cine a mai auzit vreodată ca, un om cu judecata sănătoasă, să facă asemenea oferte de binefacere.
Când sosi ziua stabilită, nenumăraţi oameni se îndreptară spre biroul moşierului. La ora 10, în faţa biroului era adunată o adevărată mulţime de oameni. Exact după un minut, latifundiarul împreună cu secretarul său sosiră cu maşina şi, fără a scoate un cuvânt, intrară în birou, după care închiseră uşa. Oamenii de afară începură o discuţie aprinsă: „Să fie ceva la mijloc sau nu? Să fi luat în serios anunţul sau vrea să-şi bată joc de noi? Poate că vrea să-i ducă de nas şi să-i umilească pe aceia care în mod cinstit îşi vor prezenta datoriile.“ Alţii, la rândul lor, amintiră că semnătura lui proprie se afla sub anunţ. Desigur, nu va abuza de propriul său nume, ca să se facă nedemn de încredere pentru totdeauna.
În felul acesta se scurse o oră, fără ca vreun om sa fi intrat pentru a-şi prezenta facturile neachitate. Dacă vreunul sfatuia pe un altul ca totuşi să încerce să intre, acesta primea raspunsul: „Eu nu am aşa mari datorii ca tine... Eu n-am nevoie... Încearcă tu mai întâi...“ Şi aşa se scurgea timpul preţios.
În cele din urmă se făcuse ora 11:30, când o pereche de oameni vârstnici, care locuia la hotarul cel mai îndepărtat al moşiei, se apropie de biroul moşierului. Bătrânul ţinea în mână o legăturică de facturi. Cu vocea tremurândă întrebă pe un oarecare: „Este adevărat, vecine, ca moşierul plăteşte toate facturile celor ce vin acum la el?“ Dar răspunsul dispreţuitor sună: „Până acum nu a platit nici una!“ Un altul adăugă: „Eu cred ca totul este numai o şarlatanie!“
Când cei doi bătrâni auziră aceste vorbe, li se umeziră ochii de lacrimi, iar femeia zise ca pentru sine: „Şi noi credeam că este adevarat, ne bucuram că putem muri fără datorii.“
Se întoarseră să plece necăjiţi, când cineva le strigă: „Încă nu a încercat nici unul. De ce nu intraţi? Dacă vă va plati factura, să veniţi repede afară şi să ne spuneţi ca să intrăm şi noi!“ Atunci, cei doi îl luară pe moşier pe cuvânt şi cu sfiala deschiseră uşa şi intrară în birou. Acolo li se spuse: „Bun venit“. Ca răspuns la întrebările îngrijorate, dacă anunţul este adevărat, secretarul răspunse: „Credeţi că domnul moşier v-ar putea înşela? Daţi-mi toate facturile neplătite!“ Ei le prezentară pe toate. Secretarul adună sumele la un loc şi primiră un cec semnat de moşier. Cu inima săltând de bucurie, au vrut să părăsească biroul, dar li s-a spus: „Vă rog, mai rămâneti aici încă puţină vreme, până ce biroul se va închide la ora 12.“ Ei răspunseră că afară aşteaptă mulţi să li se spună că oferta este adevărată. Moşierul însă rămase la hotărârea sa şi spuse: „Dumneavoastră m-aţi luat pe cuvânt şi aţi intrat. Şi cei de afară trebuiau să facă acelaşi lucru, dacă voiau să le fie platite datoriile.“ Aşa treceau preţioasele minute. Mulţimea de afară se uita neliniştită spre uşă. Nici unul nu îndrăznea să apese pe clanţa uşii şi să intre, cum au facut cei doi bătrâni. În fine, la ora 12 fix, perechea de bătrâni ieşi cu feţele radiind de bucurie. „Şi-a ţinut cuvântul?“, întrebă mulţimea pe cei doi. „Da, uitaţi-vă, aici este cecul preţios ca aurul curat!“ „De ce nu aţi venit imediat afară, ca să ne spuneţi şi nouă?“ „Moşierul ne-a rugat să aşteptăm înăuntru, pentru că şi voi trebuia să-l credeţi pe cuvânt şi să intraţi tot aşa cum am intrat şi noi.“
Scurt timp după aceea ieşi şi moşierul urmat de secretarul său şi se grăbiră spre automobil. Au fost asaltaţi de către mulţime; oamenii întindeau spre ei facturile neachitate. Unii strigau nerăbdători: „Nu vreţi să ne achitaţi şi nouă datoriile, cum aţi făcut cu cei doi?“ Dar, în timp ce se urca în maşină, moşierul se mai întoarse o dată spre oameni şi le spuse: „Acum este prea târziu. Aţi avut prilejul şi suficient timp. Eu v-aş fi achitat toate datoriile, însă nu m-aţi crezut.“
Apoi folosi ocazia pentru a compara evenimentele din dimineaţa aceea cu modul în care oamenii nesocotesc oferta lui Dumnezeu, şi anume de a li se ierta păcatele, dacă se refugiază în credinţă la Iisus Hristos, Cel răstignit si înviat. Da, Iisus este singurul Domn şi Mântuitor care poate să plătească şi să şteargă păcatele omenirii.
El îi avertiză pe oameni cu seriozitate să nu fie aşa de nebuni încât să refuze măreaţa ofertă a lui Dumnezeu şi să piardă timpul care trece aşa de repede.
Cred că oamenii moşierului au înteles predica atât de sugestivă. Dar cuvântul moşierului, chiar dacă acesta a fost un om cinstit, a ramas un cuvânt al unui om.
Cu cât mai grav este când nu te încrezi în Cuvântul Lui şi dispreţuieşti oferta Lui, când critici Cuvântul Său sau nu vrei să crezi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că aceasta te incomodează?!
Iisus Hristos a spus despre astfel de oameni: „V-am spus şi nu credeţi“ (Ioan 10.25). Ce tristă constatare, care îi priveşte pe toţi scepticii, pe toţi criticii şi tăgăduitorii lui Dumnezeu, însă şi pe cei nepăsători deopotrivă!
Nu credeţi?!

miercuri, 9 mai 2012

Cum a spălat Guvernul Năstase 600 milioane de dolari – BANI PUBLICI! - pentru fundul lui Patriciu

Spălarea banilor este definită ca: – schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscînd că provin din săvîrşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulări originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvîrşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la judecată sau executarea pedepsei. Cele mai „vulnerabile“ sectoare economice, unde s-au întîlnit cele mai multe cazuri de spălare de bani, sînt: – comerţul intern prin contrabanda cu produse petroliere, cafea, tutun; – sectorul financiar – în frunte cu „vestitele“ rambursări ilegale de TVA de către organele fiscale şi evaziunea fiscală; sectorul bancar s-a clasat pe locul trei în acest top (utilizarea împrumuturilor în alte scopuri decît cele prevăzute în contractele de credit şi obţinerea de credite prin fapte de corupţie s-au transformat în adevărate tranzacţii de bani). Guvernul NASTASE a permis extinderea condamnabilă a acestui „cancer“ (spălarea banilor), a cărui pagubă în economia naţională este de ordinul miliardelor de dolari. Din analiza informaţiilor deţinute de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor au rezultat indicii temeinice de spălare a banilor, în legătură cu operaţiunile efectuate de cetăţenii români Patriciu Dan Costache, Marin Sorin şi Marin Mihaela Rodica, prin intermediul grupului de firme Rompetrol. Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a transmis Parchetului de pe lîngă Î nalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Informarea nr S/II/427, din care rezultă: Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) a descoperit cea mai amplă operaţiune de spălare de bani din ultimii 14 ani, derulată prin intermediul grupului de firme Rompetrol, condus de omul de afaceri Dan Costache Patriciu. Arta circuitelor şi fluxurilor financiare prin care s-au plimbat banii pînă le-a pierdut Fiscul urma este impresionantă, ea cuprinzînd 22 de firme, 3 fundaţii şi 9 persoane fizice. De menţionat că Guvernul Năstase a salvat pe bani publici Grupul Rompetrol de la faliment, transformîndu-i datoriile de 600 de milioane de dolari către stat în obligaţiuni.

Citiţi mai departe…

luni, 7 noiembrie 2011

VOCATIA TRADARII – SINGURA VOCATIE A GUNOAIELOR CE CONDUC TARA DE PESTE 21 DE ANI

Băsescu poruncește, Boc execută!
Guvernul vinde zăcământul de cupru al României pentru 46 milioane euro
A dat roade insistența cu care Traian Băsescu a ordonat guvernului său să privatizeze și să redeschidă chiar din acest an exploatările miniere la care activita­tea fusese suspendată. Luna trecută guvernul Băsescu-Boc a hotărât să vândă pe nimic cuprul României. 46 milioane euro e prețul cerut de guvern pentru zăcământul de cupru de la Roșia Poieni, cea mai mare rezervă de cupru din Europa, a cărei valoare reală este de 5 miliarde euro.
Ministerul Eco­nomiei condus de inexistentul Ion Ariton a luat act de dorințele stăpânului de la Cotroceni și a demarat la jumătatea lunii octombrie procedurile de privatizare a companiei Cu­pruMin Abrud.
Astfel, Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI) - instituție aflată în subordinea Ministerului Economiei, a anunţat că preţul de vânzare al întregului pa­chet de acţiuni (100%), evaluat la a­pro­ximativ 200 de milioane RON, adică aproximativ 46 de milioane euro. O sumă infimă în raport cu valoarea zăcământului de la Abrud care se ridică la 5 miliarde de euro!
Trebuie spus că ministerul lui Ariton nu a făcut nicio precizare referitoare la soarta imenselor datoriile ale companiei. Cupru Min avea datorii, anul trecut, de cel puţin 71,5 milioane de lei că­tre bugetul statului şi de 6,7 mili­oane de lei către furnizorul de elec­trici­tate, pe care le-a eşalonat până în 2016. La fel nu s-a spus niciun cuvânt despre litigiul pe care statul îl are cu fostul concesio­nar al exploatării, litigiu care s-ar putea finaliza cu o despăgubire de 19 milioane de euro, pe care firește că tot sta­tul român o va achita.
Cât despre posibilii investitori money.ro scrie într-un articol publicat acum două zile, că statul român a primit 10 scrisori de intenţie de la companii interesate de CupruMin, printre care şi de la canadienii Barrick Gold, liderul mondial pe producţia de aur, şi Mineco Elveţia, compania care deţine Moldomin, celălalt producător de cupru din România.
Nu trebuie omis încă un aspect extrem de important. Anume că exact ca la Roşia Montană, marea problemă a celor care vor pune mâna pe cuprul de la Abrud va fi legată de protecţia mediului. Exploatarea de la Roşia Poieni este în momentul de faţă o mare amenințare pentru protecția mediului, din cauza celor trei ia­zuri de decantare dezafectate de aproape 30 de ani.
Specialiștii în domeniul mediului spun că dacă se va reuși, așa cum cere Băsescu, privatizarea și redeschiderea rapidă a minei de cupru de la Roșia Poieni, acela va fi semnalul și pentru demararea exploatării aurului de la Roșia Montană de către cei de la Roșia Montană Gold Corporation.
(Sursa: http://www.cotidianul.ro/guvernul-vinde-zacamantul-de-cupru-al-romaniei-pentru-46-milioane-euro-162683/). 
  
                Exterminarea bătrânilor
                DE LA PEŞCHEŞUL TURCESC LA PAŞALÂCUL FMI
                PLANETA MAIMUTELOR
                CARNAVALUL TRADATORILOR
                SUBVERSIUNEA IDEOLOGICA
                GENOCIDUL ROMANILOR
                Experimentul ROMANIA
                INTRECEREA IN TRADARE
                ROMANII, POPOR FARA TARA (IV)